1,213 matches
-
este constituit de figura Anarhicului, individul rebel care se simte hăituit de armatele bisericii și ale Leviatanului, dar care știe că nu mai aparține nimănui cu nimic. Asemenea Unicului lui Stirner, Anarhicul este un solitar care se refugiază în propria interioritate și nu trebuie confundat cu anarhistul. Nu este un revoluționar care vrea să transforme lumea și care pentru a-și atinge scopul este dispus chiar și la crimă și teroare. Anarhicul se poate chiar supune în mod exterior ordinii și
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Pavelcu, semnificative nu sunt atât trăirile și stările afective în sine, cât locul unde se amplasează ele în câmpul afectiv și, mai ales, relațiile dintre ele. Câmpul afectiv este constituit, după Pavelcu, din trei axe: axa polarității (agreabil, dezagreabil), axa interiorității sau adâncimii (stări afective centrale și periferice), axa înălțimii sau nivelului (superioare sau inferioare). Un asemenea model are nu doar o valoare teoretică, ci și una aplicativă, găsindu-și utilitatea mai ales în domeniul psihoterapiilor. În 1938-1939 medicul Ștefan Odobleja
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
reușite sau mai puțin reușite de popularizare a ei. Un al doilea tip de psihologie este cea pe care eu o numesc psihologia-spectacol, prin analogie cu arta, psihologia bazată pe intuiție, spontaneitate, pe experiență personală, pe o bună cunoaștere a interiorității umane. Prin ineditul și facilitatea ei, prin utilitatea ei imediată, acest tip de psihologie prinde foarte ușor, așa explicându-se proliferarea ei. Din nefericire, psihologia-spectacol oferă multe rețete și speranță, mai ales speranță... Ea induce credința că, urmând cinci sau
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
cu amplificarea acuității intelectuale. Într-adevăr, în mod simbolic, orbul (Homer, de exemplu) își sporește cu atât mai mult capacitatea de înțelegere, în sens etimologic, cu cât el este scutit de distragerea aferentă viziunilor cotidiene, banale și triviale. Concentrarea asupra interiorității permite accederea la adevăruri admirabile interzise muritorilor de rând. Și apoi, pentru a percepe încheierea unei vieți de fecioară nasul este de ajuns, pentru că atomii solicită atât simțul olfactiv, cât și vederea - formele și înlănțuirile decid. Se mai spune și
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
imperativ exterior, ca o cerință constituită În afara individului și care are o influență coercitivă În determinarea conduitei sale. În sfera responsabilității morale, obligativitatea Își menține caracterul coercitiv, dar constrângerea Își extinde câmpul, din cel al exteriorității În cel al interiorității, devenind datorie morală: „Obligația este instanța prin intermediul căreia datoria irumpe În conștiința unui om pentru a-i orienta și a lansa acțiunea.” Propriul obligației morale apare pe de o parte, În sentimentul respectului față de legea morală și, pe de altă
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
este din ce În ce mai mult eteronomie: “Aceasta, pentru că libertatea se descoperă ea Însăși nedreaptă și uzurpatoare sau, uneori, chiar ucigașă, În relația cu Celălalt...” Pentru aceasta Însă, libertatea trebuie să se raporteze la Infinit. Astfel se cristalizează profunzimea interiorității: creșterea deosebită a exigenței pe care Încep s-o am față de mine, face să crească gravitatea judecății față de propria persoană, adică responsabilitatea. În acest proces, libertatea nu are ultimul cuvânt, conștiința morală este În mod esențial și continuu insatisfăcută; ea
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
include confruntarea cu dezordinea, deși închisoarea se definește prin contribuția sa la menținerea ordinii sociale. Prin înjosirile, degradările, umilirile și pîngăririle eului procese care definesc ritualul botezului -, se produce o distrugere a demnității umane și a capacității de apărare a interiorității individului. Din această perspectivă, putem vorbi de o politică de apartheid spațio-temporal. Ritualurile de inițiere sînt în mod necesar degradante: deposedarea de obiectele personale, pierderea unor drepturi civile (cum ar fi dreptul de a dispune de bani, de a completa
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
din corporalitatea noastră, din ființa noastră biologică, fizică. Nu suntem toți la fel dar funcționăm după o similaritate care dacă lipsește ne aruncă în patologic. Suntem unici dar asemenea. Scriitorul are darul de a oferi celorlalți cheia intrării în propria interioritate. Avem nevoie să vizităm din când în când subteranele noastre pentru ca manifestările vizibile să nu cadă în monstruos ori patologic. - Literatura mărturisește frumos adevăruri dureroase. Când vorbim despre valorile morale: dreptate, adevăr, bine, trebuie să fim conștienți că nu epuizăm
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
și asupră-ne. Manolio al lui Kazantzakis nu mai este din această lume. Îl smulge o cumplită boală care îi distruge fața. Interfața cu ceilalți e compromisă. Nu se mai poate înfățișa lumii ca aparență încântătoare. Singura lui apariție rămâne interioritatea a cărei frumusețe n-o pot gusta decât cei ce-l iubesc, prietenii lui. Forma de prietenie cea mai autentică este să-l urmezi pe cel aflat în nenorocire. Să continui să-l frecventezi și atunci când aparența nu-l mai
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
condamnat la sărăcie de către Dumnezeu. Iar sărăcia, este, ca în studiul lui Adler, Cunoașterea omului, un ferment care în loc să dizolve vanitatea, o aprinde, chiar dacă va aprinde și combustibilul necesar propulsiei spre excelență. Consideră că deprinderea de a-și zgâria necontenit interioritatea observând-se fără întrerupere, cu o perseverentă exigență, mai rea decât a unui dușman, este o aptitudine pe care o dezvoltă sărăcia, când de fapt este un instrument necesar scriitorului dar autodistructiv: „Omul inteligent, dar sărac, este un observator mult
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
se reproșează, firește de alți intelectuali, tendința de a construi mituri ideologizante care duc omenirea în prăpastie. Alt zeu căruia modernul i se închină cu râvnă este încrederea în sine, în puterile proprii, în forța interioară care să spargă ecranul interiorității. Omul vrea să irumpă spre celălalt făcându-l praf cu voința lui de putere. Nu se interesează de izvorul forței interioare și nici de amenajarea curgerii armonioase a acestui izvor ci de debitul huruitor al eului său gonflat. - Sertarele istoriei
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
are poate laboratoare secrete unde se cosmetizează îndelung fețele eului care urmează să se arate în diferite manifestări. Dincolo de cochetăria cu care îți arăți fața lumii, ca autor de jurnal trebuie să cazi în adânc, să explorezi acele zone ale interiorității care se sustrag captării în discurs, greu de vizitat ziua în amiaza mare. Visul este mereu o fantă de acces către lumi noi, proaspete. Scris-cititul, când nu e profesional, poate fi un refugiu, o retragere în munții făgăduinței, o regăsire
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Această lucrare caută să răspundă Întrebării „Ce este omul?”, prin descifrarea semnificației naturii interioare a subiectivității sale. Ea este o psihologie a vieții interioare, obiectivată prin Întâlnirile și actele persoanei, ca subiect, În relațiile sale cu ceilalți indivizi, percepuți În interioritatea sa ca ființe asemănătoare. Având În vedere aceste intenții, se urmărește abordarea cadrului obiectual al physis-ului persoanei umane, drept mijlocul cu ajutorul căruia să pătrundem În interiorul ființei pentru a o obiectiva și a Încerca, În felul acesta, să explicăm subiectul său
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
le trăim și ele ne aparțin, noi nu le putem nici surprinde și nici Înțelege În totalitate. Subiectul uman are câteva caracteristici proprii. Este interiorizat, dar se obiectivează. Intră În relație empatetică cu subiectul altei persoane, creând o relație de interioritate reciprocă. Construiește și este construit la rândul său din sentimentele morale și aspirațiile persoanei pe care Eul individual le surprinde ca trăiri În sfera propriei sale conștiințe. Are tendința și capacitatea de a se autodepăși. Transcendența este actul prin care
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
punct de vedere sufletesc și moral. Ea Încearcă să dea un răspuns la Întrebările legate de „sensul vieții” și al destinului uman. În sfera Psihologiei Morale persoana umană este prezență corporală ca exterioritate, dar și conștiință și sentiment moral ca interioritate. Relația dintre mine și tine nu este numai o relație de comunicare, ce presupune un limbaj și un schimb reciproc de mesaje. Relația dintre mine și celălalt este o Întâlnire În care au rol privirea și prezența corporală. Prin intermediul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mod diferențiat anumite aspecte ale acesteia. Să insiste mai mult asupra unor anumite caracteristici ale vieții noastre sufletești. În sensul acesta, Psihologia Morală nu este o altă psihologie. Ea este, În primul rând, o psihologie a Eului, mai exact a interiorității acestuia, a conștiinței de sine, În care alături de mine sunt cuprinși, ca prezență, și ceilalți. Ea este o psihologie a Întâlnirii sau a interiorității reciproce interpersonale, o psihologie a intimității, ceea ce este mult mai mult și poate chiar altceva decât
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este o altă psihologie. Ea este, În primul rând, o psihologie a Eului, mai exact a interiorității acestuia, a conștiinței de sine, În care alături de mine sunt cuprinși, ca prezență, și ceilalți. Ea este o psihologie a Întâlnirii sau a interiorității reciproce interpersonale, o psihologie a intimității, ceea ce este mult mai mult și poate chiar altceva decât simpla comunicare. Psihologia morală este o apropiere de la suflet la suflet, o punere Împreună a două sau mai multe persoane. Este un tip particular
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Întrucât el este sfera realității persoanei umane. Eul nu este limitat decât de non-Eu, care reprezintă caracterul negativ al acestuia și pe care L. Lavelle Îl numește materie. Relația mea, a Eului meu cu Eul tău, este o relație de interioritate, de empatie, o comuniune (D. Stăniloaeă. Ea nu se limitează numai la comunicarea exterioară. Empatia totală se realizează prin iubire, prin Înțelegere, printr-un acord de intimitate reciprocă. Relația Eului cu absolutul este o relație exclusiv interioară. Aceasta Întrucât, prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
iubire, dorința care vizează un anumit obiect transcede În subiect. Aceasta Întrucât dorința se justifică Întotdeauna ca fiind legată de obiect. Dorința trebuie explicată. Iubirea Însă nu are nevoie să fie justificată, ea fiind Întâlnirea dintre două Euri În cadrul unei „interiorități reciproce” (G. Madinieră. Dorința modifică obiectul. Iubirea Însă nu-l distruge, nu-l modifică pe celălalt, ci-l Întărește, Îl apropie și Îl Îmbogățește. Iubirea nu este numai o simplă relație de simpatie, ci și o nouă formă de a
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
morală supremă dăruirea de sine, către și pentru ceilalți, adesea chiar cu prețul renunțării de sine. În sensul acesta, altruismul reprezintă virtutea morală fundamentală din care se dezvoltă sacrificiul de sine. Fiind o orientare către ceilalți, altruismul mă scoate din interioritatea mea care, deși mă protejează, mă izolează de ceilalți, Însingurându-mă. Altruismul nu este numai deschiderea mea dezinteresată către și pentru alții, ci, dimpotrivă, el răspunde concomitent și nevoii mele de ceilalți, de „a-fi-Împreună” cu aceștia. Persoana umană nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
interpersonale, În primul rând prin imaginea acestuia. Acest contact este o impresie. Prin urmare, relația imagologică este de tip emoțional-afectivă. Ea, ca impresie, este o stare sufletească care transgresează aspectul formal al individului, respectiv imaginea acestuia, deschizându-ne accesul către interioritatea subiectivă a persoanei respective. Prin intermediul simbolului imagologic al persoanei din fața mea, eu am acces la subiectul pe care aceasta Îl reprezintă. Funcția psihologică principală a imaginii Eului este aceea de a ne Înfățișa ceea ce este În spatele ei. Acest aspect este
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ca etapele vieții să aibă un anumit sens, o anumită exemplaritate. Este, incontestabil, un punct de vedere subiectiv personal, dar tocmai de acest aspect se interesează domeniul Psihologiei Morale. Dincolo de aceste aspecte, cu un pronunțat aspect formal, trebuie să vedem interioritatea persoanei, motivele care au dus la construirea mitografică a propriei sale biografii, precum și rolul acestora pentru Eul personal. Imaginea și Înțelesul vârstelor Pe aceleași considerente care fac ca biografia persoanei să fie paralelă, cuprinzând pe de o parte realitatea, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sufletești și nu În afara acestora. Natural că factorii exteriori, circumstanțele, influențează viața psihică, reacțiile și conduitele persoanei și Într-o anumită măsură le și generează. Originea fenomenelor psihice este Însă interioară individului și numai penetrarea prin cunoașterea și Înțelegerea acestei interiorități este capabilă de a răspunde Întrebării noastre. Același lucru se poate afirma și despre sentimentele morale. Sentimentele morale Își au originea, În primul rând, În dispozițiile Eului moral al persoanei, dispoziții care trebuie considerate ca niște potențialități funciare, structurale ale
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
construiește un spațiu emoțional-afectiv, În interiorul căruia se manifestă această acțiune de simpatie reciprocă. Acest spațiu, inițial al „Întâlnirii” dintre un Eu și un Tu, va deveni, prin interiorizare, un spațiu intim, În care cei doi se regăsesc reciproc, unul În interioritatea celuilalt. Am putea asimila acest spațiu simpatetic cu spațiul atmosfericului, la care face referință H. Tellenbach În cadrul Întâlnirii dintre medic și bolnav. Acesta este spațiul construit și utilizat exclusiv de către cele două persoane care se află Într-o relație simpatetică
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
corp material, de care depinde existența mea fizică, ca viață. El este Însă perisabil În timp și, dincolo de această uzură este supus permanent unor riscuri vitale (accidente, boli etcă. Sufletul Însă nu-l percep material. Îl intuiesc ca prezență În interioritatea mea, În planul conștiinței mele. Neavând caracter material, nu-i pot atribui perisabilitate, ci continuitate. În mod egal, eu simt că sufletul tinde permanent să se desăvârșească, să se proiecteze dincolo de trup și de lume. Calitatea de a fi transcendent
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]