977 matches
-
pe un anumit suport. În limba greacă, steganos înseamnă acoperit și graphein, a scrie. Așadar, scriere camuflată/ascunsă. Prin steganografie se exprimă interesul pentru confidențialitate, întrucât scopul ei este de a include mesaje într-un anumit mediu astfel încât să rămână insesizabil. Un model conceptual cunoscut, propus de Simmons 1, este următorul. Alice și Bob sunt în pușcărie și doresc să pună la cale un plan de evadare; comunicarea dintre ei este posibilă doar prin intermediul gardianului Willie, dar dacă acesta va afla
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Filigranele folosite în bancnote au scopul de a întări încrederea posesorilor că se află în fața banilor originali și nu a unora contrafăcuți, scopul fiind de securizare împotriva unor tentative de falsificare. Un filigran poate fi invizibil cu ochiul liber sau insesizabil de ureche, dar sunt mijloace de detectare și extragere a lui pentru a se verifica autenticitatea datelor sau a se afla sursa lor. Datele filigranate sunt o funcție a unui identificator și/sau cheie care este unic(ă) pentru autor
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
el conținând aspecte esențiale compromițătoare invizibile; • softul poate să conțină pericole deosebit de mari care nu pot fi sesizate și nici nu sunt periculoase o lungă perioadă de timp de la instalarea lui (bombele logice, caii troieni ș.a.); • „loviturile” prin soft sunt insesizabile prin mijloacele obișnuite de percepție ale omului; • în final, datorită curentului sistemelor deschise, a conectării într-o mare varietate de rețele și a gestionării unor baze de date masive de către mii de persoane, măsurile de realizare a securității prin software
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
și simplu Kak; • este scris în JavaScript; • folosește Microsoft Outlook pentru a se răspândi, înglobând codul propriu în corpul mesajelor, dar fără a mai adăuga un fișier atașat mesajului; • întrucât nu are un cod vizibil, virusul se autolansează în mod insesizabil la deschiderea mesajului e-mail infestat; • nu are nici un alt efect decât acela că pe data de 1 a fiecărei luni lansează următorul mesaj: Kagou-Anti-Kro$oft says not today!, după care forțează Windows-ul să se rebooteze; • se răspândește prin trimiterea de
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
rupturi și dizarmonii, voite a fi șocant-expresive. Metaforele și construcțiile alegorice rămân însă opace, indescifrabile, iar o coerență de fond, fie ea și abil criptată, pare să nu existe. Astfel, sensul câte unui poem (sau al câte unei stanțe) e insesizabil, chiar dacă lirismul ambiționează să se înscrie în registrul meditativ, moral-filosofic, gnomic, confesiv, contemplativ sau „de notație”. În fapt, e vorba de un fel de exclamare a trăirii erotice ori a angoasei, a incertitudinii etc. De aici, un efect mai curând
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
moarte a fost mereu amânată timp de doisprezece ani deoarece redactarea „isprăvilor lui” reprezenta o afacere strălucită, personajul principal al piesei lui M. e, după atâtea îngrozitoare spovedanii sub teroarea morții implacabile, un ins regenerat sufletește. Frământările lui rămân însă insesizabile. Șarja e aceea care primează. Inspirată de primele grefe de cord, Transplantarea inimii necunoscute pare, curios, dominată de blazare, de scepticism, pe un fond de melancolie, pe când Primarul Lunii și iubita sa, scrisă nu mult după prima aselenizare, e o
MIRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
a emancipat cuvântul tipărit, aruncându-l din strânsoarea „logocrației populare” în frenezia fără perdea a „democrației originale”. În noua ordine discursivă, diferențele dintre adevăr, minciună, speculație, ficțiune, fantasmă și calomnie erau (și uneori par să fi rămas) irelevante și, oricum, insesizabile. Jurnalismul românesc postcomunist, născut la „locul de muncă” - Casa Presei Libere, fostă Casă a Scânteii, este locul simbolic al acestei generații spontanee - și rezistent vreme de cel puțin un lustru la profesionalizarea precedată de formare riguroasă, a mobilizat mii și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
publică puțini poeți, de obicei numele consacrate: MariaBanuș, Dan Deșliu, Veronica Porumbacu, Nina Cassian, A.Toma. În Contemporanul 25 cel mai frecvent publicat este A.E. Baconsky, dar și majoritatea numelor care dădeau viitor și substanță poeziei din vreme. Cu insesizabile diferențieri, aceleași semnături și În Flacăra: George Dan, Suzana Delciu, N.Tăutu, Petru Vintilă, Vlaicu Bârna, Dan Deșliu, Mihai Beniuc, V. Porumbacu, Petre Solomon, D. Corbea, Noe Smirnov, ș.a. Numeroase sunt și volumele de poezii apărute la editura Uniunii Scriitorilor
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
că nu s-a aventurat în scrierea cărților fără a-și lua inclusiv precauții ce ni-l înfățișează într-o lumină destul de puțin simpatică. Limbajul e decisiv, dar nu pentru motivele invocate mai sus, ci pentru construirea acelui indefinibil abur, insesizabil și inimitabil, numit stil. Dacă în subsolurile sale limba engleză e victima construcțiilor lingvistice seci de la reuniunile cluburilor Rotary, ramificațiile superioare pot conduce la crearea a ceea ce constituie „cel mai durabil lucru în scris: stilul”. Firește, va trebui să plătească
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cercurilor”, visând să făurească unitatea Italiei, dar se prăbușește, abandonat de pronie. Căderea îi revelează rostul tainic al fiecărui gest în armonia universală, fără de care lumea ar fi o „comedie a fantasmelor”, produsul propriei halucinații. Caesar pricepe acum ceea ce rămâne insesizabil pentru pragmaticul Machiavelli: singura unitate posibilă este aceea spirituală, sub sceptrul lui Iisus, „unicul Caesar”. Comparativ cu această tragedie travestită în fastuoase haine baroce, Alkestis se supune canoanelor antice, textul raportându-se cu o relativă fidelitate la piesa omonimă a
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
prin urmare, să nu lase nici o amintire. Însă «perfidia» psihicului nu se oprește aici. El insistă, în cazul eșecului tentativelor sale de a induce amnezia, și face în așa fel încât, atunci când ne amintim visul, acesta să devină fugitiv și insesizabil. Constatăm că visul dispare, se diluează, se șterge pe măsură ce încercăm să ni-l reamintim. Iată de ce este necesar să îl redăm în scris sau măcar să îl povestim cu voce tare. Ne fixăm adesea - chiar fără a ști, pentru că facem aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
1991, pp. 84-85) este statică și mai puțin utilă: 1. paragraf sinteză; 2. final umoristic; 3. circular; 4. interpelare; 5. deschis; 6. paradox. 4.3. Structura textului de presă Diversitatea genurilor publicistice, avalanșa necontenită de noutăți și schimbări (unele aproape insesizabile pentru cititor) îngreunează orice abordare clară și coerentă a scriiturii de presă. Chiar și în aceste condiții, tânărul ziarist simte nevoia unei înțelegeri minime a mecanismelor constitutive ale unui articol. Greșesc cei care spun: „Scriu așa cum îmi vine. Dacă mă
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
întrețin relații deschise de interacțiune, schimb și recunoaștere mutuală, respectând tradițiile, valorile și modul de viață al fiecăruia. Astăzi, societățile monoculturale „pure” sunt practic imposibile. Societatea globală este un imens mozaic, în care elementele autohtone se îmbină, de multe ori insesizabil, cu împrumuturi din alte culturi. Societatea în care trăim este caracterizată de diversitate, interdependență și schimbare. Cu toții recunoaștem aceste realități, dar constatăm că, de cele mai multe ori, sunt destul de puține măsurile întreprinse pentru a-i sprijini pe oameni - mai ales pe
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
rostite, își vor da seama de importanța prezenței mele în școală și în plan pentru ca acesta să reușească. Ceea ce urechile aud și ochii văd, mintea crede. Cuvintele și replicile pe care le-am servit lor atât de subtil și de insesizabil își vor face remarcată prezența în inconștientul lor și, când va fi nevoie, îmi vor întări calitățile și imaginea mea în mintea lor și vor avea încredere în mine, căci ceea ce le spun se va potrivi exact cu ceea ce vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
importanță are? se enervează din nou principele. Singurul lucru de care avem nevoie sunt socotelile centralizate. Își ațintește la rândul său privirea asupra secretarului: — Avem funcționari specializați în fruntea celor mai multe sectoare ale administrației financiare... Libertul devine atent. A sesizat ceva... insesizabil. Nu-și dă prea bine seama despre ce e vorba, dar s-ar putea să fie important. — Mai mult sau mai puțin competenți..., ricanează îm păratul. Abandonează tonul șugubăț. Toți sunt de rang ecvestru, e drept, dar personalul din subordine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ajungă acasă la ora stabilită. ― Bun. Mersi, Jenny. Cu plăcere, spune ea, dar o aud ca și cum ar crede exact opusul, ca și cum aș fi enervat-o cumplit din nou. Poate sunt o nebună și o paranoică, dar nu detectez oare aceea insesizabilă urmă de triumf în vocea ei? Imaginația mea e de vină. Acum sunt eu nervoasă. Nu numai c-o să stau singură toată ziua, dar se pare c-o să fiu singură și diseară, ceea ce mă umple de groază. O, Doamne, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
care au probleme în familie sunt atrași de Aum. - Stați puțin. Considerați că toți japonezii au viziuni despre sfârșitul lumii? Nu pot să generalizez atât de ușor. Totuși, cred că în fiecare japonez există o viziune apocaliptică, o frică inconștientă, insesizabilă cu ochiul liber. Toți japonezii care s-au eliberat deja de vălul întunericului, sunt amenințați de aceste viziuni apocaliptice, dar mai sunt cei care încă sunt acoperiți de văl. Dacă acest văl le-ar fi smuls brusc și ar pătrunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
răutăcioși sau indulgenți. Trebuiesc studiați acești vecini, întrucît au cunoscut pe Irina, cât de pătrunzătoare e priceperea lor de a judeca oamenii, cât sunt de dezinteresați în judecata lor. Deci complicații cumplite și fără rezultat! Sunt în romane anumite ființe insesizabile din pricina unui mister voit, aruncat asupra lor de autor, a unor detalii neexplicate, a unor evenimente neașteptate, a unor vorbe stranii. În Hardy, de pildă. Eroina mea e insesizabilă dintr-un motiv contrar: truda mea de a explica în întregime
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Deci complicații cumplite și fără rezultat! Sunt în romane anumite ființe insesizabile din pricina unui mister voit, aruncat asupra lor de autor, a unor detalii neexplicate, a unor evenimente neașteptate, a unor vorbe stranii. În Hardy, de pildă. Eroina mea e insesizabilă dintr-un motiv contrar: truda mea de a explica în întregime și de a arunca asupra ei toată lumina de care sunt în stare. Și literatura e de vină că nu ne împăcăm cu iubitele noastre. Trăim în iluzii și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
succed perfect armonic în cel de al doilea. Moderne și fără altă măreție decât proiecția neliniștilor Naratorului, Irina și Dania poartă peplum bine drapat cu fin orânduite cute. Irina e agasant de plată și jenant de umană; Dania, strălucitor de insesizabilă și chinuitor de suavă. Remarcabil la Anton Holban este faptul că, placentar întotdeauna realității trăite, ceea ce dă literaturii sale o foarte delicată autenticitate, el știe, în artist superior, să și-o plăsmuiască. Nu prin evocare magic visătoare, ca Marcel Proust
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
În fond, noi constatăm ușor așa ceva, chiar și atunci când reflectăm în grabă asupra unor stări de lucruri. Sau când suntem atenți la unele moduri aparte de vorbire, narativ sau ludic, literar, metafizic sau religios. La fel și atunci când ne devine insesizabilă - sau chiar absentă - motivația unor credințe și conduite proprii. Deopotrivă când privim cu o anume distanță datele și întâmplările ce compun lumea nemijlocită a vieții. Destule dintre cele pe care le avem în față par să suspende sensul însuși. Ne
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
despre o asemenea propoziție, ar trebui să știi măcar cine o rostește și cu ce intenție. În paginile cuiva ca Urmuz, de exem plu, ea nu ar fi lipsită de orice sens. Doar că în astfel de pagini sensul ei, insesizabil în primă instanță, ar urma să fie regăsit altfel decât prin analiza logică a unor propoziții. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 103 95. 14. Un oaspete straniu stă deja la ușă Am revenit la paginile lui Carnap întrucât acolo sunt delimitate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
se pot verifica precis, propozițiile metafizice sunt inutile. Cum nu se determină clar din punct de vedere logic, sunt lipsite de sens. Întrucât nu urmează o cale concretă, proprie obiectului în atenție, sunt speculative. Iar dacă se ocupă de chestiuni insesizabile, eterate, cum ar fi limitele gândirii omenești sau un posibil sens al vieții, atunci apar perfect gratuite. Cum mai poți așadar să crezi că au totuși o semnificație? Faptul că ar putea să trezească un alt gen de reflecție, mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
184">Søren Kierkegaard, Repetarea, ed. cit., p. 28. 185.</ref>. Gestul lui Diogene este surprinzător pentru cei de față. Nu vorbește, nu spune nimic, doar se plimbă prin fața celorlalți, lăsându-i să înțeleagă singuri ce este de înțeles. Mișcarea este insesizabilă, dar, în același timp, simțurile noastre sunt prinse în mișcare, o produc și o suportă. Gândirea nu poate dezlega ideea de mișcare, însă trece ea însăși de la o stare la alta, se vede surprinsă de cele întâmplate. Într-adevăr, Diogene
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cititorul care dorește totuși să afle ceva sigur? Încrezător în posibilitatea unui sens, ar putea crede că omul de la țară întâlnește în ultima clipă tocmai legea pe care o caută. O întâlnește așa cum este ea, de nevăzut și totuși acolo, insesizabilă și totuși strălucitoare. O resimte asemeni gra ției de sus, fulgurantă și imprevizibilă. Ar putea invoca în această privință cel puțin două secvențe, cea în care află de „o strălucire nestinsă ce răzbește pe ușa legii“, și cea finală, când
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]