1,806 matches
-
a profitat - regim care, pe de altă parte, l-a folosit și l-a umilit. Există în cântul violonistic al acestui tânăr maestru o vigoare constructivă condiționată de un acut simț al problematizărilor launtrice întotdeauna lucide, întotdeauna liric înfiorate; este interogația firească ce vizează finalitatea demersului artistic, actul însuși al comunicării. La pupitrul dirijoral al O.N.R., Jin Wang a demonstrat că deține un control util al ansamblului, conferindu-i coerență pe relația solistorchestră. Însă realizarea celebrului poem al lui Richard
Lumea solistului muzician... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5640_a_6965]
-
a vreunui aiurit ca tenorul Leo Slezak, cu experiență la Opera din Viena și la Covent Garden, care, obișnuit să folosească aparatul de locomoție propriu ficțiunii din Lohengrin, se trezi odată lansînd pe scenă, ca pe un peron de gară, interogația enorm prozaică - «La ce oră, proxima lebădă?». Marea pasăre albă venea plutind, sub incantația fantasticului wagnerian, și în regia semnată de Visconti, pentru Ludwig, ea vine cîntînd - spune tradiția - cînd se pregătește să moară. Așa se și numea, Cygnus, ultima
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
o anumită visceralitate. Aici e vorba de cea legată de autenticism, cum ne obișnuise încă de la volumele de poezii. Baștovoi propune o paletă comună de atitudini aforistice, în care aluviunile ontologice strâng, deseori impercetbil, reziduuri biografice și le transformă în interogații casante. Textul lui Baștovoi este umanizat, ca la unii optzeciști, iar autoironia favorizează jocuri secunde. Nu ești copil dacă nu ai încercat să prinzi vreodată o pasăre cu mâna, spune naratorul. Este o himeră frumoasă, semn că realitatea nu e
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]
-
evident. Articulările lui Baștovoi vin deodată cu recuperarea unor borne biografice absorbite ideal de cititori. Scriitorul are în vedere un cititor grăbit, de aceea știe că trebuie să manevreze cât mai agil discursul. Pentru că Ștefan Baștovoi instrumentalizează literatura. La nivelul interogației se dă adevărata luptă. Tot aici se cristalizează un consens etic. Să nu fim greșit înțeleși. Baștovoi nu face nicio clipă propagandă creștină. Discută pe înțelesul cititorului actual, pe care, se vede treaba, îl cunoaște foarte bine în subteranele spirituale
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]
-
cuvintelor, prima sa carte, și până la recentul volum, Cina cea de toamnă (Ed. DaciaXXI, 2011), refuză lectura inocentă. Cele trei decenii care au trecut de la anul debutului editorial nu marchează etape lirice distincte. Creația literatului craiovean, crescută din neliniști și interogații, angoase și iluminări, jubilații și autodevorări, aparține aceleiași vârste a credinței în forța cuvintelor de a modela universul. Este necesară, așadar, o inițiere în secretele ritualuri ce transformă iluzia în realitate. „Salturile mortale” fără plasă de siguranță ale metaforei, atunci când
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
acelor bulgări?“ (p. 8) Textele din Ciorne și zile sunt despre autori români, și cu excepția a trei nume (Eminescu, Maiorescu, Caragiale), ceilalți sunt interbelici: Blaga, Cioran, Noica, Fundoianu, Nae Ionescu, Goga, Vulcănescu, Sandu Tudor. Sub unghi literar, primele trei texte (Interogația poetică și filosofia, apoi Noica. Între mitul școlii și revolta metafizică și în fine Eminescu. Cunoaștere și adevăr) înaintează greoi, cu o frază ale cărei meandre fac lectura dificilă, pentru ca din capitolul al patrulea, rîndurile să prindă ritm, ușurînd cititorului
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
recursul la tematism și la alte asemenea metode) de care a beneficiat autorul Umbriei. Despre aceleași obositoare reflexe vorbesc (și explicit, și implicit) poemele din primul ciclu al Costumului negru (în care aș include chiar poemul omonim). Sunt, toate, tatonări, interogații, recuzări ale unui poet cumva nesigur de destinul său: Îmi cer iar versuri revistele literare, Nu sfătuiesc pe nimeni și altele pot părea (căci, am văzut, volumul se prevalează abil de aparențe) simple transcrieri ale unor incertitudini mai mult sau
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
luciditate, un sistem. Sau o identitate. Doar vag. Mult prea vag. Totul derapează în senzația de anecdotică aleatorie, prinsă, când și când, într-un text neîmblânzit. Nu se dezvoltă, de asemenea, o altă dimensiune promițătoare: ambiguitatea personajului, dinamismul incertitudinii și interogațiilor. Prea multe răspunsuri dinainte prescrise, fără ca cititorul să rămână în minte cu un erou emblematic. Soluția lui Lăzărescu e plină de emfază, dar dezamăgitoare: memorabilul ține de umanitatea care definește individul. Cu alte cuvinte, deficitul uman decide categoria. Carieriști, nomenclaturiști
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
de interpretărilor Crailor... lui Mateiu Caragiale, și sfârșește cu întrebările destinului suprapus liturgic peste vieți înstrăinate. Unitar, romanul este bine dozat și are o cursivitate fără cusur. Ambiția lui Dan Stanca este să facă insuportabilul suportabil, prin manevrarea iscusită a interogației metafizice. Confesiunile vor duce firesc către un final deschis. Dan Stanca se pronunță împotriva directeții în roman, cititorul trebuind să decodifice simbiozele revelatorii. De aici complexitatea unui text, crede Stanca. Totodată, scriitorul evită să radiografieze un realism care să bruscheze
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
renunța la predarea istoriei pentru a se ocupa de proxenetism în romanul din 2005. O poveste tragică a destinului societății basarabene, pe care Liliana Corobca o situa la marginile lumii, în noul infern capitalist, dublând fantoma celui proaspăt închis, sovietic. Interogația moralei și condiția femeii aveau mesaje clare, unite într-o temă preferată de scriitoare: copilăria ratată. Interesantă era în romanul Un an în Paradis psihologia nimfetei metamorfozate cu brutalitate. Sonia și eroina din Kinderland trec prin trauma maturizării forțate, pierzând
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
intelectualizat, la fiecare apariție publică, oricât de neînsemnată. Din păcate, însă, capitolele despre actrița americană, reluate redundant de-a lungul întregului roman, sunt în măsură să denunțe artificialitatea de fond a construcției lui Gheorghe Crăciun și să devieze interesul dinspre interogația existențială spre calamburul stilistic. Această fixație a personajului, o obsesie adolescentină numai bună de utilizat într-o parodie intelectualistă marca Cimpoeșu sau Mușina, sună ridicol transpusă în registrul grav-meditativ à la Crăciun - care vede în actriță, așa cum mărturisea într-un
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
i se dedică, acribios, scriitorul. Era de înțeles de ce în prozele din Boare pe Waterloo (1984) nu reușea să omogenizeze viziunea istoricistă. Își lua însă revanșa cu romanul Apă neagră (1999). Aici impulsurile filosofice nu mai sunt camuflate savant în interogații magice și tușe fantastice. Radiografia satului din roman nu trece de o formulă în care știința istoriei era tratată la loc de cinste între avariile unei lumi vicioase, ce plonja în apocalipse previzibile. Prozatorul este interesat de analogiile dintre haosul
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
aparține de drept numai lui. Din viitor, Hans descoperă suferința ca realitate. Ca adevăr. Arhivând lumea pentru a cunoaște totul, omul viitorului decide să fie liber, gest posibil numai prin triumful realității istorice împotriva ficțiunii. Metadiscursul asumat se transformă în interogații. De la „Totul e necesar în adâncuri” (Cezar), la „nu suntem altceva decât corpuri în lume” (Hans), citim cum postistoria face loc unei noi conștiințe, eliberate. Iată ambiția lui Nicolae Stan. Nu încape îndoială că discursul - din care nu lipsesc, trebuie
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
deși e unul prin excelență al libertății, apare abandonat de orice formă de seducție. Citim studiile unei eseiste care a petrecut mai bine de jumătate din viață în Luxemburg. Corina Ciocârlie trăiește, fără îndoială, sentimentul viu al identității copleșite de interogații. Studiile ei din ultimii ani, deopotrivă în franceză și română, stau mărturie: Un miroir aux alouettes. Petit dictionnaire de la pensée nomade (1999), Laissez-passer. Topographie littéraire d’une Europe des frontières (2004), În căutarea centrului pierdut (2010), Il n’y a
Frontiera care ne apropie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3396_a_4721]
-
intricatele relații amoroase dintre protagoniști în afara platoului de filmare, lăsându-l pe regizor să plutească heruvimic, discret și atoateștiutor peste acea dezordine amoroasă, Porumboiu focalizează o singură relație, în care regizorul e direct implicat și care furnizează o serie de interogații, de reflecții și ambiguități. Regizorul din Când se lasă seara peste București sau Metabolism se referă deopotrivă la tehnică, cât și la viziunea artistică, sau dacă vrem, la o poetică a filmului în strânsă relație cu procedeele, „mijloacele” de filmare
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
vs bețișoarele chinezești. Paul este de părere că aceste instrumente - vezi teoria lui despre pelicula de maximum 11 minute -, influențează atât modul de a găti, cât și conținuturile, adică reflexele mentalitare. Interesantă, dar inconsistentă, teoria sa culturală se clatină la interogațiile subtile ale Alinei. Cel mai interesant episod este însă acela în care autenticitatea este pusă surprinzător sub semnul întrebării. La masa celor doi apare un alt regizor, Laurențiu (Alexandru Papadopol), prieten cu Paul și care, vizibil interesat de Alina, sugerează
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
alte mistere și vechi păcate. Oricum, „mortului“ Dinu îi va fi greu să revină în propria viață furată. Își găsește familia, n-o mai poate îmbrățișa. Există, apoi, în contrapunct cu zbuciumul protagonistului, bântuit de chipurile spaimei, dar și de interogațiile conștiinței, o poezie a sălbăticiei alpestre, a unui loc de o frumusețe anistorică. De altfel, tocmai din aceste treceri și alunecări bruște de la o lume la alta (prezent-trecut, realitate-fantasmă, oraș-localitate patriarhală, social-natural, lumea viilorlumea morților) ies efecte literare nebănuite. Doar
Din temniță. Bântuiți și bântuitori by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2898_a_4223]
-
mai ales selecția, de curînd elaborată, pentru București, vertical extinsă pe spalierul a două etaje ale incintei ASE din Piața Romană. Pictor de magistrală anvergură, hărăzit a străbate lucid desișul unor multiple experiențe, de la constructivism și abstracție geometrică la o interogație contemplativă a formelor fluide, a norilor desenați pe cer ca niște vaste derive, lent plutitoare, artistul resimte acum ispita unei coalescențe neașteptate, între stări distincte de agregare. Persuasiv, pune laolaltă iluminări biciuitoare și densități prinse fără greș în magma unei
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
este cartea pe care o joacă neîncetat cel supus provocării celei mai mari, infinitul, nu doar ca noțiune abstractă, ci ca prezență concretă a imensităților galactice. Și, interesant, singurul cuvânt atât de potrivit în context, menit să răspundă poate unor interogații grave, lipseș te. Acest cuvânt care nu e pronunțat decisiv în film este Dumnezeu.
Zero și infinitul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2906_a_4231]
-
referă la acest tip de direcție sacrala. Vibrațiile intimiste din scrisul lui Adrian Ălui Gheorghe își au, toate, resursele într-o stare unică, cercetată avid: nostalgia după sacralitatea esențială. În Urmă, autorul împrumuta din poezie fantazarea laborioasa, arhitectura singurătății și interogațiile tragice. Dincolo de toate, sugestia. Pentru că Adrian Ălui Gheorghe rămâne un expert al sugestiei. Fapt dovedit din plin și în românul de față. Mai ales că editarea cărților cu și despre părintele Iustin Pârvu ar fi orientat interpretările, fără doar și
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
cu umbră. O realitate secundă ce concentrează ideea de Om. Scenă cu dialogul interior al lui Gurii Lovin din carcera este emblematica pentru transferul realităților. „Vezi că există o ieșire de fiecare dată?” se întreabă prin una din plăsmuirile interiorității. Interogație ce aduce, evident, cu „Răzbim noi cumva la lumină”. Tot cuvintele magice ce preced sinucideri întârziate prin dialogul prelungit dincolo de ființă. Artă, spune undeva Adrian Ălui Gheorghe, e o mare frică „resimțită sau doar presimțita”. A ajunge la esență firii
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
și română, Călătoriile sau orizontul teatrului, își depășește condiția de omagiu aniversar, constituind un serios obiect de meditație. Miraculoasa călătorie teatrală la George Banu are acoperire într-o extraordinară vocație. În eseul Arta călătoriei, de altfel, bogat în disocieri și interogații, Catherine Naugrette, coordonatoarea masivului tom (în al cărui sumar se află toată „floarea cea vestită” a teatrului contemporan), insistă asupra călătoriei „de a merge la teatru” și a călătoriei „pentru a face teatru”, considerându-le două forme esențiale ale călătoriei
George Banu și „livada de vișini“ a teatrului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3354_a_4679]
-
urmate de 18 măști în lut de Ion Vlasiu), antologia lui Giurgiuca, prin prezentarea unor poeți din aproape toate ținuturile Transilvaniei, într-un an dureros pentru această parte a țării, avea un tâlc, pe care Perpessicius îl descifra printr-o interogație retorică în recenzia publicată în „Cuvântul” din septembrie 1940: „Nu este aceasta însăși harta Ardealului, o hartă diversă și completă, în care se încrucișează toate adierile sufletești de dincolo de munți, o hartă cu atât mai emoționantă, cu cât suplinește, cu
Un studiu monografic despre Emil Giurgiuca by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3373_a_4698]
-
literare europene, din Antichitate și pînă în simbolism, este și el prezent: autoreferenț ialitatea, preocuparea de a descifra sensul ultim al poeziei înseși. Distilînd a șaptea esență din arta precursorilor, Philippide s-a oprit la datul existențial uman și la interogația asupra rostului literaturii. Încă de la debut va trasa poeziei sale cadrul din care aceasta nu va mai ieși niciodată. Într-o surprinzătoare și impresionantă consecvență, de la primul la ultimul volum, va trata aceeași temă în aproximativ același spirit. Odată fixată
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
cum intră în jocurile fiicei, emanând un erotism aparte; Camera 407 reface istoria unei femei ce-și redescoperă pasiunea în urma unui divorț; o poveste despre capriciile memoriei pasionale. În vreme ce După amiaza unui claun e confesiunea unui autor pierdut într-o interogație tragică: „Scriu sau visez că scriu?”. O pledoarie despre neîncrederea în cuvânt și în orice formă de împlinire. Între etajele realității, Florin Toma își permite să imagineze în voie, dereglând sensuri, lărgind perspective și insinuând sistematic. Povestirile și nuvelele, inegale
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]