464 matches
-
doctrinele deja tradiționale care erau impregnate cu idei patrimoniale ale extremei drepte, ale cărei origini coboară până în antebelic, anii douăzeci-treizeci au văzut apariția altor patru curente radicale: i) naeionescismul, în cadrele căruia s-a (de)format mare parte din crema intelighenției interbelice românești (Mircea Eliade, Emil Cioran, Constanin Noica, Mihail Sebastian, Mircea Vulcănescu etc.); ii) corporatismul, doctrina socio-economică elaborată de Mihail Manoilescu ca armătură organizatorică a statului totalitar de inspirație fascistă; iii) gândirismul patronat de Nichifor Crainic, a cărui idee monomanică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
partid unic, în care regimul comunist era depictat în valențe predominant pozitive (ca epoca de aur a existenței istorice românești, o epocă a marilor realizări tehnologice și industriale, și a afirmării naționale pe plan mondial); ii) contra-narativa liberală, articulată de intelighenția anticomunistă, din care făceau parte disidenții și victimele directe ale represiunii regimului totalitar, în care trecutul comunist era zugrăvit în tușe grave și sumbre, ca o jumătate de secol tragică a existenței românești (Ciobanu, 2009, p. 318). Mai bine de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
începând cu ultima decadă și jumătate a societății românești. Orientarea fermă spre occidentalizare, democratizare și liberalizare începută cu oarecare întârziere după schimbarea de regim din 1989 s-a repercutat și asupra noii conștiințe de sine pe care elitele politice și intelighenția românească s-au străduit să o impună în mentalul colectiv. Europenism, democratism, anti- comunism acestea au devenit, în timp, axele centrale pe care se construiește noua identitate românească, iar, în perfect acord cu legea actualizării politice a memoriei colective, trecutul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prăbușirea Bizanțului. Omul a mărit, astfel, distanța dintre el și lumina Duhului Sfânt, recăzând în violență malefică. Franța se pomenește în plină criză sacrificială, uitând calea hristică a rezolvării acesteia și pariind doar pe raționalismul justiției. În locul libertății după fire, intelighenția franceză, în frunte cu Jean Jacques Rousseau, proclamă libertatea după natură și decretează codul drepturilor și libertăților omului, marea miză a Revoluției Franceze. Dar nu există libertate după natură, nici egalitate sau dreptate, căci ar trebui să credem că natura
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Finkielkraut, este crearea nu numai al unui om nou, dar al unui nou popor planetar, dincolo de criteriul rasial și etnic. Iată cum multiculturalismul a dat roade. Cum se numește acest nou "popor"? "Tinerii: acest popor este o apariție recentă"77. Intelighenția românească și-a imaginat că ideea asupra "omului recent" este o invenție a domnului H.-R. Patapievici. El a putut constata, probabil, că "tinerețea" contaminează întreaga suflare de pe glob. Identitățile etnice, care trezesc atâta repulsie filosofilor postmoderni, pot să dispară
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de stat și-a putut permite să "relativizeze" condiția sa în așa măsură, încât să se poată considera proprietarul respectivei unități economice. Așadar, o postmodernitate inautentică, mizerabilă, stupidă și criminală, cum o caracterizează autorul, având aspectul unui cocktail otrăvitor, în vreme ce intelighenția autohtonă se mândrește cu un postmodernism naiv, utopic, ludic etc. Desigur, lucrurile se prezintă cam așa în "postmodernismul" dâmbovițean, adică ceva mai rău decât în tabloul kynic al lui Alain Finkielkraut. Dar nu la asemenea perspective caricaturale se cuvine a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mari / pe care lumea le păstrează doar pentru tine (O noapte cu patria). Lovind în patrie, mafioții pot jubila liniștiți în portmodernismul lor globalist. Partea grozavă a lucrurilor în România postdecembristă, cum se vede și din exemplul dat, e că intelighenția s-a dovedit atât de pervertită, iar, pe de altă parte, atât de aservită puterii și ideologiilor de tip political correctness, încât a produs o serie de "teleintelectuali" ideologi ai unei false globalizări, fără sentiment național, acesta fiind lăsat în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
la ce rezultate contrare renașterii naționale a dus antinomia monstruoasă dintre el și "elitele" internaționaliste, care și-au făcut o glorie din batjocorirea ideii de patrie. În orice caz, în interiorul națiunilor nerătăcite și netransformate în simple populații, ca a noastră, intelighenția a fost întotdeauna naționalistă, purtătoare de cuvânt a emancipării națiunii, observă Alain Dieckhoff: "Astăzi, ca și odinioară, intelighenția continuă să-și asume cu putere acest rol de agent al naționalismului, deoarece are un interes obiectiv în a apăra în a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
făcut o glorie din batjocorirea ideii de patrie. În orice caz, în interiorul națiunilor nerătăcite și netransformate în simple populații, ca a noastră, intelighenția a fost întotdeauna naționalistă, purtătoare de cuvânt a emancipării națiunii, observă Alain Dieckhoff: "Astăzi, ca și odinioară, intelighenția continuă să-și asume cu putere acest rol de agent al naționalismului, deoarece are un interes obiectiv în a apăra în a face să prospere cultura a cărei răspundere o poartă"154. Mai mult, în țările din fostul bloc sovietic
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
deghizat în deminternism, cum a sesizat omul politic basarabean Mircea Druc155. Așa s-a ajuns ca eticheta "naționalist" să fie o rușine nu numai în defunctul socialism, dar și în regimul postcomunist. Ideologii postmoderniști au produs o falie adâncă în intelighenția românească, foarte apropiată de prigoana împotriva elitelor naționale din "obsedantul deceniu" 1950-1960. Cum ar zice Eminescu: "Ei brațul tău înarmă, ca să lovești în tine / Și pe voi contra voastră la luptă ei vă mân". E chiar tragicomedia antitezelor monstruoase, care
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
național, economia sa, cultura sa, limba sa și societatea sa". Acestea sunt realități evidente pentru Franța, chiar dacă, în ideologie, mulți intelectuali francezi pretind că ne găsim în patria cosmopolitismului. Reușita franceză este un exemplu de echilibrare a antitezelor, pe care intelighenția românească refuză s-a deslușească, trăind cu impresia că ideologia cosmopolită postmodernă este singurul element demn de importat în graba sincronistă. Este eroarea cea mai constantă a fragilelor elite oficiale românești, care trăiesc de aproape două sute de ani cu satisfacția
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
România literară) pe Edgar Papu, fără a-i da posibilitatea acestuia de a se apăra. Dacă în 15 ani de tranziție postcomunistă România a fost (și mai este) cea mai slabă țară din vechiul sistem, e fiindcă i-a lipsit intelighenției o veritabilă conștiință națională. Și aici se vede cât de bine a lucrat ideologia comunistă la neantizarea acestei conștiințe. Iar intelectualii care au pus mâna pe frâiele culturii după 1989 s-au trezit în bună companie cu ideologia postmodernistă a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ideologia postmodernismului vestic, pluralist, nu a scăpat observației lucide și necruțătoare a singurului disident român veritabil de mare notorietate Paul Goma. După opinia lui Goma, textualiștii au înlocuit protocronismul naționaliștilor cu autocronismul unei pseudo-disidențe, spre a legitima, mai departe, conformismul intelighenției, sub privirile căreia România a cunoscut o degringoladă amețitoare sub toate aspectele. În consecință, Goma a ajuns exilatul cel mai demonizat, într-o măsură în care nici regimul comunist nu reușise s-o atingă. Și asta nu fiindcă el este
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ani cea mai postmodernă țară de pe pământ", prin replierile "relativiste", într-o postmodernitate malignă, în care politicienii, miliardarii, industriașii au jucat mascarada relativismului (un director de întreprindere, de exemplu, putea concede că este și proprietarul acelei unități de stat!), în vreme ce intelighenția se consideră naiv postmodernistă, un postmodernism inautentic, mizerabil, stupid, creând "un coktail otrăvitor", care ne-a dat lovitura de grație. Lucian Sârbu nu susține altceva decât Paul Goma privitor la conformismul naiv sau interesat al postmoderniștilor români. Ce-i drept
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a filosofului anglo-saxonofil. Iar primul lucru pe care l-a declarat noul director, în alocuțiunea de înscăunare, e că, de aici încolo, cultura, în viziunea institutului, nu va mai fi o chestiune națională, ci una strict privată. Nimeni din agitata intelighenție națională n-a sesizat tâlcul declarației de program. E de prevăzut ce loc va ocupa o valoare ca Eminescu în proiectele private patapieviciene. Se pare că, în România, primul criteriu de promovare în funcții de importanță națională a unui individ
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
două pricini: neînțelegând despre ce este vorba, a găsit de cuviință că e insuportabil să mai încărcăm conștiința vieții literare cu un nou termen. Și ca în fața oricărei noutăți, a intervenit reacția de respingere, cu atât mai mult cu cât intelighenția bucureșteană (cea cu influență "la zi" în mediul cultural) nu mă prea avea la inimă, ca să mă exprim eufemistic, din pricina cărții mele Dubla sacrificare a lui Eminescu. Iar C. Stănescu nu putea rămâne impasibil la sensibilitățile elitelor. După mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
că am fi, fatalmente, niște Mitici din mahalaua bucureșteană, este una dintre cele stranii forme de sinucidere spirituală și, în ultimă instanță, etnică, de proveniență cu totul obscură, cu atât mai mult cu cât este întreținută de o parte a intelighenției românești. Neîndoielnic că o mare parte dintre românii actuali sunt superficiali, cu un anti-ethos de tip balcanic, în sensul cel rău al cuvântului, neîndoielnic că e multă bășcălie și autobatjocură, șmecherie și corupție, degradare biologică și psihică mai multă decât
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
care contestă reprezentativitatea lui Eminescu pentru etnie, nu se includeau pe ei înșiși în rândul borfașilor de Dâmbovița. Și atunci de ce dreptate nu ar avea Tudor Vianu, care a formulat memorabil reprezentativitatea lui Eminescu pentru ființa românească? Simțind tâlcurile autodenigrării intelighenției naționale, prin contestarea lui Eminescu, Svetlana Paleologu-Matta are intuiția unei drame speciale (care, totuși, nu e a României profunde!) a românilor. Pe aceștia, Eminescu îi "constrânge", "prin idealitatea lui" să-l urmeze, dar românii, nefiind "la înălțimea lui", nu-l
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
din lume pentru omenire, pentru țările în care a fost implantată, adusă de către străini și acceptată de autohtoni (Oedip e deopotrivă străin și autohton pentru Teba). Dar după vreo 70 de ani al Marelui Marș al dreptății și omeniei comuniste, intelighenția comunistă începe să descopere dezastrul pe care l-a adus propriilor popoare, precum Oedip dragii sale Tebe. Din acea clipă, unii au constatat adevărul că au făcut-o fără intenție, adică fără vinovăție, ca și Oedip. Vinovat e destinul. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
deformându-i grav sensul, la fel mediocrii interpreți ai cărții postume a lui Noica n-au priceput nimic la lectură, fiind stupefiați de mesajul testamentar al filosofului. Securitatea kaghebistă din Praga a avut parte de mană cerească: iată, au zis, intelighenția cheamă fățiș să li se scoată ochii comuniștilor! Reacția la o asemenea agresiune ideologică devenea "legitimă". În definitiv, aceasta va fi fost și intenția "disidenților" de la revista Uniunii Scriitorilor. A doua zi, tancurile sovietice invadau Cehoslovacia, iar revoluția pragheză era
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dificultate, nu de favorizații soartei, va rămîne o componentă esențială a personalității eroului, care, prin intermediul cercurilor de elevi pe care le frecventa sau al cenaclului de liceeni, iar mai apoi al cercurilor revoluționare, se va apropia de curentul ce domina intelighenția rusă a timpului. Revoltatul din naștere Împotriva nedreptăților are acum ocazia de a-și fundamenta atitudinea prin documentare foarte serioasă, dar și prin raportare la situația socială pe care el o cunoștea. Se conturau două poziții, determinate pe de o
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
apendicectomie, autoacuzație, autoeducație, autoironie, automedicație, balcanologie, bioenergie, calcemie, carmangerie, ciupercărie, claustrofobie, concatenație, conotație, contracepție, conversie, coronografie, demofobie, depresie, difuzie, diglosie, discografie, dizarmonie, ecografie, ecospecie, edentație, emisie, empatie, enterologie, etruscologie, extensie, etnie, filmografie, francofonie, frecție, frezie, hidroizolație, hiperinflație, iconoclastie, imagologie, implantologie, intelighenție, intubație, izometrie, kinetoterapie, levitație, lustrație, malnutriție, mamografie, meloterapie, metaloplastie, microantologie, microbacterie, microchirurgie, microproducție, microsomie, migrație, misandrie, muzicografie, maximafilie, monosemie, naratologie, ocluzie, oscilografie, oscilometrie, paleoarheologie, paranghelie, parapsihologie, parotidectomie, pedofilie, pizzerie, pneumologie, podologie, postgaranție, preselecție, prezentație, pudibonderie, primoinfecție, procesomanie, prospecție, radioemisie, reconversie
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
străinătate, în Occident îndeosebi, gen: Saint-John perse, Etiemble, Mircea Eliade. Aș adăuga în această ordine de idei și pe Nicolae Tertulian cu al său Georges LukÆcs (paris, Le Sycomore, 1980), care întrunea toate calitățile unei bune editări și difuzări în intelighenția pariziană de atunci: autor marxist, revizionist, excomunicat de stalinism etc. Legată, în sfârșit, de tradițiile noastre sau mai exact de lipsa de tradiție în acest domeniu mi-aș aminti și de o vorbă a lui Goethe, care spunea că prezența
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
trecere între poezia și dramaturgia lui V. Tema cărții este, după declarațiile autorului, „intelectualul încolțit de istorie”, a cărui dramă se manifestă, în cazul de față, într-un orășel bucovinean, cu puțin timp înaintea ultimului război mondial. Riposta imediată a intelighenției locale constă în înființarea unei „Societăți a intelectualilor”, al cărei obiectiv principal e emanciparea semenilor în fața amenințărilor prezentului, dar ale cărei acțiuni sunt limitate drastic de evidența - enunțată de Manase Hamburda - că „mulțimile au nevoie să afle adevărul, dar nu
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
gravă criză internă care, în martie 1917 a culminat cu căderea regimului. Cel de-al doilea motiv este de ordin structural: Rusia anului 1917 este o țară cu un nivel al instruirii slab, elitele ei sunt reduse la o mică intelighenția, iar gradul de violență politică și socială amplificat și de terorismul* anumitor revoluționari ruși*, este ridicat; tot atâția factori puțini favorabili instaurării unei democrații. și iată că intervine și improbabilul: un om, Lenin, este foarte decis să radicalizeze criza pentru
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]