415 matches
-
urlând la maximum! Arheologia, vestigiile istorice au o sacră și misterioasă pioșenie, care impune respect și de care nu te poți atinge tulburându-i tainele mai mult sau mai puțin cunoscute. La întoarcere mi-a prins bine popasul de pe o insuliță cu plajă îngustă de nisip fin. M-am răcorit în apa limpede, iar căpitanul vasului ne-a servit cu tradiționalul grătar la malul mării. La sugestia lui am aruncat bucățele de pâine în apă și sute de pești de toate
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
apoi acceptă mîna pe care i-o Întindea ca s-o ajute să se ridice. Se uită jur-Împrejur, cît vedeai cu ochii nu se zărea nici un punct de reper. Vasul se legăna În liniște. - Am să te debarc pe o insuliță pustie În largul Finistère-ului. Am să mă Întorc apoi la Lands’en ca să caut restul prăzii, iar apoi am s-o șterg. De Îndată ce am să fiu În afara apelor teritoriale, am să-i sun pe polițiști ca să le semnalez unde te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
asemenea amplitudine, Încât mulți o și văzură sărind din balamale ca o ușă oarecare de pefele cum aveau mai toate apartamentele de bloc. Intrară pe rând: un domn Înalt, corpolent, mustăcios, cu o față lată, lucioasă, pigmentată ici, colo cu insulițe de sânge Închegat, urme ale unui bărbierit nemilos, cu un chapeau melon trântit pe o claie de păr Încă negru, creț, Îmbrăcat Într-un palton de lână cu revere lungi ascunse sub o blană bogată de nutrie din propria crescătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bine, zise Petru, după atâția ani În care ai stat ghemuită În tine ca Într-o scoică... Urmează doar să mă declari perlă naturală, zise Iolanda zâmbind. Am Îmbătrânit până și În desen. Dacă te uiți bine, vezi vergeturi discrete, insulițe minuscule de celulită, coapsele și gambele nu mai au aceeași fermitate discretă a musculaturii... Mă opresc aici. Simple efecte optice sau aceeași bine știută manevră de autopersiflare... Știu bine ce e În spate... Realitatea, dragul meu, zise Iolanda cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aburi. Îndelung instruit, Smith pusese apă În cadă exact la temperatura potrivită, lăsându-i timp să se răcorească cu câteva grade, În timp ce el se rădea. Se lungi cu plăcere În apa fierbinte, cu pântecele ieșindu-i la suprafață ca o insuliță rozalie. Abandonase orice speranță de a-l reduce - indiferent cât mergea pe jos, nu avea nici un rezultat și chiar și un curs de scrimă rămăsese fără efect. Era, la fel ca și chelia, ca și guta, un semn al degenerării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Săli de Cenaclu, zăresc, în exteriorul clădirii, semnele nopții coborâte peste oraș: la optzeci de metri, un pâlc de castani. În planul doi, filtrate de frunzarele lor, zidurile gălbui, monumentale, bătute în ciucuri de zidărie, ale Operei de Stat. Prin insulițele de verdeață înconjurătoare (conservînd hălci din strălucitorul parc domnesc de manej de odinioară, din și mai străvechea Grădină a Procopoaiei), frecventatorii întîrziați își grăbesc pașii, plecând de la consultațiile facultăților de Drept sau de Utilaj Tehnologic, instituții ce-și au localurile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lumina lumânărilor, coșcoveala leproasă a băii mă duce cu gândul mai degrabă la un templu roman al vestalelor decât la tratarea lipsă a pereților Împotriva igrasiei În valoare de 5000 de lire. După ce s-a dus spuma de pe mâini, apar insulițe roz solzoase pe dosul palmelor. Au ajuns deja până În spatele urechii drepte. Eczemă cauzată de stres, așa i-a spus asistenta de la serviciu. „Nu ai putea găsi un mod de a mai elimina din presiunea sub care trăiești, Kate?“ O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
niște căzături parșive. După ce se căsătorește băiatul, tatăl lui devine bigam. Trebuie să întrețină două femei. Văduvele sunt singurele femei care știu unde le sunt bărbații noaptea. Mulți șefi nu fac decât să stimuleze viciile supușilor. Frica ne transformă în insulițe. Singuri nu rezistăm. De aceea, când ne îndepărtăm de credință, ne iau viciile în primire. Monologul este un soi de convorbire între soț și soție. Medicii ne interzic alcoolul, considerându-l o otravă lentă. Vor, oare, să trecem la cianură
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
la buric: insula lor era centrul universului. Aveau chiar foarte bine stabilit Drumul de Stele sau Avei’á, care trecea pe deasupra ei în fiecare perioadă a anului. În jurul insulei se contura apoi un Prim Cerc, în care se aflau insulele, insulițele și obstacolele de orice fel pe care le-ar putea întâlni navele lor în două săptămâni de navigație. În același fel, în acest cerc se stabilea cum se putea călători către anumite insule în funcție de vânturi și de curenți, precum și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe care căpitanul ei o supunea la tot felul de probe. Cât despre Tapú Tetuanúi, Chimé și Vetéa Pitó, aceștia alergară până la Punta Tereía, se aruncară în apă și traversară înot cei cinci sute de metri care îi separau de insulița Tevairoa, de unde ajunseră pe marea barieră de recife coralifere care înconjura insula, de pe care putură urmări foarte de aproape evoluțiile vasului lor. E incredibil! repeta întruna uriașul din Farepíti. Incredibil! Cu așa o navă, am putea ajunge și-n Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Crucea Sudului, iar deasupra umărului drept vor sclipi Cele Șapte Văduve Nebune. Cand se va afla în acel punct al oceanului, un bun navigator va ști cu precizie că, în acea perioadă a anului, trebuia să se afle exact între insulițele Maupiti și Țupăi. Nu trebuia să zărească vreun far - care de altfel nici nu existase vreodată - și nici să le regăsească pe hărți marine detaliate; știa că se aflau acolo, fiindcă generații de marinari polinezieni o știuseră înaintea lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
unii, cât și ceilalți, știuseră să boteze acea lume ciudată, dat fiind că aproape necunoscută Micronezie se întinde de-a lungul și de-a lațul unei suprafețe de ocean de marimea Statelor Unite, în care sunt răspândite circa două mii opt sute de insulițe, a căror suprafață totală abia dacă depășește trei mii de kilometri pătrați. E greu de imaginat cum ar fi dacă am împărți insula Mallorca în două mii opt sute de bucăți și le-am răspândi la întâmplare printr-o mare de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
greu de imaginat cum ar fi dacă am împărți insula Mallorca în două mii opt sute de bucăți și le-am răspândi la întâmplare printr-o mare de trei ori mai întinsă decât Mediterana, însă dacă luăm în considerare că majoritatea acestor insulițe nu depășesc în general înălțimea unui palmier, e de înțeles că se putea traversa întreaga Micronezie fără să se zărească pământul nici măcar o singură dată. De fapt, în cursul călătoriei sale în jurul lumii, Fernando Magellan a traversat Micronezia și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
puțin deasupra apelor mării, deseori atât de depărtate unele de altele, încât nici nu este foarte clar de ce au ajuns să fie considerate arhipelaguri. Nimeni nu cunoaște - și probabil că nici nu va cunoaște cineva vreodată - numărul exact al acestor insulițe sau în ce punct se gaseste fiecare dintre ele, si nu este o exagerare faptul că, în ziua de astăzi, se cunosc mult mai bine craterele de pe Lună, decat întinderile submarine ale Microneziei. Totuși Marara se îndrepta într-acolo cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
când Marea Damă Solitara apărea deasupra Puntei Matira, si aceasta a fost steaua care i-a călăuzit drumul spre paradis. Și moartea lui trebuie să fi fost cea care a dezlănțuit furia naturii, căci pe când navigam printre insulele Tubuai, o insulița pe care tocmai o lașasem în urma a explodat, de parcă toată lumea s-ar fi rupt în bucăți. Pietre și bulgari de foc au căzut pe punte, omorând doi oameni și, puțin după aceea, un val mai mare chiar decât Muntele Otemanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
împletisem funii dintr-o plantă pe care ei o numesc hauhau, și în primele zile am statîn larg, astupând crăpăturile mai mari. Când m-am convins că nu mă caută, m-am întors și m-am ascuns într-una din insulițele aflate la sud de Rapa-Nui, unde am rămas încă o lună, isprăvindu-mi reparațiile și aprovizionându-mă cu ouă. Apoi am pornit din nou în larg, iar patru luni mai târziu am debarcat în Bora Bora. — Îmi amintesc foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că tocmai primise în dar un talisman magic, care deschidea toate porțile. Dar cum era posibil ca niște oameni care stăpâneau obiecte atât de fascinante, cuțite atât de periculoase și vesminte atât de grozave să moară de sete într-o insulița în mijlocul oceanului? Și cum era posibil că asemenea semizei să miroasă atât de urât? Tapú Tetuanúi se simțea complet zăpăcit și Chimé din Farepíti la fel. Uimirea lor era cu totul de înțeles dacă ținem seama că niciodată, în mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
adăpost pe care il ridicaseră din câteva resturi ale naufragiului se mai aflau încă o femeie și doi bărbați care agonizau. Trebuia să fi trecut mai mult de o lună de când Sân Juan Nepomuceno eșuase, în plină noapte, pe acea insulița pierdută în mijlocul oceanului și se putea spune ca plecase la drum într-un ceas rău, căci probabil nu există, de-a lungul și de-a lațul întregului Pacific, un loc mai pustiu și mai lipsit de orice resurse pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ei! ordonase imediat. Dacă luăm și noi păduchi, restul drumului se va transforma într-un calvar. Dar cum să evite că unul din acele milioane de paraziți să nu treacă asupra lor și cum să scape de ei dacă pe insulița aceea solitara nu creștea plantă din care femeile extrăgeau seva care îi omora? Era cutremurător să vadă cum acele ființe oribile conviețuiau în cea mai cruntă mizerie corporală, fără să facă nici cel mai mic efort să scape de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o barcă atât de fragilă și după ce hărțile pe care le avuseseră, destul de inexacte și ele, sfârșiseră pe fundul mării. Teamă lor era așadar pe deplin justificată, deși ea nu putea fi înțeleasă de cei precum Tapú Tetuanúi, care considerau insulița și mediul ei drept un habitat aproape idilic pentru supraviețuire. Băiatul înțelegea, totuși, dorința lor firească de a se întoarce la căminele lor - dorința pe care o simțea și el în momentele de nostalgie - și ar fi dat orice ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
faptul că erau de gardă, cei trei războinici de pe insulă vulcanică dispărură, luând cu ei și șase fetițe cu vârste între zece și doisprezece ani. Era clar că planificaseră totul din timp, căci își ascunseseră apă și alimente într-o insulița din recif și își aleseseră cu mare grijă victimele. Apoi, cu o oră înainte de răsărit, le-au obligat să urce în canoea lor și s-au pierdut din vedere în larg, înainte ca războinicii din Bora Bora să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ridice de pe punte și se ascunsese într-un colțișor de unde nu mai ieșea nici ca să bea apă, ca și cum ar fi hotărât, dintr-odată, să dispară de pe fața pământului. — Într-o zi, relua o altă față, pe când ne găseam pe o insulița nelocuita, i-a venit și ei primul ciclu, iar Octar a simțit imediat, căci a început să adulmece că un câine în călduri, iar apoi a luat-o de mână și a dispărut cu ea, fără să întâmpine nici o rezistență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ca Te-Onó să poposească și ei aici, și n-ar fi de dorit să descopere că am facut-o și noi. —De ce crezi c-au să vină? întreba Chimé din Farepíti, întorcându-se către Navigatorul-Căpitan. Asta nu e decât o insulița rătăcita în ocean... —E o insulița rătăcita în ocean pentru tine, răspunse. Dar sunt sigur ca Te-Onó o cunosc foarte bine. —De ce? Miti Matái îi arăta numărul mare de urme care se zăreau pe nisipul plajei și care conduceau de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aici, și n-ar fi de dorit să descopere că am facut-o și noi. —De ce crezi c-au să vină? întreba Chimé din Farepíti, întorcându-se către Navigatorul-Căpitan. Asta nu e decât o insulița rătăcita în ocean... —E o insulița rătăcita în ocean pentru tine, răspunse. Dar sunt sigur ca Te-Onó o cunosc foarte bine. —De ce? Miti Matái îi arăta numărul mare de urme care se zăreau pe nisipul plajei și care conduceau de la marginea apei și până la opt sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
decât noi! — Trebuie să mă gândesc, răspunse. Dar, dacă mă bateți întruna la cap, nu pot s-o fac. Îl lașară așadar să gândească. După ce coborî pe uscat și parcurse cu pas lent întregul perimetru al insulei, Navigatorul-Căpitan indică o insulița care n-avea nici șaptezeci de metri diametru și care se înalță în unul din colțurile cele mai îndepărtate ale recifului. —O sa ne-ascundem acolo, spuse. În insulița aia? se miră Roonuí-Roonuí. Acolo nu-ncape nici Marara și, dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]