705 matches
-
studiat întro orientare literară, întro perioadă, întrun curent cultural/literar sau întro orientare tematică Poezia Georgica a IVa, inclusă în volumul de debut Faruri, vitrine fotografii (1980), ilustrează paliere multiple ale paradigmei postmoderniste. Titlul, preluat de la Vergilius, reliefează o relație intertextuală cu reprezentarea idilică a existenței țăranului în poezia antică, bucolică. Ingenioasa construcție bazată pe arta combinatorie lasă „la vedere“ referentul livresc, precum și registrul stilistic ludic, parodic, specifice discursului postmodernist. Tema poetică - alienarea omului contem poran întrun univers „tehnologizat“, în care
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
prefață, note și indice de nume de Mihai Drăgan. Iași: Junimea, 1989, 271 p. (Eminesciana; 50) * CIOPRAGA, Constantin. Poezia lui Eminescu: arhetipuri și metafore fundamentale. Iași: Junimea, 1990, 278 p. (Eminesciana; 51) * ZISU, Aurelian. Corespondența lui Eminescu: exerciții de lectură intertextuală. Iași: Junimea, 1996, 212 p. (Eminesciana; 52) * MUREȘANU IONESCU, Marina. Eminescu și inter-textul romantic. Iași: Junimea, 1990, 303 p. (Eminesciana; 53) * CIMPOI, Mihai. Narcis și Hyperion. Eminescu, Poet al ființei. Poem critic. Iași-Chișinău: Junimea, 1994, 265 p. (Eminesciana; 55) * PETRESCU
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și indice de nume de Mihai Drăgan. Iași: Junimea, 1989, 271 p. (Eminesciana 50) Seria II * CIOPRAGA, Constantin. Poezia lui Eminescu: arhetipuri și metafore fundamentale. Iași: Junimea, 1990, 278 p. (Eminesciana 51) * ZISU, Aurelian. Corespondența lui Eminescu: exerciții de lectură intertextuală. Iași: Junimea, 1990, 212 p. (Eminesciana 52) * MUREȘANU IONESCU, Marina. Eminescu și inter-textul romantic. Iași: Junimea, 1990, 303 p. (Eminesciana 53) * CIMPOI, Mihai. Narcis și Hyperion. Eminescu, Poet al ființei. Poem critic. Iași-Chișinău: Junimea, 1994, 265 p. (Eminesciana 55) * PETRESCU
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Timișoara, unde predă literatură comparată și antropologia memoriei. Conduce din 1997 Grupul de Istorie Orală și Antropologie Culturală de la Fundația „A Treia Europă” din Timișoara. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România din 1998. A publicat: Infinitul mărunt. De la configurația intertextuală la poetica operei, Cartea Românească, București, 1992 (Premiul Uniunii Scriitorilor În 1992 pentru debut În eseu, istorie și critică literară); Istorie trăită, istorie povestită. Deportarea În Bărăgan, 1951-1956, Amarcord, Timișoara, 1997. A conceput și coordonat volumele: Lumi În destine. Memoria
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
mult mai adecvat ar fi fost un studiu care să-l descifreze pe Cioran prin intermediul lui Buber, Lévinas sau Ă de ce nu?Ă Vattimo?! La ce bun, din moment ce, înainte de toate, Cioran se poate descifra prin sine însuși. Că o lectură intertextuală ar fi relevat suma de rădăcini, înfipte în secole de cultură, în straturi succesive de neliniște și interogație? Neîndoielnic că Cioran aparține unei familii de spirite, dar în măsura în care își este suficient sieși, stabilirea câmpului de interferențe devine un exercițiu livresc
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
se scrie o carte - și ce înțeles poate avea o asemenea lucrare de Mircea Ivănescu. În epoca modernă, scriitorii au dezvoltat o tehnică din ce în ce mai sofisticată de construire a titlurilor, fiind exploatate maximal valorile metaforice ale limbajului, resu rsele metatextuale și intertextuale. În cazul poeziilor cărora autorul nu lea atribuit un termen de intitulare, sa generalizat practica selectării primului vers/a unei secvențe din incipit drept titlu. Alături de titlu, incipitul și finalul (desinitul/excipitul) constituie repere strategice ale textului literar, având rolul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
studiat întro orientare literară, întro perioadă, întrun curent cultural/literar sau întro orientare tematică Poezia Georgica a IVa, inclusă în volumul de debut Faruri, vitrine fotografii (1980), ilustrează paliere multiple ale paradigmei postmoderniste. Titlul, preluat de la Vergilius, reliefează o relație intertextuală cu reprezentarea idilică a existenței țăranului în poezia antică, bucolică. Ingenioasa construcție bazată pe arta combinatorie lasă „la vedere“ referentul livresc, precum și registrul stilistic ludic, parodic, specifice discursului postmodernist. Tema poetică - alienarea omului contem poran întrun univers „tehnologizat“, în care
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
imnic, elegiac, epigramatic sau alegoric. Prin urmare, obsesia unor tipuri de discurs și a textelor de autoritate pledează pentru caracterul profund formalizat al scrierilor noastre timpurii, străbătute de o neliniște a obârșiilor, prisoselnice în citate, aluzii, referințe livrești și operații intertextuale. Maria-Ana Tupan ne face părtași la jubilația sincronismului literaturilor și artelor în lumea spiritului. Astfel, când informații din scrierile lui Aethicus Histricus, preluate de Isidor din Sevilla, îI vor inspira pe D. Cantemir, autoarea scrie că s-a împlinit "superba
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
bărbatului, gelozia crudă, titlul în conjuncție cu numele (personal), auctorial și fantasmat totdată. De remarcat ar fi rolul intermediar pe care îl ocupă, în această apropiere de tema în discuție, libretul operei lirice, La Traviata. În varianta originară de relație intertextuală se află romanul lui Dumas fiul și La Traviata. Putînd fi considerată cu ușurință o rescriere, opera lui Verdi este un hipertext. Influența acesteia din urmă asupra imaginarului și textelor camilpetresciene o presupunem, din rațiuni ce se impun. Notele disparate
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de "scenă". El se arată în roman drept o ființă mai contradictorie, chiar, decît Ladima. Natura lui profund dilematică rămîne una pînă la final, fără ca, în vreun fel, cineva să poată desprinde "adevărul" / sensul comportamentului (auto)impus. "Citit" în cheie intertextuală, Personajul reprezintă o formă combinată, "androgină", a protagoniștilor Damei cu camelii. Pasajul face pandant unei alte teme privilegiate de scriitor, atît în primul, cît și în al doilea roman. Relația model-imitator este totdeauna tratată cu sarcasm, răsfrîngînd, subtextual, o convingere
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Gelozia eroilor este semnul că ceea ce este virtual degradant în femeie începe să fie temut, presupus; că deja, pe drumul scindării, care se poate naște dintr-o simplă mistificare, imaginea ei nu va mai putea fi recuperată niciodată întreagă. RE-SCRIEREA INTERTEXTUALĂ. LA DAME AUX CAMÉLIAS "Transcendența" textuală se manifestă și în construcția personajelor. Dacă un titlu precum Patul lui Procust este unul "reminiscență", conform opiniei lui Liviu Călin (de la Léon Daudet, Le lit de Procuste, al cărui rezumat ar fi apărut
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
proustiene își face loc și teza potrivit căreia subiectul volumului Un amour de Swann reia, în profunzime, pe cel al iubirii personajelor lui Prosper Mérimée, mult mai cunoscute prin intermediul libretului și spectacolului de operă Carmen. O literatură "minoră", așadar, convocată intertextual / tematic în volumul inaugural al Căutării timpului pierdut. Thierry Laget (3) enumeră detaliile care ajută la identificarea motivelor. Un prim element este dat de avant-texte: prenumele Carmen, în unele bruioane din 1909, îl precedă pe cel din varianta finală, Odette
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
abia aici vin să de-construiască semnele discursului negativ, insurgent. Prin atitudinea ironică, ceea ce pare a urma rețeta, a se conforma unor reguli, se arată ca parodie a formei. Pe direcția imitației subversive, deconstructive, ironia este reprezentată de o transformare intertextuală pe care o recunoaștem oricînd în parodie. Constructul ironic se aseamănă, în for(t)ul lui adevărat, cu schema mitică a uzurpării dublului, cu un fratricid abstract. În "oglindă", cel asemenea e sortit pieirii. Natura duală a actului discursului, fără de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
geniul său comic se servește doar de acest repertoriu, autocitîndu-se, și duce astfel deriziunea spre alte, subtile, configurații? Atît de ale lui, dar apărînd în textele "poveștilor", temele comice ale lui Cargiale sînt "lipite", cusute cu ața albă a ironiei intertextuale, dobîndind o altă coloratură stilistică. "Să le numărăm...": odrasla, aici progenitura iadului, nici mai mult, nici mai puțin, stupită de deochi (ca Goe) de starostele dracilor; mamița reîntrupată, cu ambițiile ei, în țiganca ajunsă doică de împărat, Ianuloaia vituperînd pe seama
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
jumătate..., trei sferturi de ceas..., două și jumătate, șapte trecute...") și cîte altele. Uriașă a fost, la Caragiale, plăcerea de a (se) amesteca nestingherit (în) toate lucrurile aparent diferite, aparent serioase -, deconstruindu-le, încălcînd bunele convenții și rezervînd cititorului un traseu intertextual. Multe din soluțiile comicului caragialian vin din amestecul discursurilor "de gen". Dincolo însă de potențialul evident al rescrierii ironice, de parodia ca formă de intertextualitate, ne aflăm, cu citarea ostentativă a propriilor teme / clișee, într-o altă cheie a partiturii
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
dimprejur, cerc necesar introspecției, apare ca impus de un ritual. Proustian, s-ar spune, aducînd cu retragerea între pereții ce opresc tumultul zgomotos al cotidianului, ai camerei căptușite cu plută. Aventura nocturnă a scrisului lui Marcel, chiar dacă doar vag ancorată intertextual în romanul holbanian, este un "tipar" de neșters. Cercetarea modernă a decelat în opera lui Proust modelul "textului nocturn", furnizat de două cărți total diferite, O mie și una de nopți și Les Mémoires de Saint-Simon. Povestite sau scrise, textele
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
PAPADAT-BENGESCU 42 CASE DE STICLĂ 42 SPRE SCENA ORAȘULUI 49 "PALAT DE NUNTĂ ȘI CAVOU..." 56 CASA DE ZID ȘI CASA DE SIMȚIRE 68 MOARTEA LENOREI 76 FASCINAȚIA ASCUNSULUI 81 NOTE 85 "...CAMIL CITEȘTE LA DAME AUX CAMÉLIAS..." 86 RE-SCRIEREA INTERTEXTUALĂ. LA DAME AUX CAMÉLIAS 99 NOTE 101 SCENA ȘI IRONIA. CU UN INTERMEZZO DESPRE TEATRALIZARE ÎN EPICUL CARAGIALIAN 102 DESPRE CUM NIMIC NU ESTE CE PARE A FI 102 SCENE CARAGIALIENE 105 MALENTENDU ȘI MAL... ENTENDU NENOROCIRILE AVANSCENEI 111 UMBRA
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
pe care-l exhibă personajul, are accentele virulente ale pamfletului din Scrisoarea III: "Așa-i trebuie țării... mama lui, lui Apolodor din Damasc că a făcut podul peste Dunăre. să ne vie toți gușații din Balcani..."58 Textul capătă valențe intertextuale. O viziune, cu totul nouă, asupra sinuciderii lui Ladima ne-o aduce celălalt prieten al său, Cibănoiu. Convingerea sa este că gestul s-ar explica nu numai prin certitudinea tardivă și chinuitoare a poetului de a fi iubit o prostituată
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
nu poate fi expediată printr-o simplă constatare, așa cum a procedat criticul. Cine citește piesa lui Camil Petrescu, cu o "lentilă" eminesciană, realizează că textul, în unele părți ale sale, dobândește o structură mozaicată, alcătuită din replici cu un caracter intertextual eminamente eminescian și chiar din unele mituri comune celor doi autori. Prinsă în mrejele iubirii țesute de doi bărbați (asemeni Cătălinei), Alta rostește, astfel, aserțiuni pronunțat intertextuale. E de discutat dacă această intenționalitate nu demonstrează, din partea dramaturgului, dorința non-echivocă de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
părți ale sale, dobândește o structură mozaicată, alcătuită din replici cu un caracter intertextual eminamente eminescian și chiar din unele mituri comune celor doi autori. Prinsă în mrejele iubirii țesute de doi bărbați (asemeni Cătălinei), Alta rostește, astfel, aserțiuni pronunțat intertextuale. E de discutat dacă această intenționalitate nu demonstrează, din partea dramaturgului, dorința non-echivocă de a reconstitui un subiect în continuarea Luceafărului: "Alta: Dragul meu, fă un gest...fii brav, fii superb! Așa cum te-am visat...Mori pentru o clipă de iubire
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
247 E banal să constați că la ambele protagoniste, Alta și Cătălina, iubirea se întrupează oniric, însă replica subliniată, rostită aici de o femeie, ne-ar putea îndreptăți să considerăm lucrarea dramatică un vag "Luceafăr întors", cu protagoniști schimbați. Succesiunea intertextuală orientează textul spre un mit al lui Hercule, operant în Odă (în metru antic). Tentația adulterului și remușcările ulterioare nu pot fi purificate ignic de Alta. În plus, cuvintele sale adaugă și problematica aruncării iubirii în derizoriu, vizibilă la personajul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
înfiorată deja de identificarea ghicită, spune abia reușind să mimeze indiferența: "Parcă l-am văzut undeva..."402 Răspunsul vine ca o ghilotină: "E unul Ladima...a murit."403 În Epilog II, accidentul cauzator al morții lui Fred Vasilescu e prezentat intertextual se reproduce anunțul de patru rânduri dintr-un cotidian: "Aviatorul Fred Vasilescu a capotat, voind să aterizeze, din motive necunoscute încă, lângă Ciulnița. Autoritățile au plecat la fața locului. Cadavrul zvârlit din nacelă și decapitat e păzit de jandarmi. S-
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Fred Vasilescu a capotat, voind să aterizeze, din motive necunoscute încă, lângă Ciulnița. Autoritățile au plecat la fața locului. Cadavrul zvârlit din nacelă și decapitat e păzit de jandarmi. S-a deschis o anchetă pentru cercetarea cauzelor."404 Acest "pliu" intertextual provoacă toate divergențele de receptare și toate supradeterminările semantice posibile. Camil Petrescu se servește de instrumentul narativ respectiv pentru a crea o "duplicitate enunțiativă", o difracție a enunțării în tot atâtea locuri câte personaje au fost implicate în actul narării
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
într-o replică a Altei din Act venețian: "Ard toată ca într-o cămașă otrăvită" și care trimite imediat către Odă. În metru antic. De altminteri, piesa conține foarte multe secvențe preluate parcă din poezia eminesciană și care capătă valențe intertextuale. Exagerând puțin, am considerat Act venețian un "Luceafăr întors" al lui Camil Petrescu. Câmpul eminescian se conturează în opera scriitorului interbelic prin decelarea unor mituri comune: Pygmalion, Golemul și, în special, mitul procustian, care este liantul cel mai intim între
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
emitor de sens, generatori. Suprafețele acestora se schimbă neîncetat, apar mereu semne care generează sensuri și interpretări. Sunt fragmente de text Încorporate În Megatext. Aici se realizează un discurs infinit ... tot aici se produc și variantele de lectură ... orice unitate intertextuală are drept funcție o schimbare de sens. Oglinda asemeni unui operator textual. Julia Kristeva “nous appelerons intertextualite cette interaction textuelle qui se produit a 1-interieur d-un seul texte”. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Există un alt generator de intertextualitate
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]