1,253 matches
-
bună. 6 Kerleroux, apud Noailly (1999). 7 Iordan (1975: 255); un alt tip de elipsă a adjectivului din sintagma nominală e relevat de Bally (1951: 278): E un frig......! e de o frumusețe.....!, în care adjectivul "mare" e compensat prin intonație. 8 Pană Dindelegan (2003c: 27-28) prezintă aspectele legate de substantivizarea adjectivelor determinative (individualizatoare/clasificatoare) și calificative (evaluative), semnalând și testele caracteristice pentru statuarea celor două mari clase de termeni. 9 Membrii organizațiilor politice sau reprezentanții orientărilor ideologice sunt, în general
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
prima consoană a silabei accentuate. Accentul poate fi singurul element pe baza căruia se face distincția între cuvinte aparent identice: hba (rădăcina Wb<?) și wba (rădăcina Wb?<). În zilele noastre, fiecare comunitate iudaică (așkenazi, sefaradică, babiloniană, yemenită etc.) folosește diferite intonații în lectura publică a textului biblic. Mai mult chiar, există diferențe chiar și între formele de intonare a textului Torei, a lecturilor din Profeți, a cărții Plângerilor. Prin urmare, este destul de complicat să precizăm în ce măsură aceste intonații folosite în zilele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
etc.) folosește diferite intonații în lectura publică a textului biblic. Mai mult chiar, există diferențe chiar și între formele de intonare a textului Torei, a lecturilor din Profeți, a cărții Plângerilor. Prin urmare, este destul de complicat să precizăm în ce măsură aceste intonații folosite în zilele noastre reflectă sistemul de accentuare folosit în Israel, atunci când masoreții tiberieni le-au fixat pentru prima dată1. Trebuie precizat, în același timp, că frecvența cu care sunt folosite accentele depinde de considerente de ordin muzical; astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de pe stradă pândit momentul când să te strecori și prin săli înfrigurat și șiroind până la prima bancă venit dală de marmură pe care să te prăbușești sufla usca apoi la naiba departe când era"10. Interesul pentru istoria limbii, pentru intonație, pentru nuanțe, îi permit autorului să constate slăbirea opoziției -ci / là, în favoarea adverbului -là, ce capătă valori mai abstracte, începând chiar cu secolul al XVIII-lea, când se folosește pentru a marca excluderea celuilalt sau, dimpotrivă, admirația față de celălalt. Sunt
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
decât o atitudine ironică. Catherine Kerbrat-Orecchioni a reafirmat caracterul constitutiv ambiguu al ironiei și rolul contextului în detectarea unor contradicții între enunț și ceea ce se știe despre referent și a unor contradicții între enunț și sistemele de evaluare proprii locutorului. Intonația în exprimarea orală, procedee tipografice (ghilimele, italice, puncte de suspensie, semnul exclamării) în scris, o formulare exagerată, adverbe și expresii (de tipul firește, desigur, după cum se știe) sunt indici facultativi ai prezenței ironiei. Sensul implicit este evident, adevăratul sens. Dan
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
se revendicau pe atunci din structuralism, se făcea prea puțină "lingvistică", în sensul unei discipline care ar fi studiat proprietățile limbilor naturale: nu se punea problema grupurilor nominale, a determinării, a aspectului, a tematizării..., nici măcar a dialectului, a variațiilor, a intonației etc. Se manipulau în special noțiuni precum "paradigmă", "sintagmă', "conotație", "semnificant", "actant"... De fapt, "imperialismul lingvistic" a fost cu precădere un imperialism semiologic, care privilegia noțiuni comune diversității materialelor semiotice (cinematografiei, benzilor desenate, imaginii, teatrului, literaturii scrise...), evitând să pună
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și devalorizarea legată de o distanțare mai abstractă. În virtutea unei ambiguități ce nu poate fi clarificată, domeniul lui -là poate marca atât excluderea de sine (distanțare admirativă), cât și excluderea celuilalt (respingere). În aceste condiții, cet homme-là poate lua, în funcție de intonație, inflexiunea laudei sau a disprețului. În Jocul dragostei și al întâmplării, de Marivaux, Silvia spune despre Dorante pe care începe să-l iubească: "Băiatul ăla nu e prost și nu o plâng pe servitoarea ce-l va lua de bărbat
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cuvintele dintr-o limbă străină și zgomotele ar face parte din aceeași categorie. Regăsim aici obsesia muzicii atât de caracteristică esteticii lui Céline. Ceea ce în scris este marcat prin ghilimele sau prin italice poate fi evidențiat la oral printr-o intonație corespunzătoare. Ilustrativ în acest sens este fragmentul următor din Marivaux (sublinierea ne aparține): Domnul Orgon: Deci acest băiat care tocmai a ieșit îți inspiră antipatia asta extremă pe care o ai pentru stăpânul său? Silvia: Cine? Servitoul lui Dorante? Domnul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
prezenta un citat, însă sub nicio formă nu prezintă o garanție a obiectivității. Aici discursul raportat nu există decât prin discursul care citează, care construiește, așa cum îl înțelege, un simulacru de discurs citat. Printr-o punere deosebită în context, prin intonație, decupaj... se poate deturna complet sensul unui text, care, din punct de vedere al literalității, nu se îndepărtează totuși de original. Provincialii lui Pascal sunt ilustrarea perfectă a acestui fapt. În discursul direct, citatul presupune ca raportorul să disocieze cele
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
are deictice care sunt opace pentru cititor. Eventual, doar prin discursul care citează, naratorul îi va permite să identifice persoane, locuri, momente. Referentul deicticelor nu este singurul aspect din discursul citat care trebuie redat prin interpretarea discursului care citează: debitul, intonația, accentul, mimica... sunt supuse aceleiași constrângeri. Fragmentul citat din Zola nu oferă informații de asemenea natură; în schimb, același personaj, câteva rânduri mai sus, își vede vorbele legate de "spune cu râsul lui răutăcios...". De altfel, tot așa se pune
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cotext potrivit sunt "deturnate" către o interpretare în termeni de expresie. O astfel de disimetrie poate fi ușor explicată: nu atât verbul este cel ce permite identificarea unui discurs direct, cât ruptura dintre două situații de enunțare (pauza, schimbarea de intonație, diferitele procedee tipografice). În mod cert, prezența unui verb de expresie contează în această întrerupere, însă ea nu este indispensabilă, cotextul putând fi suficient pentru a marca schimbarea spațiului enunțiativ. De asemenea, în fragmente precum: Îngăimă: Nu! Mă speriați! Mă
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
răspunde numai la Întrebări sau comenzi verbale; timpul de reacție moderat; În vorbirea reflectată nu există distorsiuni ale sunetelor, apar doar rare inversiuni sau omisiuni; vorbirea independentă este calmă, corectă, clară, afectuoasă, cu rare inflexiuni ale timbrului; recitarea este fără intonație; prezintă tulburări de scris-citit (dislexo-disgrafie): citire - ritm foarte lent, cu multe greșeli datorită nerecunoașterii literelor, nu reușește să Înțeleagă semnificația celor citite; scriere - copierea și transcrierea se realizează cu dificultate, Într-un ritm lent, după dictare reușește să scrie doar
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Maria BOZ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2167]
-
relații. 3. introducerea copilului Într-o situație de explorare și manipulare, pentru a descoperi proprietățile dinamice și relaționale ale obiectelor și fenomenelor din lumea Înconjurătoare. A doua funcție este susținută de strategii de modelare structurală, cum ar fi, folosirea unei intonații exagerate, reducerea lungimii și complexutății mesajului verbal adresat copilului, reducerea complexității conceptuale sau semantice a conținutului lexical adresat copilului și, parafrazarea și repetarea frecventă a mesajului verbal destinat copilului. În cazul predării limbajului, educatorul trebuie să-și adapteze comportamentul nonverbal
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
prin suport vizual, imaginația este reproductivă, memoria este de scurtă durată, vocabularul activ slab dezvoltat, prezintă dificultăți În decodarea semantică Limbajul persoanelor deficiente de auz este puternic influențat de deficiența senzorială existentă. Astfel, În planul vorbirii, modul de exprimare nearmonios, intonația stridentă sau monotonă, ritmul și calitatea articulării perturbă inteligibilitatea vorbirii. În cazul persoanelor hipoacuzice, care au posibilitatea de a percepe unele sunete și cuvinte, vocabularul se dezvoltă mai repede În raport cu cel al indivizilor cu deficiență auditivă profundă, aceștia ajunând să
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
În silabe, legarea silabelor În cuvinte, propoziții și fraze sunt aspecte de ordin material al vorbirii. Aceste aspecte sunt discriminate prin tact și auz, dar pot fi observate chiar și cu ochiul liber. Elementele prozodice ale vorbirii: accentul, ritmul și intonația sunt importante deoarece ajută la stabilirea de raporturi logice Între cuvinte, sintagme și propoziții și predau o stare sufletească. Ritmul vorbirii. Noțiunea de ritm este foarte complexă. Prin ritmul vorbirii Înțelegem viteza de emitere a cuvintelor pe o unitate de
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
Dacă ritmul este corect, atunci aceste greșeli nu reduc inteligibilitatea vorbirii; ex: cuvântul „ Îmbrăcăminte” pronunțat greșit, dar cu un ritm corect, devine inteligibil. In clasele mari, educarea ritmului se completează cu formarea și consolidarea autocontrolului asupra inflexiunilor vocalice cerute de intonație și modularea conștientă a vocii pentru a reda anumite stări. Ritmul, accentul și intonația sunt dependende de durata pronunțării și de ritmica respiratorie. Pentru a nu altera pronunția și prin urmare sensul cuvintelor trebuie să se stabilească În echilibru Între
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
pronunțat greșit, dar cu un ritm corect, devine inteligibil. In clasele mari, educarea ritmului se completează cu formarea și consolidarea autocontrolului asupra inflexiunilor vocalice cerute de intonație și modularea conștientă a vocii pentru a reda anumite stări. Ritmul, accentul și intonația sunt dependende de durata pronunțării și de ritmica respiratorie. Pentru a nu altera pronunția și prin urmare sensul cuvintelor trebuie să se stabilească În echilibru Între fonație și respirație. Formarea abilităților de comunicare la copiii deficienți de auz prof. Sasu
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
sau fonartria sau tehnica vorbirii) este parte componentă a procesului de demutizare și presupune: formarea și exersarea respirației exersarea organelor fonatorii educarea sensibilității vibrotactile și interacțiunea analizatorilor emiterea și formarea vocii corectarea defectelor de pronunție Învățarea elementelor prozodice ( ritm, accent, intonație) d) lexicul ( vocabularul) Îmbogățirea vocabularului pentru surzi este de o importanță cardinală căci numai astfel se trece spre abstractizare și generalizare. Trebuie să stăpânească forme flexionale pentru a Înțelege corect mesajul și pentru a construi mesaje inteligibile. Pentru a Înțelege
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
care adeseori comite greșeli. 1.1. Formulele de adresare Mijloacele lingvistice prin care destinatarul unui enunț este indicat explicit se numesc formule de adresare 1. Caracteristica lor principală o constituie decodarea deictică și din acest motiv elementele extralingvistice - gesturi, mimică, intonație - joacă un rol important. Clasele morfologice reunite de această funcție pragmatică sunt pronumele alocutive (personale și de politețe), numele în vocativ și interjecțiile de interpelare. Deoarece aparțin planului vorbirii directe, formulele de adresare au o mai slabă legătură gramaticală cu
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
la uzualele forme de somație 155: solicitări, apeluri sau chiar ordine care stabilesc un raport "viu și imediat" între locutor și partenerul său direct de dialog. Spre deosebire de abordarea satirică și/sau pamfletară, aici, atât prin construcția sintactică, cât și prin intonație, prezența locutorului în discurs se face simțită în cel mai obișnuit și convențional mod, mai ales prin ritualul formalităților: "vă rog", "primiți", "vă trimit" etc. Fiind vorba de o comunicare cu adresant identificat și nominalizat, care se desfășoară într-un
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
rădăcini adânci și delicate care îl leagă pe un om de pământul unde s-au născut și au murit strămoșii săi, care îl leagă de ceea ce lumea gândește și mănâncă, de obiceiuri ca și de hrană, de zicerile locului, de intonațiile țăranilor, de mirosurile țărânei, de sate și de aerul însuși". Intimitatea și legăturile sunt cu atât mai subliniate cu cât vor fi răvășite de prezența invadatoare a ceea ce nu poate fi numit. În ceea ce-l privește pe Camus, el ne
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
urmărind selecția fonemelor (nu a sunetelor particulare), ceea ce le conferă altă frecvență decît frecvența lor obișnuită în limbă (idee reluată în studiile de statistică, astăzi), dispoziția lor în scheme eufonice pe bază de contraste, nu numai de reluări (sugestii muzicale), intonația, ritmul etc. Paul Delbouille, Poesie et sonorite, Paris, 1961, reia unele idei ale lui Mukafovsky, insistînd asupra valorilor semantice ale contrastelor fonologice. Sextil Puscariu a intercalat în Limba română, București, 1940, voi. I, o convingătoare analiză a muzicalității poemului Rugăciune
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
limbajul nostru rămâne oare același? Sau nu cumva limba noastră suferă unele mutații, implicând și consecințe asupra structurilor mintale? Potrivit unor studii (citate de Pânișoară, 2004, p. 78), o proporție de 55% din comunicarea interumană este nonverbală, 38% este paraverbală (intonație, volumul vocii etc.) și numai șapte procente reprezintă comunicarea verbală. Aceste date arată, de altfel, relevanța mutațiilor la nivelul limbajului scris. Nu suntem oare martorii apariției unei noi forme de comunicare, diferită de cele enumerate mai sus? Dacă da, atunci
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
parcurge o gamă de nuanțe care cresc treptat în intensitate. De obicei simplă, cu un stil lipsit de podoabe, s. are efect în cazul în care este relatată de un povestitor talentat, înzestrat cu un anumit dar al expunerii (cursivitate, intonație, mimică). Se apropie uneori de basmul fantastic datorită unor elemente, procedee sau personaje specifice acestuia, existente și în cuprinsul ei (ființe cu puteri supranaturale, obiecte miraculoase). În alte cazuri pătrunde în zona basmului animalier, luând naștere s. explicative cu caracter
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289735_a_291064]
-
studiată formă a comunicării umane; are formă orală și scrisă, folosind așadar canalul auditiv și vizual; * Paraverbalănu poate exista decât în interdependență și concomitent cu cea verbal, constând în caracteristicile vocii, particularitățile de pronunție, intensitatea rostirii, ritmul și debitul vorbirii, intonația, pauza etc. * Nonverbalăinformația este codificată și transmisă printr-o diversitate de semnale legate de postura, mișcarea, gesturile, mimica, înfățișarea partenerilor, privirea, orientarea corpului, distanța etc. * Mixtăconstă în combinarea tipurilor precedente; După finalitatea actului comunicării: * Accidentalăconstă în transmiterea întâmplătoare a unor
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]