719 matches
-
speciale, contorsionate, uneori de-a dreptul clinice. Ambianța evocată este incertă, cețoasă, curiozitatea analitică preferând radiografierea stărilor emoționale prin apelul la retrospecție. Dragostea, motiv des întâlnit în proza scurtă scrisă de A., este considerată aproape exclusiv o participare concretă, imediată, instinctuală, partenerii păstrând o îndărătnică tăcere asupra eventualelor lor emoții intime, secunde. Textul oferă informații directe doar despre întâmplarea erotică, fie că ea se consumă grăbit și incomod (Aventura), fie că îmbracă forma unei răzbunări sadice (Dăscălița) sau a unui straniu
ARCHIP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
și a revelației. Or, tocmai absența acesteia l-a împins pe european în încrâncenările cunoscute. Nici măcar eliberările de tip masonic n-au putut salva Europa de la cascada de revoluții și războaie. Neputința nu este doar de natură rațională, ci și instinctuală. De asemenea, o anumită dispoziție nativă a sufletului micșorează sau mărește capacitatea de deplasare a vehiculului omenesc. Se mai adaugă senzațiile create de natură, de semeni, de ceea ce ne înconjoară. Mecanism fin, interiorul le percepe, le prelucrează și, într-un
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
De la mitologie la fabule, trecând prin bestiarele medievale, animalele sunt învestite cu o puternică încărcătură alegorică. Încarnează dimensiunea instinctivă și pulsională și trimit ființa umană la condiția sa primordială și arhaică. După cum explică Jung: Animalul, care reprezintă în om partea instinctuală a psihicului, poate deveni periculos atunci când nu este recunoscut și integrat vieții individului. Acceptarea spiritului animal este condiția unificării individului, a plenitudinii înfloririi sale (Jung, ???, p. 239). În funcție de reprezentare, animalul semnifică o calitate sau o slăbiciune umană. Îl regăsim în
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Jung, ???, p. 239). În funcție de reprezentare, animalul semnifică o calitate sau o slăbiciune umană. Îl regăsim în simboluri ca: - embleme; - însoțitor al omului sau expresie a organelor de simț; - caricatură a ființei umane; - încarnare a pasiunilor și dorințelor; - expresie a dezvoltării instinctuale; - reprezentare a spiritului individual (mai ales păsările); - expresie a mentalului, a conștiinței și a gândirii imaginative; - manifestare a pulsiunilor agresive. Coarnele animalelor au fie o semnificație pozitivă, de antene cosmice, fie o semnificație negativă, de agresivitate și brutalitate. Iată de ce
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
amenințarea revărsărilor pulsionale; Subiectul nu știe să își gestioneze energia și cade pradă dorințelor; - dacă este rănit ori mutilat, înseamnă o pierdere de energie, lipsa libidoului, instalarea unei stări depresive; - dacă este legat, speriat, pus în jug, exprimă refularea aspectului instinctual a individului, care trăiește lipsit de emoții sau de dorință. Alura calului oferă și informații cu privire la evoluție: dacă merge la pas, evocă lentoarea, dar și constanța, la galop, viteza și violența, la trap, exprimă un ritm echilibrat, nici prea lent
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
bogată). Continentul european împărtășește parțial aceleași semnificații; - Africa, pământ de foc în imaginarul colectiv, asociată cu animalele sălbatice, cu savana, cu vegetația specifică, cu riturile animiste, simbolizează partea arhaică a psihicului și indică faptul că situația face apel la dimensiunea instinctuală; în funcție de scenariu, această animalitate îl sperie sau îl atrage pe cel ce visează; - Asia are o semnificație de mister și de spiritualitate; cel care visează este angajat într-un proces de transformare interioară; - simbolismul Oceaniei poate fi legat de cel
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
diferite niveluri de structurare și integrare, alcătuind un sistem funcțional ierarhic. • Actul motric este definit ca fiind elementul de bază al oricărei mișcări, efectuat în scopul adaptării imediate sau al construirii de acțiuni motrice. Acesta se prezintă ca act reflex, instinctual. (De exemplu, o mișcare de "pompare" a mingii în sol, în cazul driblingului sau retragerea bruscă a unui segment la atingerea unei suprafețe fierbinți). Acțiunea motrică desemnează un sistem de acte motrice prin care se atinge un scop imediat, unic
UNIVERSITATEA DIN BACĂU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT. In: APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
libidinală din sfera psihanalizei. În această privință, trebuie Însă făcute niște diferențe de nuanță. Plăcerea superficială, tactilă este legată În primul rând de sensibilitatea exterioară, obținută prin contactul corpului cu obiectul plăcerii. Plăcerea profundă, viscerală este legată de satisfacerea apetențelor instinctuale primare (foame, sete, relaxare musculară, sexualitate, somn, odihnă etc.Ă. În acest caz, plăcerea apare ca fiind diferențiată În raport cu nevoile corporale ale individului. M. Pradines afirmă că „plăcerea nu este o senzație, ci o apetență care-și atinge finalitatea prin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
au ca obiect plăcerea Aceste ritualuri fie urmăresc realizarea plăcerii fizice, somatice, fie realizarea unei stări de bucurie și fericire sufletească și moral-spirituală către care aspiră individul sau grupul social. Plăcerea fizică este realizată prin ritualurile orgiastice, care eliberează pulsiunile instinctuale, primare, de factură libidinală, sexuale, În forme sublimate. Ele există dintotdeauna În istoria umanității și au forme de manifestare culturală dintre cele mai diferite, deși conținutul tematic și semnificația lor este aceeași, raportată la descărcarea colectivă a pulsiunilor libidinale sexuale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
forme de cupluri nefirești, care din punct de vedere psihologic și moral se abat de la formele normalității. Aceste cupluri se constituie În virtutea unor atracții pulsionale de factură deviantă, constituțională sau perversă. Cuplurilor deviante nu le corespund motivații emoțional-afective, ci pulsiuni instinctuale primare care nu sunt dublate de valori morale. De regulă, persoanele care constituie aceste cupluri sunt fie personalități frustrate, cu carențe afective sau educaționale, persoane imature afectiv, personalități narcisiste, care nu și-au putut fixa identitatea, sau personalități dependente de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
considerente, fiecare individ are la dispoziție opțiunea liberă de a alege sau de a adera la un anumit model. Tipul moral de personalitate este rezultatul imitației unui model, fie că este vorba de o imitație mecanică, având la bază pulsiunile instinctuale, respectiv nevoia satisfacerii imediate a trebuințelor fundamentale, fie că este vorba de o imitație voluntară, În timp, de natură spirituală, aleasă În mod liber și conștient de către individ. Rezultă În mod clar faptul că tipurile morale sunt rezultatul imitării unor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
subordoneze, să se ridice deasupra acesteia, să o domine, să iasă de sub normele colective și să impună, În final, masei și cetății voința sa. Va fi o luptă permanentă care Își are originea În natura primară de „ființă liberă și instinctuală” a omului natural, Împotriva „ființei sociale”, a omului-cetățean și a naturii secundare a acestuia modelată de valorile morale, culturale și spiritual-religioase. Din acest moment, raporturile dintre om și cetate vor cunoaște o evoluție și o nuanțare continue. Omul nu poate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pentru bun și bine, și una diferită pentru rău. Dar ele pot fi influențate și se pot modifica prin educație și cultură. Binele și răul sunt pulsiuni ale supraeului, așa cum sunt pulsiunile inconștientului. Numai că pulsiunile inconștientului sunt de natură instinctuală, pe când pulsiunile supraeului sunt de natură morală. Primele sunt Înnăscute, iar ultimele se dobândesc sau, dacă există, pot fi actualizate În manifestările persoanei prin situațiile vieții trăite. În sensul acesta trebuie Înțeleasă patologia morală, ca o abatere de la normele morale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
adaptative sunt intercalate cu oferirea unor gratificări. Comportamentul dictat de mecanismele de apărare dezadaptative este descurajat. Mecanismele de apărare, care sunt absolut necesare funcționării adecvate a pacientului nu sunt niciodată subminate. Crearea unor „nevroze artificiale” pentru descărcarea parțială a pulsiunilor instinctuale. Alegerea nevrozei create artificial este determinată în funcție de mecanismele naturale de apărare a pacientului și de caracterul acestuia. Descărcarea instinctuală favorizează indirect funcția de apărare a eului, prin modificarea echilibrului pulsiune-apărare (Glover, 1931, pp. 397-411). În timp ce Gill scria dintr-o perspectivă
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
care sunt absolut necesare funcționării adecvate a pacientului nu sunt niciodată subminate. Crearea unor „nevroze artificiale” pentru descărcarea parțială a pulsiunilor instinctuale. Alegerea nevrozei create artificial este determinată în funcție de mecanismele naturale de apărare a pacientului și de caracterul acestuia. Descărcarea instinctuală favorizează indirect funcția de apărare a eului, prin modificarea echilibrului pulsiune-apărare (Glover, 1931, pp. 397-411). În timp ce Gill scria dintr-o perspectivă teoretică, Robert Knight a abordat subiectul din punct de vedere clinic. Autorul a observat că un număr semnificativ de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
a dat romanul românesc. Ca preot, autorul vede în instinctul vieții singura forță spirituală și etică. Toate personajele expresive ale scriitorului îi înfruntă pe ceilalți cu o pornire nevrăjmașă. Conflictul voințelor inconștiente îi este specific, iar eroii săi replică prompt, instinctual aproape, dintr-un activism funciar: „Cine se gândește se ofilește” (A patra). Alteori personajul acceptă viața ca pe o fericire edenică (Onu). Se întâmplă ca vreunul să manifeste și oarecare detașare (Melentea), dar aceasta este doar un paravan, dincolo de care
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
care vor fi sacrificate, mi s-a făcut tare frică. Dar, pe de altă parte, îmi dădeam seama că nu fusesem instruit să gândesc în felul ăsta“, mărturisește Hirose. Copleșit de gravitatea sarcinii, a avut un puternic sentiment de „împotrivire instinctuală“, dar atașamentul față de doctrina sectei a câștigat. Acum recunoaște că a judecat greșit, dar susține că atunci nu avea nici libertatea, nici puterea să refuze ordinele venite de la Asahara. La stația Ikebukuro s-a urcat în al doilea vagon al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sens“ trezește numai la auzul ei o reacție de respingere. Nu e nevoie să știm ce anume e lipsit de sens, însă dacă auzim expresia ca atare simțim imediat cum mintea intră în alertă, ia poziții de apărare. Respingerea este instinctuală, exact ca în fața unei primejdii nocturne. Nu mai este timp de reflecție, căci „lipsa de sens“ pune în pericol întregul edificiu de idei și credințe. Cu această convingere, tot ce apare lipsit de sens este aruncat în grabă și cât
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sens“ trezește numai la auzul ei o reacție de respingere. Nu e nevoie să știm ce anume e lipsit de sens, însă dacă auzim expresia ca atare simțim imediat cum mintea intră în alertă, ia poziții de apărare. Respingerea este instinctuală, exact ca în fața unei primejdii nocturne. Nu mai este timp de reflecție, căci „lipsa de sens“ pune în pericol întregul edificiu de idei și credințe. Cu această convingere, tot ce apare lipsit de sens este aruncat în grabă și cât
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
lui niciodată, pentru mine un necunoscut - era atunci totuși, prezent; însă „acolo”, nu aici unde sufletul meu își exercita liber mișcarea. Din punctul de vedere al realității, trebuie să mărturisesc o ignorare involuntară, nu exista pur și simplu, era supramodalitatea instinctuală a ființei de a simți, ca un dat accesibil, apropierea Anei. Dar ce-a fost, gândeam, cu visul acela - căci vis a fost - sau fața unei realități nebănuite, ființând deasupra noastră. Toți erau străini de toate acestea. Mă întrebasem atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
seminaristul din adolescență Iosif Djugașvili. - „Ce spuneți, domnule judecător? mă întrebă un grefier după ce „adunarea de doliu” se termină, - era înghesuială, debandadă, ca totdeauna la desfacerea unei mulțimi. Mă făcui că nu aud întrebarea iar cel care o rostise, reacționând instinctual în mecanica timpului, își părăsi curiozitatea, aprinzându-și o țigară, după care tăcu, se desprinse în foiala de oameni, trecând spre alt grup aflat la câțiva pași. O împrăștiere tăcută, se vorbea în șoaptă, mai mult nu se vorbea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pentru care să-i dezvălui adevăratele mele intenții. Am toate motivele să ți le spun ție. Tu ești Moartea Phoenixiană. Aceasta este natura lui Kâf: este o încercare de a înțelege natura umană, eliberând-o de cel mai puternic impuls instinctual, nevoia de a perpetua specia prin reproducere. Elixirul Vieții este o armă frumos înzestrată cu două tăișuri, ce elimină dintr-un foc posibilitatea reproducerii, sterilizând Subiecții, și totodată anihilează nevoia de reproducere, oferind nemurirea. în plus, insula este bogată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în viața particulară. Motivul literar al lumii ca vis este din ce în ce mai rar întâlnit, locul său fiind luat de motivul lumii ca junglă, care creează premisele dezvoltării unui univers grotesc în care valorile sunt răsturnate, non(eroii) sunt alienați, anxioși, puternic instinctuali, iar societatea este percepută ca un mecanism monstruos și absurd, a cărui singură menire este strivirea individului devenit nesemnificativ. Ca toți marii gânditori existențialiști, Camus are sentimentul evidenței absurdului, care este o revelație prin trăirea personală, afectivă, este un sentiment
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
apucă disperarea. „Prin urmare”, Își spuse el, „nici pe lumea asta, nici În cealaltă nu reușim să scăpăm cu totul de ispită. Instinctele de procreare ne deposedează de toată energia, transformându-ne În melci... Ce diferență poate exista la nivel instinctual”, Își continuă gândul Oliver, „Între Olivia, femeia-salcie, cu fața acoperită de cochilii, și femeia Bernic, a cărei carcasă goală aduce cu o scoică și al cărei trup gelatinos te absoarbe ca un uter În neantul lui... Amândouă sunt o apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe chip, desfigurarea putea exista undeva pe corpul său. Asasinul se credea urât și lega urâțenia lui de sex, de unde și crestătura făcută lui Augie Duarte de la obraz până la maxilar și ștremeleagul ieșindu-i din gură. O intuiție puternică, pur instinctuală, dar pe care o simte solidă: EL îl cunoaște pe puștiul hoț cu fața arsă, prea tânăr ca să fie asasinul. EL se simțea inspirat sau excitat sexual de diformitatea lui - de unde și crestăturile făcute pe față. La toate secțiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]