428 matches
-
qui interagissent dans une conjoncture donnée]. 84 Pentru disocierea intertext/interdiscurs, revista ANADISS (Universitatea "Ștefan cel Mare" Suceava) dedică cele două numere din 2010 și oferă studii consistente și pertinente asupra acestei dihotomii, necesare cu atât mai mult cu cât intertextul din etapa kristeviană ne apare acum ca un interdiscurs. 85 Le discours publicitaire, genre discursif, Mscope, 8, Versailles, CRDP [Les stratégies de captation (s.a.) visent à séduire ou persuader le partenaire de l'échange communicatif de telle sorte que celui-ci
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
inserate într-un text publicitar, textele de prezentare, scrise, dar nesemnate de autor, constituie un tip de argumentare; în schimb, titlurile, epigrafele, introducerile și prefețele fac parte din carte, sînt o primă și o ultimă dimensiune a textului numele, fața, intertextul, aplecarea textului asupra lui însuși. Pe de altă parte, în jurul textului persistă "o zonă nesigură, în care el își încearcă norocul, zonă în care se definesc condițiile comunicării, în care se amestecă două serii de coduri: codul social, în aspectul
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
asemenea joc care reunește aluziv o diversitate de povestiri, precum Robinson Crusoe, Le Petit Poucet sau texte biblice. Cocoșul de munte scoate la lumină legea ascunsă a funcționării textului prin procedee conștiente care o transformă în strategie literară. Iată definiția intertextului dată de R. Barthes: Textul redistribuie limba (este cîmpul acestei distribuiri). Una dintre căile acestei deconstrucții-reconstrucții constă în a permuta textele, bucățile de texte care au existat sau mai există în jurul textului dat, și mai ales în el: orice text
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
R. Barthes: Textul redistribuie limba (este cîmpul acestei distribuiri). Una dintre căile acestei deconstrucții-reconstrucții constă în a permuta textele, bucățile de texte care au existat sau mai există în jurul textului dat, și mai ales în el: orice text este un intertext; alte texte se găsesc în el, la nivele variabile, sub forme care se pot recunoaște mai mult sau mai puțin: textele culturii anterioare și cele ale culturii înconjurătoare; orice text este o pînză nouă de citate revolute. (1977, p. 1015
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
pe care acesta le-a suscitat, amintindu-i pe principalii participanți la discuție și pe precursorii postmodernismului, mai apropiați sau mai îndepărtați în timp. Sunt sintetizate o serie de note care particularizează literatura postmodernă (resurecția realului, ironia și parodia, biografismul, intertextul, textualismul, impuritatea genurilor, autenticismul, atenția acordată detaliului, preferința pentru banal, anodin, derizoriu, abolirea purității lirismului). În fața unui tablou deconcertant prin diversitatea de opinii, exegetul speră că unica soluție de cunoaștere a fenomenului este aceea de a integra fapte și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286753_a_288082]
-
al XIX-lea (în Gazeta săteanului, printre altele, Vatra, Moftul român ) se află cîteva "localizări" după istorii, anecdote orientale sau europene, care au circulat în culegeri de gen și pe care Caragiale se grăbește să le semnaleze conștiincios. Astfel trasat intertextul, captează mai mult interesul secret, subreptice al autorului pentru ceva special, dincolo de subiectul în sine. Să ne mulțumim cu prompta adresare ironică din nota la Poveste (subintitulată Imitație): "Subscrisul roagă pe onorata și competenta critică să nu-i denunțe acest
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și nu lipsită de riscuri autorecuperare, aceleași motive în formule poetice cvasiidentice: suferința erotică, disimulată și intensificată prin persiflare, într-o haină ostentativ (și aparent) facilă. Maniera stilistică, dominată de ludic, angrenează permanent jocuri de cuvinte, de sensuri și de intertexte. A. ostentează meșteșugul poetic prin acrobații de versificare; poemele abundă în invenții verbale, expresii argotice, chiar golănești, jonglând totodată cu miturile și eroii sublimi ai literaturii. Grimasa ironică e îmblânzită de melancolie. Versurile de album, romanța, cronica rimată, grandilocvența ori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285512_a_286841]
-
față de sensibilitatea romantică și de manierizarea roman- tismului în formule anchilozate, devenite parte a unui rețetar pentru epigonii romantici. Caragiale nu va ezita să fabrice după rețetă mostre romantice semn al unei cunoaș- teri farmaceutice a dozajului estetic, însă acest intertext romantic apare pentru a discredita maniera dincolo de deformările parodice. Iată formularea prozaică a refuzului minciunii romantice. „(...) dar plimbă-mă pe mare la vreme și cu socoteală. Toate priveliștile mării și toată banala d-tale ingeniozitate de a-mi compara chinul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Rugăciunea lui Iisus și îi va arătă calea ce duce prin rugăciune, răbdare și iubire, tot la Ierusalim, dar la Ierusalimul ceresc. Un text impregnat de lirism, teologie, istorie, psihologie, oferind hermeneuticii planuri multiple de analiză. Afară de toate acestea, în intertext găsim însă întrețesut un model slav, prin excelență al împlinirii și mântuirii prin pelerinaj. Modelul este de altfel identificabil la tot pasul, atât în istoria, în literatura cât și în folclorul rusesc. Actul de naștere al Rusiei însăși este un
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
ale hospodarului și devine o prezență permanentă în peisajul politic pre și post pașoptist, fiind un martor ocular și fin observator al evenimentelor, persoanelor, tendințelor politice, sociale și morale ale vremii. În toată această frescă istorică, există însă și un intertext, întrețesut pe toată dimensiunea imaginii realizate, și anume portretul lumii fanariote și chipul fanariotului însuși. Memoriile sunt de altfel deschise de imaginea idilică a copilăriei din casa de pe malul Bosforului, în care orele de limbi străine, matematică și literatură predate
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
ar putea fi extraordinarul roman al lui Arturo Pérez-Reverte, La carta esférica (2000), în care pirații sunt aduși la zi, în epoca tehnologiei computerizate, căutând comori cu ajutorul cartografilor specializați, a scafandrilor, a navigației cu motor și a sonarului. Pentru un intertext clasic, există, în țesătura de bază a poveștii scriitorului spaniol, și un episod cu o luptă navală de secol. Comoara râvnită de pirații moderni ai secolului al XX-lea se scufundase atunci, în urma unui atac pe mare, odată cu o goeletă
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
București, Editura Minerva, 1973. * Munteanu, Ștefan, Stil și expresivitate poetică, București, Editura Științifică, 1972. * Munteanu, George, Sub semnul lui Aristarc, București, Editura Eminescu, 1975. * Murărașu, D., Mihai Eminescu. Viața și opera, București, Editura Eminescu, 1983. * Mureșanu Ionescu, Marina, Eminescu și intertextul romantic, Ediția a II-a revăzută, Iași, Editura Junimea, 2004. * Negoițescu, I., Poezia lui Eminescu, Ediția a IV-a, îngrijită de Dan Damaschin, Prefață de Petru Poantă, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1995. * Nica, Ion, Mihai Eminescu. Structura somato-psihică, Cu un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
autoreferențialității în literatura exilului (ilustrate de scrisul lui Vintilă Horia). Adeptă a unui comparatism modern, refuzând pozitivismul, autoarea reconsideră „istorismul clasic” prin prisma lui René Étiemble și propune o abordare aprofundată a „influenței”. Este, între altele, fundamentul exegezei Eminescu și intertextul romantic (1990), contribuție importantă la definirea caracteristicilor romantice ale operei poetului român și totodată a raporturilor acesteia cu romantismul francez. Exegeta exemplifică cele două aspecte făcând o amplă paralelă între Eminescu și Gérard de Nerval, ambii situați într-o rețea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288309_a_289638]
-
realizarea mai multor lucrări colective despre critica și poetica franceză, despre terminologia poetică și retorică, despre francofonie etc. și a tradus cărți de poetică și semiotică. SCRIERI: Direcții în critica și poetica franceză contemporană (în colaborare), Iași, 1983; Eminescu și intertextul romantic, Iași, 1990; Terminologie poetică și retorică (în colaborare), Iași, 1994; La littérature, un modèle triadique, Iași, 1995; Literatura, un discurs mediat, Iași, 1996; Culture et francophonie. Dictionnaire des relations franco-roumaines (în colaborare), Cluj-Napoca, 2003. Traduceri: Grupul µ, Retorica poeziei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288309_a_289638]
-
Eminescu într-o lectură intertextuală, RL, 1991, 29; Al. Piru, Eminescu și Gérard de Nerval, L, 1991, 2; Ioan Holban, Eminescu și Nerval, CRC, 1992, 1; Gabriela Duda, Prințul Moldaviei și Prințul Aquitaniei, VR, 1992, 3-4; Mihaela Mârțu, Eminescu și intertextul romantic, AUI, literatură, t. XXXVII-XXXVIII, 1991-1992; Ioana Mărășescu, Eminescu și intertextul romantic, „Revue d’histoire littéraire de la France”, 1996, 6. D.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288309_a_289638]
-
și Gérard de Nerval, L, 1991, 2; Ioan Holban, Eminescu și Nerval, CRC, 1992, 1; Gabriela Duda, Prințul Moldaviei și Prințul Aquitaniei, VR, 1992, 3-4; Mihaela Mârțu, Eminescu și intertextul romantic, AUI, literatură, t. XXXVII-XXXVIII, 1991-1992; Ioana Mărășescu, Eminescu și intertextul romantic, „Revue d’histoire littéraire de la France”, 1996, 6. D.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288309_a_289638]
-
registrului comic. În ciclul care îl are ca protagonist pe Conan Doi, autorul, sub masca neseriozității, ia peste picior toate clișeele rețetelor „clasice” ale romanului polițist, depășind limitele acestuia și inovând tehnic față de canoane, într-un fel la limita postmodernismului (intertext, ironie, pastișă). Cărțile par facile, dar nu sunt scrise deloc superficial, ci doar în răspăr față de convenții, cu strategia unui autor care devine astfel de succes. În parodiile „criminalistice”, personajul central este unchiul Andi Detectivul, care folosește și pseudonimul Al.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288325_a_289654]
-
heterotextualitatea, "adică realizare a unui text nou cu mai multe voci în care un text citește alte texte". Textul numit Marin Sorescu s-a scris "corectând" celelalte texte (cu precădere Shakespeare, Cervantes, Dante, Eminescu ș.a.m.d.), dând la iveală intertexte, metatexte, hipertexte numite și "Singur printre poeți", "Iona", "Tinerețea lui Don Quijote", "Teoria sferelor de influență", "A treia țeapă", "Matca", "Descântoteca", "La lilieci", "Răceala", "Ușor cu pianul pe scări", "Vărul Shakespeare", " Unde fugim de-acasă", "Există nervi" ș.c.l. Împărtășim
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de grup cu generația 80, empatie stilistică. Ca să-i poată comenta cum trebuie, Mihail Vakulovski le învață, optzeciștilor, codurile. Despre acest curs practic de limbi străine depun mărturie titlurile secțiunilor din care e alcătuită cartea. Cazul Alexandru Mușina sau despre intertextul cu viitorul sau, la Mircea Cărtărescu, poezia rock baroc sunt doar două exemple. Memorabile. Mai mult ca sigur, astfel de sintagme ar fi făcut vogă la Cenaclul de Luni, cu treizeci de ani în urmă. Dar nu-i timpul pierdut
Scriitorii români de ieri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5884_a_7209]
-
din deceniile 7-9 ale secolului XX un gen literar nou. Necunoscut înainte, acest organism amfibiu a reușit să recondiționeze forme de expresie anterioare ori chiar să dea naștere unora noi, cele mai multe de tip indirect și insidios, cum ar fi aluzia, intertextul, sugestia, alegoria esopică, parabola, precum și unor noi moduri de lectură. Proteică și cameleonică, având, ca Ianus, două fețe, această literatură pune astăzi o mare problemă: ea a avut, în chipul cel mai inextricabil, doi autori, unul, romancier, poet sau dramaturg
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
Pe de altă parte, într-un român mult ulterior celui de care este vorba aici (Caiet pentru..., 1984), Alexandru George face un adevărat joc cu naratori, intercalând formulă celebra cu misteriosul caiet găsit și intitulând unul dintre capitole " Text și intertext". În alt român (Dimineața devreme, 1987) există chiar un fel de intertextualism, autorul incluzând pagini dintr-un român de aventuri. Fiecare capitol e asezonat cu motto-uri din scriitori celebri. Nimic din toate aceste experimente aici. Dacă n-am ști
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
continuă, continuă să învelească sîmburele inițial în straturi de imaginii și aluzii culturale, într-o scenografie complicată, dar centrată. Verbiajul acesta e o formă de compensare a vidului, iar nu, ca la postmoderni, o plăcere a rulării de text și intertext. E motivul pentru care poeziile mai scurte cad sub ștacheta valorică: fiindcă ele ar presupune un criteriu de sugestivitate, nu unul de „explicitare”. Ion Mureșan nu poate exprima prin puțin material verbal ceea ce e obligat să exprime prin mult. Nu
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
ude) sau, și mai explicit, „textul nu este altceva decât o anagramă a trupului ... În textul pe care l-am scris există palimpsestul trupului meu.” (Alchimia textului) Și iată-ne ajunși la mult frecventatul topos postmodernist al palimpsestului și al intertextului: „Dacă aș dori să recompun caleidoscopul sufletului meu (...) Atunci ar trebui să transform trupul meu într-un sertar, plin cu citate, ca/ o cutie de vioară în care am închis o mulțime de greieri./ Pentru că trupul meu e-un intertext
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
intertextului: „Dacă aș dori să recompun caleidoscopul sufletului meu (...) Atunci ar trebui să transform trupul meu într-un sertar, plin cu citate, ca/ o cutie de vioară în care am închis o mulțime de greieri./ Pentru că trupul meu e-un intertext de trupuri...” (Caleidoscop) Intertextualitatea este aici nu atât o tehnică de structurare a textului cât o condiție existențială, drama postmodernă fiind, prin excelență, drama intertextului: „Am alunecat în pliul dintre două texte, entre Platon et Mallarmé/ Din marsupiul acesta încerc
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
de vioară în care am închis o mulțime de greieri./ Pentru că trupul meu e-un intertext de trupuri...” (Caleidoscop) Intertextualitatea este aici nu atât o tehnică de structurare a textului cât o condiție existențială, drama postmodernă fiind, prin excelență, drama intertextului: „Am alunecat în pliul dintre două texte, entre Platon et Mallarmé/ Din marsupiul acesta încerc de trei decenii să mă ridic spre lumină/ Poemul meu, epigon interstițial, se străduie, în zadar, să se nască/ Strivit între oasele lui Nichita și
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]