1,125 matches
-
lui ¨a gîndi negru și a vorbi negru¨. * de la o castă închisă, cu selecție de sus în jos, bazată pe criterii exclusiv ideologice * la democratizarea și profesionalizarea breslei, trecerea la un stadiu profesional fiind marcată de : raționalizarea practicilor jurnalistice; formarea interdisciplinară (în științele comunicării, științe politice, științele limbii); schimbarea mentalității (de la eroul justițiar tip Watergate la furnizorul de informație nudă în jurnalismul de serviciu). Consolidînd relația dintre comunicare și democrație, mass-media poate să ofere remedii sau cel puțin să atenueze tripla
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
în echipă, cercetare a unei informații ș.a.). Aceasta ar lăsa impresia limitării la o abordare disciplinară, dar nu se poate, pentru că nu este timpul necesar dezvoltării competenței generale, nu sprijină reflecțiile asupra acesteia și ar arăta o vagă corelare transversală, interdisciplinară. Așadar, competențele real solicitate sunt cele transversale, transdisciplinare și se reflectă în mai multe discipline, arată cum cunoștințele procedurale devin efective, mobilizabile în contexte ample, problematice reale, complexe. ► Locul cunoștințelor clasice, declarative este luat de relația între cunoștințe și cultură
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de instruire, de învățare pentru a permite elevilor participarea, integrarea cunoștințelor în realizarea de proiecte (integrarea didactică), • integrarea cunoștințelor în structuri cognitive (acomodarea lor), • integrarea grupului de profesori, • articularea diferitelor moduri de abordare pentru o activitate (psihologică, economică, filosofică), • corelarea interdisciplinară, • mobilizarea variatelor capacități din diferite discipline pentru o activitate interși transdisciplinară. Integrarea cunoștințelor, a capacităților, a conceptelor, a procedurilor este un mod de învățare atunci, de construire a înțelegerii, de participare centrală a educatului, de mobilizare în situații complexe. Iar
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
terenul câștigat de către "științele educației"): cercetarea analitică sau filosofică sau speculativă sau istorică sau științifică sau etnografică sau narativă sau estetică sau fenomenologică sau hermeneutică sau teoretică sau normativă sau critică sau evaluativă sau integrativă sau deliberativă sau acțională sau interdisciplinară sau axiologică sau praxiologică sau managerială sau sociologică sau psihologică sau demografică sau ecologică ș.a. Desigur că în cadrul fiecăreia dintre aceste abordări, sunt manifeste diferitele lor concepții specifice, încât poate fi consemnată o mare diversitate de microparadigme formulate asupra conceperii
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
era industrială (accentul pe inteligența înnăscută, transmiterea de modele externe de cunoaștere și rațiune, afirmarea de comportamente subiective, uniformitatea pregătirii, evaluarea externă, motivarea extrinsecă) și curriculumul în era cunoașterii (bazat pe efortul propriu de învățare, prin construirea înțelegerii, prin corelare interdisciplinară, fără limitarea doar la efectele imediate-cunoștințele, sprijinit pe diversitate, autocontrol, pasiunea de a cunoaște, a învăța). În concepția contemporană, după încercări de abordare a curriculumului sub influența diferitelor teorii din domeniile conexe, constatăm o orientare către includerea a cât mai
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
explicit două intrări: pe orizontală (axa competențelor și capacităților, ce acțiuni să facă elevul într-o activitate reală) și pe verticală (temele mari dintre conținuturile de tratat sau subcapitolele esențiale, selectate, dar continuând paradigma clasică). Iar o programă disciplinară sau interdisciplinară va cuprinde o serie de astfel de matrici, la care se mai adaugă latura practică, metodologică axa situațiilor, a contextelor, a sensurilor, a performanțelor de atins. ► Dar această matrice-instrument va fi traversată și de o "axă a complexității", care să
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
abordări îi corespunde paradigma educației pentru mediu, cu un curriculum reconstructiv, cu predominarea științelor sociale, a centrării învățării pe rezolvarea de probleme și cercetare, cu aducerea în prim plan a valorilor, atitudinilor, competențelor cunoașterii, implicarea în practica de mediu, abordarea interdisciplinară. Chiar dacă un curriculum este conceput, la un moment dat, prin respectarea unui sistem de paradigme și principii deosebit de actuale, totuși intervine evoluția, deci nevoia de schimbare, după o anumită perioadă de implementare a unui model alternativ într-un anume context
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
implicarea responsabilă, independentă sau prin colaborare a educatului în căutarea înțelegerii proprii, în condițiile facilitării, îndrumării, stimulării de către educator. Față de premisele create anterior, acum educatorii au nevoie de programe adaptate astfel de dezvoltare profesională, noul mod de învățare solicitând abordare interdisciplinară, noi instrumente de integrare și a altor achiziții sau experiențe nonformale în curriculumul precizat, raportare a cunoașterii la contextul în care ea se face, de utilizare a gândirii critice și reflexive. Dacă educatorul înțelege esența abordării centrării pe educat, prin
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
sau activități în perechi, • proiectarea de jocuri competitive, • proiectarea de sarcini problematizate, • asumarea de roluri diferite, • utilizarea de variate proceduri, tehnici pentru descoperire, • căutarea de comparații, clasificări, generalizări, configurații, • aplicarea apoi în alte diferite situații, • îmbogățirea lecturii pe temă sau interdisciplinară în lărgirea înțelegerii, • recursul la prezentări multimedia, • prezentarea liberă de către elevi a rezultatelor sau cu ajutorul media, • recursul la dialogul socratic în clasă sau afară, • redactarea rezultatelor folosind variate limbaje, • organizarea informațiilor și a rezultatelor în structuri tematice, codificate, pentru organizarea
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
folosește alte metode de verificare standardizate. Structurarea conținutului. Surse ale cunoașterii • Bazat pe modele relaționale și metarelaționale, cu o structurare complexă, parcurs nelinear, corelații între elemente și niveluri, cuvinte-cheie, pentru favorizarea înțelegerii, cunoașterii proprii • Abordarea este compatibilă cu o investigare interdisciplinară, pentru a crea oportunități de sinteză, aplicare, a găsi noi idei, valori și sarcini, procese. Formarea culturii este prin colaborare, cooperare și pe baza suporturilor propriu folosite, înțelese. Focalizarea pe limbajul utilizat în situații tipice reale, cum îl folosesc educații
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
situațiilor-problemă, de punere în noi situații, de formulare de întrebări și ipoteze cât mai neașteptate, de căutare de exemple cât mai variate, de formulare de contraargumente, de comunicare între grupuri diferite, de dezbatere, de negociere a soluțiilor, de corelare intrași interdisciplinară ș.a.. • Modelul învățării ancorate: analiza unei probleme critice din context real, cu găsirea punctelor ei tari și formularea în jurul lor (ca ancore) a diferite alternative de soluționare. • Învățarea prin studiul de caz, în variante procedurale. Modelul bazat pe propunerea de
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ale cercetării (empirice), în baza reflecției, pe care o face educatorul aici ca o manifestare a nivelului profesionalizării pedagogice științifice. Paradigma designului clasic (behaviorist, de tip programat), reevaluat astfel va releva atunci înțelegerea, cercetarea, perfecționarea relației: • între baza științifică pedagogică, interdisciplinară (constructivistă acum) și concretizarea ei în proiecte-construct, • între proiectele-instrument flexibilizate conceptual și metodologic și realitatea contextului pedagogic centrat pe educat, necesar formării prioritare a competențelor educaților, • între nivelul formării, afirmării competenței educatorului care implică aici reflecții proprii, acțiuni-cercetare și mobilizarea
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a succesului și a performanței, prin coordonare și stimulare, prin valorificarea climatului, printr-o viziune umană și de perspectivă asupra funcțiilor conducerii, a managementului clasic. De aici și nevoia de cultură managerială, de profesionalizare managerială și de leadership, de abordare interdisciplinară a teoriei și practicii conducerii, de considerare a lor și ca știință și ca artă, măiestrie. Astfel s-a conturat și un model centrat pe leadership (Learning Centered Leadership LCL), strâns corelat cu centrarea instruirii pe educat (Carr și Fulmer
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
complexă teoretică către cea practică, dar și invers, pentru a clarifica și da științificitatea în realizarea și interpretarea calitativă a acțiunii educative. Căci regăsim aici multe elemente comune: raportarea la criterii de calitate, dimensiunea strategică, dimensiunea procesuală, dimensiunea retorică, abordarea interdisciplinară a complexității educației. În plus, cercetarea pedagogică imprimă și schimbări calitative în conduita profesională a educatorului: • rigoare, • distanțare de simpla opinie sau de propuneri convenționale, • obiectivitate, • neutralitate, • gestiune a implicării, • mobilizare, • participare, • exteriorizare, • analiză a constrângerilor, • raportare la criterii, • găsirea
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în Sandra Heinen, Roy Sommer,Narratology in the Age of Cross-Disciplinary Narrative Research, Berlin, New York, Walter de Gruyter, 2009, p. 2 </footnote> studiilor narative. Aceste insuficiențe, legate de integrarea și coordonarea cercetării, au o consecință pozitivă majoră. Diversitatea și pluralitatea interdisciplinară îi restrânge naratologiei posibilitatea de a furniza numai disponibilități de orientare generală sau de a se limita la statutul de teorie totalizatoare din etapa ei clasică sau de a deveni o altă: „mare teorie cu fundamente sărace”. Îi oferă însă
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
adăugarea unor interogații noi despre relația dintre narațiune și cunoașterea lumii, despre modul cum semnifică narațiunea, despre dinamica și generarea ei sub influența contextului și a mijloacelor de exprimare și despre rolul audienței. Naratologia post-clasică se vrea reflexivă și exploratorie, interdisciplinară și deschisă, atentă la dificultăți, pragmatică, empirică și experimentală, permisivă în relația cu indecidabilitățile postmoderne și heterogenitatea metodelor de cercetare dar păstrează naratologia clasică, dincolo de această adaptare la curentele gândirii contemporane, ca pe unul din momentele ei importante. Naratologia post
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
naratologia ca disciplină relativ unificată și proiectul naratologic interdisciplinar de abordare heterogenă. Ansgar Nünning distribuie această imagine plurală a naratologiei contemporane pe categorii de grupe și subgrupe, fără a rămâne însă la nivelul simplei sistematizări. El valorifică, într-o asociere interdisciplinară inedită, tradiția aplicării nuanțate a conceptelor analitice la manifestările narative, promovată inițial de naratologia clasică și continuată de specialiști contemporani ca Dorrit Cohn, Seymour Chatman, Gerard Genette, Gerald Prince, James Phelan, Shlomith Rimmon Kenan și Franz Stanzel. Nünning construiește grupaje
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
pentru care elaborăm acest plan de servicii; d) evidențierea clară a modului de monitorizare și aplicarea eficientă a serviciilor/programelor de intervenție selectată; e) precizarea responsabilităților în conformitate cu resursele și specificul serviciilor/programelor respective. Acest plan este alcătuit de o echipă interdisciplinară având în structura sa persoane cu pregătire, competențe și experiențe profesionale diferite (diferiți specialiști din cadrul serviciilor/programelor de intervenție, părinți, educatori etc.). în funcție de rezultatele evaluării complexe a copilului, membrii echipei stabilesc: finalitățile în planul dezvoltării personalității și activităților de terapie-recuperare
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2278]
-
în Sandra Heinen, Roy Sommer,Narratology in the Age of Cross-Disciplinary Narrative Research, Berlin, New York, Walter de Gruyter, 2009, p. 2 </footnote> studiilor narative. Aceste insuficiențe, legate de integrarea și coordonarea cercetării, au o consecință pozitivă majoră. Diversitatea și pluralitatea interdisciplinară îi restrânge naratologiei posibilitatea de a furniza numai disponibilități de orientare generală sau de a se limita la statutul de teorie totalizatoare din etapa ei clasică sau de a deveni o altă: „mare teorie cu fundamente sărace”. Îi oferă însă
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
adăugarea unor interogații noi despre relația dintre narațiune și cunoașterea lumii, despre modul cum semnifică narațiunea, despre dinamica și generarea ei sub influența contextului și a mijloacelor de exprimare și despre rolul audienței. Naratologia post-clasică se vrea reflexivă și exploratorie, interdisciplinară și deschisă, atentă la dificultăți, pragmatică, empirică și experimentală, permisivă în relația cu indecidabilitățile postmoderne și heterogenitatea metodelor de cercetare dar păstrează naratologia clasică, dincolo de această adaptare la curentele gândirii contemporane, ca pe unul din momentele ei importante. Naratologia post
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
naratologia ca disciplină relativ unificată și proiectul naratologic interdisciplinar de abordare heterogenă. Ansgar Nünning distribuie această imagine plurală a naratologiei contemporane pe categorii de grupe și subgrupe, fără a rămâne însă la nivelul simplei sistematizări. El valorifică, într-o asociere interdisciplinară inedită, tradiția aplicării nuanțate a conceptelor analitice la manifestările narative, promovată inițial de naratologia clasică și continuată de specialiști contemporani ca Dorrit Cohn, Seymour Chatman, Gerard Genette, Gerald Prince, James Phelan, Shlomith Rimmon Kenan și Franz Stanzel. Nünning construiește grupaje
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
în Sandra Heinen, Roy Sommer,Narratology in the Age of Cross-Disciplinary Narrative Research, Berlin, New York, Walter de Gruyter, 2009, p. 2 </footnote> studiilor narative. Aceste insuficiențe, legate de integrarea și coordonarea cercetării, au o consecință pozitivă majoră. Diversitatea și pluralitatea interdisciplinară îi restrânge naratologiei posibilitatea de a furniza numai disponibilități de orientare generală sau de a se limita la statutul de teorie totalizatoare din etapa ei clasică sau de a deveni o altă: „mare teorie cu fundamente sărace”. Îi oferă însă
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
adăugarea unor interogații noi despre relația dintre narațiune și cunoașterea lumii, despre modul cum semnifică narațiunea, despre dinamica și generarea ei sub influența contextului și a mijloacelor de exprimare și despre rolul audienței. Naratologia post-clasică se vrea reflexivă și exploratorie, interdisciplinară și deschisă, atentă la dificultăți, pragmatică, empirică și experimentală, permisivă în relația cu indecidabilitățile postmoderne și heterogenitatea metodelor de cercetare dar păstrează naratologia clasică, dincolo de această adaptare la curentele gândirii contemporane, ca pe unul din momentele ei importante. Naratologia post
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
naratologia ca disciplină relativ unificată și proiectul naratologic interdisciplinar de abordare heterogenă. Ansgar Nünning distribuie această imagine plurală a naratologiei contemporane pe categorii de grupe și subgrupe, fără a rămâne însă la nivelul simplei sistematizări. El valorifică, într-o asociere interdisciplinară inedită, tradiția aplicării nuanțate a conceptelor analitice la manifestările narative, promovată inițial de naratologia clasică și continuată de specialiști contemporani ca Dorrit Cohn, Seymour Chatman, Gerard Genette, Gerald Prince, James Phelan, Shlomith Rimmon Kenan și Franz Stanzel. Nünning construiește grupaje
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
psiho-pedagogică privește dificultățile de Învățare prin cauzele care le generează și pune accentul pe posibilitățile de intervenție și de prevenire (sunt analizate procesele implicate În Învățare și se stabilesc etapele necesare asigurării producerii achizițiilor prin asimilare și acomodare); abordarea comprehensivă, interdisciplinară (analiza de tip integrativ și interdisciplinar a dificultăților de Învățare): indiferent de gradul sau forma unei deficiențe sau dizabilități, orice copil poate Învăța. Dimensiunile consilierii În cazul dificultăților de Învățare se referă la: a. Informarea și abilitarea copiilor/elevilor și
STRATEGII DE LUCRU CU ELEVII CU DIFICULTĂȚI DE ÎNVĂȚARE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Michel THEODORA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2154]