549 matches
-
și alte locații intra-polis de exprimare. Astăzi, profesioniștii filosofiei se adresează, sunt chestionați, sunt în competiție, se așteaptă să intervină, să fie angajați în spațiul public. Filosoficul este doar unul din punctele de vedere cu privire la realitate, la evenimente. Sunt interpelați special, doar în chestiuni ce depășesc o anumită orientare a opiniei publice, gen: terorismul, realitatea virtuală, capitalismul libidinal, biogenetica ș.a. Dezirabil ar fi ca intervențiile lor să schimbe multe dintre conceptele dezbaterilor, însă politicile mediatico-publice fie contravin, fie precarizează fermitatea
Filosofeme deconcertante. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2274]
-
o disanghelie inclasabilă, un labirint de oglinzi lustruite. Sunt binecunoscute etichetele atașate găndirii și textului cioranian, atitudinile pro sau contra, trecutul politic deocheat sau circul mediatic legat de moștenirea culturală etc... cu toate acestea amplitudinea evenimentului - Cioran este dificil de interpelat. Există lecturi singularizatoare, comparații „metodice”, intervenții tematice, interpretări politicomorale ale scriiturii sale, majoritatea evidențiind ambiguitatea insurmontabilă, imposibilitatea categorizării definitive, oscilatoriul. Scrierile au alternanță, dinamism, indeterminare, altfel spus, semnalmente de pharmakon (termen platonician ce desemnează o circulație între valori și sensuri
De-sine-scrierea cioraniană ca pharmakon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
actori. Astfel, segmentul de comunicare, pe care îl luăm în considerare în ansamblul sistemului de comunicări, presupune o emergentă, rezultatul diverselor manipulări ale contextelor. Procesele de comunicare despre care vorbește teoria servesc deci la construirea sensului comunicării care se derulează interpelând, modificând sau aplicând elementele contextuale."43 În sensul teoriei pe care am prezentat-o, manipularea va fi înțeleasă că procedura de "interpelare", "modificare" și "aplicare" a elementelor contextuale ale comunicării, cu scopul construirii și impunerii unui anumit sens. Trebuie adăugat
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
timp, tânărul mi-a și smuls rolul, întorcându-se dintr- odată spre stânga. — Și dumneavoastră... tot la premieră ? Nu pe mine mă întreabă ; nu, din fericire. Privește pasagera din fața mea, așteaptă răspuns. Doamna nu-și dă seama că a fost interpelată. Rămâne în aceeași poziție, absentă, concentrată, ca și cum nu l-ar vedea. Tăcerea se prelungește. Femeia tresare brusc, simțind cumva ciudățenia amuțirii. — A, da... desigur. Își îndreaptă umerii, vinovată. Îl privește pe intrus, cu lentilele ei impenetrabile. Îl cunoașteți deci pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dragii mei tovarăși de pahar și de beție, da’ acu’ m-am convins... Și mă arde dezamăgirea. Ca să o stingă, Sandu dă paharul pe gât. Chiar atunci Îi sună mobilul. Alo? Alooo? Vorbește, domnule, de ce nu vorbești dacă m-ai interpelat? Aaaa, tu ești, Costică? Uite, ce să fac, cu Gore și cu Gicu la ședință. Care birou, mă, ai luat-o razna? La cârciumă, la una mică... Ce ziiiiici? Am fost pe dracu’, numai de votul lor nu aveam eu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
două pahare, unul cu vin - bănuiți al cui, mai ales dacă vă spun că este inundat de Tămâioasă -, altul cu rom, se ciocnesc, iar Gore și Gicu ridică la rândul lor paharele și Îi zâmbesc politicoși celui care l-a interpelat pe Sandu. Acesta, un mustăcios Înalt, aplecat un pic de spate, pe la vreo 35 de ani, Își cere scuze pentru că a deranjat onorata asistență, apoi se retrage la masa pe care o ocupă de vreo douăzeci de minute. Și când
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ah, să scriu o poezie mai umană / din disperări fără sens, din regrete eterne". "Eul narativ" este aici colbuitul poet "de amor", urmaș al lui Ianache Văcărescu, care mai crede, naivul, în posibilitatea poeziei de ofuri și ahuri și este interpelat în consecință: "Să dau seama, ah, doamne, despre o doamnă / o seamă de amănunte cum ar fi: / călcî-ie roz în ciorapi albaștri, obiceiuri canine-feline / gură de zmeurică, cireașă putredă și mică... / (cu inimioara asta de ruj vrei să-l dai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
valoare profilactică. Ochiul pictat înlătură ochiul rău. Iar pe cupele cu figuri roșii, pe care toți luptătorii sunt desenați din profil, numai războinicul muribund, deja despărțit de lume, are privilegiul de a fi văzut din față, ca pentru a-l interpela pe spectator 9. Inventarea efigiei, această contra-metamorfoză a informului în formă și a materiei moi în materie dură, prezervă interesele vitale ale speciei. Portretul profan, anonim, non-ritual s-a născut, în Egipt și în special la Fayum, din nevoia de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sau cutare imagine publicitară mobilizează episcopatul francez? O cronologie a practicilor clandestine și a delictelor de imagine ar constitui o bună introducere la istoria artei. Amatorii de pictură vor regreta, fără îndoială, timpul binecuvântat când un deputat socialist, Jules-Louis Breton, interpela guvernul pentru a denunța scandalul "monstruozităților așa-zis artistice" ale cubiștilor și "nebuneștile extravaganțe și excentricități" expuse atunci la Salonul de Toamnă. Era în 1912. În 1925, comisarul general al Expoziției Art-deco punea să fie acoperit în pavilionul francez un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Hohenzollern;era condus după principiul “suveranul domnește dar nu guvernează“. b) Pricipiul separării puterilor în stat preciza: Puterea legislativă era deținută de: Parlament instituție bicamerală formată din Adunarea Deputaților și Senat, care: avea drept de autoconducere; discuta și aproba legile; interpela guvernul; răspundea la mesajul Tronului. -Domnul ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei: avea inițiativă legislativă; avea dreptul de a convoca și dizolva Adunarea și Senatul; sancționa și promulga legile (el putea refuza promulgarea și retrimitea legislativului spre discutare proiectul
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
Atribuțiile și funcționarea Parlamentului: discuta și aproba legi; controla activitatea guvernului, miniștrii fiind responsabili pentru actele lor în fața forului legislativ; primea petițiile; la începutul fiecărei sesiuni parlamentare era discutat Mesajul Tronului și adoptat proiectul de răspuns; avea dreptul de a interpela executivul; putea acorda vot de blam (vot de neîncredere) guvernului; ședințele erau publice. o Domnul putea convoca, suspenda sau dizolva Parlamentul; sancționa și promulga legile; putea refuza sancționarea legilor. Puterea executivă deținută de guvern și domn: o Guvernul alcătuit din
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
ajuns chiar până la a face din asta o competiție și un concurs. Solon, curios din fire și dornic să se instruiască, mergea să-l vadă pe Thespis care își juca piesele el însuși după obiceiul vechilor poeți. După reprezentație, îl interpelă și-l întrebă dacă nu-i este rușine să pronunțe niște minciuni atât de mari în fața atâtor oameni. Thespis răspunse că nu este nimic rău în a declama și a mima cum o face el ca în joacă."8 O
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
poésie et sur la peinture, în cea de-a cincea secțiune a primei părți a lucrării sale, intitulată "Platon să nu-i condamne pe Poeții Republicii sale decât din cauza impresiei prea puternice pe care imitațiile lor o pot face", îl interpelează direct pe filosof. El infirmă aici punctul de vedere platonician, invocând faptul că cititorul sau spectatorul n-ar simți nicio plăcere în fața unui erou care ar fi un model perfect de virtute: "Poeții, spune Platon, nu se complac nicicum în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vorba de satira unui personaj. Cât despre "jocul inversat", termen pe care îl califică drept având "un aspect industrial care provine din inversarea curentului electric", îi precizează astfel obârșia: "Este un aparteu: încetând deodată de a-și reprezenta personajul, actorul interpelează publicul în mod direct, pentru a-i aminti că nu face decât să joace și că în realitate spectatorul și cu el sunt "complici"". Pentru ca spectatorul să participe la acțiune, cum dorește Meyerhold, trebuie nu numai transformat rolul regizorului, ci
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acțiunii. El se substituie scenei vorbite. Acolo unde teatrul pierde timp cu explicațiile și dialogurile, filmul lămurește situația prin câteva imagini rapide. Numai minimul necesar (...) Filmul de comentariu acompaniază acțiunea în maniera unui cor. El se adresează direct spectatorului, îl interpelează. Filmul de comentariu atrage atenția spectatorului asupra întorsăturilor importante ale acțiunii. (...) El critică, acuză, precizează datele importante, face uneori propagandă directă." Brecht proslăvește, după exemplul său, utilizarea de proiecții cinematografice: regizorul poate face să apară, pe fundalul scenei, documente, piese
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tuturor reprezentărilor noastre, "simbolicitatea imaginilor" confruntându-ne cu o alteritate "care ne amintește de propria noastră finitudine" și care ne pune în fața unui limbaj "care ne este vorbit mai mult decât îl vorbim noi, un limbaj care, în consecință, ne interpelează și ne face să trăim și nu, pur și simplu, un limbaj care ne oferă priză asupra lucrurilor".427 Simbolurile sunt "expresii universale ale sacrului", care se referă la primordii (noapte, ape, cer, aștri etc.) sau la situațiile absolut definitorii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
atenție zgomotului, cei doi polițiști merseră țanțoși către Intrarea 3, ducându-se să dea raportul. Am pătruns În clădire prin Intrarea 2, căci cunoșteam destul de bine locul Încât să știu că pe acolo era cel mai puțin probabil să fiu interpelat de cineva. Dacă aș fi fost oprit, puteam spune că sunt În drum spre Camera 32a, la Biroul de Obiecte Pierdute. Numai că Intrarea 2 duce și către morgă. Am pășit cu nonșalanță de-a lungul coridorului și apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
am trezit alergând într-acolo. Aș fi alergat până cădeam lat dacă nu m-ar fi țintuit locului un râs pițigăiat, ce venea dinspre o verandă din apropiere. M-am îndreptat spre locul de unde auzisem râsul. Aceeași voce stridentă mă interpelă: — Ești al doilea copoi tinerel care o șterge din tevatura asta. Nu te condamn. Îi destul de greu să spui cui ar trebui să-i pui cătușele, nu-i așa? M-am oprit pe verandă și m-am uitat la bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ardeam de nerăbdare să mă întorc la lucru. Obișnuiam să-mi omor după-amiezile așezat pe treptele din spatele casei, urmărind cum pândește păsărelele motanul proprietăresei. Chico tocmai pusese ochii pe o gaiță albastră, când am auzit o voce cântată care mă interpelă: — Nu te-ai plictisit încă? M-am uitat în jos. La piciorul scării nu era nimeni altul decât Lee Blanchard. Avea sprâncenele împânzite de copci și nasul teșit și învinețit. Am râs și i-am răspuns: — Cam așa stau lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
asta pentru mine! Știi! O să închiriez o cameră și o să țin dosarele acolo, dar, iubi, fii alături de mine. E al meu și am nevoie de tine... și o știi. Abia în clipa aia dădură cu ochii de mine. — Bucky, mă interpelă Lee, zi-i și tu. Fă-o să-nțeleagă. Era cea mai nostimă replică pe care o auzisem până acum în tot circul ăsta cu Dalia. — Kay are dreptate. Ai comis cel puțin trei infracțiuni la cazul ăsta și treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Am văzut că mâna mea o strânge pe a lui Madeleine de parcă aș fi vârât-o într-o mănușă de box de 230 de grame. Fetița de bani gata îmi șopti: — Îmi pare rău, Bucky. Îmi pare rău. Apoi mă interpelă o voce veselă: — Domnule Bleichert. Mi-am ridicat privirea, fiindcă vocea aceea suna extrem de fericită și de normală. Era Martha McConville Sprague, care-mi întindea o foaie de hârtie. Am luat-o cu mâna liberă. Martha îmi zâmbi și plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ieșire. Peste câteva minute Kay a ieșit din clădire, înconjurată de un roi de copii și profesori. Când a rămas singură lângă mașină, m-am îndreptat spre ea. Aranja în portbagaj un braț de cărți și lucrări, cu spatele la mine. Am interpelat-o: — Cât ți-a permis Lee să păstrezi din suta de mii de parai? Kay încremeni cu mâna pe un teanc de picturi făcute de copii. — Ți-a povestit Lee despre legătura dintre mine și Madeleine Sprague? De-aia ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nimic. Nu află nimic nici despre casa de pe colina Vaticanus și despre toate lucrurile pe care le lăsase în urmă. Vreme de aproape un an, nu deschide nici o discuție cu cineva. Le răspundea educat și puțin distrat celor care îl interpelau. Se simțea îngrozitor de neputincios. Se plimba prin grădină cu oarecare metodă, învârtindu-se în orizontul închis de ziduri. Din acea domus a Liviei nu se vedea aproape nimic din Roma. Nu ceru niciodată să iasă în afara împrejmuirii palatelor; nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trebuie duse la bun sfârșit. Detest imperfecțiunea!“ Vârî mâna în buzunar și nu găsi decât un duro. Nu era cazul să se ducă atunci și s-o schimbe; ar fi pierdut și timpul, și prilejul. — Spune-mi, femeie dragă - o interpelă el pe portăreasă fără să-și scoată din buzunar arătătorul și policele -, mi-ai putea spune, confidențial și inter nos, numele domnișoarei care tocmai a intrat? — Păi nu-i secret și nu-i nimic rău, domnule. — Tocmai de-aia. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Douăzeci de cupe! - cântă Domingo. — Ia zi! - exclamă brusc Antonio —. Ce-ar fi să mă-nsor? — Ar fi foarte bine, domnișorule - zise Domingo. — De la caz la caz - cuteză Liduvina, soția lui, să insinueze. — Păi tu nu te-ai măritat? - o interpelă Augusto. — De la caz la caz, domnișorule. — Cum adică de la caz la caz? Ia zi. — Să te căsătorești e foarte ușor; dar nu la fel de ușor e să fii căsătorit. Asta spune înțelepciunea populară, izvor al... — Și cum e cea care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]