397 matches
-
politici, strategii, Editura Humanitas Educational, București. Iucu, R. B., Păcurari, O., 2001, Formare inițială și continuă, Colecția Educația 2000+, Editura Humanitas Educational, București. Ivancevich, J., Gibson, J., 1989, Management, Homewood Press, Boston. Jinga, I., 1993, Conducerea învățământului. Manual de management instrucțional, Editura Didactică și Pedagogică, București. Johns, G., 1998, Comportament organizațional, Editura Economică, București. Joița, E., 2000, Management educațional, Editura Polirom, Iași. Kirton, M. J., 1976, "Adaptors and Innovators: A Description and Measure", în Journal of Applied Psychology, nr. 61, p.
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
va lega de reflecția asupra finalităților pe care metodele le permit a fi atinse. Cum s-ar spune, de aici Înainte metoda absoarbe În sine și aceste obiective; este pusă În serviciul unor obiective de cunoaștere științifică. Și astfel, experiența instrucțională a convertit metodele științifice În metode de Învățământ (pedagogice) propriu-zise (Cornu, Vergnioux, 1992, p. 20). Se poate conchide, În cele din urmă, că metoda de instruire este rezultatul nu doar al unui simplu transfer de proceduri dinspre cunoașterea științifică spre
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
obiectiv, călăuzit de către legile obiective ale Învățării (cunoașterii) umane, metoda este un fapt (fenomen) obiectiv care condiționează progresul la Învățătură; prin intermediul ei, profesorul stăpânește acțiunea instructivă, o dirijează, o corectează și o reglează continuu În direcția impusă de finalitățile actului instrucțional. Valoarea și importanța metodei sunt aspecte care rezidă nu numai În funcțiile pe care aceasta și le asumă, ci mai ales În efectele pe care ea le produce. Fiind direct implicată În actul instruirii, prin intervenția ei activă, metoda poate
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
cadru conceptual, ca cel oferit de teoria curriculară, sprijinită deopotrivă de teoria sistemică și praxiologie. Astfel, În viziunea noii paradigme a curriculumului școlar, cu deschiderile ei spre un mod de a concepe și de a pune În practică un parcurs instrucțional, metodele sunt regândite ca suport acțional al acelorași principii care stau la baza elaborării Întregului ansamblu de componente și de interdependențe ce definesc un curriculum, Întotdeauna raportat la situații de instruire strict determinate. Lăsând În urmă Înțelesurile restrânse ce i-
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
nici singurul și nici ultimul, În afara lui intervenind și alți factori, unii care Întăresc acest caracter obiectiv, alții care adaugă Însă și o notă de subiectivism alegerii metodelor, așa după cum vom putea observa mai departe. Desigur, condiționarea metodelor (față de obiectivele instrucționale) nu trebuie privită În mod mecanic. Prin faptul că aceleași metode pot duce la realizarea unor obiective diferite, ele manifestă și o relativă independență față de finalitățile procesului de Învățământ. Această relativă autonomie este Întărită de Însuși caracterul polifuncțional al metodelor
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
din punctul de vedere al eficienței. Cercetările dinultima perioadă, Întreprinse Îndeosebi de B.S. Bloom, D.R. Krathwol, R.F. Mager, J.P. de Cecco, N.R. Tiler, H.J. Sullivan, R.M. Gagné, D. Potolea ș.a., pun În evidență o altă modalitate de definire a obiectivelor instrucționale, ceea ce ușurează extrem de mult și identificarea celor mai adecvate metode de realizare a acestora. În locul unor formulări necomportamentale, ei demonstrează necesitatea operaționalizării obiectivelor, determinarea lor În modul cel mai explicit posibil, cu claritate și precizie. Mai exact, ei propun o
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
totodată, adoptarea unor decizii concrete În ceea ce privește metodologiile de Înfăptuire a acestora; ele indică educatorului Încotro merge și unde trebuie să ajungă și sugerează, În același timp, și cum anume să parcurgă acest drum Împreună cu elevii săi. Firește, nu toate obiectivele instrucționale pot și trebuie să fie definite În termeni comportamentali, deoarece nu toate modificările generate de acțiunile instructiv-educative pot fi izolate, supuse observației imediate și măsurate cu rigurozitate. Există acțiuni care pot avea un final precis, care constituie așa-zise sisteme
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
elevii cu care lucrează; prin intermediul metodei intră În dialog, stabilește un anumit tip de relații cu aceștia, relații care influențează Întotdeauna natura și efectele Învățării. Depinde de metoda și de tactul său pentru a crea acea interacțiune sau acea „atmosferă instrucțională” favorabilă Îndeplinirii optime a sarcinilor propuse. Simpla alegere a metodei nu este Însă suficientă; ea trebuie adaptată de fiecare dată, ceea ce presupune o anumită putere de imaginație, suplețe, adecvare. Opțiunea pentru o metodă sau alta este condiționată de competența profesorului
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
și ea. Adeseori auzim spunându-se că, „dacă metodele nu sunt omnipotente, În schimb, posibilitățile lor sunt enorme În direcția cultivării darului și a facultății de a Învăța (Schwartz, 1976, p. 140). Or, dat fiind faptul că Într-un sistem instrucțional metodele Îi ajută pe elevi să Învețe a Învăța, pe bună dreptate se consideră astăzi că cine disprețuiește metodele de Învățare, disprețuiește Învățarea Însăși (Wesley, Cartwright, 1973, p. 146). e) Metodologia instrucției, ca și educația În general, constituie un permanent
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
acum la un sistem informațional și de comunicare de mare anvergură, cu „clase de curs virtuale”, cu „relații virtuale” și „comunități școlare virtuale”; - pe scurt, se creează situații inedite de instruire, ceea ce poate duce la un saltcalitativ la nivelul practicilor instrucționale (educaționale) (a se vedea ultimul capitol). Firește, ca orice noutate sau schimbare, și promovarea noilor metodologii generează atitudini diferite din partea personalului didactic. Trei curente se conturează În această privință: - majoritatea cadrelor didactice adoptă o atitudine favorabilă, de Încredere, față de rolul
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Vom Întâlni, desigur, clasificări foarte diferite, mai mult sau mai puțin cuprinzătoare și suficient de convingătoare. Fără să Încercăm aici „o clasificare aclasificărilor”, vom remarca, totuși, că unele sunt Înclinate să adopte, de exemplu,criterii externe organizării intime a actului instrucțional (ca cele de ordin istoric, sferă de aplicabilitate, natură a mijloacelor de Învățământ, organizare a muncii etc.), dar cele mai multe recurg la criterii interne (natura obiectivelor, tipurile deînvățare, gradul de activizare a operațiilor mintale, gradul de control și de independență acordat
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
de realizare a unor obiective didactice diferite, desigur, nu În condiții de egală eficiență. Intervine aceeași polifuncționalitate a metodelor, despre care am amintit mai Înainte, care face ca o clasificare a metodelor să nu poată reproduce aidoma clasificarea scopurilor (obiectivelor) instrucționale. Unii autori, ca J. Piaget (1972), W. Okoñ (1974) și alții iau drept criteriu principal de ordonare, suportul purtător de informație sau mijlocul prin intermediul căruia elevii intră În posesia cunoștințelor, drept care vorbesc despre: - metode bazate pe cuvântul rostit și scris
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Încurajării muncii independente. „Unde este acel manual - se Întreba cunoscutul sociolog G.N. Volkov - care să educe spiritul descoperirilor, al cercetărilor, al inovației, să descrie căutările, căile și metodele cu ajutorul cărora gândirea umană Își obține Împlinirile?” Din aceste motive, pe plan instrucțional, lupta Împotriva verbalismului se duce nu Împotriva utilizării cărții În școli; ea nu are În vedere suprimarea manualelor școlare, a metodelor livrești, În general, ci adoptarea unei alte concepții asupra cărții școlare și a Întrebuințării ei, În intenția de a
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
mutație ce presupune schimbări, nu numai la nivelul motivației educatului , dar, mai ales, la nivelul educatorului, situație în care sintagma „educarea educatorilor” devine o necesitate reală într-o societate care presupune relații democratice cu educatul. Autori propun, totodată, un model instrucțional eficace pentru învățământul obligatoriu, care, însă, poate fi extins, pentru toate cazurile de rămânere în urmă la învățătură, model ale cărui componente de bază sunt: Aă Diagnosticul „stării inițiale” a instruirii. Bă Instruirea diferențiată, care-l obligă pe educator să
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
de mare responsabilitate pedegogică. Performanța standard minimală poate fi considerată „cheia de boltă” a intregii problematici a determinării eficacității generale a instruirii, căci, se pune problema: „cât de puțin se poate admite că poate învăța un elev fără ca progresul sau instrucțional ulterior să nu fie, în nici un fel, afectat?” În actul educațional, rolurile cadrului didactic sunt multiple și de cât de bine și le îndeplinește acesta, depinde în mare măsură succesul elevului în învățare, în atingerea performanțelor vizate. Exemplificăm, după mai
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
la unitatea de Învățare Geneza Lumii În mileniul I d. Hr., lecția Lumea arabă, curriculum nucleu, o oră săptămânal. Eficiența activităților realizate În cadrul lecțiilor de istorie În care se lucrează prin cooperare este demonstrată prin monitorizarea lor. Aceasta presupune observarea aspectelor instrucționale, a celor interacționale, a relației dintre autonomia elevilor și autoritatea cadrului didactic, conținuturile Învățării, climatul clasei, reflecțiile altor cadre didactice, ale copiilor față de toate aceste aspecte, gradul de participare a elevilor și performanțele lor școlare. Pentru realizarea acestor observații cadrele
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Cornelia Boboc () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93530]
-
școlii o să îi țină aproape de învățare, lucru care vedem cât este de nociv în ultimii ani). Stimulează conținutul o atitudine pro-socială (importantă pentru dezvoltarea societății, elevii trebuie și educați nu doar instruiți)? Este conținutul din manual adaptat obiectivelor și nivelului instrucțional al elevilor? (de multe ori aceștia din urmă sunt „uitați", manualele generează ideea că au fost făcute pentru profesori și nu pentru elevi) Progresul de la un conținut la altul poate să fie urmărit fără dificultăți din partea elevilor? (cât de important
Părinți de succes: Sunt manualele școlare eficiente? by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/35718_a_37043]
-
performanță cât și baremurile de comportament performanțial minim așteptat pentru fiecare stadiu formativ în parte (senioare, junioare I, II și III). 2. Dacă dimensiunile modelului (profilului) handbalistelor de înaltă performanță pot fi identificate atunci ele pot deveni finalități sau obiective instrucționale susceptibile de a fi realizate pe parcursul celor patru stadii formative ale handbalistelor de înaltă performanță. 3. Aplicația informatică elaborată de noi înlesnește echivalarea prin puncte a rezultatelor obținute prin măsurători și teste iar pentru fiecare stadiu formativ în parte se
ANUAR ŞTIINȚIFIC COMPETIȚIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Dumitru Colibaba – Evuleț, Daniela Corina Popescu, Nicolae Dună () [Corola-journal/Journalistic/247_a_511]
-
ale jucătoarelor de handbal, sunt strâns legate de particularitățile organismului feminin, favorizează practicarea handbalului de performanță și îndeplinirea sarcinilor pe posturi, sunt de sorginte ereditară dar și ameliorabile în cadrul procesul de antrenament și, în sfârșit, pot fi convertite în obiective instrucționale, ceea ce înseamnă de fapt „intrarea” activității de instruire în circuitul praxiologic: obiective conținuturi-strategii-evaluare, specific proiectării didactice. 2. Se confirmă cea de-a doua ipoteză a cercetării care susține că plecând de la exigențele modelului handbalistei de înaltă performanță putem stabili pe cale
ANUAR ŞTIINȚIFIC COMPETIȚIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Dumitru Colibaba – Evuleț, Daniela Corina Popescu, Nicolae Dună () [Corola-journal/Journalistic/247_a_511]
-
care lasă să treacă doar sportivele cu reale disponibilități pentru handbalul de performanță. Înlesnește regândirea și restructurarea procesului de instruire (formare) a handbalistelor de performanță după modelul circuitului praxiologic O-C-S-E. Aici, tipul de evaluare utilizat de noi, înlesnește elaborarea obiectivelor instrucționale cu caracter operațional, care la rândul lor determină conținuturile și strategiile de instruire diferențiate pe nivele formative. Echivalarea prin puncte a nivelului general de pregătire a tuturor echipelor și a fiecărei echipe în parte, a tuturor jucătoarelor și a fiecărei
ANUAR ŞTIINȚIFIC COMPETIȚIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Dumitru Colibaba – Evuleț, Daniela Corina Popescu, Nicolae Dună () [Corola-journal/Journalistic/247_a_511]
-
activizare a elevilor: - metode pasive, centrate pe memoria reproductivă și pe ascultarea pasivă (expunerea, demonstrația); - metode active, care suscită activitatea de explorare personală a realității (conversația, frisco, pălăriile gânditoare, dezbatereaă; j) după criteriul demersului cunoașterii: - metode algoritmice bazate pe segmente instrucționale stabile, construite anterior; - metode euristice, bazate pe demersuri proprii de cunoaștere și de rezolvare de probleme. Prin experiența dobândită prin acțiune practică, transformatoare a realității, metodele, ca modele de instruire și autoinstruire, pot fi clasificate în: a) metode de transmitere
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
de a contribui la eficientizarea procesului instructiv-educativ. Metodele de predare-învățare alcătuiesc un sistem, ele oferind practicianului o largă paletă de posibilități, din care el va selecta pe cele care îl pot ajuta, în cea mai mare măsură, la atingerea scopurilor instrucționale pe care le urmărește. 3. Metode tradiționale de predare-învățare În procesul de învățământ, profesorul și elevii acționează prin intermediul metodelor de predare și respectiv de învățare. Acestea constituie o variabilă cauzală dintre cele mai importante care explică și poartă răspunderea, într-
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
etape de utilizare a ei: * întreaga clasă este împărțită în grupuri de câte patru până la șase elevi; * un elev din fiecare echipă este selectat pentru a preda grupului respectiv; * predarea pe care trebuie să o realizeze este călăuzită spre obiective instrucționale identice, dar cu utilizarea propriilor obțiuni dintre metodele pe care le va folosi în grupuri; *„elevii-profesori”se vor desemna simultan și se vor pregăti timp de 15 - 20 de minute în colțuri diferite ale clasei; * ei își focalizează predarea pe
Coronița prieteniei by Iliese Dorina – Liliana, Şcoala. Nr. 88 „Mihai Viteazul”, Bucureşti () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93010]
-
niu de performanță potențială. Copiii care manifestă sau sunt ca pabili să dezvolte o interacțiune între aceste trei grupuri de trăsă turi necesită o largă varietate de ocazii și de servicii educaționale care nu sunt oferite de obicei prin programele instrucționale cu rente. 2. Dinamica excelenței la adolescență - F. Mönks Excelența este văzută de profesorul Franz Mönks (Ibidem, pp. 40-44) ca o extensiune a modelului elaborat de Renzulli, prin plasarea acestuia în context social și prin conferirea unei dimensi uni dinamice
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
ca educatorul să aibă o imagine de ansamblu bine conturată asupra întregului curriculum corespunzător unui an de studiu. Instrumentul de lucru introdus în acest sens este unitatea de învățare, numită în literatura de specialitate și “unitate de instruire” sau “unitate instrucțională.” O unitate de învățare reprezintă o structură didactică deschisă și flexibilă, fiind caracterizată de următoarele aspecte: determină formarea la elevi a unui comportament specific, generat prin integrarea unor obiective de referință; este unitară din punct de vedere tematic; se desfășoară
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]