333 matches
-
puternic, capabil să restabilească autoritatea. Singurul lucru rațional, îi scria Flaubert lui George Sand în aprilie 1871, este următorul: un popor condus de un guvern de mandarini va rămîne veșnic un popor minor". Cum adică? Și Comuna din Paris, cu insolenta ei pretenție de a schimba lumea, cu proclamarea vremurile viitoare ce cîntă clipa în care Franța va fi îngenunchiată, teritoriul ei amputat iar armata învinsă?! Comuna întruchipează suficient de bine legătura ce unește înfrîngerea și ridicarea maselor, prăbușirea puterii Statului
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
colectivistă cam obligatorie. Nu de alta, dar individul, tentat de savorile libertății, să nu-șui piardă reflexele gregare. După loviturile în pereți, bocănituri în ușă. În prag, un grupă de patru Vecini apar cu un aer în același timp dubios și insolent. Cu alura lor de tovarăși, nepoftiți intră, scotocesc cu privirea, se așează care pe unde îi convine și nu dau semne că s-ar grăbi să plece. Cum e posibil acest abuz care într-o turnură proprie dramaturgiei lui Constantin
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
atît amănuntele biografice, trăsăturile fizice devin mai importante. Legenda generalului de Gaulle ar mai fi oare și azi cea pe care o știm dacă n-ar fi păstrat în memoria ei statura impunătoare, inflexiunile ironice ale vocii, exprimarea, butadele, felul insolent de a vorbi al generalului? Și încă o observație cu caracter mai general și cu semnificații fără îndoială mai importante pentru istoricul mentalităților: deși păstrează în mod inevitabil amprenta personajului în jurul căruia a fost construit, deși, sacralizîndu-1, tinde să-i
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
continuat să subziste, retrasă în spații modeste, adesea improprii, cu resurse modice, însă urmând legile ei firești, alimentate de irepresibila nevoie de adevăr și frumos a oricărei comunități. Cultura aceasta, servită de oameni fără ambiție de a străluci la festinul insolent al puterii, a continuat să existe și în momente de grea cumpănă, abia tolerată de sistem și mereu expusă la drastice amputări. Căutând forme de supraviețuire și de expresie publică, ea a ajuns uneori la forme de o subtilitate remarcabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
declarații publice ce se bat cap în cap, prefăcându-se a uita azi ce au spus ieri și păstrându-și o cinică disponibilitate față de orice schimbare pe eșicherul politic? S-a putut vedea, în răvășita noastră capitală, cum cele mai insolente afirmații în sfera puterii rămân nepedepsite, ba încă și aplaudate de unii, în pofida enormității lor. S-au dat, de sus, cele mai stranii lămuriri (dacă așa trebuie să le spunem) cu privire la tragicele evenimente din iunie. Unele mai stranii decât altele
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
i se atribuie o libertate totală de creație, vizând demolarea tiparelor discursive, sfidarea normelor gramaticale și a convențiilor scrierii corecte promovarea unor manifeste literare (model impus de Filippo Tommaso Marinetti, care, în 1909, publică la Paris Manifestul futurist) violente și insolente, în care se formulează cele mai excentrice idei etc. 3.1.7. Neomodernismul Neomodernismul (al doilea modernism/tardo modernismul, cum îl numește Mircea Cărtărescu) este un curent literar declanșat de spiritul rebel al generației ’60, care se sustrage limitărilor ideologice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Imaginea femeii în literatura și arta secolului al XIX-lea a suferit metamorfoze mari. Spre sfârșitul secolului aproape nu mai întâlnim imaginea Muzei, Madonei sau Îngerului. Ele se preschimba spre sfârșitul secolului în soție morocănoasa, mama castratoare, amantă sufocanta, femeie insolenta, femeie devoratoare. Românul premodern, de la cel antic până la cel realist, se caracterizează prin valorizarea femeii că muză sau madona, ființa care guverneaza destinele masculine. Această aureola a femeii va fi disputată de românul realist, care-i refuză femeii postura de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
deosebit pe romancierii timpului 119. Morală Parizienei este una a negarii, incluzând un repertoriu de forme asemănător cu cele ale dandy-ului, care poate fi considerat omolog masculin al mondenei franceze: indiferență, nepăsarea, ignorarea convențiilor, provocarea, subversiunea, refuzul, capriciul, tupeul, insolenta, impertinenta, cinismul [v.Babeți, p.184]. Dar contestarea pe care o practică este subtilă, plină de tact. Structura morală a Parizienei se caracterizează prin maximalizarea posibilităților de afirmare. Pariziana este o nouă formă originală de individualizare feminină. Menționarea vârstei este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
linear de la primele angajamente euroatlantice din 1993-1994. Nesigur la început, apoi accelerat. Un timp al dependenței și al încercării de a fi recunoscut. Această nevoie de recunoaștere explică popularitatea încă mare a președintelui Băsescu, personaj ce adoptă o atitudine îndrăzneață, insolentă uneori. Iarna românească, noiembrie 1989: nu se întâmplă nimic La București nu se întâmplă nimic. Cu zâmbetul pe buze, în iunie 2005, un prieten istoric îmi povestea: "Aveam impresia, la mijlocul lui noiembrie, că aveam foarte mult timp, că aveam timp
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
oameni pur și simplu, cu toate păcatele și cu toate calitățile tipice;(!!) dar totul se ridică la rangul de excepțional, adică de excepție: 1. pioși; 13.severi; 2. înțelepți; 14. avari; 3. fideli; 15. generoși; 4. despotici; 16. veseli; 5. insolenți; 17. josnici; 6. majestuoși; 18. ucigași; 7. violenți; 19. slab; 8. curajoși; 20. aventuroși; 9. tandri; 21. fatali; 10. puri; 22. intelectuali; 11. geloși; 23. abili; 12. răzbunători; 24. trădători. - un personaj restabilește armonia anterioară, readuce lucrurile la normal; - cultivarea
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
Ea este incompatibilă cu umilirea. Respectul nu se impune ca o datorie morală, ci se conturează ca o mișcare interioară spontană care însoțește iubirea. Acesta aduce cu sine stima, considerația, deferența. Ca mod de comportament, respectul implică "reținere, suspendarea actului insolent sau blasfemitoriu, violent sau destructiv într-un mod subtil" (Autard, 2003, p. 13). De asemenea, respectul este "capacitatea de a vedea persoana așa cum este ca om, de a fi conștient de unicitatea sa, este dorința de a o vedea înflorind
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
-mi strice, nu?), să repet plimbarea dimineața, când s-ar cuveni să-mi iau mașina din parcarea instituției pentru a face loc tuturor șmecherilor din zonă care parchează dezinvolt acolo, regăsindu-mi locul din parcarea blocului pe parcursul zilei cât vecinul insolent e la muncă, iar, pe seară, să o readuc cuminte la birou, ca să rămână peste noapte. Credeți că e o idee bună, sau mai bine să pun mâna pe par? Nu, m-am hotărât, cred că voi începe să le
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de o frumusețe unică, zveltă, mlădie, de căprioară cu mișcări subtile, a cărei privire, pe de altă parte, nega inocența. Fiindcă ea avea un mod caracteristic de a privi, lăsând nițel capul În jos și ridicând ochii, jumătate ironic, jumătate insolent. O privire de vânător primejdios, gândise imediat Faulques. Diana cu o tolbă de fotograf și două camere foto. Luaseră masa Împreună Într-un restaurant din apropierea pieței Santo Domingo, după ce se plimbaseră prin zarva tiparnițelor artizanale instalate sub portalurile de acolo
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
aproape provocator, și a făcut un gest spre pictura murală. - Și unde-i ea? Îi rezervi un loc special pe tablă ori face parte din toată gloata asta? Faulques a pus jos tava. Nu-i plăcea zâmbetul acela neașteptat și insolent. Și, spre surprinderea lui intimă, pentru o clipă s-a văzut calculând posibilitățile pe care le avea de a-l pocni pe Markovic. Croatul era puternic, a hotărât. Mai scund decât el, dar mai tânăr și mai vânjos. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
director de editură, șef al Inspectoratului de cultură etc.), aceste note tipice se agravează. Cei ce l-au cunoscut, obligați, într-un fel sau altul, să lucreze cu el, nu vor uita niciodată amestecul specific de carierism cinic și parvenitism insolent, al unui astfel de personaj, abilitatea de a stoarce din poziția sa oficială (de regulă el era deputat, adesea chiar membru în C.C.) toate avantajele posibile: spații locative avantajoase și abuzive, plecări oficiale, dese, în străinătate, ediții și premii peste
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
la radioasa mondializare liberală, pe lîngă procesul intentat în justiție de asociația "L'Espace du possible", un camping alternativ aprig ironizat de Houellebecq în romanul său, au făcut deliciul revistelor literare și nu numai, în detrimentul evident al textului însuși, sumbru, insolent și superb. Conformismul reverențios este revendicat și de o critică relativ nihilistă, care a abdicat de la privilegiul de a impune o ordine și un discurs despre literatură ca manifestare, sub pretext că toate producțiile noi sunt destinate neantului, critică ce
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Petersburg, pentru a cere demisia premierului Putin, s-a aflat și Limonov, opozant și scriitor controversat, arestat de poliție... Fascinația exercitată de acest (anti-)erou contemporan rus asupra lui Carrère a atras atenția lumii întregi asupra sa. Aventurier cinic și insolent, rocambolesc, talentat și odios în egală măsură, Limonov este un amestec de Jack London, Che Guevara și Jean-Edern Hallier (cu care, de altfel, a fost prieten). Un asemenea personaj nu le poate părea decît detestabil majorității cititorilor, deși, așa cum se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Dumnezeu, Natură, căreia i-a dat un titlu "furat" dintr-o poezie a lui Aragon, C'est une chose étrange à la fin que le monde (De fapt, lumea e o chestie stranie), apărută în 2010 la editura Robert Laffont. Insolenta erudiție plurivalentă a lui Jean d'Ormesson nu încetează să ne uimească și să ne încînte. Ca și autorul însuși, jovial, deschis, histrionic, dar care-ți alunecă printre degete în clipa cînd crezi că ai început să-l înțelegi. Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lui Jean Echenoz, Jean-Philippe Toussaint, Patrick Deville, Marie Redonnet, Eric Chevillard. Foarte bine este nuanțată ideea că revenirea în vogă a narațiunii nu înseamnă nicicum redeschiderea unei noi ere balzaciene, ci o reinventare a povestirii, așezată acum în tipare dezinvolte, insolente, inedite, minimaliste, impasibile, în care resorturile psihologice tradiționale sunt ignorate, dacă nu chiar complet răsturnate, pînă la absurd. Umorul, spiritul ludic și plăcerea provocării cititorului, a demontării tuturor pactelor de scriitură și lectură fac, de asemenea, parte din această postmodernă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
încredințat îndiguirea lavei incandescente unei limbi de adopție, parfumată, frivolă și strictă precum o cămașă de forță. Sufletul barbar, repliat, dar niciodată complet redus la tăcere, și-a făcut mereu simțită prezența discretă în celălalt Cioran, cel malițios, lucid și insolent, care a continuat să cearnă viața, oamenii și pe Dumnezeu prin sita ironiei sale tonic asasine, croindu-și o cale regală printre toți scepticii parizieni. Saltul fără plasă de protecție într-o limbă spre care nimic nu îl chema ființial
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un alt mod de a privi și citi aparent insolubilele paradoxuri cioraniene. Departe de a închide gîndirea în impasul învîrtirii în cerc, formulele descumpănitoare sunt în fapt purtătoarele unui sens decalat, integrator, deschizînd un alt nivel de realitate prin incorporarea insolentă a terțului inclus, respinsă de toată tradiția logicii artistotelice, dar tot mai clar adeverită de experimentele fizicii cuantice, ca și de intuiția marilor creatori de curente artistice și literare de la începtul secolului trecut. Limba română i s-a părut prea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cele patru țeluri ale omului. Le-am uitat pe celelalte trei" (Les lettres d'or de la paresse)... Aura funebră ce-i înconjoară imaginea e adeseori dezmințită de simțul deriziunii universale și de plăcerea jocului pur, de umorul său tandru și insolent, de apologia inutilității și de știința lenii, practicată cu rîvnă și încîntare: "Dacă e propriu înțeleptului să nu facă nimic inutil, nimeni nu mă va întrece în înțelepciune: nu mă cobor nici măcar pînă la lucrurile utile" (NN). Dincolo de moștenirea transmisă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Reflexul antieuropean, profund și tenace, are rădăcini adânci. Ele urcă mult în timp, în preistorie și protoistorie. Europa este percepută la acest nivel și în primul rând ca imperialistă și expansionistă. Ea vine peste noi. Cu intenții mereu sinistre și insolente. Vrea mereu să ne cucerească, să ne îngenuncheze. Să ne transforme într-o colonie. Lista acestor odioși imperialiști este foarte lungă și ea începe cu... romanii. Cu Traian și legiunile sale. Deși, doar prin latinitate noi am intrat și continuăm
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
foame, (...) iar în comuna Dej 14 mame s-au spânzurat ca să nu vadă cum copiii lor nu au ce mânca, (...) de la București nu se aude decât uruitul vagoanelor, ce strecoară averi muncite de alții pentru a se înălța palate falnice, insolente, în beneficiul vreunui norocos al soartei”. Discursul a fost primit cu aplauze și ovații, chiar și de către unii parlamentari liberali. Pe data de 15 august 1916 clădirile orașului au fost „tapetate” cu anunțul privind intrarea României în război. În comunicatul
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
nu în întregul ei). I-am văzut, la un t.v., pe actori, primiți ca delegație a oamenilor muncii, brrr, de năimiții puterii, cîteva mărimi locale și... republicane, pe cît de mediocre în fostul lor statut profesional, pe atît de insolente acum, în rolurile ce le-au fost încredințate. Și pentru ce primiți? Stupefacție: pentru a-și da jos directorul, incomodul poet, și a-l pune pe altcineva în loc. Halal! Iată în ce scenariu de cea mai joasă speță jdanovistă s-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]