251,740 matches
-
Bratu Elian Sigla familiară, mitizată de adolescenții generației mele, LP desemna discul de lungă turație, long play-ul pe care ascultam, în anii '70, muzica �străină", cenzurată de educatorii noștri, grijulii să nu ajungem cosmopoliți. Erau formații și interpreți fabuloși, intrați în legendă, a căror alchimie sonoră nu mai poate fi acum nici măcar plagiată. Din acel sound, alcătuit de creatori care descifrau bine partitura și legile armoniei, se construia o stare privilegiată, o zonă fragil-subiectivă, un teritoriu interzis neinițiaților, o intimitate
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
gândește numai la boala lui și nici măcar nu mulțumește?" Ascetul se oțărește: "O lași pe femeie să-mprăștie pe capul tău un ulei scump! De ce să nu-l vinzi ca să cumperi mâncare?" Surâzând, Iisus ține ușa deschisă. Iar războinicii luminii intră, nesocotind urletele isterice." Iluminat sau, mai exact, fecundat de scânteia divină, războinicul luminii aparține arhetipului primordial al eroului civilizator: ,,Războinicul luminii are în sine scânteia lui Dumnezeu. Destinul lui este acela de a sta cu alți războinici, dar uneori simte
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
mic care explica la vizitatori că așa s-a născut și purta alte discuții Între adulți. Asta era atracția cea mai mare În afara circului, am admirat tot ce era acolo și m-am hotărât ca imediat, la primul spectacol, să intru să-l văd, ca să pot pleca mai devreme acasă. Dar mă frământa o Întrebare - cum ajung acasă atâta drum și ce mănânc, fiindcă Începuse să mi se facă foame. La intrare se ridică o perdea când intrau oamenii la spectacol
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
primul spectacol, să intru să-l văd, ca să pot pleca mai devreme acasă. Dar mă frământa o Întrebare - cum ajung acasă atâta drum și ce mănânc, fiindcă Începuse să mi se facă foame. La intrare se ridică o perdea când intrau oamenii la spectacol, m-a furat miracolul circului din interior, numai ce puteam „fura” prin perdea, ajung la ușă, scot banii și când să ajung la casă vine o doamnă, mă i-a de gât, mă Împinge Înăuntru și strigă
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
o doamnă, mă i-a de gât, mă Împinge Înăuntru și strigă: : - Gata până aici, biletul dvs.? Hai, ultimul. Era un domn În spatele meu, cred că eu am fost confundat cu un membru al unui grup de copii ce au intrat Însoțiți de o doamnă Înaintea mea, cred avea o mână de bilete. În interior am fost plasați Într-o lojă din care se vedea foarte bine spectacolul, oprită cred special pentru acel grup de copii unde m-am așezat și
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
public - un fulg de păsărică. De acolo am văzut spectacolul până la sfârșit bineînțeles că am fost servit cu limonadă Împreună cu orchestra. Am ieșit afară la terminare dar un domn din incinta circului mi-a zis: - Dacă vrei, poți să mai intri odată pe gratis fiindcă avem un spectacol de excepție. Eu nu știam ce e acea „excepție” și curios să o văd am rămas și am văzut și acel spectacol. Într-adevăr excepțional, cu multe animale, șerpi, lei, elefanți, lupi, vulpi
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
în timp ce perseverentul Jay a devenit cel mai enervant de eficient angajat al agenției guvernamentale neoficiale care monitorizeză ființele extraterestre infiltrate pe Terra. Dar, apariția malefic-seducătoarei extraterestre Serleena (Lara Flynn Boyle) necesită reunirea forțelor celor doi agenți și "Bărbații în negru" intra, din nou, în acțiune... Sn cinema - mai ales cel hollywoodian - legea e lege: succesul de box-office cere urmărea! Or, "Bărbații în negru" I , cu cele 587 de milioane s încasați în lumea întreagă, a devenit în anul lansării (1997) filmul
Trei filme de vacanță by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14883_a_16208]
-
fost membru al Filarmonicii bucureștene; astăzi este primul violonist al Orchestrei Simfonice din Berna. În afara dăruirii cordiale, a celei profesionale, în adevăr exemplare, reușește să determine un flux al încrederii privind orientarea sprijinului financiar. Căci Sala Festivă a Primăriei a intrat în circuitul lăcașurilor de cultură muzicală de la noi, iar aceasta prin obținerea de fonduri provenite din Elveția, fonduri ce au făcut posibilă achiziționarea în urmă cu doi ani a unui nou pian de concert; ...iar elevii școlii de muzică din
Sezonul estival by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14908_a_16233]
-
explică de ce plusurile la capitolul extern nu i-au adus beneficii în planul luptei politice interne. Petre Roman are disperată nevoie de-o trambulină aici, acasă, iar Ion Iliescu e neîntrecut la acest capitol. Pe de altă parte, președintele însuși intră într-o altă etapă biografică. Nimeni nu știe cum va arăta cariera lui după plecarea de la Cotroceni. Va redeveni șeful P.S.D.R.-P.S.D-ului? Ultimele evoluții arată că Adrian Năstase nu e deloc încântat de perspectivă - vezi propunerile privind
Partidul numelor parfumate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14918_a_16243]
-
în subsol"; "să fie cerul plin de porumbei, albi, cum sînt gingiile pline de dinți? - Să mănînce ideea capitalismului! Sigur este mult mai bine să creștem porumbei! Aceștia o să-i sperie, căci își fac cuib în căștile soldaților, să le intre puf în ochi!" Cartea însă nu este numai o colecție de monștri, pasajele de genul celor citate sînt departe de a fi gratuite. în lumea care și-a pierdut fundamentele, se văd semnele bolii. Pînă și visele intercalate parăzilor interminabile
Amintiri despre copiii sovietici by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14948_a_16273]
-
văd semnele bolii. Pînă și visele intercalate parăzilor interminabile, cele în care Sophie se plimbă cu tatăl ei printr-o zi-vară eternă, sînt purtătoare de morb: "se strecurase boala ca un puf alb de pe copacii mari din fața școlii, care le intra în nas și în ochi. Vîntul ușor îl purta peste tot și-l așeza, jos în păr și pe haine. îl respirau amîndoi și ea își ducea degetele mici la nas să se scarpine. Și-l scotea din ochi, puful
Amintiri despre copiii sovietici by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14948_a_16273]
-
octombrie, la următorul salariu. "Nu mai avem hîrtie pentru chitanțe", vine replica din zid, "doriți să continuați ?" La așa ceva chiar că nu mă așteptam. Plouă. Ploaie puternică și de durată. O mașină de la " Curățenia orașului" stropește impasibilă bulevardul. Dau să intru la magazinul Nick din Piața Amzei. Zăresc în fața ușii o bătrînă, ca bunicile din povești, cu părul alb, curat îmbrăcată, zîmbitoare. Mă pregătesc să o ajut să deschidă ușa. Nu apuc, pentru că femeia ia mînerul cu ambele mîini și mă
Vara în capitală by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14935_a_16260]
-
Caragiale. Am rămas datoare cu identificările, parte definitorie pentru unitatea valorică a ediției; cu textele introduse, fără să fi fost incluse, chiar dacă uneori au figurat ca titlu sau motiv de meditație; cu contribuțiile mari ale unor publicații, de unde identificările au intrat masiv în vederile unor cercetători. Fără a uita contribuția fondului de manuscrise care, ca și accesul la periodice, presupune minuțioasă implicare, dozat și chibzuit cântărită. Autorii ediției au conștiința că de datoria lor este să efectueze o lectură de tip
Integrala Caragiale (II) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14931_a_16256]
-
lecții de vals vienez" (Vizita maestrului de vînătoare). Dar "timpul n-are răbdare", înaintînd către noi cu ajutorul corespondențelor unui baroc pluriepocal, menit a sugera derizoriul unui prezent prezumțios sub pojghița subțire a căruia se disting figuri, gesturi, ritualuri revolute: "trenul intră grațios în gara împodobită/ cu ghirlande împletite din urechi de mistreț// ave ave tună mulțimea hăitașilor/ ave ave răspund piculinele cerului dezinfectat// primarul întinde maestrului de vînătoare pîine și sare/ de emoție primarului i se desprinde barba solemnă// corul fotomodelelor
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
după ultimele canoane ale artei postmoderniste/ o vastă crescătorie de vulturi pleșuvi// maestrul de vînătoare își potrivește patriotic cravata" (ibidem). Istoria pare să fi obosit. Aidoma unui trup bolnav, ea a părăsit treptat zona pitorescului chezaro-crăiesc, încă reconfortant, spre a intra în Purgatoriul sordidului, al citadinismului mizer, al "eternității" ce se batjocorește pe ea însăși. "Speranța" nu-și mai are locul într-un asemenea context decăzut decît în chip convențional, apendice al "cuviinței" demonetizate: "blocuri de case ursuze și afumate/ împodobite
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
politică", devine acum dezgust atroce, vehemență a refuzului fățiș. Contemplativul, visătorul bard ajunge a mînui aquafortele negației înverșunate. Umbră neagră, swiftiană, a lirismului, pamfletul se exercită plenar, ca o reprezentanță a acestuia într-un climat ostil: "pe neașteptate gulliver/ a intrat în sala de ședințe a parlamentului// unii au tresărit din somn alții/ au încremenit cu ziarul în mînă altuia/ i-a rămas broasca discursului în gît/ altuia i-a plesnit șoricul feselor// gulliver i-a cercetat meticulos cu lupa/ a
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
text, așa cum ni s-ar putea înfățișa o floare presată între pagini de carte. Trecîndu-l în regimul imaginarului, s-ar zice că poetul încearcă a salva acea "esență divină" a multiplicității amorurilor "descompuse" pe care o cînta Baudelaire: "vîntul iernii intră ușor pe sub ușă/ îți învelești picioarele în pled/ fulguirile penumbre îți apasă pleoapele/ degetul rămîne în cartea închisă/ ce păsări vin dinspre sud? ce tigri/ vin dinspre nord? cineva bate clapele/ pianului îmbătrînit în pod visezi și nu visezi/ la
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
și nu visezi/ la capătul aleii apare ființa care ți-a fost/ logodnică sînii îi sunt lumină de dimineață/ întinzi mîna spre vălul ei de iasomie/ și vălul se deșiră în negre fire de ani/ vîntul scutură coșul acoperișului nins intră/ ușor pe sub ușă te trezește zvîcnetul/ din degetul rămas în cartea închisă" (Înserare). Declarîndu-se a se afla ancorat "în golful solitudinii", poetul nostru captează o senzualitate fantomatică, redusă la simboluri florale și osteologice: "doar pentru tine mai culeg trandafiri/ doar
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
cumva o altă limbă, că, deși lucrează cu un material social și istoric comun cu alți scriitori (Bălăiță, Ivasiuc) pare că vorbește dintr-o altă provincie literară, ceea ce atrage în primul rînd e personajul. Oscar Rohrlich (numele real al scriitorului) intră în literatură cu o scenă care amintește de Mihail Sebastian. Aceeași problemă a numelui străin, greu de pronunțat, aceeiași profesori care antipatizează numele și în consecință și copilul, același efect de simpatie la cititor. Două lucruri însă esențial diferite: lipsa
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
meu oasele-mi sunt neputincioase și sărace cuvântul arde în tristețe pentru tine. * * * Neliniștea domnește în ierburi colibele sunt cuprinse de încordare mă lovește clopotul Doamne Dumnezeul meu sălbatici sunt porumbeii neliniștită este chiar luna cu secera ei care îmi intră în carne Doamne chiar și în grajd este neliniște și la marginea gârlelor unde rămâne zăpada Dumnezeul meu până șI copacul și peștele sunt pătrunși de neastâmpăr. * Vocea ta va fi vocea mea în amărăciune vocea ta care scutură moartea
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
din care participanții își alegeau cîteva exemplare, pe care autorii le semnau, scriau dedicații pentru diverse persoane... Iar după aceea, toată lumea mînca. Pe banii cui? Fiecare plătea. În afară de mine (și, probabil, de ceilalți invitați). Oricum, suma era modică. În preț, intra un fel cu carne și acest "mille feuilles", o prăjitură. O aluzie destul de evidentă la literatură. Se pare că, pentru mine, seara asta a fost un succes. Fără să mă fi așteptat, subiectul s-a dovedit extrem de atrăgător pentru publicul
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
foarte intensă, care era, spune Benjamin, aproape aceea a unui detectiv. De multe ori, mi s-a întîmplat și mie să mă simt ca un detectiv. Îmi spuneam că, da, eu notez ce se întîmplă, dar am o privire indiscretă, intru în viața oamenilor. Pentru că una e să te așezi să bei un pahar și să nu te uiți la ceilalți. Dar cînd începi să te "fixezi", să-ți îndrepți privirea asupra anumitor scene, fără voia ta, intri în viața oamenilor
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
o privire indiscretă, intru în viața oamenilor. Pentru că una e să te așezi să bei un pahar și să nu te uiți la ceilalți. Dar cînd începi să te "fixezi", să-ți îndrepți privirea asupra anumitor scene, fără voia ta, intri în viața oamenilor. Este ceva de-a dreptul fascinant. Și atunci am continuat. Mi-am dat seama că pot să dau o imagine asupra fenomenului pe care-l reprezintă cafenelele, în special la Paris. Așa că, de la cafenelele de la Paris, cu
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
reprezintă cafenelele, în special la Paris. Așa că, de la cafenelele de la Paris, cu care am început, am trecut apoi și la altele. În general însă, totul a fost spontan. De exemplu, eram invitată de cineva, în alt cartier, ajungeam prea devreme, intram într-o cafenea, începeam să scriu și constatam că tipologia acelei cafenele e complet diferită de aceea din cartierul meu. E un lucru specific cafenelelor faptul că diferă extrem de mult și reprezintă diversitatea cartierelor. Deci n-am pornit de la livresc
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
din 1989 - s.n., n.n.) deschidea seria unor volume înrudite conceptual, consacrate centenarului cinematografului din 1995 (...), lucrări (care - n.n.) au apărut în Franța, Germania, SUA, Marea Britanie ulterior volumului nostru". Cert e că, după primul cuvînt atestat prin asamblajul invocat, s-a intrat în angrenajul fatal al ambiției de a deține și ultimul cuvînt - sinteză implicită a "seriei de volume", prin trecerea comasată de la "mica enciclopedie" (605 pagini format 13/20) la "istoria cronologică" (678 pagini format 17/24). Impresia unor rime vindicative
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]