422 matches
-
imediatul ei. De-ar fi femeile nefericite în ele însele, și nu din pricina noastră, de ce jertfe n-am fi capabili, de câte umilințe și slăbiciuni! De la o vreme nu mai poți inventa voluptăți și nici sorbi delicii, decât în aromele insinuante, în mrejele îmbătătoare ale nefericirii. Cum numai întîmplarea le face triste, pândim și noi prilejul pentru un exercițiu de gust, ahtiați de umbre feminine, rătăcitori nocturni ai iubirii și paraziți îngîndurați ai lui Eros. Femeia-i Paradisul ca noapte. - Așa
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
jos. Și vă garantez că efectul este incomparabil mai valabil decât toate cele obținute prin căile normale. Dacă aș putea, aș aduce întreaga lume în agonie, pentru a realiza o purificare din rădăcini a vieții; aș pune flăcări arzătoare și insinuante la aceste rădăcini, nu pentru a le distruge, ci pentru a le da altă sevă și altă căldură. Focul pe care l-aș pune eu acestei lumi n-ar aduce ruine, ci o transfigurare cosmică, esențială. În acest fel, viața
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un decor fantastic și o transfigurare cosmică să ridice totul până dincolo de orice rezistență, când avântul duce la nimic, iar formele plesnesc într-o exaltare de agonie și încîntare. Un foc total să înghită lumea aceasta, și flăcările lui, mai insinuante decât zâmbetul de femeie și mai imateriale decât melancolia, să provoace voluptăți crepusculare, complicate ca moartea și fascinante ca neantul în clipele de tristețe. Sânt necesare trăiri nebune pentru ca lirismul să atingă ultima lui expresie, pentru ca încordările lui să treacă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și tristețea? Nu este în transparența lor consumatoare, în imaterialitatea lor arzătoare, ușurința și zborul care rezultă după marile purificări, după marile arderi lăuntrice? Aș vrea să fiu ridicat de elanul și transcendența flăcărilor, să fiu aruncat de impulsul lor insinuant și fin, să plutesc într-o mare de flăcări, să mă consum într-o moarte eterică, într-o moarte de vis. Frumusețea stranie a flăcărilor este de a da iluzia unei morți sublime, a unei morți pure, asemenea unui azur
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
oroare și pasiune bestială, ne-am diluat sângele și ne-am îndulcit patimile cu un dor amăgitor, ale cărui virtuți dormitive ne-au îmbătat simțurile peste măsură. În ochii românului, dar mai cu seamă în cântec, palpită, cu o insistență insinuantă, revărsarea monotonă a acestui dor, aparent elixir al inimilor sfâșiate, în realitate atracție adormitoare pentru suflete inerte. Cine a avut ocazia să audă în orașele săsești din Ardeal vreo ceată de flăcăi români doinind în înserări, n-a putut să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
bula De insolentia Templariorum. Făcuseră legământ de sărăcie, dar se prezentau cu fastul unei caste aristocratice, cu acea aviditate a noii pături de negustori, cu cutezanța obraznică a unui corp de mușchetari. Nu peste mult timp se trece la șoapte insinuante: homosexuali, eretici, idolatri care adoră un cap bărbos ce nu se știe de unde vine, În nici un caz din panteonul unor adevărați credincioși; probabil că Împărtășesc tainele ismaeliților și au legături cu Asasinii Bătrânului de pe Munte. Filip și consilierii săi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lui Mithra, Morfeu, din Samotrake și de la Eleusis și misterele naturale ale sexului viril, falusul, Lemnul Vieții, Cheia Științei, Bafomet, maiul, misterele naturale ale sexului feminin, Ceres, Cteis, Patera, Cybele, Astarteea”. Domnul Garamond se aplecă În față cu un surâs insinuant: „N-o să-i neglijați pe gnostici...” „Bineînțeles că nu, chiar dacă despre acest subiect mai aparte circulă multe lucruri de duzină, nu prea serioase. În orice caz, orice ocultism sănătos e o Gnoză”. „Asta spuneam și eu”, zise Garamond. „Și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Dar cum? - Ai văzut efectul, îi spuse Kara. Cred că metoda am să o păstrez pentru mine. - Așadar, tot scopul acestei demonstrații, este, presupun, spuse cinic Kadesky, să obții o audiție? Kara ezită, iar Rhyme îi aruncă tinerei o privire insinuantă. - Nu, ideea e că asta a fosti audiția. Eu vreau un post. Kadesky o studie cu atenție. - Ăsta a fost un singur număr. Mai știi și altele? - Destule. - Câte deghizări ai făcut maxim într-un singur spectacol? - Patruzeci și două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ani. Luni, a doua zi, lucrurile s-au îndreptat acasă la el. Doamna a înțeles că era “o problemă de serviciu” și “nebunia” ei dispăruse. A TREIA CALE -Nu cumva crezi că sunt o desmățată? -De ce “desmățată”? întreabă el insinuant. -Că mă joc cu sexul tău... -Că ce?.. -Că-mi place să-ți fac sex oral. -Și ce?.. De-abia îi auzise cuvintele și-și puse ușor capul pe umărul lui. -Aș face orice să nu te pierd. Mi se pare
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Până a venit peste noi, printre coloanele de marmură și peste velurul distinselor doamne săsoaice, un vag miros de carne friptă și mititei. Deh, o fi vreo terasă prin apropiere sau o mustărie, ne-am zis, cumva intrigați de mirosul insinuant ca un vals de Chopin. În sfârșit, am fost poftiți la partea a doua și am avut surpriza să vedem cum grupul de oficialități locale molfăia satisfăcut, ba chiar una dintre beizadele se scobea între dinți de zor. Și așa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
în momentul în care m-am hotărât să plec era goală. Nici măcar vânzătoarea, una grasă, brunetă, nu se mai afla la tejghea. Plecase în încăperea anexă. El își încreți pielea ochilor, o cercetă printre pleoape ca printre două pliuri. Rosti insinuant: Deci, mai fusese cineva în cofetărie. Probabil, mai fusese, n-am reținut. Nu mi se părea deloc important să observ cine este în cofetărie. Deci, cine fusese? Ritmul întrebărilor, se întețea, era clar, începea din nou tangajul. Vâltoarea indignării îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pătrunzătoare despre viciile lumii moderne, alegorii, fabule, inserții parodice și fulgerări metaforice, totul sub un regim de ironie acută, de zeflemea cu subsol grav, într-o scriitură narativă, cu subtilități semantice și fonetice, cu desfășurări hiperlogice / / în fine cu umor insinuant "ala Mitică", ilustrând insolitul formulei". Laurențiu Ulici "Sexagenarul băcăuan adună în această carte-tezaur (Calistrat Costin, Și totuși... nu se mișcă!, prefață de Ioan Prăjișteanu, Bacău, editura Melior, 2002) pagini ale celor peste trei decenii de bucurii estetice, polemice, parodice (auto
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
aduceau cu gesturi sigure, autoritare, cafele și pahare cu coniac. Tablele de argint vechi, cești de porțelan străveziu, pahare burduhănoase de cristal, tapetul de mătase, sofalele și taburetele acoperite cu brocart, lumina galeșă a lumînărilor, mirosul de ceară, aromitor și insinuant, totul te fura și te mințea lăsîndu-te să trăiești o clipă de miracol oriental într-o lume pe deplin europeană. Amestecul, lucrurile mai mult bănuite decît arătate, încărcătura, abundența care voia neapărat să se arate, lîngă care se adăugau livrelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
iunie, ziua aceea, iar clădirea sediului era chiar acolo. Cum de nimerisem? Am citit din nou afișul... Tineri... Nu eram eu tînăr? Era pentru mine acel afiș. - Mergem? auzii o voce alături. A, Niculescu, un coleg... Un ins mititel, isteț, insinuant și cam ticălos, dar familiar, apropiat, săritor. Fura în clasă și în dormitor stilouri, cărți și chiar flanele, zicea că sunt ale lui, dar era un consens, când îl prindeam îi trăgeam pumni în cap, el răbda, nega în ciuda evidenței
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
face actorii cu un rol. Faust, un savant, era dinamic pe scenă, puțin fanfaron, oricum gălăgios, în timp ce eu îl credeam meditativ, cel puțin până nu i se reda tinerețea, totuși îmi plăcea, avea grandoare, iar Mefisto, cu Bălțățeanu în rol, insinuant, viu, inteligent, însuși spiritul diavolesc, mă înfiora. Tragedia Margaretei apărea însă ștearsă, din pricina strigătelor lui Vraca. Dar ceea ce nu apreciai bine în text, petrecerea din pivnița lui Auerbach, te încînta pe scenă, cum Mefisto făcea să țâșnească vinul din masă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
așa încât trebuie să rămân în picioare, agățat de bară. Mă las în voia activității mele favorite: contemplația fără obiect. Deodată, simt ceva strecurându-mi-se între picioare... Mă întorc brusc, mai mult uluit decât enervat, și descopăr chipul distins și insinuant al unui domn în vârstă (tip profesor universitar la pensie), îmbrăcat în costum din trei piese, care-și freacă fără jenă umbrela de blugii mei, într-un transparent act falic. Mă dau la o parte, scârbit, în timp ce venerabilul îmi dăruiește
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fi înviorat de chicotelile prietenei mele blonde care-mi oferă cea mai frumoasă priveliște: două șiraguri de dinți albi îndreptați cu ostentație, într-un zâmbet, spre iubitul ei. Dreapta ei. Stânga mea. Făt Frumosul deschide. Îi face cu ochiul blondei, insinuant, propunând miza. Ieftin. De data asta, grimasa mea e înlocuită de tuse. Seacă. În dreapta, colegul meu de bancă din generală își ia fața de poker. Valul ăsta de râs nu-l pot înăbuși: parcă ar fi un emoticon fară gură
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ar fi vrut să-l șteargă, dar căruia nu reușea decât să-i îngroașe trăsăturile, ceea ce îi apăruse ca un contract nu încetase, nici măcar nu rămăsese egal în actele secundare, ci crescuse ca un aluat, transformându-se în altceva mai insinuant, ce nu mai putea fi numit ca înainte, ci doar cu mult mai rău, întrucât presupunea că acțiunea doar gândită de mult se împlinise acum, închisese cercul sau părea că închisese cercul. Încât trebuia să se poarte de acum încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
intre în nas colțurile gulerului tare al cămășii, personajul își ținea bărbia ridicată, cu o expresie de dispreț suveran pentru restul lumii. ― Îngăduiți-mi, Alteță, să vi-l prezint pe monsieur... ― D’Autrey-Lès-Gray, interveni personajul cu o voce baritonală, marcat insinuantă. Sunt încântat să vă cunosc personal, Alteță. ― Monsieur D’Autrey s-a născut în Franța, dar în prezent e nevoit să locuiască la Londra și... aiurea. Și-a păstrat însă spiritul francez, fidelitatea față de rege și încrederea în monarhie. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de patologul adjunct și de procuror. — Ne pare rău că am Întârziat. Știți cum sunt anchetele pentru accidentele mortale. Atât de multă hârțogăraie! spuse Brian, dându-și la o parte părul moale care Îi cădea În ochi. Aruncă un zâmbet insinuant către Logan. Neața, sergent, mă bucur să te văd din nou! Se opri pentru a-i strânge mâna lui Logan Înainte să se repeadă către propriul șorț roșu de cauciuc. Patologul adjunct și procurorul se mulțumiră să Îl salute pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
spuse Logan. Deci unde e? Bătrânul Îi făcu cu ochiul și Își smuci capul În direcția toaletelor. — Habar n-am pe unde ar putea fi, domnule polițist, spuse el rar, accentuând cuvintele cu subînțeles. Termină fraza cu Încă o privire insinuantă aruncată către baie și rânji satisfăcut. Logan Încuviință din cap. — Mulțumesc, ne-ai fost de mare ajutor. Nu, nu am fost, spuse reporterul. Am fost „vag și incoerent“ ca un „boșorog senil“ ce sunt. În timp ce bărbatul se Îndrepta agale către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
său ostentativ slugarnic, ca și exprimarea-i obsecvioasă - care te făceau să te gîndești la un uriaș motan care Își ascunde ghearele cu prudență - ar fi putut, pe moment, să-mi estompeze viziunea clară asupra personalității sale, a unui inteligențe insinuante, a unei voințe inflexibile ca și a atașamentului profund față de interesele Rusiei țariste.“ Drumul vieții acestui om cu o voință neclintită ne va dezvălui un anumit tip de destin; deplasarea sa de la stînga spre dreapta sau de la dreapta spre stînga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
secundă cu una dintre cele mai urâțele fete văzute vreodată de Amory. Gura ei palidă se Întindea de la o ureche la cealaltă, dinții Îi erau proiectați În afară, ca un ic solid, și avea ochi mici și sașii, care priveau insinuant de pe lângă suprafața mare a nasului. Kerry, curtenitor, a făcut prezentările: — Numele ei e Kaluka, regină hawaiană! Ți-i prezint pe domnii Connage, Sloane, Humbird, Ferrenby și Blaine. Fata a schițat câte o plecăciune pentru fiecare. Biata de ea! Amory presupunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Care e, de fapt, diferența dintre poezie, eseu și proză, că mie, de o vreme, mi se cam șterg diferențele...! După părerea ta, Homer a fost (mai mult) poet sau (mai mult) prozator? Dragă prietene, fiecare dintre întrebări fie ea insinuantă, gravă, pe jumătate ironică sau direct provocatoare ar merita un răspuns distinct și detaliat (adică pe măsură). Dar, la drept vorbind, atacând poate inima taurului, cum să te faci ceva anume? Nu-i vorbă, de la un moment dat ar putea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Sia orișicând, dar își aducea regulat aminte de ea când avea nevoie să viziteze pe "cucoana Lina". Cu toate că descoperise sursa asta de subsidii, Lică avea și oarecari ocupații. Primise o propunere de agent-voiajor pentru stofe. Poseda calitățile cerute: era prezentabil, insinuant, glumeț, abil să laude marfa, și, după o noapte trecută în tren, era tot firesc și bine dispus. Își mărise astfel eîmpul de activitate cu provincia, dar nu era capabil să persevereze. Lucra numai pe poftă și la răstimpuri. Un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]