393 matches
-
se trag din aceeași categorie, împărtășind aceeași dorință și combătînd același dușman"366. Acest dușman nu era altceva decît Vestul cu tot ceea ce reprezenta el, aume, statul-națiune liberal. Să nu ui-tăm totuși că după războiul din 1914-1918 au apărut intelectualii internaționaliști, unii de dreapta, alții de stînga, care nu erau însă nici marxiști, nici fasciști. Aceștia au întors spatele la tot ceea ce devenise acum Europa. Un puzzle de state, înțepenite, în lipsă de altceva mai bun, în identitățile lor meschine, încluzînd
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de declarație beligerantă transnațională. De la antifascism la patriotismul național-democrat Această schimbare prezintă un inconvenient în măsura în care dislocarea patriilor îi lezează pe alți intelectuali a căror sensibilitate se situează de asemenea pe poziție de stînga. Aceștia ar vrea să concilieze predispoziția lor internaționalistă cu legăturile naționale pe care le-ar displăcea să le rupă și de asemenea, cu o convingere democratică încă liberă și pluralistă. Problema se va descîlci începînd cu 1934, la inițiativa Partidului comunist francez care se preocupă într-un alt
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
al secolului XX. Nimeni n-a putut rămîne indiferent în fața acestui eveniment crucial, expresie nouă a mitului înfruntării dintre Bine și Rău. Războiul civil dintre "republicanii" și "naționalii" spanioli, fără a fi interstatic, a încarnat prin excelență cele două alegeanțe internaționaliste de sens contrar: antifascismul și anticomunismul. El a creat un soi de liturgie, un turism politic al "solidarității internaționale" devenind un loc de pelerinaj care a atras numeroase personalități, adesea de foarte departe, cum ar fi Nehru și Indira Gandhi
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
noi sisteme de putere"24. Aș observa că, în cazul comportamentului intelectualilor români în perioada comunistă, sunt prezente ambele situații, doar că dispuse într-o ordine inversă față de cea redată de Coser. Astfel, într-o primă fază, aceea a comunismului internaționalist sub protectorat sovietic, intelectualii au contribuit la configurarea unui context simbolic care să legitimeze noua putere instalată, printr-o permanentă oscilație discursivă între repudierea radicală a trecutului și proiectarea fabuloasă a viitorului în care se va împlini "visul de aur
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Sava, Studii de securitate, Centrul român de studii regionale, București, 2005, p.65. 37 Lucian-Dumitru Dârdală, "Neoliberalismul" în Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu, op. cit., p. 151. 38 Mircea Malița, Între..., p. 13, p. 339. 39 Daniel Biro, "Idealismul utopic sau gândirea internaționaliștilor liberali" în Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu, op. cit., p. 89. 40 Joshua S. Goldstein, Jon C. Pevehouse, op. cit., p. 152. 41 Henry Kissinger, op. cit., pp. 386-454. 42 Pascal Boniface, op. cit., p. 31. 43 Ibidem, pp. 30-31. 44 Mircea Malița, Între ..., p.
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
statelor-națiune, a culturilor naționale și a instituțiilor culturale naționale, iar, pe de altă parte, prin dezvoltarea și răspândirea noilor ideologii și moduri de gândire seculare occidentale: mai ales liberalismul, socialismul și știința. În al treilea rând, în ciuda pretențiilor cosmopolite și internaționaliste specifice unor elemente ale acestor ideologii și moduri de gândire și în ciuda dezvoltării de noi tehnologii ale transmiterii culturale în a doua jumătate a secolului al XIX-lea (telegrafia, zborul, cinematograful etc.), în ultimele două sute de ani balanța puterii culturale
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
și anticiparea acestora. Cei care au acordat o atenție deosebită sistemului internațional au neglijat sursele schimbării din sistem și au ignorat una dintre sursele principale ale schimbării: ideile colective ale marilor puteri.97 Constructiviștii au criticat, așadar, neorealismul și neoliberalismul internaționalist pentru neputința acestora de a explica transformările globale contemporane, reanalizând condițiile care au dus la crearea sistemului internațional modern și la stabilirea principiilor de organizare internațională precum suveranitatea și non-intervenția.98 În aceeași idee, Hedley Bull și Adam Watson considerau
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
critic al securității internaționale și că ordinea internațională nu se poate susține având la bază principiul suveranității sau viabilitatea statelor, această ordine depinzând de indivizi și de propria lor înțelegere a securității. Acest aspect reprezintă clar o delimitare față de liberalismul internaționalist tradițional, care vede ordinea internațională depinzând de arhitectura instituțională care, în grade variate, ajută la securizarea și menținerea integrității statelor liberale, democratice, prin reducerea amenințărilor externe la adresa statului. Plasând individul ca obiect de referință, paradigma securității umane asumă faptul că
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
și necritice. Faptul că sistemul internațional legitimează acțiuni inacceptabile la nivel intern interesează în mod deosebit problema securității umane. Teoria critică a securității se opune concepției pluraliste a securității din trei puncte de vedere: argumentează că statele se conformează regulilor internaționaliste și umanitare ale Cartei ONU numai atunci când este în interesul lor egoist; în al doilea rând, se argumentează că pluralismul, punând accent pe regulile și normele societății internaționale, ignoră majoritatea deceselor rezultate din violența politică; și trei, practicile normative ale
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
în care colectivitatea națională din care individul face parte trăiește și se manifestă ca entitate națională, culturală și spirituală consacrate istoric, altfel spus, atașamentul față de glia străbună. Există o tendință nedisimulată astăzi de a substitui naționalismul prin patriotism, pentru că ideologii internaționaliștilor socialiști sau comuniști și mai ales promotorii globalizării zilelor noastre văd o piedică redutabilă în naționalism, încercând să facă abstracție de puternicele resorturi biologice ale naționalismului. Instinctul de dominație și subordonare în societățile umane va conduce la organizarea socială și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în evoluția societăților comuniste. De altfel realitățile istorice din țările fost comuniste au demonstrat din plin acest lucru, majoritatea lor îmbrățișând, chiar în perioada comunistă, ideea națională (naționalismul comunist), un nonsens ideologic și istoric având în vedere ideile colectiviste și internaționaliste care au stat la baza elaborării doctrinei comuniste. Mai mult ca atât, socialismul și corolarul acestuia comunismul ridică lupta de clasă la rang de politică de stat, cultivând ura între clasele și păturile sociale, care va ajunge să capete forme
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
un regim politic care se războiește cu un post de radio, de parcă ăsta era lucrul de care ar fi trebuit să se teamă cel mai tare. Drept care regimul se aliază cu un grup terorist - al lui Carlos -, al cărui crez internaționalist nu prea se potrivea ideologic cu național-comunismul lui Ceaușescu. Totul e paradoxal. Toți aceștia sunt oameni care - ca și mine - au trăit și pe vremea comunismului, și după. Sunt oameni care au încălecat două regimuri, două feluri de viață. Există
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
pe care și le dorea în „lagărul socialist.” Era pentru prima dată, când un lider comunist, conducător de stat, îndrăznea să înfrunte supremația „tătucului”. El se erija, pe de o parte, în partizan fervent al intereselor propriei patrii, contestând principiile internaționaliste, pentru ca, în al doilea rând, să promoveze pentru partidul său un rol independent. Contesta și respingea în chip explicit pretențiile de monopolizare a adevărului, dogmă cominternista conform căreia toți comuniștii trebuiau evaluați după atitudinea lor față de Uniunea Sovietică și conducătorul
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
se teme să le mărturisească cinstit și sincer”. Reinterpretarea doctrinei marxist-leniniste de către comuniștii iugoslavi, „preluarea teoriilor menșevice și buharinisto-troțkiste, de mult înfrânte și asvârlite în lada de gunoi a istoriei”, i-ar fi îndepărtat pe conducătorii de la Belgrad de „tradițiile internaționaliste ale Partidului Comunist Iugoslav.” Elementele sănătoase din partid au obligația de a pune capăt „acestei situații înjositoare” ce primejduiește însăși existența statală, existând riscul că țara vecină să se transforme într-o „republică burgheza, lipsită de independență națională”. Pentru comuniștii
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
de a 45-a sesiune a CAER, când am avut prilejul să constat acuratețea cu care Petre Roman se exprima și în limba rusă, am făcut pentru prima oară legătura dintre cel care fusese numit prim-ministru și descendentul comunistului internaționalist Walter Roman. Odrasla acestuia fusese elev al singurului liceu cu predare în limba rusă din România, renumita școală a protipendadei comuniste. Îmi dădeam seama că, de fapt, perestroika de la Kremlin era posibilă în România, întrucât noua conducere a țării putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
la Roma în 1891, mai mulți teoreticieni au relansat tema privind Statele Unite ale Europei. Apoi, la Conferința Păcii de la Haga din 1899, inițiată de țarul Nicolae al II-lea al Rusiei, s-au dezbătut atât problemele legate de ambițiile universaliste, internaționaliste ale statelor participante, cât și cele privind unitatea europeană. La fel s-a întâmplat și la cea de-a doua Conferință a păcii de la Haga, din 1907. Dar înainte să se deschidă marea carieră a Europei Unite, ea a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
două exemple majore ale totalitarismului (Germania nazistă și Uniunea Sovietică stalinistă). Această problemă este abordată de diferiți autori [a se vedea Talmon, 1952; trad. It. 1967: 14-17]. Aici se subliniază doar diferențele dintre ideologii - naționalistă (cea nazistă sau fascistă) și internaționalistă (cea sovietică), conținutul și obiectivele de transformare profundă fiind mai pronunțată în al doilea caz. Rolul liderului și al elitei este mai accentuat în ideologia naționalistă, în schimb cea internaționalistă se prezintă ca fiind mai "democratică". O accentuare a rasismului
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
doar diferențele dintre ideologii - naționalistă (cea nazistă sau fascistă) și internaționalistă (cea sovietică), conținutul și obiectivele de transformare profundă fiind mai pronunțată în al doilea caz. Rolul liderului și al elitei este mai accentuat în ideologia naționalistă, în schimb cea internaționalistă se prezintă ca fiind mai "democratică". O accentuare a rasismului există în prima, în schimb este absentă în a doua ideologie. Alte diferențe pot fi evidențiate comparând principalele structuri ale celor două regimuri. De exemplu, posibilitatea instituționalizării organizațiilor paramilitare, prezente
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
fost inițiat de femei, revendicările nefiind ale lor, ci pentru ele. De altfel, femeile nici nu apar în prim-plan, ci conexate (și subsumate) mișcării proletare 43. Modelele ce i se propuneau femeii în această primă fază a regimului, cea internaționalistă, aveau rolul de a-i arăta acesteia drumul pe care trebuia să-l urmeze: acela al unei activiste dedicate trup și suflet partidului comunist, încarnat de Ana Pauker 44. După cum se menționa într-o broșură cu caracter propagandistic editată în
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
urmăresc asiduu în prealabil sau cu care ei înșiși fac „afaceri”) și apoi negociază cu aceștia eliberarea. Securiștii mari din România deceniului nouă se scindează, așa cum percepe Florescu situația, ei înșiși în două „mafii”, cei naționaliști-comuniști, fideli Geniului Carpaților și internaționaliștii comuniști, ostili acestuia. Cei cocoțați în funcțiile din vârf trebuie să cotizeze la ambele formațiuni mafiote. Începe o echilibristică foarte primejdioasă pentru mulți. Ceea ce pare o metodă salvatoare este temeneaua în fața centrului, reprezentat atunci de familia Ceaușescu. Toți care au
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Călinescu și Ion Vianu, și ascultând prelegerile lui Virgil Nemoianu ca și intervențiile lor publice în diferite întâlniri, dialoguri și interviuri mi-am dat seama, încă o dată, de marea realitate a cetății literelor, mereu bine localizată și în același timp internaționalistă prin definiție. Iată-l pe Matei Călinescu, profesor american, care declară în același timp că nu intenționează să se adapteze total, care, dimpotrivă, vrea să-și păstreze și vechea identitate, încercând s-o înțeleagă mai bine în comparație și în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
că statele lumii acționează în conformitate cu interesele cetățenilor, pentru că altfel ar fi fost greu de crezut că ar fi existat sprijin politic pentru amplificarea acestei tendințe, oarecum în defavoarea tradiției liberale a limitării constrângerilor morale impuse altora. Pe de altă parte, abordarea internaționalistă și comunitariană ține seama de tradițiile și valorile împărtășite de comunitate. Cosmopolitanism. Această teorie pornește de la premisa că avem un cadru global comun. Unii iau în considerare și persoanele care nu trăiesc în prezent sau ființele non-umane. Cosmopolitanismul poate fi
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
organizații pot fi pur și simplu ignorate, iar discursul moral devine un instrument politic. O atitudine realistă poate pune două accente, unul pe cooperarea între statele naționale, altul pe creșterea puterii organizațiilor globale. De aici derivă alte două perspective, una internaționalistă sau comunitariană, alta cosmopolistă. Din perspectivă internaționalistă vizăm relațiile dintre statele naționale și întărirea mecanismelor de cooperare prin asumarea reciprocă de obligații și responsabilități. Organizațiile non-guvernamentale corelează cooperarea internațională cu o etică individualistă, fiind preocupate de drepturile și obligațiile cetățeanului
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
iar discursul moral devine un instrument politic. O atitudine realistă poate pune două accente, unul pe cooperarea între statele naționale, altul pe creșterea puterii organizațiilor globale. De aici derivă alte două perspective, una internaționalistă sau comunitariană, alta cosmopolistă. Din perspectivă internaționalistă vizăm relațiile dintre statele naționale și întărirea mecanismelor de cooperare prin asumarea reciprocă de obligații și responsabilități. Organizațiile non-guvernamentale corelează cooperarea internațională cu o etică individualistă, fiind preocupate de drepturile și obligațiile cetățeanului din statele naționale. Perspectiva cosmopolistă accentuează prioritatea
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
a rasei umane. Toleranța trebuie cheltuită până la ultimul dram doar pe ei. Pentru ceilalți, orice nedreptate inchizitorială e doar un confort nemeritat. Dacă hotărăsc că ei nu au nevoie de rădăcini, ceilalți trebuie și ei dezrădăcinați, dezghiocați, aruncați în malaxoarele internaționaliste. O mare operă nu le spune nimic, atâta vreme cât autorul ei a fost luat deja în cătarea puștii lor. A învinge erorile omenești prin operă este un privilegiu care nu se acceptă celorlalți. Sinuozitatea istoriei poate fi circumstanță atenuantă doar pentru
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]