1,001 matches
-
fenomen analizat pe larg de Doležel în epilogul studiului său, consacrat tocmai „rescrierilor postmoderniste” (postmodernist rewrites). Ajungem astfel la un aspect crucial pentru demonstrația noastră, anume reevaluarea intertextualității, prin prisma transgresiunii granițelor ontologice. Doležel remarcă, pe bună dreptate, faptul că intertextualitatea a fost analizată în special din unghiul convențiilor textuale (ca fapt ce ține strict de textură). O semantică a lumilor ficționale nu se poate limita însă la discutarea acestor procedee discursive: textele de ficțiune comunică, de asemenea, la un nivel
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
treizeci și unulea an, din care în alte bilete Tondelli chiar citează fragmente, trădează nu numai afinități evidente cu scriitura acestei autoare - preocupată și ea de ritmurile secrete ce acompaniază cele mai banale experiențe -, ci și o anumită înclinație către intertextualitate și valorificarea ironică a altor discursuri. Astfel se poate explica împrejurarea că Biletele... conțin numeroase trimiteri la texte dintre cele mai diverse, de la Servitude e grandeur militaires de Alfred de Vigny, la parabolele lui Tao Te Ching, de la The Father
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
contextul respectiv, demersul tinerilor poeți de atunci echivala cu a regăsi normalitatea rostirii lirice, ceea ce însemna deja foarte mult. În plus, chiar în cazul unui poet ca Nichita Stănescu, considerat autorul cel mai reprezentativ al generației, ludicul grațios și valorificarea intertextualității din volumul În dulcele stil clasic, deschid deja calea către o altă orientare poetică, iar autori ca Mircea Ivănescu și Marin Sorescu (ultimul mai cu seamă prin prozaismul etnografic al ciclului Liliecilor), reabilitează în mod vădit dimensiunea tranzitivă a limbajului
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
la intuirea unui straniu sens al fragilității, la „o muzicală evanescență, o rece înfiorare în fața Absenței”350. Aproape toți comentatorii au recunoscut însă - pe bună dreptate - natura livrescă a inspirației ivănesciene, aportul covârșitor al memoriei culturale și rolul crucial al intertextualității. Ne aflăm, după câte ne dăm seama, în fața unui scriitor care nu a încetat să nedumerească naturile conformiste, să seducă spiritele avide de ludic și ironie și, mai cu seamă, să se plaseze într-un izbitor contrast cu spiritul dominant
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de tonul zeflemitor al multor poeme, se desfășoară spațiile ample ale solitudinii, ca preludiu melancolic al morții și al uitării. Farmecul straniu al multor pagini provine tocmai din concilierea acestor două tendințe, din recursul la o tonalitate dublă, ca și cum livrescul, intertextualitatea, ironia, ar urmări - paradoxal - să dea o nouă consistență „textului lumii”, adeseori sufocat de poncife livrești. Poate că ar trebui să insistăm din nou, la acest punct, asupra funcției intertextualității în scrierile lui Mircea Ivănescu. Multe poeme au - după cum am
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
două tendințe, din recursul la o tonalitate dublă, ca și cum livrescul, intertextualitatea, ironia, ar urmări - paradoxal - să dea o nouă consistență „textului lumii”, adeseori sufocat de poncife livrești. Poate că ar trebui să insistăm din nou, la acest punct, asupra funcției intertextualității în scrierile lui Mircea Ivănescu. Multe poeme au - după cum am văzut - aspectul unor „rescrieri” ale unor texte de un anumit gen (romane polițiste, de exemplu), dar, la o lectură atentă, constatăm că ele se înfățișează mai curând ca niște eboșe
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
definitive. Având această intenție, le conferă celor zece personaje pseudonime (pentru a le proteja reputația, spune el, chinuindu-ne astfel cu bănuiala că ar fi persoane reale). Aceste pseudonime sunt în mod deliberat calculate pentru a trimite la elemente de intertextualitate din întreaga operă boccaccescă. Pampinea, Emilia, Filomena și Fiammetta apar și în operele precedente. și bărbații au mai fost amintiți: Panfilo este iubitul trădător al Fiammettei, Filostrato este eroul unui poem eponim și Dioneo își face prima apariție în Comedia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
definitive. Având această intenție, le conferă celor zece personaje pseudonime (pentru a le proteja reputația, spune el, chinuindu-ne astfel cu bănuiala că ar fi persoane reale). Aceste pseudonime sunt în mod deliberat calculate pentru a trimite la elemente de intertextualitate din întreaga operă boccaccescă. Pampinea, Emilia, Filomena și Fiammetta apar și în operele precedente. și bărbații au mai fost amintiți: Panfilo este iubitul trădător al Fiammettei, Filostrato este eroul unui poem eponim și Dioneo își face prima apariție în Comedia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
conștiință și care derivă la rîndul lor din alte cunoștințe mai puțin generale, mai puțin distincte și mai puțin vii" (C.P. 5.311). Această aserțiune conține in nuce ideea istoricității formulată în filosofia și istoria științei, ca și cea a intertextualității (în sensul cel mai larg al cuvîntului). Pe baza indisociabilității realitate-gîndire-limbaj, Peirce propune înlocuirea teoriei corespondenței cu o teorie consensuală a adevărului din perspectiva intersubiectivității. "Realul este acel ceva la care ajung mai devreme sau mai tîrziu informația și raționamentul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
extensiune) În logică se înțelege prin intensiune mulțimea caracteristicilor (proprietăți, determinări) care aparțin unui concept și/sau care îl definesc. Ca organizare a calităților subiacente conceptului, intensiunea se opune extensiunii care prezintă ansamblul obiectelor la care se aplică conceptul respectiv. INTERTEXTUALITATE Orice text se situează la răspîntia mai multor texte pe care le reia, le accentuează, le condensează (Philippe Sollers Théorie d'ensemble). Noțiunea de intertextualitate definită de Julia Kristeva drept permutare de texte, drept spațiu textual în care enunțuri aparținînd
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
conceptului, intensiunea se opune extensiunii care prezintă ansamblul obiectelor la care se aplică conceptul respectiv. INTERTEXTUALITATE Orice text se situează la răspîntia mai multor texte pe care le reia, le accentuează, le condensează (Philippe Sollers Théorie d'ensemble). Noțiunea de intertextualitate definită de Julia Kristeva drept permutare de texte, drept spațiu textual în care enunțuri aparținînd altor texte se intersectează și se neutralizează își are originea în conceptele de polifonie și dialogism introduse de Mihail Bahtin. Intertextualitatea marchează ca o fatalitate
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
d'ensemble). Noțiunea de intertextualitate definită de Julia Kristeva drept permutare de texte, drept spațiu textual în care enunțuri aparținînd altor texte se intersectează și se neutralizează își are originea în conceptele de polifonie și dialogism introduse de Mihail Bahtin. Intertextualitatea marchează ca o fatalitate orice scriitură: "Intertextualitatea înseamnă imposibilitatea de a trăi în afara textului infinit, text care poate fi Proust, ziarul cotidian sau ecranul televizual" (Roland Barthes S/Z, 1970:159). Intertextualitatea întemeiază un demers progresiv-regresiv, un dialog al mai
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Julia Kristeva drept permutare de texte, drept spațiu textual în care enunțuri aparținînd altor texte se intersectează și se neutralizează își are originea în conceptele de polifonie și dialogism introduse de Mihail Bahtin. Intertextualitatea marchează ca o fatalitate orice scriitură: "Intertextualitatea înseamnă imposibilitatea de a trăi în afara textului infinit, text care poate fi Proust, ziarul cotidian sau ecranul televizual" (Roland Barthes S/Z, 1970:159). Intertextualitatea întemeiază un demers progresiv-regresiv, un dialog al mai multor texte: al scriitorului, al destinatarului, al
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de polifonie și dialogism introduse de Mihail Bahtin. Intertextualitatea marchează ca o fatalitate orice scriitură: "Intertextualitatea înseamnă imposibilitatea de a trăi în afara textului infinit, text care poate fi Proust, ziarul cotidian sau ecranul televizual" (Roland Barthes S/Z, 1970:159). Intertextualitatea întemeiază un demers progresiv-regresiv, un dialog al mai multor texte: al scriitorului, al destinatarului, al contextului cultural anterior sau actual. IZOTOPIE Termen împrumutat de A.J. Greimas fizicii pentru a desemna un ansamblu redundant de categorii semantice ce creează posibilitatea
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a lungul Antichității, Renașterii și în postmodernitate, acele particularități ce țin de structura hipertextului (uneori comparându-l cu hipotextul) sau pot rezulta în funcție de atitudinea parodistului față de textul "victimă", adăugându-le, atunci când a fost cazul, și discuții asupra comicului sau ironiei, intertextualității sau metaficțiunii și celorlalte procedee cu care parodia relaționează în context romanesc. Am arătat astfel cum a evoluat înțelegerea parodiei de la o simplă tehnică, menită să practice deriziunea fenomenelor literare, la accepțiunea de gen în sine, delimitându-și teritoriul prin
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în interiorul său siguranța similitudinii este înlocuită prin diferență, iar râsul lui Borges este un "râs care zguduie" (Foucault) Parodia = constestare și distorsiune (Macherey) Parodia = comic (și parodia modernă = pseudo-transgresare), în timp ce carnavalescul (cf. Bahtin) = transgresare serioasă (contribuie și la dialogismul sau intertextualitatea tradițiilor menippee și polifonică) (Kristeva) Parodia = critică a realității (Foucault) Parodia = nesănătoasă (Hassan) Parodia = lipsa forței, intenționalitate și diferență (Baudrillard) Parodia = lipsa autorului (Derrida) Parodia = intertextuală, dar uneori crudă (Todorov, în prelungirea teoriilor lui Bahtin și ale Juliei Kristeva despre
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și subminează, în același timp, ceea ce parodiază", prefigurând, totodată, noua realitate (politice, morale sau artistice) pe care o anunță. Și, indiferent dacă ne referim la Isprăvile hazlii ale lui Francion sau la Levantul cărtărescian, parodia unește trecutul și prezentul prin intertextualitate, idei, motive, sintagme, forme prozodice ale textelor de referință (și nu numai) regăsindu-se adeseori în textul parodiant. Astfel sunt retrezite la viață valori uitate. Paradoxal, se parcurge calea inversă, de la deriziune la acceptare, căci nu întotdeauna se intenționează discreditatea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
efectul de automatizare, "procedeul este înnoit printr-o altă funcție și o altă înțelegere. Înnoirea este analogă cu utilizarea într-o accepție nouă și într-o semnificație nouă a unui citat dintr-un autor vechi"24. Citatul ca fundament al intertextualității, iată o nouă trimitere către teoriile postmoderne care, preluând ideea, o înglobează la capitolul "reciclării" subiectelor și al compunerii întregului din fragmente. Artificialitatea parodiei ar rezulta din aspectul de puzzle regizat pe care textul îl lasă în urma lecturii. Ulterior, cu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
vehiculate într-un sens nou și neașteptat"26. Regăsim aici chiar ideea dominantă pe care s-a construit teoria lui G. Genette asupra parodiei, și anume recunoașterea obligatorie a operei parodiate în textul parodiant, a hipotextului în hipertext, căci prin intertextualitate parodică se "generează imaginea operei citate, ceea ce duce la confruntarea a două serii lexicale cea citată și cea care citează". Premisa discutării operelor parodice ca parteneri de erudită dispută într-un dialog desfășurat fie între generații, fie între școli literare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
valorizările estetizante nu mai au cuvântul acum. Nici măcar istoria literară nu mai operează confrom încetățenitelor ierahizări, orice text fiind egal cu celelalte în calitatea lor de simple mecanisme, generate în interiorul relației semnificat/ semnificant. Telqueliștii au pus "rescrierea" parodică sub semnul intertextualității 40, construind o punte spre caracteristicile fundamentale ale postmodernismului. Termenul a fost explorat de Julia Kristeva, pentru care denumea o "permutare de texte", adică o operație de încrucișare și neutralizare, în spațiul unui text, a mai multor enunțuri luate din
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
o productivitate, ceea ce înseamnă că: 1. raportul său cu limba în care se situează este redistributiv (destructiv-constructiv), deci el este abordabil mai degrabă cu ajutorul categoriilor logice și matematice, decât cu ajutorul celor pur lingvistice; 2. este o permutare de texte, o intertextualitate: în spațiul unui text mai multe enunțuri luate din alte texte se încrucișează și se neutralizează"41. Printre mecanismele care stau atât nu la baza evoluției literare, cât a transformării textelor un rol determinant îl joacă interacțiunea textuală care se
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
subcapitole cu un fals ton didactic. Parodia se organizează ca ansamblu ambivalent și totuși opus enunțului originar, căci romane precum Gargantua și Pantagruel sau Don Quijote clamează dreptul literaturii la independență față de epoca predentă, iar nu continuitatea omagială. Totuși, nu întotdeauna intertextualitatea este un semn al parodiei. Două sau mai multe texte pot coexista liniștite fără a avea nimic în comun cu parodia. În cazul intertextualității parodice, textul parodiat este atât de atent selecționat încât să fie recepționat ca atare de cititor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Don Quijote clamează dreptul literaturii la independență față de epoca predentă, iar nu continuitatea omagială. Totuși, nu întotdeauna intertextualitatea este un semn al parodiei. Două sau mai multe texte pot coexista liniștite fără a avea nimic în comun cu parodia. În cazul intertextualității parodice, textul parodiat este atât de atent selecționat încât să fie recepționat ca atare de cititor, nu interpretat ca o addenda. Nu lipsesc nici umorul, nici asumarea ludicului; parodia este o convenție acceptată, la început în joacă (și) de cititor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cel care va citi ultimul"52 (trad. n.). Din complexa relație pe care unul sau mai multe texte o stabilesc în raport cu celelalte, precedente, contemporane lui sau anterioare, în sfera transtextualității 53, pentru G. Genette au rezultat cinci domenii de studiu: intertextualitatea, paratextualitatea, metatextualitatea, arhitextualitatea, hipertextualitatea. Dintre aspectele menționate mai sus ne interesează în mod deosebit hipertextualitatea. Acest termen denumește "orice relație reunind un text B [pe care-l voi numi hipertext] cu un text anterior A [pe care-l voi numi
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
frumos și convingător. În ciuda distanțării temporale, nu lipsesc deci rețelele prin care opera literară se atașează contextului extraliterar, sociologic, după cum nu sunt puține nici referirile la procedeul (desigur, pe atunci cultivat încă simplist, dar însoțit și de distanțarea specifică ironiei) intertextualității etc. O legătură strânsă se stabilește pe terenul culturii antice între parodia literară și atitudinea controversatelor personaje mai sus amintite, caracterizate de luarea în deriziune a subiectelor/ operelor serioase. Problema originalității cu care sunt confruntați autorii puși în fața "eternelor" teme
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]