528 matches
-
pe geamul imens din fața noastră, dând impresia că poartă o coroniță aurie. Mulțumesc mult, am spus recunoscătoare când am terminat. Parcă mă simt iar ca un om. Nu știu de ce îți faci asta, a spus ea, mai degrabă tulburată decât intrigată. Pentru că e la îndemână! am sugerat eu. S-a uitat la mine inexpresiv. Nu aveam chef de diplomație, așa că am trecut direct la subiect. —Uite, Judy, Tom mi-a spus că vrei să vorbești cu mine în legătură cu Lee și Claire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
câteva săptâmâni. — Dar te mai gândești în continuare la ce mi-ai spus atunci, la Lee și la iubita ei secretă și așa mai departe? Pentru că i-am spus lui Judith după ce am vorbit cu tine - eram și eu destul de intrigată - și a turnat atâta apă rece peste, încât m-am dezumflat de tot. Tot felul de metafore. Mâncam o Mocha Macaroon Fancy și intenționat am așteptat până am terminat-o, lingându-mi degetele, înainte să răspund. Voiam să văd dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
proprie ortodoxiei rusești?”), dar și cu meditații interesante, de școlită turistă („pînă la douăzeci și ceva de ani, femeile sunt superbe. După aceas tă vîrstă, devin uriașe. Și cum nu am văzut nici măcar un singur bărbat arătos, m-am Întrebat, intrigată, cu cine și fac femeile cele uriașe, fetele lor superbe?”), scrie Marta Pe treu. Finalul contribuției ei este revelator pentru importanța călătoriei :” Poate că Bulgakov n-a fost prezent la Moscova, la Întîlnirea cu mine. Dar maestrul și Margareta sa
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
este studiat discret, dar stăruitor. Cercetează atent sala. Reperează imediat locotenentul neamț care zâmbește politicos atunci când ochii lor se întâlnesc. Remarcă gesturile stilate și sigure, dar mai ales privirea intensă a ochilor albaștri din spatele ochelarilor rotunzi, cu ramă metalică subțire. Intrigat, reușește grimasa vagă a unui răspuns. Lângă el, încruntat, SS-istul bea cu înghițituri lacome lichidul rubiniu din pahar. Hârcile de pe petlițe lucesc sinistru și pentru un moment, Marius încercă sentimentul că se află în fața unui ritual canibalic unde călăul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
totul în jurul tău sărea brusc in aer. Astfel de capcane puteau rade o companie întreagă într-o singură clipă. În cele din urmă văd drumul. Se desfășoară în fața lor, tăcut și alb. Deodată, Romulus îl înșfăcă de braț cu putere. Intrigat, Marius se întoarce spre el și vede mișcarea negativă din cap a acestuia. Cum nu vede sau aude nimic care să-i atragă atenția, întreabă din ochi ce se întâmplă dar Caftoi îi face semn să aibă răbdare. Curând, pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că irochezii primiseră ceea ce meritau. Aici igalaq își întrerupse povestea, scuzându-se și spunând că va reveni curând. — Mă bucur că igalaq a sfârșit totuși prin a avea copii, sparse Xiao Yu tăcerea, privind-o pe Chena cu un aer intrigat. — Nu tocmai, spuse Chena zâmbind. Igalaq a crescut mai mulți copii rămași orfani, printre care și pe mama mea. Asta pentru că a moștenit ceva avere de la tatăl ei, pe care a cheltuit-o ajutându-i pe ai săi. — Nu numai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de alocații. L-am întrebat pe Sailasi ce reprezenta în definitiv insigna pe care o purta în piept. m-a privit cu un fel de mirare plictisită și mi-a spus un singur cuvânt : — Rangers. — Cum adică rangers ? am întrebat intrigată să aud un cuvânt englez în Québec, și mai ales din gura unui inuit. mi-a făcut semn spre Jennifer, s-o întreb pe ea, și mi-a întors spatele. — E miliția inuită, m-a lămurit Jennifer. Din cauza numărului redus
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
șapte de ani, cu silueta ei scundă, Îndesată și cu plasa ei de păr impunătoare, bunica mea era foarte potrivită pentru a bloca drumurile oamenilor. În spatele ei, În bucătărie, se Întrunise numerosul contingent feminin al acelei zile, râzând și șușotind. Intrigat, Capitolul Unsprezece s-a aplecat Într-o parte ca să vadă ce se petrece, dar Desdemona a Întins o mână și l-a ciupit zdravăn de obraz. Odată ce-i recaptase atenția, a trasat În aer conturul unui dreptunghi și a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
reuși să fie condițional: sosi acasă În jurul orei trei după amiaza cu un mare buchet de garoafe și un carton de prăjituri. Apăsă butonul soneriei după un cifru convențional dar, cum fata nu-i deschise ușa, intră În apartament oarecum intrigat. O strigă În câteva rânduri scotocind unele locuri unde se putea ascunde, având convingerea zâmbind, uneori fata se ținea de glume. Atena Însă, nu era În casă. “Desigur s’a plictisit... A ieșit afară să se plimbe puțin, numai de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
que nada, Somewhere, over the rainbow, Wonderful life sau Can’t help falling in love. Cuiva îi dau lacrimile. Închei cu Alex Vasiliu. „Povestea festivalului înainte mult mai este. Dar nimic nu trebuie spus până la sfârșit. Importante rămân chipurile curioase, intrigate, mulțumite, radiind de încântare sau de-a dreptul emoționate, pe care le-am văzut de zece ori în luna mai, la toate festivalurile «Richard Oschanitzky». Ce a mai fost, poate vom spune la anul. Nu vă grăbiți să aflați totul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
fac acest lucru în amintirea părinților mei, mărturie a unei recunoștințe pioase. Se făcuse liniște în bucătărie. Judit închisese radioul, părea furioasă, după cum ea însăși mi-a destăinuit mai târziu, la telefon. - Dar acum ești pensionar, i-a strigat ea intrigată. Atâta vreme am așteptat să avem și noi timp să călătorim prin lume, așa cum fac pensionarii! De altfel e ceva neobișnuit, ca să nu zic deplasat, ca în timpul nostru cineva să se apuce să scrie de mână un sul al Torei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
poate chiar de pe câmp, cu câteva minute mai devreme. După ce a trecut de noi m-am întors, dar mi-am văzut repede de drum, căci în același timp se întorsese și el să privească după noi, cu o uitătură la fel de intrigată ca a mea. Cărarea nu ducea decât la foișor. Ce naiba căuta omul ăsta acolo? Nu-i vedeam pe cei doi alungiți amatori de muzică lăutărească. Aveau oricum un radio vechi, dar bun. În noaptea a treia am visat că merg
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
niște ciorapi de subțirimea și griul pânzei de păianjen, dacă nu chiar din materialul însuși, imaterial, al Arachneei, și de acea inconsistență a unei file de hârtie pe care focul o spuzește, fără s-o mistuie de tot. Tot mai intrigată, mai geloasă, mai nelalocul ei acum, Nora Aron îi spuse lui Vasile, Vasile Elisav, că, atunci când o să vrea să dégaine-eze, să-i dea de știre, ca s-o șteargă-n baie. — Nicio grijă, scumpa noastră gazdă, zise Vasile Elisav, scoțând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
timp, când mă răscolesc gândurile din ceața unor estompate aduceriaminte, îmi simt furia și durerea interioară care mă macină și mă revoltă în fața sorții, zeița Fortuna zâmbindu-mi totdeauna ironic, diminuându-mi bucuria puținelor plăceri. De multe ori mă întreb intrigat, de ce nu am primit și eu un bilet de gală la marele spectacol al vieții?! Iluziile pierdute în copilăria întreruptă, sfâșiată și călcată în picioare mi-au lăsat în urmă cicatrice severe, iar din preaplinul sufletului împătimit de ură izvorăște
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
doar de conștiință, dezavuez modul de a trăi în minciună și ipocrizie, și nu mă regăsesc în el, chiar dacă fac parte din normalul existenței cotidiene. Referitor la indulgența de care am amintit, și nu mă joc cu cuvintele, mă întreb intrigat: Cât să mai tolerăm nedreptățile? Din toleranță în toleranță va ajunge țara bordel! Doamne ferește de priapism la unii „măgari” nelegiuiți care își poartă falusul într-o spectaculoasă erecție, spre deliciul prostituatelor inițiate în materie, care dau cu „păsărica” în populație
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
dinaintea plecării pentru totdeauna într-o țară îndepărtată. A doua zi intră în clasă cu mâna îndoliată și se așeză în bancă cu pelerina pe el, în așteptarea numai a institutorului. - A murit mama mea, explică el colegului de bancă, intrigat. - A murit mama ta? se miră acela ca de un eveniment onorabil. - Da. - Lui Sima i-a murit mama lui! strigă pițigăiat colegulcătre clasă. Copiii se strânseră în jurul lui Felix, privindu-l cu mare curiozitate. - Și acuma nu mai vii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
strigat nerăbdător de glasul Otiliei. - Felix, Felix, vino mai repede, că mă grăbesc! Văzu pe Otilia în trăsura cu doi cai albi, care era închiriată de Pascalopol, și ședea oricând la îndemîna ei, agitând un pachețel cu mâna. Felix alergă intrigat și descoperi că fata avea în mână un pachet de ciocolată fină. - Rupe din el... nu tot... nu tot!Apoi Otilia începu să ronțăie cealaltă jumătate și porni iar cu trăsura. Otilia amesteca o seriozitate rece, blazată cu cele mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
înlesnit. Când, în curând, Pascalopol veni să-l vestească pe moș Costache că avocatul pregătise hârtiile și că trebuia să se pună la dispoziția lui, Costache, în loc să răspundă, arătă cu capul îndărătnic spre Otilica. - Ce s-a întîmplat? întrebă moșierul, intrigat. - S-a întîmplat, zise Otilia,că eu nu vreau să mai pierdețivremea pentru mine. Nu vreau să-mi schimb starea civilă. - Dar, domnișoară Otilia, ce facem noi este în interesul dumitale. - Nu vreau nici un fel de sacrificiu. Mă simt bine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Întrebă cine este. - Haide, domnule, nu fi sălbatic, mai tânăr sunt eu decîtdumneata. Au venit colegii să te vadă. E Weissmann, mai sunt niște domnișoare, ai să vezi. Îmbracă-te repede și vino. Stănică plecă jos, lăsând pe Felix foarte intrigat. Dacă ar fi putut să sară pe fereastră, în curtea vecină, ar fi sărit. Nu invitase niciodată pe nici un coleg acasă și nu-și închipuia cine putea să fie. Auzi câteva note de pian. Cineva încerca stângaci, de nerecunoscut, câteva
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
eu nevoile mele. Să am și eu o mulțumire, să știu că n-am îngrijit degeaba un om. S-au mai văzut bărbați care au înșelat femeile după ani de zile de răbdare. - Și ce vrei? o întrebă moș Costache, intrigat, după câteva insinuări de soiul acesta. - Vreau și eu o mulțumire cât de cât, acolo, cum să zic, dacă nu altceva, să mă treci la testament. Bătrânul recăpătă nervurile de foaie de varză pe frunte și răguși complet: - Ce testament
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a înțeles că nu e vorba de ceva senzațional și mi-a spus, la început, că „e ceva bizar“, că simte ceva neobișnuit. Era ceva fără motiv, ceva care se petrecea doar privind marea în direcția vagă a acelei insulițe. Intrigat, dar cuviincios, fără stridență, bărbatul s-a dus la nevastă-sa și a rugat-o și pe ea să vină să se așeze alături de noi, în locul precis în care insulița apărea în mijlocul mării, ușor la stânga noastră. S-a așezat și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
n-ai nici o grijă, am fost foarte subtilă, adaugă pentru a mă liniști, n-o să știe niciodată. — SÎnt sigură că ai dreptate, reușesc să Îngaim. N-o să ghicească nici Într-o mie de ani. — Ești OK, Emma ? Katie mă privește intrigată. — Foarte bine ! spun cu un acces subit de hilaritate forțată. Foarte bine, zău ! Deci... care e motivul acestei consfătuiri de urgență ? — Trebuia neapărat să-ți spun. Două cappuccino, vă rog. Îmi zîmbește radioasă. N-o să-ți vină să crezi ! — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Eu Întotdeauna i-aș lua partea. Părerea mea, spune Artemis, e că dacă batonul de ciocolată Panther nu merge bine pe piață, ar trebui să renunțăm definitiv la el. E evident că e un copil problemă. Mă uit la ea intrigată. Nu pot să scoată de pe piață batonul Panther ! Ce-o să-și mai ia bunicul cu el cînd se duce la popice ? — O totală rebranduire, o readecvare la cerințele consumatorului, ar fi, pe de altă parte, destul de costisitoare... Începe cineva. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Împrăștiind firimituri de pîine prăjită peste tot și iese din cameră, Împiedicîndu-se ușor de preș. Mă uit În urma ei, siderată. De ce minte ? Oare ce naiba făcea acolo ? Pentru numele lui Dumnezeu, ce poate fi mai jenant ca sexul ? SÎnt atît de intrigată că aproape mi-a revenit buna dispoziție. Sinceră să fiu, nu e cel mai strălucit weekend din viața mea. Lucru la care contribuie și momentul În care vine poșta și primesc o vedere de la ai mei, de la Le Spa Meridien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
două. Ce naiba... Și atunci o văd, prin ușa de la sufragerie. E pe jos, lîngă canapea. O servietă. O servietă neagră, de piele. El e. E Jean-Paul. E aici. În clipa asta ! Înaintez cîțiva pași și rămîn cu ochii la ușă, intrigată. Ce naiba fac ? Nu știu de ce, dar nu cred deloc povestea aia că ar face sex. Dar ce altceva ar putea să fie ? Ce ar putea să... OK... Termină. Nu e treaba ta. Dacă Lissy nu are chef să-mi spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]