1,803 matches
-
marilor conferințe de la "Rencontres Internationales de Genève": te găsești în fața unui "monstru intelectual", cu o cultură la fel de întinsă și de stufoasă ca pădurea amazoniană, gata să răspundă pe loc la orice provocare, mereu cu garda sus, un boxer încercat. Plus interogația finală, care mă frământă de multă vreme: ce putem face noi, intelectuali estici, în fața acestor "compresoare", adevărate mașini de asalt intelectuale? Noi, care citim atunci când avem timp, care nu avem bibliotecile colosale de care dispun ei, noi, care pierdem ore
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Tomis”, Convorbiri literare”, „Cronica”, „Flacăra”, „Scrisul românesc”, „Lamura”, la care este și director din 2002. A îngrijit ediții din Fănuș Neagu, Al. Macedonski, Titu Maiorescu ș.a. A editat, în calitate de coordonator științific, compendiul Capodopere ale literaturii române (1997). Zaharia Stancu sau Interogația nesfârșită (1977) este în intenția lui G. un eseu monografic focalizat pe o reconstrucție a „biografiei interioare a operei”, a cărui miză ar fi nu atât exhaustivitatea, cât identificarea unor „semnificații majore”. Diversele aspecte ale scrierilor lui Zaharia Stancu (proză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
Bănulescu sau Laurențiu Fulga. Latura „realistă” a prozei eminesciene, cu texte de „observație socială” precum La curtea cuconului Vasile Creangă, ar duce pe de altă parte la proza sămănătoristă. SCRIERI: Camil Petrescu sau Patosul lucidității, Craiova, 1975; Zaharia Stancu sau Interogația nesfârșită, Craiova, 1977; Poeți neoromantici, Craiova, 1985; Proza românească și vocația originalității, Craiova,1988; Hermeneutica literară românească, Craiova, 1994; Moștenirea prozei eminesciene, Craiova, 1996; Studii de literatură română modernă și contemporană, Craiova, 2002. Ediții: Fănuș Neagu, Fântâna, pref. edit., Craiova
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
adică mostre indubitabile de normalitate. Astfel, Rebega sesizează odată organele județene că un șef de cooperativă încasase o sumă frumușică pe state de plată "fictive", pe numele unor muncitori sezonieri care nici nu pășiseră pe tarlale. La anchetă însă toți interogații recunosc că semnaseră și că primiseră banii, inclusiv semnatarul reclamației pe care îl îndemnase Rebega să o scrie. În finalul cărții, după ce supraviețuiește calvarul "varvarian" și dispare, pornind în căutarea "formulei corecte", personificată prin chipul iubitei sale Cora Solomon, "formulă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
literare, fie din domenii conexe ori complementare, pe de o parte, pentru a folosi și topi ideile în demonstrație, pe de alta pentru a se delimita polemic. Scriitura critică, discursul ca structură monolitică se încarcă de referințe, trimiteri, aluzii, sugestii, interogații dubitative, supoziții și aserțiuni, câteodată riscante. În aceste din urmă cazuri argumentația e pe muchie de cuțit. Cititorul atent și empatic este mereu stârnit, contrariat, uimit, sedus, incitat, provocat la atitudine. Pagina critică nu somnolează niciodată, este vie, energică, "vigilentă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ar fi fost cu putință prin "febra salturilor" ori urmând ritmul organic, așa cum voia marele poet. De altfel, parantetic, precizăm că, iubind trecutul, Eminescu preconiza o reîntoarcere ontologică, nu factologică, în sensul unei "recuperări arheice", ne asigura și Theodor Codreanu. Interogația stă însă în picioare. Oare schimbarea (ca mutație etnică și "cuvânt magic") ar fi posibilă? Sau, dimpotrivă, spiritul unui neam se vădește imuabil, conservându-și, în pofida infiltrațiilor, a metisajului din vremurile noastre, plasma etnică? Să mai adăugăm că moralistul Cioran
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
față este o carte profund eminesciană, construită pe idei impuse deja de Theodor Codreanu în gândirea postdecembristă: transmodernitate, arheu românesc, dizidenți și rezistenți, dubla sacrificare etc. O pledoarie pentru reconsiderarea raportului național-internațional, pe care încearcă să-l reechilibreze în contextul interogațiilor tot mai pertinente vizând eșecul globalizării și al multiculturalismului. Problemele abordate în acest volum se dovedesc astfel extrem de actuale, depășind cadrele societății românești. Naționalismul nu e un concept anacronic, ci, așa cum arată specialiști precum Peter Alter, Day Thompson, Guy Hermet
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în definitiv, nu reprezintă o scuză. (Vezi și Conjurația anti-Eminescu, de Călin L. Cernăianu, unde se fac nu puține referiri pe care Th. Codreanu nu le pierde din vedere.) Și totuși rămâne mereu o întrebare esențială: de ce a înnebunit Eminescu, interogație vizată și de Theodor Codreanu, numai că răspunsurile devin într-adevăr diverse și controversate, precum cele referitoare la condițiile precare de existență vizând boala, contractată sau, poate, moștenită (excesele de cafea, alcool sau tutun, adnotate de autor). De altfel, Maiorescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
asemenea altor personalități care înfruntă în posteritate examene mereu reluate privind cauzele suferințelor lor finale (p. 228-232). Este îndrăzneață îmbrățișarea unei alte ipoteze cea a unui Eminescu marcat definitiv de criticile kantiene, dar înclinat, precum mai târziu Heidegger, să deschidă interogația ontologică și să-i dea un răspuns inspirat de antropologie (p. 259). Găsim în cartea Eminescu incorect politic aproape toate piesele posterității "dosarului Eminescu". Theodor Codreanu ajunge la acest rezultat ceea ce nu este deloc puțin lucru. Apelul său este să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și frapante, precum mercurialele, curbele de prețuri, registrele parohiale, testamentele, băncile de date, statisticile etc. Prin urmare devine document tot ceea ce poate fi interogat de istoric cu intenția de a găsi o informație despre trecut. Aceeași caracterizare a documentului prin interogația ce i se aplică e valabilă, așadar, și pentru o categorie de mărturii nescrise - mărturiile orale Înregistrate 1. Cei care manifestă reticență față de acest tip de surse Își argumentează punctul de vedere prin limitele memoriei umane, lipsa de fiabilitate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
neliniștindu-mă și displăcându-mi”. Subscriu de bunăvoie acestei declarații, chiar dacă trebuie ignorat efortul gândirii mele încercând să câștige ordinea logică ce nu îi e dată în mod natural. Am înțeles aproape tot ce mi-ai scris și semnele de interogație mă neliniștesc cel mai mult. Pentru prima oară de când ne-am despărțit m-a vizitat o mare foame - mă voi duce să iau masa cu prietenii. Sunt pe punctul de a regăsi secretul marilor comunicări, datorită prezenței tale. Scrie-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nou despre creație. N-am reușit să revin la mine. Am pus bazele altor traduceri. Am citit despre condițiile lui Socrate pentru cineva care vrea să scrie o poveste, o istorie: - Este plină de iubire? - Este necesară? - Este adevărată? Aceste interogații ascund ceva care nu ține de domeniul artei. Oare îi era străină arta plăcutului „satir” al filozofiei antice? Arta cum o văd eu a ținut mereu de domeniul irealității, al iraționalului, acolo unde există mai mult decât revoltă, dinamită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de scutec, rulând-o tacticos, pentru a expune privirilor circumspecte ale celor doi polițiști, cutiuța strălucitoare ferecată în aur și argint, cu străvechile ei însemne-indentații templiere. Hoo...! Pe asta, de unde-ați mai șparlit-o, băi, descreieraților?! dă glas agentul aceleiași interogații nerostite, care sfredelise concomitent, mintea șefului său direct. Fără să se sinchisească, Vierme deschide capacul lăcriței, extrăgînd din interior, cu gingășie, un mic obiect rotund, aparent de uz casnic, din lut ars sau din ceramică obișnuită, nepictată. Obiect pe care
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care n-o spune în acești termeni, Platon gândește ca un Anaximandru sau ca un Xenofon, mai apropiați de o poetică decăt de o dialectică a evenimentelor... Propunerea fizică epicuriană oferă o globalitate conceptuală compactă: nu există loc pentru îndoială, interogație, inexplicabil sau neexplicat, din care s-ar putea hrăni religiosul, fantasma sau miturile. Nicio zonă de umbră genealogică a zeilor. Atomi și vid, mișcare, iată leitmotivul din care decurge totul. A ieși din această explicație duce drept în zidul intelectual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
părea cuvenit să asortezi unui moment de răscruce o seriozitate de adîncime. Îți plăcea să crezi că vei fi un om ajuns În pragul maturității, responsabil, trăind o viață plină, făcînd și spunînd lucruri nemaiauzite. Oare chiar Îmi amintesc? Dacă interogația s-a produs, nu avea cum să fie altceva decît un desen fără context, vag, lipsit nu neapărat de curaj, ci de speranță, și care chiar și așa, neterminat, era o exagerare. Și În nici un caz o astfel de Îndrăzneală
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dădeau culoare și adîncime vieților voastre - sub coaja socială netedă și egală, pe toată Întinderea ei. Vă adăposteați de viitor Într-un prezent pe care măcar Îl cunoșteați, puteați, de bine, de rău, să vă faceți o viață În el. Interogația ajunge la mine peste ani, a supraviețuit În această fotografie În care lumina vibrează, țîșnind dintr-un aparat psihic de proiecție, deși nu a fost decît o scurtă clipă de Îndrăzneală temătoare, de confuzie, o rătăcire. Da, visările nu durau
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
omenirea va suferi de blogging și că lipsa unui cont de Facebook te poate transforma Într-un anonim nesărat, poate chiar un mizantrop? Cine ar fi putut crede atunci că anul 2000, adică foarte aproape de anul către care se Îndrepta interogația ta, va aduce În mințile supertehnologizate ale sfîrșitului de mileniu perspectiva unei apocalipse informatice, care ar fi trebuit să ne arunce cu o mie de ani În urmă, Într-un nou Ev Mediu fără comerț online și fără știri scandaloase
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tranziție (1998) ori Istorie și finalitate. În căutarea identității (ed. a 2-a: 2004) jalonează în mod unic o preocupare pentru domeniu care, fără a face rabat de la standardele profesionale asumate, se traduce într-o publicistică vie și sensibilă la interogațiile veacului. Asemenea zonă de interes și astfel de abordări au darul de a deschide un drum prea puțin frecventat de istoricii români; pe de o parte, datorită slabei lor apetențe pentru autoreflexivitate și explorarea propriilor unelte teoreticometodologice, pe de alta
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
exemple ilustre din alte istoriografii - de la Fernand Braudel la François Furet -, procedeul este însă binevenit, oferind accesul la problematica trecutului unui public cultural mai larg. Nu este de mirare că Al. Zub își focalizează astăzi atenția asupra acestor modalități și interogații. Odinioară, în timpurile încremenite ale comunismului, când marile figuri ale modernității istoriografice românești erau încă ocultate de ultimele reflexe ale stalinismului, el s-a dedicat restituirii exemplare a lui M. Kogălniceanu, Vasile Pârvan și A. D. Xenopol. Monografiile respective jalonează înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
teme de reflecție" 1. Putem dezvolta un exercițiu de tip controversă creativă (vezi metoda controversei creative la capitolul despre metode), încercând să discutăm următoarea problemă: cine este mai important în comunicare - emițătorul sau receptorul? (exercițiul se poate adapta didactic prin interogația: cine este mai important pentru o comunicare didactică eficientă: profesorul, în calitatea sa de emițător, sau elevul, în calitatea sa de receptor?). Cursanții, împărțiți în grupuri de câte patru persoane (aceste grupuri conținând două echipe de câte două persoane), vor
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
să existe un partener prezent, a putut să fie util pentru rezolvarea cu succes a problemei respective. În comunicarea intrapersonală, suntem influențați de percepția celorlalți în ceea ce ne privește, dar și de modul în care interpretăm această percepție. De obicei, interogații de tipul „cum cred eu că mă percepi tu pe mine” și „cum cred eu că te percepi tu pe tine” pot fi dimensiuni pozitive, dar și destabilizatoare ale unor întrebări de tipul „cum mă văd eu pe mine” sau
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
lecturii (să luăm numai exemplul mozaicului sau al predării reflexive). Totuși, deși distingem o sferă a avantajelor consistentă, nu putem să nu remarcăm și criticile care s-au adus lecturii: îndepărtarea de viața reală, înstrăinarea/alienarea individului etc. De aceea, interogația lui G.N. Volkov ni se pare îndreptățită și probabil că mulți dintre noi am încercat-o adesea: „unde este - spunea acesta - acel manual care să educe spiritul descoperirilor, al cercetărilor, al inovației, să descrie căutările, căile și metodele cu ajutorul cărora
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
brahmani, apelau exclusiv la srotriya (audiție) pentru a-și instrui discipolii. La fel Pythagoras a impus la școala din Crotona în mod exclusiv metodele akusmatice” (Negreț, Pânișoară, 1998, pp. 69-70). În ce măsură actualitatea mai conservă importanța comunicării orale este deci o interogație legitimă pentru omul modern, cu atât mai mult cu cât „vorbirea a fost ridicată însă de greci la un rang deosebit: acela de metodă. Socrate însuși prețuia vorbirea și disprețuia scrisul pe motiv că subjugă memoria; sofiștii au inventat, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
ar putea transforma în erori și având drept consecință evitarea acestora din urmă: - identificarea propriilor scopuri; este important să ne situăm de la început în perspectiva cunoașterii propriilor elemente, care ne determină să avem acțiunea persuasivă răspunzând la un set de interogații interioare, printre care: „Ce răspuns doresc să obțin de la audiență?”, „Doresc să schimb modul în care gândește, cum acționează sau ambele?” etc. La fel de importantă în această primă etapă este crearea propriei credibilități în fața audienței prin câteva elemente-cheie: competența (oamenii tind
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
întreg grupul reunit - ba, mai mult, această variantă ar ridica unele probleme -, ci câteva microgrupuri, în special cupluri profesionalizate care au abilitări speciale, recunoscute de majoritatea grupului în problemele în cauză, pot să rezolve sarcina respectivă. Se impune aici o interogație: nu există cumva pericolul pierderii uniformității și continuității exact în parametrii urmăriți de către cadrul didactic (mai precis, participarea elevilor în activități ce acoperă numai o anumită arie a problemei nu îi prejudiciază de aportul cunoștințelor la care lucrează colegii lor
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]