343 matches
-
fuseseră înspăimântați de acele glasuri și de acele priviri, de forța colectivă a acelor mașini de război, conștiente de puterea lor. Mai în spate, pe Cardo, soldații ieșiseră cu toții din barăci - până și grăjdarii, vânzătorii de alimente și calones, sclavii intendenți, se îngrămădeau, umplând strada. Durii decuriones și centuriones nu interveneau. Era de-ajuns pentru a înțelege periculosul lor consens. Germanicus tăcea, pentru că oamenii lui spuneau adevărul. — Tu comanzi cele mai puternice legiuni ale imperiului, strigau, nu-i poți lăsa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
capătul unui urcuș în serpentine, vila - una dintre nenumăratele locuințe imperiale - de unde se spunea că se putea admira cea mai frumoasă panoramă creată de zei pe pământ și pe mare. Era nelocuită de mulți ani, însă, când ajunseră în vârf, intendentul și servitorii erau deja cuprinși de agitație. Vila era simplă, minunată: un salon mare în formă de cruce grecească dădea, pe cele patru laturi, în patru săli mici unde niște deschideri ample, asemenea unor rame, încadrau patru perspective diferite, superbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Și nimeni nu obiecta. Gajus se apropie. Puterea planetară a lui Tiberius se făcuse țăndări, asemenea unui vas căzut pe pardoseală. Intendentului familiei Caesaris Macro îi strigă să-și îndeplinească obligațiile legate de funeralii. „Cheamă liberții, îmbracă în purpură leșul.“ Intendentul, care într-o clipă se trezise prizonier împreună cu întreaga curte, încuviința pierdut. Gajus se îndrepta spre ei; îl văzură și, pentru prima oară, toți îi făcură loc să treacă. Îl văzu și Macro; ochii îi străluciră. Îl salută militărește, ostentativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
departe suficient de numeroasă ca s-o umple, au fost obligați s-o împartă cu un oarecare P.S. Moonshy, despre care se glumea adesea că fusese un gând întârziat de-al părinților lui - și așa apăruseră inițialele. P.S. Moonshy era intendentul orașului și lupta continuă care se desfășura zgomotos între el și Cerkasovi era una din sursele de uimire și de râs ale orașului. — îi o fericită ironie, fusese auzit spunând O’Toole într-un moment de trezie, că ăst cuib
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
aflat că târfele Iocastei nu erau plătite - și nici Peckenpaw, fostul hăitaș, acum fierarul satului. își făceau treaba și, în schimb, li se permitea să se folosească de serviciile oricărui alt locuitor și să ridice cantități generoase de alimente de la intendentul Moonshy. Orașul furniza servicii, fermele furnizau mâncare și toate oferite și acceptate de bunăvoie, gratis. într-un fel, totul era utopic. Dar cum naiba devenise funcțional? Cerkasovii erau tot aristocrați, iar Gribb era tot Gribb. Doar în materie de organizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prezența. Dar consternarea pe care a provocat-o n-a fost câtuși de puțin atenuată de felul cum sosise. Vultur-în-Zbor s-a întors din plimbare și a găsit câțiva oameni adunați în fața casei Gribb. Norbert Page era acolo, ca și intendentul Moonshy. Irina Cerkasova stătea neclintită la ușa din față, ca și când ar fi fost mumificată în momentul când voise să intre. S-a tras la o parte mecanic, ca să-i facă loc să intre. Nimeni nu voia să-i răspundă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe cel care locuiește În Marais, pe cel din Saint-Germain, din Cartierul Latin sau pe cel de la Chaussée-d’Antin; să facă distincția Între proletar, proprietar, consumator și producător, Între avocat și militar, Între cel care vorbește și cel care acționează. Intendenții armatelor noastre nu recunosc uniformele regimentelor cu mai mare viteză decât Îi trebuie fiziologului ca să deosebească Însemnele pe care i le lasă omului luxul, munca sau mizeria. Scoate un portmantou și pune pe el niște haine!... Bun! Dacă nu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
că "unchiul George" mi-a interzis să mă depărtez de casă, de teamă că mă puteam rătăci, fie că eram prea timorat, n-am fost curios să depășesc limitele străzii unde fusesem "depozitat" provizoriu. Când au început cursurile, domnul Ioniță, intendentul liceului, m-a dus la internatul "Casei corpului didactic", cu care reușise să stabilească o înțelegere, ca să-i primească pe cei cinci bursieri de la "Spiru Haret". Mi-am luat cufărul care a fost, mulți ani, singurul meu bagaj, și m-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și rachiu. Le Cler a întâlnit în Moldova o astfel de făbricuță: „o mașină de vapori trasă de șase perechi de boi”. O asemenea instalație se afla în 1860 pe moșia Zvoriștea „în bună stare”. Pentru perfecționarea procesului de producție, intendentul făbricuței, Ilie Olehanovschi, a adus un specialist englez - August Hamilton. Într-un contract încheiat între Franz Kureck, arhitectul orașului Suceava, neamț ce nu știa romînește, și Botez Forăscu, prin care cel dintâi își lua obligația să construiască pe moșia Preutești
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în locul evocării credințelor milenare apar acum lecțiile terne, dar eficiente ale științei, demonstrațiile economice seci, analizele sociologice reci și uscate. În locul nesigurei logici a emoțiilor este preferată logica statisticilor, cea mai fermă dintre toate. Republica pretendenților devine o republică a intendenților. Dramele istoriei politice, în mod necesar insolubile, se transformă în probleme de economie politică, solubile prin definiție. Conducătorii sînt atît șefi, cît și organizatori, fiecare dintre ei avînd autoritate asupra subordonaților, dar și competență în propriul domeniu. Șefi de partide
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
au înțeles importanța acestei lucrări. Fără a avea pretenția că am epuizat toate izvoarele documentare promitem că vom reface, la o nouă ediție, fresca personalităților deosebite. Menționăm câteva date inedite reieșite din documentele vremii: La începutul secolului al XX lea intendentul Spitalului Drăghici a fost Neculai Teodoru, tatăl vestitei actrițe de mai târziu Aglae Pruteanu. Tot în aceeași perioadă, Ion Tănase, tatăl viitorului actor Constantin Tănase, era laborant la unica farmacie din centrul orașului. În timpul primului război mondial când țara era
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
analiza noastră. Primul spital bucureștean al Asigurărilor Sociale, a început modest, în anul 1919, într-un local închiriat, în str. Visarion nr. 24. Serviciul era asigurat, la început, conform Statului de plată, de dr. Traian Nasta, un intern, un extern, intendent, instrumentar, două infirmiere, două spălătorese (în total 12 persoane). Apreciat atunci de unele publicații ale vremii, ca o „simplă infirmerie”, spitalul se dezvoltă și este mutat în anul 1922 în două etaje ale dispensarului din str. Polizu nr. 34, efectivul
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
impunea tuturor dorințele sale. După ce a analizat cu atenție corespondența dintre cardinal și rege, Tropin concluzionează:„Richelieu, fiind însărcinat cu executarea dorințelor regelui desigur că le-a imprimat cu forța sa; de aici apare în postura de creator al guvernatorilor, intendenților, generalilor, ambasadorilor,etc, cărora le comunica dorințele regelui. Fără nicio îndoială, trăsăturile politicii regale erau reflectarea dorințelor cardinalului, și aproape întotdeauna geniul său alegea calea care conducea spre un final fericit. Dar în insistența în a urma un drum, odată
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Franței din criză, nu a găsit un sprijin deosebit la rege, care avea un alt punct de vedere privind depășirea crizei financiare. Astfel, Ludovic era interesat să controleze factorii de decizie de la nivel guvernamental și urban, prin directa intervenție a intendenților. Motivul acestei decizii era necesitatea ca orașele să fie bine administrate, pentru ca supușii să-și poată plăti taxele la timp. De asemenea, anticipa potențialul pericol reprezentat de burghezie, pătura socială care făcea trecerea de la țărani și orășeni scăpătați către aristocrație
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
este întemeiat lângă un templu al zeiței Isis. Nicholas Fouquet, prin legăturile sale cu artistul Nicolas Poussin, deținea unul dintre cele mai mari secrete ale istoriei. Secolul nostru abundă de literatură mai mult sau mai puțin comercială, care leagă numele intendentului șef de diverse culte, printre care și frăția Sionului. Evenimentele și dovezile prezentate mai sus îmbină fantezia cu realitatea. Datorită faptului că titlul tezei noastre de doctorat abordează tema societății europene în memoriile apocrife, ne permitem să vă prezentăm și
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
există o strânsă legătură între Nicolas Possin și administratorul-șef al finanțelor lui Ludovic al XIV-lea, Nicolas Fouquet. După moartea lui Poussin, Ludovic al XIV-lea a declanșat o adevărată vânătoare artistică, achiziționând cât mai multe dintre operele artistului. Intendentul șef al finanțelor a arătat un interes deosebit în redecorarea unui castel menționat mai puțin de către criticii de artă: Vaux le Vicomte. Planurile arhitectonice ale acestui palat au fost reproduse identic în construcția palatului Versailles. Castelul Vaux le Vicomte a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
tradiției, a oferit castelul regelui. Acesta, nerespectând obiceiul, a refuzat darul. Era primul semnal de alarmă ce prevestea furtuna pe cale să se dezlănțuie. în mod ironic, pe data de 5 septembrie 1661, care era și ziua de naștere a regelui, intendentul șef a fost arestat. Informații despre modul în care s-a răzbunat regele le aflăm din lucrarea apocrifă intitulată: Mémoires de monsieur H.L.L.B, contenant plusieurs particularités importantes et curieuses, tant des affaires et négociations qui ont passé par ses
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
și grădinile de la Versailles. După cum am menționat în paginile anterioare, motivul principal al alegerii palatului Versailles drept reședință regală principală a fost puternicul antagonism dintre Ludovic al XIV-lea și parizieni. Motivul mai puțin cunoscut a fost ofensa adusă de către intendentul șef, Nicolas Fouquet, care a construit castelul Vaux le Vicomte, o adevărată bijuterie arhitectonică. Regele, orgolios și impetuos, nu a acceptat ca poziția de arbitru al artelor să fie atribuită altcuiva, prin urmare a dorit să aibă cea mai frumoasă
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
mici, toți verificați cu atenție de către șeful gărzilor elvețiene. Chiar dacă aveau grade inferioare, cei care participau la a doua intrare erau persoane intime regelui: medicul și chirurgul obișnuit (de rang mai mic decât primul medic), cei patru secretari ai cabinetului, intendentul și controlorul argintăriei, primii valeți ai garderobei. După ce bărbierul și-a încheiat munca, după ce peruchierul a fixat peruca pe capul regelui, urmează le grand lever, unde sunt acceptați numai nobilii de prim rang și membrii familiei regale. Fiecare persoană care
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
bani prin toate mijloacele: împrumuturi, crearea de oficii, suprimarea parțială a plății rentelor, restabilirea impozitelor căzute în desuetudine. Fronda parlamentară. În iunie 1648, Parlamentul de la Paris redactează o hotărîre, numită "a camerei Ludovic cel Sfînt", cerînd rechemarea tuturor comisarilor sau intendenților, votarea prin parlament a impozitelor noi și a înființării de oficii, interdicția de a închide pe cineva pentru mai mult de 24 de ore fără să compară în fața judecătorului. Acest text, care pune monarhia sub controlul funcționarilor săi, este primit
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în septembrie 1661 în locul supraintendenței; în sfîrșit, Consiliul privat, sau al părților, veritabilă adunare care este compusă din magistrați de profesie, consilieri de stat și raportori la Consiliul de stat și care are competență administrativă, legislativă și mai ales judiciară. Intendentul în provincie. Imediat după luarea puterii, Ludovic al XIV-lea, ajutat de Colbert, se dedică operei de restaurare a ordinii și a autorității monarhice, amorsată de Mazarin după Frondă. Marile organe ale statului, clerul, nobilimea, parlamentele, sînt strict supravegheate. Guvernatorii
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
locuiască la Curte. Stările provinciale, acolo unde există, și municipalitățile trebuie să accepte intervențiile constante ale intendentului. Într-adevăr, în toate provinciile, acesta deține de acum înainte puterea reală. Comisar ales cel mai adesea dintre raportorii la Consiliul de stat, intendentul de justiție, poliție și finanțe are puteri enorme care fac din el într-adevăr "regele prezent în provincie". Totuși nu trebuie să ne lăsăm amăgiți. Puterea regelui, absolută și centralizată, în teorie, continuă să se lovească, în fapt, de multiplele
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
încasări generale", apoi "generalități", pentru perceperea impozitelor regale. Fiecare generalitate este împărțită în elecțiuni avînd în frunte ofițeri ai regelui, însărcinați mai ales cu repartizarea birului. În secolul al XVII-lea, generalitatea devine circumscripție administrativă în care își are reședința intendentul de justiție, poliție și finanțe. Gotic. Termen peiorativ, echivalent cu "barbar", aplicat de către renascentiști artei Evului Mediu, în special artei care, născută în Ile-de-France, succede artei romane în sec. al XII-lea. Hală. Construcție tipică funcției economice a orașului medieval
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Documente: 1. O mazarinadă, 207 2. Opozițiile la întărirea puterii monarhice sub Ludovic al XIII-lea, 209 17.Domnia personală a lui Ludovic al XVI-lea (1661-1715), 211 Întărirea autorității monarhice și realitățile economice, 211 Regele și colaboratorii săi, 211 Intendentul în provincie, 213 Colbert, finanțele și economia, 213 Afacerile religioase, 214 Gallicanismul și jansenismul, 214 Revocarea Edictului din Nantes, 215 Reforma catolică, 216 Războaiele Olandei și ale Ligii de la Augsburg, 217 Războiul de succesiune a Spaniei, 218 Secolul lui Ludovic
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ananghie, sărmanul meu băiat. Curaj, însă, Queequeg! Te așteaptă o masă bună. Căci, în vreme ce, cu buzele învinețite și cu ochii injectați, vlăguitul sălbatic se cățăra pe lanțuri și poposea în sfîrșit pe punte, ud leoarcă și dîrdîind fără voia lui, intendentul se apropie de el și-i oferi, cu o privire binevoitoare și consolatoare - ce anume? Un coniac fierbinte? Nu! Ci - o, dumnezeule! - o cană de... ghimber amestecat cu apă călduță! Ă Ghimber? Miroase cumva a ghimber? întrebă Stubb, apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]