964 matches
-
trecerea de la un discurs direct la un discurs indirect (I) sau revenirea din discursul indirect la un enunț în discursul direct (II). De pildă: (I): unele elemente care figurează în discursul direct nu pot fi transpuse în discurs indirect: onomatopeele, interjecțiile, vocativul, exclamațiile, enunțurile neterminate, unele cuvinte în limbă străină etc. * Mi-a spus că brrr! Mi-a spus că așa om! * Mi-a spus că Jean este cel mai ... Imposibilitatea reiese tocmai din proprietățile fiecărei strategii de citare: doar DD
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
hiperonim, 152 hipertemă, 312 homodiegetic (narator ~), 94 hotărât (determinant ~), 261 I imperfect, 104, 109, 142, 157 impresionist (adjectiv ~), 267 indirect (discurs ~), 204, 209 indirect liber (discurs ~), 220 infidelă (anaforă ~), 325 inserare de secvență, 290 insolit (demonstrativ ~), 337 insulă textuală, 235 interjecție, 175 intradiegetic (narator ~), 95 ironie, 179 istorie (vs narațiune), 106 italic, 192 iterativ (vs singular), 158 Î înglobantă (scenă~), 288 L lineară (progresie ~), 310 "locutor" (vs "subiect vorbitor"), 169 "locutor~L" (vs "locutor~λ"), 175 M macropropoziție, 293 mar, 263
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
principale și concluziile la final. Monitorizează desfășurarea metodei și are în vedere respectarea regulilor. Rezolvă conflictele și insistă pe construirea demersului gândirii. Intervine din timp în timp și obligatoriu la sfârșit. Poate să atragă atenția celorlalte pălării, dar prin simple interjecții. Cum se folosește această metodă în cazul rezolvării unei probleme Se distribuie (real sau fictiv) grupului creativ cele 6 pălării gânditoare. Pălăria poate fi purtată individual - și atunci membrul grupului își îndeplinește rolul - sau de mai mulți membri care pot
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
adresare 1. Caracteristica lor principală o constituie decodarea deictică și din acest motiv elementele extralingvistice - gesturi, mimică, intonație - joacă un rol important. Clasele morfologice reunite de această funcție pragmatică sunt pronumele alocutive (personale și de politețe), numele în vocativ și interjecțiile de interpelare. Deoarece aparțin planului vorbirii directe, formulele de adresare au o mai slabă legătură gramaticală cu restul frazei și cele mai multe dispar când enunțul este transpus în vorbire indirectă (interjecțiile adresative, de exemplu). Pronumele au cea mai puternică integrare enunțiativă
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
pronumele alocutive (personale și de politețe), numele în vocativ și interjecțiile de interpelare. Deoarece aparțin planului vorbirii directe, formulele de adresare au o mai slabă legătură gramaticală cu restul frazei și cele mai multe dispar când enunțul este transpus în vorbire indirectă (interjecțiile adresative, de exemplu). Pronumele au cea mai puternică integrare enunțiativă - pot îndeplini diverse funcții sintactice, inclusiv cea de subiect, sunt supuse mecanismului acordului și în vorbire indirectă se transformă în pronume de persoana a III-a. În descrierile sociolingvistice, formulele
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
lui Edgar Allan Poe, nu te uita la deosebiri Ce înseamnă acel nenorocit "Nevermore"? În fond, acest "Niciodată", intraductibil, Pe care prin universități și laboratoare naivii Încearcă să-l traducă electronic, S-ar putea să fie o simplă onomatopee, o interjecție care ți-a scăpat întâmplător, Văzându-l ahtiat după răspunsuri capitale. Oricum, cuvântul e antologic, ai intrat în istorie Cu un singur cuvânt, acest "Nevermore" (...). De ce taci? Ți-ai impus că nu caști pliscul de teamă Să nu te repeți
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
aceștia a ilustrațiilor, ajungând chiar la povestirea lor. Sub aspect gramatical, educarea limbajului presupune obiectivele: sesizarea schimbărilor în forma cuvintelor în funcție de diferite categorii gramaticale: caz, gen, număr, persoană, mod, timp și utilizarea corectă a formelor unor substantive, adjective, verbe, adverbe, interjecții; sesizarea diferențelor dintre formele de singular și plural a cuvintelor și utilizarea corectă a cestora în funcție de categoria de număr; realizarea acordului dintre substantiv și adjectiv; exprimarea corectă a acordului dintre subiect și predicat; receptarea unității logice a unei propoziții sau
Caleidoscop by Iuliana Cumpătă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93232]
-
sălile universității, Încep să acord credit teoriei pe care o credeam Închisă. Suntem Învăluiți de o „cultură” agresivă, simplificatoare, redusă la câțiva stimuli expresivi, care Înhață intelectul și-i dă forma sa; „transplantând” discursul unor „modelatori” care se exprimau prin interjecții, formule argotice, uneori și prin propoziții simple. Marx a fost un bun observator, discursul cultural esențializat se găsește În fiecare individ supus influenței modelelor sociale. Mi-am amintit toată această istorie veche cu Marx, VÎgotski, Piaget și urmașii săi de la
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
50256 sunt jaloanele acestui microunivers care proclamă moartea lui Dumnezeu (unul dintre reprezentanții acestei lumi desacralizate, cu un nume de o sonoritate evocatoare, Lucio, îi neagă lui Dumitru orice posibilitate de a accede la cultură - "cum să faci cultură cu interjecții arhaice și vocabular de parohie danubiană"257 - la mistere, pe care nu le poate exprima, chiar având acces la o limbă universală, iar în secvența finală îl proclamă, în derâdere, "un nou sfânt"), având dirijor pe fostul doctor Martin care
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pe EMIȚĂTOR) *Centrează mesajul pe emițător, trădează starea afectivă, sentimentele, valorile morale, capacitățile cognitive și cultura emițătorului. *Scop: exprimă atitudinea vorbitorului față de conținutul enunțului, a stării interne a emițătorului. *Ea se se exprimă prin: verbe și pronume la persoana I, interjecții, enunțuri exclamative, prin lungirea emfatica a sunetelor, folosirea diminutivelor și augmentativelor, preferința pentru un anumit termen din seria de sinonime aflată la dispoziția vorbitorului. *O întâlnim în poezie, dar și în eseu, publicistică, memorialistică confesiuni, comentarii, interpretări critice etc. *Ex
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
prea multe, să se știe exact ce se dorește a fi spus. MĂRCILE SPECIFICE MONOLOGULUI SCENIC SUNT: stilul direct, enunțul la persoana I introdus printr-un verb dicendi sau de gândire, cuvintele de accentuare, adverbele interogative sau de întărire, exclamațiile-interogațiile, interjecțiile etc. TIPURILE DE MONOLOG: * Monologul literar este prezent în toate genurile literare, dar cu anumite trăsături specifice: * Epic: Monolog propriu zis, când este destinat unui personaj sau unui grup de personaje Monolog interiorcând nu este exteriorizat, rămânând în sfera gândului
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
ies? Îmi trebuie o inspirațiune ingenioasă...”(I. L. CaragialeO noapte furtunoasă) 2. Analizați mărcile gramaticale specifice monologului interior (stilul direct, enunțul la persoana I introdus printr-un verb dicendi sau de gândire, cuvintele de accentuare, adverbele interogative sau de întărire, exclamațiile-interogațiile, interjecțiile) din fragmentele narative următoare: a. “Iar după o reflecțiune de câteva minute, Dinu Păturică zise în sinea lui: “Iară-mă, în sfârșit, ajuns în pământurile făgăduinței; am pus mâna pe pâine și pe cuțit; curagiu și răbdare, prefăcătorie și iușchiuzârlâc
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
hățiș, hățaș“), cu varianta hățoagă, hoțoagă („cărare bătută de sălbăticiuni“), bazate probabil pe hățaŭ, hățău (u > g, ca în magh. hadaró > hădărău, hădărof, hădărag, hădarg, bg. pleșov > pleșuv > pleșug), legate, se pare, de verbele a hăți, a înhăți, a înhăța (< interjecția haț!), printr-o motivare situațională plauzibilă, dar care nu i-a convins și pe alții. În cazul acceptării acestei soluții, Hațeg ar fi înrudit onomasiologic cu Tîrnava, Cîmpina, Sibiu, Loviște. De curînd, pornindu-se de la accepția „vînătorească“ a termenului german
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
invariabile cu rol de salut, urare, ordin, comandă militară, rugăminte, imprecație etc., ca Ajutor!, Bună ziua!, Drepți!, Foc!, La dracu!, La dreapta!, La muncă!, Noroc!, Poftă bună!, Sănătate!, conținând cuvinte sau combinații de cuvinte cu independență sintactică, care altfel nu sunt interjecții, ci alte părți de vorbire, folosite în aceste roluri în urma izolării lor durabile din propoziții exclamative (Dați-mi ajutor!, Îți doresc să-ți fie (sau să ai) bună ziua!, Stați drepți!, Întoarceți-vă la dreapta!, Treci la muncă!, Să ai poftă
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
până la genunchi. 68 "Le plan américain met l'accent sur leș personnages dans leur proximité physique et l'intensité de leur présence morale." (Marcel Martin, Le langage cinématographique, Vème édition, Leș Editions du Cerf, Paris, 1992, p. 301). 69 Aleluia (interjecție) cf. ebr. "Hillel yah!", care înseamnă " Lăudați pe Iehova!" Aleluia reprezintă un cuvânt de slăvire a lui Dumnezeu, folosit în psalmi și în cântările bisericești. 70 "Alleluia! Alleluia! Et la vie continue!" 71 "En avânt et à droite de la scène
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
temă lexicală-flectiv în planul expresiei; • categoriile gramaticale care concură la realizarea planului semantic al flectivului. În funcție de primul factor, sunt identificate două categorii de cuvinte: 1. invariabile; nu cunosc distincția constantă-variabilă, nici în plan semantic, nici în planul expresiei: prepoziția, conjuncția, interjecția; sunt unități care se situează direct la nivelul sintactic al textului; 2. variabile: substantivul, adjectivul, pronumele, verbul, adverbul. În funcție de cel de al doilea factor, cuvintele variabile prezintă trei modalități de realizare a flexiunii: a. analitică; flectivul este un morfem liber
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în desfășurarea unei relații sintactice. Primul factor diferențiază trei grupuri de clase lexico-gramaticale: a. clase cuprinzând cuvinte care pot realiza funcții sintactice; substantivul, adjectivul, pronumele, verbul și adverbul; b. clase cuprinzând cuvinte care realizează prin ele înseși un enunț sintactic: interjecția; c. clase cuprinzând cuvinte care nu realizează funcții sintactice ci marchează identitatea unor funcții sau relații sintactice sau numai asigură dezvoltarea relațiilor sintactice: prepoziția, conjuncția. Cel de-al doilea factor introduce diferențieri în interiorul primului grup de clase lexico-gramaticale. Verbul se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
perspectiva protagoniștilor sau coordonatelor actului lingvistic și elemente care se situează în sfera obiectului comunicării. Verbului îi sunt specifice o serie de categorii gramaticale, timpul și persoana în primul rând, diateza, modul și aspectul, care se definesc din perspective deictice. Interjecția se definește din perspectiva locutorului. Prepoziția și conjuncția rămân exterioare cadrului deictic, fiind condiționate exclusiv de structura textului, pe care, de altfel, o și condiționează. Din punct de vedere semantic, clasele lexico-gramaticale își definesc individualitatea în interiorul raportului limbă-gândire în interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lume-gândire-limbă: substantivul, adjectivul, verbul, adverbul; • clase lexico-gramaticale cuprinzând cuvinte cu sens lexical variabil în funcție de situația de comunicare; cuvinte care „reprezintă” alte cuvinte înscrise direct în raportul lume-gândire-limbă: pronumele; • clase lexico-gramaticale cuprinzând cuvinte al căror sens rezultă din raportul direct locutor-lume-limbă: interjecția. B. - o categorie de „cuvinte” (unități lingvistice), lipsite de conținut lexical, unele și de autonomie fonetică. Aceste unități lingvistice aparțin sistemului gramatical al limbii. Prin rolul lor în procesul de înscriere a unităților lexicale (clase lexico-gramaticale) în structura gramaticală a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lui Petrache. Mai rar, dativul intră în sintagme cu un alt substantiv, dezvoltând același sens - „destinația”: „Și bogat în sărăcia-i ca un astru el apune,/ Preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet.” (M. Eminescu, I, p. 32) sau cu o interjecție, în enunțuri eliptice: Bravo gimnastelor noastre! Câteva prepoziții (asemeni/asemenea, datorită, mulțumită, grație, conform, potrivit) impun substantivului să se situeze în dativ. Prin recțiunea acestor prepoziții, dativul își amplifică planul semantic, prin intermediul funcției sintactice de complement indirect: A reușit datorită
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
zise spânul arătând lui Harap Alb tăiușul paloșului... (I. Creangă, I, p. 210), „Fată frumoasă și harnică, îngrijește-mă că ți-oi prinde și eu bine vrodată.” (I. Creangă, p. 236). Cel mai adesea, însă, vocativul intră în sintagme cu interjecții sau termeni alocutivi (bade, mătușă, moș, nene, domn etc.) în care nu dezvoltă nici o funcție sintactică: „Da ce-a fost pe aici, moș Nichifor?” (I. Creangă, p. 103), „Nu-i rău, măi Ștefane, să știe băietul oleacă de carte” (I.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acest nivel, substantivele neutre pot fi considerate chiar invariabile. Identitatea specifică a cazurilor este marcată, în planul expresiei, prin convergența mai multor mijloace, unele directe: 1) dezinențe, 2) prepoziții-morfem, 3) articolul, 4) intonația, 5) topica, altele indirecte: 6) prepoziția, 7) interjecția, 8) articolul genitival. 1. Dezinențe. Prin dezinențe se disting numai trei forme cazuale: nominativ-acuzativ, genitiv-dativ și vocativ, la nivelul întregii clase a substantivului. Separat, însă, niciuna dintre clasele omogene de substantive constituite în funcție de gen nu prezintă trei forme cazuale. Clasa
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I, p. 91), „Zile întregi putea medita asupra unui cuvânt ieșit din nebunatica sa gură.” (M. Eminescu, P.L., p. 31) Impun situarea substantivului în dativ prepozițiile: contrar, datorită, grație, mulțumită, conform, potrivit, asemenea: El a reacționat potrivit așteptărilor mele. 7. Interjecția. Mai ales în limbajul popular și în limbajul poetic, vocativul este precedat de interjecția o, accentuând intonația specifică în diferențierea de nominativ: „O mamă, dulce mamă, din negură de vremi / Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi.” (M.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gură.” (M. Eminescu, P.L., p. 31) Impun situarea substantivului în dativ prepozițiile: contrar, datorită, grație, mulțumită, conform, potrivit, asemenea: El a reacționat potrivit așteptărilor mele. 7. Interjecția. Mai ales în limbajul popular și în limbajul poetic, vocativul este precedat de interjecția o, accentuând intonația specifică în diferențierea de nominativ: „O mamă, dulce mamă, din negură de vremi / Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi.” (M.Eminescu, I, p. 129) Opoziția de caz a substantivelor compusetc "Opozi]ia de caz
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-lui: unui steag/steagului Plural N.Ac.: niște/-le: niște steaguri/steagurile G.: (al) unor/-lor: (al) unor steaguri/steagurilor D.: unor/-lor: unor steaguri/steagurilor Celelalte mijloace marchează (prepozițiile-morfem a, de, la) sau semnalează (prepozițiile care impun diferite cazuri, interjecția), accidental (determinând forme paralele) sau redundant, opoziția cazuală. SINTAXA SUBSTANTIVULUITC "SINTAXA SUBSTANTIVULUI" În desfășurarea sintagmatică a textului lingvistic, unitatea sintactică și coerența semantică a enunțului sunt asigurate de predicație, realizată prin intonație predicativă sau prin intermediul unui predicat (sintetic sau analitic
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]