419 matches
-
Ledoulx nu se grăbea să verifice impresia fostului consul al Franței. Nici nu avea de gând să o facă vreodată. O ignora. De la numirea lui avea tot mai dese momente de exasperare. Zilnic trebuia să se lupte cu indolența și insolența slugilor, cu amestecul de lux și murdărie în care înțelegeau să-și ducă viața cei mai mulți dintre locuitorii orașului. Mai era, desigur, și marea, inexplicabila, revoltătoarea simpatie de care se bucurau ofițerii armatei ruse și generalul Kutuzov în rândurile populației. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Paris, dar mă îndoiesc că ea își mai amintește. Pe vremea aceea nu eram prea cunoscut. Acum te las în compania lui Luciano. El se pricepe la haine mai bine decât mine. Între timp sosise și prințul, iar generalul uitase insolența tânărului boier și se înseninase. Croitorul și ajutorul acestuia alergau de la unul la altul, îmbiindu-i ba cu cafele, ba cu ciubuce. Ei însă avansaseră deja într-o discuție din care ceilalți erau cu totul excluși, pentru că se întrețineau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Fața lui Ledoulx se alungi, se umflă, se înroși. Mâna lui întinsă acuzator tremură o clipă prin aer, apoi căzu. Și contele înghiți de mai multe ori în sec. Trebuia să-și păstreze valetul cu orice preț, chiar îndurând orice insolență. Pentru bunul mers al consulatului, desigur. Oh, și nu numai. țâșni de pe scaun, gesticulând de o manieră total nediplomatică. ― Nebuni! Fuduli nevoie mare! Inconștienți! Profitori nerușinați!... Ledoulx își savură cu voluptate revolta, sporind-o cu fiecare cuvânt de apostrofare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
complet lipsit de suflet. A comentat apoi faptul că nu port cravată și a făcut o remarcă ironică asupra canadienei mele din balonzaid. Am fost îngrozit de faptul că o persoană atât de insipidă are curajul să comită o asemenea insolență. Canadiana aceea a fost una dintre puținele bunuri pământești de care eram într-adevăr atașat și dacă îl voi găsi vreodată pe descreieratul care mi-a furat-o, îl voi reclama autorităților în drept. Doamnei Reilly îi veni din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Conspirației, În pofida obscurei sale origini, era totuși creație omenească. Ceea ce o făcea captivată, necurată și nelegiuită. Acestui text vom Încerca noi să-i cercetăm originile, aruncînd o privire fugitivă asupra celor care au creat-o, care și-au atribuit cu insolență prerogativele divinului anonim, care În cele din urmă să putem demonstra dezastrul provocat de un atare gest. 2. Serghei Aleksandrovici Nilus, autorul Antichristului, pentru inițiați părintele Serghei, va intra pe scena istoriei direct din bezna feudalismului rus. Pierzîndu-și domeniile, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
astfel de uniri lipsea factorul hazard. Dar el se folosise de influența sa puternică în acest caz, ceea ce evidenția purtarea dezinvoltă a celor care se considerau deasupra principiilor de grup. Privind înapoi, Marin vedea în atitudinea lui un exemplu al insolenței celor puternici \ dacă un exemplu în plus mai era necesar. După toate aparențele, Delindy nu avea nici un copil de la Marele Judecător, ceea ce era surprinzător dacă se ținea cont de caracterul autoritar al acestuia. Marin își puse în vedere să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
nici chiar celor mai învățați dintre învățați. Este un loc comun să pretinzi că lectura e obligatorie. Nu este deloc un loc comun, în schimb, să pretinzi că lectura e un viciu. Este chiar o extravaganță, de nu cumva o insolență să spui așa ceva. Dar ar putea, oare, cărțile și lectura deveni un viciu, și, dacă da, în ce condiții? La tinerețe, aveam o credință nezdruncinată de nimic în cărți: consideram că ele, cărțile, sunt parcele vremurilor noastre, urzitoarele teribile de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
deținătorilor ei. Un rol-surpriză joacă și inginerul silvic care nu întâmplător se numește Ion Lup, fiind (ca și alți daci-romani) fiul adoptiv al unei lupoaice. Ereditatea lui hibridă trezește interesul Elsei care are nevoie de el ca material biologic. În insolența ei, Elsa face niște insinuări scandaloase („Nu te-ai întrebat niciodată de ce bărbații-lup predomină în zona intercarpatică?”). Are mare noroc că, fiind un personaj fictiv, nu putem să o luăm (intercarpatic) de ceafă și să dăm cu ea de pământ
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vreun accent particular. Îi amintea de fetele din Înalta societate, fetele noilor Îmbogățiți, Îmbrăcate extravagant și școlite În Statele Unite sau În Australia. Pe de altă parte, era totuși ceva de mahala În comportamentul ei, o anume agresivitate În pronunțarea consoanelor, insolența adresării În fața unei persoane Înzestrate cu autoritate, gestul nervos și nepăsător cu care Își dădea pe spate părul negru, lucios, toate astea laolaltă Îi sugerau ținuta unei persoane care ar aparține noii orientări a mișcării socialiste. Vrei să spui că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că vii? - Dzan. Universul Dzan. Era vocea lui Enin. - Deci, continuă Dan Lyttle, una dintre presupunerile tale este că, aici pe Pământ, trebuie să fii tratat așa cum ești tratat acasă? - Eu sunt împărat oriunde aș merge. Vorbele erau pline de insolență. Gosseyn zâmbi. Acru. - Și - continuă vocea bărbatului din salon - bănuiesc că mai ai și alte numeroase presupuneri care te fac să crezi că ești mai bun decât alții? - Sunt mai bun decât alții. Am fost născut ca să fiu împărat. - Presupunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
genunchi și-atât; nu e nici cort, nu-i nici copac, e un genunchi și atât...” În fața lui Noimann nu se afla Însă doar un simplu genunchi de infanterist, ucis cândva În război, ci un picior care-l privea cu insolență. Prin urmare, strania apariție nu constituia rodul unei reminiscențe literare, ci era o apariție de o natură, să zicem, abisală. De altfel, la drept vorbind, stomatologul se aștepta la o astfel de „surpriză”. Așa Încât apariția În camera sa a acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Conspirației, În pofida obscurei sale origini, era totuși creație omenească. Ceea ce o făcea captivată, necurată și nelegiuită. Acestui text vom Încerca noi să‑i cercetăm originile, aruncând o privire fugitivă asupra celor care au creat‑o, care și‑au atribuit cu insolență prerogativele divinului anonim, care În cele din urmă să putem demonstra dezastrul provocat de un atare gest. 2. Serghei Aleksandrovici Nilus, autorul Antichristului, pentru inițiați părintele Serghei, va intra pe scena istoriei direct din bezna feudalismului rus. Pierzându‑și domeniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o spusese atât de frumos: "Tu nu vezi că nu-mi aparțin?", o dojenise blând pentru insistențele ei, deci cum nu se întâlnise de mult cu iubitul ei nu avea cum să rămână gravidă, iar ea nu ar fi avut insolența să se creadă personaj biblic, până la urmă simptomele ei de gravidă se dovediră o cumplită criză de rinichi. Acest incident i-a zdruncinat încrederea în iubitul ei ficțiune. Ceva nu era în regulă. Ea îl crease după toate regulile ficțiunii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că în Moldova, când vine vorba de primul client al zilei, care inaugurează gestul comercial al inițialei cumpărături, nu se spune că face safteaua, ci se întrebuințează arhaicul a face pocinogul. Între timp, expresia căpătase alte conotații! Îi desluși, cu insolență, tinerei femei înțelesul pe care mahalaua Capitalei îl are pentru termenul de pocinog, făcând-o să roșească. La fel precum o doamnă ce purta eșarfa mov a zburdalnicei inimi, care preluase din mers o pungă de kivi, cumpără și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
repezi cu semeție: Care stăpân, subțiratico? Eu mi-s, însumi, stăpânul, așa să știi! Atunci să știi și tu, amice, următoarele: ai un prost stăpân! îl avertiză furnica. Luând seama, însă, la sclipirile de mânie din privirea greierului-viorist, își drese insolența, emițând o placidă observație: Stimate oaspete, suntem datori ascultare, așa e rânduiala. Ascultare, zici? Destule sunt anotimpurile aspre, când ceasurile ard în noaptea friguroasă și noi răbdăm prinși în eterica încleștare a gerurilor. De aceea, în răgazurile dulci de vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
explicam. "Trebuie să fie o greșeală", îmi ziceam atunci. Și iarăși o luam de la capăt, bănuind că unii murmurau, poate, în spatele meu: "ăsta are nervi de oțel" sau "e nebun"... Mai târziu, lucrurile s-au mai schimbat. Nu mai aveam insolența jucătorului sigur de el, ci mizam strângând pumnii, în vreme ce, în loc de murmure admirative, bănuiam râsete înăbușite. Acum îmi trebuia toată înverșunarea de care eram în stare ca s-o iau de la capăt. Fiecare pasiune mă sărăcea cu totul, mă aducea în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
s-a întîmplat și în povestea cu apa. Pe vremuri, mă obișnuisem să spun, și o făceam cu o anumită emfază, că nu scopul e important, ci ardoarea cu care-l căutăm. Da, chiar așa ziceam. Era una dintre multele insolențe cu care am încercat să mă apăr și să-mi ascund slăbiciunile. Bănuiam, poate, că făceam parte dintre cei care poartă ratarea în ei înșiși. Dar într-o privință nu greșeam. N-am știut ce caut în viață, dar viața
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
frică de ciudatul însoțitor, nu se vedea. Căscă ușor. - Mi-e cam somn, zise. - Instrucțiunile. Omul gesticulă, iritat. - Ascultă, domnu' Discipol, grăi a lehamite, nu vorbi așa cu mine. Înscenarea dumitale nu mă sperie deloc. Mă știi. Fac treaba asta. - Insolența dumitale, zise Discipolul, îmi va slăbi răbdarea. Știi că anumite energii temporale sunt puse în joc în propriile mele mișcări. Tărăgănările dumitale sunt calculate pentru a răni, și-ți spun: dacă se-ntâmplă să fiu obligat să iau o poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
după valiza în care păstram cămăși vechi și prosoape rărite, ca să nu mai zic de toate cârpele de praf de rezervă. Când m-am ridicat și m-am scuturat, ea stătea rezemată în ușă, fumând din țigara mea. Suflă cu insolență un inel perfect din fum în direcția mea. Credeam că voi, fetele de la „Credință și Frumusețe“, nu aveți voie să fumați, i-am spus, încercând să-mi ascund enervarea. — Chiar așa? zâmbi ea afectat. Sunt o grămadă de lucruri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
îndoială. Mereu e bolnav! Pare să se bucure oarecum de sănătate doar când doarme, dar nu totdeauna, pentru că uneori vorbește și când doarme! Și de asta ne-am molipsit! Ne-am molipsit de atâtea lucruri! Și ne mai și insultă! Insolența sau nerușinarea le numește cinism, altfel spus câinism sau câinie, tocmai el, animalul ipocrit prin excelență. Limba l-a făcut ipocrit. Drept care ipocrizia ar trebui să se numească antropism de vreme ce insolența se numește cinism. Și a vrut să ne facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
molipsit de atâtea lucruri! Și ne mai și insultă! Insolența sau nerușinarea le numește cinism, altfel spus câinism sau câinie, tocmai el, animalul ipocrit prin excelență. Limba l-a făcut ipocrit. Drept care ipocrizia ar trebui să se numească antropism de vreme ce insolența se numește cinism. Și a vrut să ne facă ipocriți, cu alte cuvinte comedianți, farsori, pe noi, câinii. Tocmai pe noi, câinii, care n-am fost supuși și domesticiți de către om, ca taurul sau calul, cu forța, ci ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și aici, cititorule, ți-o spui tu ție însuți și îți aparține deopotrivă ție ca și mie. Și dacă lucrurile nu stau așa, e pentru că nici nu citești. Drept care îți cer iertare, dragă cititorule, pentru acea, mai mult decât impertinență, insolență pe care ți-am trântit-o zicând că nu vreau să-ți spun cum se termină romanul lui Jugo al meu, romanul meu și romanul tău. Și-mi cer și mie însumi iertare pentru asta. M-ai înțeles, cititorule? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pentru un mediu de oameni nesiluiți de viață, de altă viață decât poate de cea personală. Țin minte că, în semn de protest, mi-a venit să-mi aprind o țigară acolo, de față cu ei. Ar fi fost culmea insolenței pe care mi-aș fi putut-o permite. Și desigur, să-i trimit în mama lor republicană (deși venise Bill la putere). După câteva minute de tăcere jenată, le-am zis, gender correct: - OK girls and boys! Mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de psihologie aplicată, capitolul comportament, că oamenii răi de muscă sunt adeseori lași, așa că nu va trebui să ne surprindă că teama de a fi certat în public de superiorul ierarhic schimbă într-o clipă atitudinea subșefului. Mai aruncă o insolență ca să-și ascundă furia și se retrase în fundul magaziei, de unde apăru din nou numai când camionul, în sfârșit încărcat, abandonă subterana. Nici la propriu nici la figurat nu au strigat Cipriano Algor și Marçal Gacho victorie, erau prea obosiți ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
amintește-ți, așa obișnuiai să-ți instruiești tinerii interlocutori asupra eventualelor partenere. Nici un fel de precauții, professore? Nu obișnuiai nici elementarele precauții cerute de suspiciunea care deja te înconjura și care avea să fie curând folosită pentru a-ți pedepsi insolența? Existau și strategii mai bune decât a debita mereu și mereu aceleași banale sarcasme, care să arate că nu ți-e frică de nimic, pentru că nu respecți pe nimeni. O faci și acum, în această seară umedă, în compartimentul prăfuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]