KorAP: Find »[drukola/base=intuițiune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 15 >

368 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

ni se da obiecte, trebuie să stea sub reguli apriorice a unității sintetice, după cari reguli singure raportul lor în intuițiune să fie cu putință, id est că trebuie să steie în experiență sub condițiile neapăratei unități a apercepției, în intuițiune, însă sub condițiile formale ale spațiului și timpului, cari condiții constituiesc abia posibilitatea oricărei cunoștințe. 4. Esplicare precursorie a posibilității categoriilor ca cunoștință apriorică Este numai o experiență în care toate percepțiunile se-nchipuiesc a fi în nex general și după

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ames[tecată] de fenomene fără ca din acestea să se poată organiza vreodată o experiență. Atunci însă s-ar omite și orice referare a cunoștinței la obiecte, căci i-ar lipsi conjectura după legi generale și necesarii, ar fi deci o intuițiune fără gândire, dar niciodată cunoștință, și pentru noi ar fi tot atâta cât și nimica. Condițiile apriorice a experienței în genere și cu putință sânt tot într-o vreme și condiții ale posibilității obiectelor experienței. Deci eu afirm că citatele

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cu putință sânt tot într-o vreme și condiții ale posibilității obiectelor experienței. Deci eu afirm că citatele categorii nu sânt nimic alta decât condițiile cugetărei într-o experiență posibilă, precum în aceeași experiență spațiu și timp sânt condiții ale intuițiunei. Categoriile sânt deci noțiuni fundamentale cu scop ca la fenomene să cugetăm obiecte, au dar o valoare obiectivă apriorică; ceea ce voiam să știm. Putința, ba chiar necesitatea acestor categorii consistă în referarea pe care toată sensibilitatea, și prin ea toate

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
reprezintă fenomenele empiric în percepție; imaginația în asociație (și reproducere); apercepția în fine în conștiința empirică a identității acestor reprezentații reproductive cu fenomenele prin cari ele ne-au fost date, prin urmare [în] recognițiune. Însă toată percepția se-ntemeiază pe intuițiunea pură (în privirea-i ca reprezentație, forma intuițiunei interioare, timpul); asociația se bazează pe sinteza pură a imaginației; iar cunoștința empirică pe apercepția pură, adică pe identitatea continuă de sine însuși ce acompaniază toate reprezentațiile posibile. Acestea toate apriori. {EminescuOpXIV

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și reproducere); apercepția în fine în conștiința empirică a identității acestor reprezentații reproductive cu fenomenele prin cari ele ne-au fost date, prin urmare [în] recognițiune. Însă toată percepția se-ntemeiază pe intuițiunea pură (în privirea-i ca reprezentație, forma intuițiunei interioare, timpul); asociația se bazează pe sinteza pură a imaginației; iar cunoștința empirică pe apercepția pură, adică pe identitatea continuă de sine însuși ce acompaniază toate reprezentațiile posibile. Acestea toate apriori. {EminescuOpXIV 412} Dacă voim a urmări fondul intern al

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
EminescuOpXIV 412} Dacă voim a urmări fondul intern al împreunării reprezentațiilor până la punctul în care ele trebuie să se concentreze spre a forma acolo abia imitate de cunoștință pentru-o experiență posibilă, atunci trebuie să-ncepem de la apercepția pură. Toate intuițiunile sânt pentru noi nimic și nu ne pot interesa câtuși de puțin, dacă nu vor fi recepute în conștiință, influez-o ele direct sau indirect, căci numai prin aceasta cunoștința e posibilă. Apriori suntem conștii despre identitatea de noi înșine în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
aparțin împreună cu toate celelalte unei conștiințe, și cel puțin înăuntrul acesteia vor putea fi prin urmare împreunate). Acest princip stă apriori și poate fi numit principiul transcendental a unității celor varie din reprezentațiile noastre (deci și a celor diverse din intuițiune). Acuma într-un subiect unitatea celor varie este sintetică; deci apercepția pură ni dă amână un principiu al unității sintetice a celor diverse din toată intuițiunea posibilă. Această unitate sintetică însă implică presupoziția unei sinteze care, dacă cea dentăi e

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
transcendental a unității celor varie din reprezentațiile noastre (deci și a celor diverse din intuițiune). Acuma într-un subiect unitatea celor varie este sintetică; deci apercepția pură ni dă amână un principiu al unității sintetice a celor diverse din toată intuițiunea posibilă. Această unitate sintetică însă implică presupoziția unei sinteze care, dacă cea dentăi e apriori necesară, cea din urmă trebuie să fie o sinteză apriorică. Deci unitatea transcendentală a apercepției se referă la sinteza pură a puterei de imaginație, ca

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
apriori; căci cea reproductivă presupune condițiile experienței. Deci principiul unității necesare a sintezei pure (productive) a imaginației este, înaintea apercepției, baza posibilității cunoștinței toate, mai ales a experienței. Sinteza varietății din imaginație o numim transcendentală când ea, fără distingere de intuițiuni, se ocupă numai apriori de împreunarea celor varie; și unitatea acestei sinteze se numește transcendentală când se reprezintă ca apriori necesară în predmetul unității primordiale a apercepției. Fiindcă această din urmă (apercepția? ) e temeiul posibilității tuturor cunoștințelor, de aceea unitatea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cunoștințe apriorice pure, cari conțin unitatea necesară a sintezei pure a imaginației în privirea tuturor fenomenelor posibile. Prin urmare puterea de cunoștință empirică a omului conține neapărat o inteligență care se referă la toate obiectele simțurilor, deși numai prin mijlocul intuițiunei și a sintezei 128 v lor prin imaginație, sub care așadar toate fenomenele stau ca daturi la o experiență posibilă. Fiind însă că această referare a fenomenelor la o experiență posibilă este asemenea necesară (pentru că fără aceasta noi n-am

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
mine însumi). Aici deci este o unitate sintetică apriori de recunoscut (a varietății conștiinței), care servă tot așa de bine drept fundament tuturor axiomelor sintetice apriori cari privesc cugetarea, precum și mod analog spațiul și timpul servesc axiomelor cari privesc forma intuițiunei numai. Deci principiul absolut prim și sintetic al cugetărei noastre în genere este că toate conștiințele empirice diverse trebuiesc să fie împreunate într-o conștiință unitară de sine însuși. Însă să nu se scape din vedere că numai reprezentația Eu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
nu o pot avea. Este dar în noi o facultate activă a sintezei celor diverse pe care o numim imaginație și a cărei acțiune exersată nemijlocit asupra percepțiilor eu o numesc aprehensiune. Imaginația e datoare a concentra cele diverse ale intuițiunei într-o icoană; trebuie deci ca mai întîi ea să fi receput impresiile în activitatea ei, prin urmare să le fi aprehendat. Este însă clar că chiar această aprehensiune a celor diverse singură nu poate produce încă nici o icoană și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
experiență. Căci Eul permanent și stabil (al apercepțiunei pure) este corelatul tuturor reprezentațiilor noastre, întru cât ni-i cu putință de-a fi conștii de ele, și toată conștiința de sine e implicată într-o apercepție pură atotcuprinzătoare, precum toată intuițiunea sensibilă ca reprezentație e-mplicată într-o intuițiune pură internă, adică aceea a timpului. Aceasta apercepțiune trebuie să se adaoge imaginației pure pentru ca funcțiunea ei să devină intelectuală. Căci, deși exersată apriori, sinteza imaginației în sine e-ntotdeuna sensibilă, fiindcă împreună cele

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
apercepțiunei pure) este corelatul tuturor reprezentațiilor noastre, întru cât ni-i cu putință de-a fi conștii de ele, și toată conștiința de sine e implicată într-o apercepție pură atotcuprinzătoare, precum toată intuițiunea sensibilă ca reprezentație e-mplicată într-o intuițiune pură internă, adică aceea a timpului. Aceasta apercepțiune trebuie să se adaoge imaginației pure pentru ca funcțiunea ei să devină intelectuală. Căci, deși exersată apriori, sinteza imaginației în sine e-ntotdeuna sensibilă, fiindcă împreună cele diverse numai așa cum ele apar în intuițiune

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
intuițiune pură internă, adică aceea a timpului. Aceasta apercepțiune trebuie să se adaoge imaginației pure pentru ca funcțiunea ei să devină intelectuală. Căci, deși exersată apriori, sinteza imaginației în sine e-ntotdeuna sensibilă, fiindcă împreună cele diverse numai așa cum ele apar în intuițiune, d. es. forma unui triunghi. Însă prin raportul celor diverse la unitatea apercepției se vor putea naște noțiuni cari aparțin inteligenței, dar nu se pot naște decât prin mijlocul imaginației în referarea lor la intuițiunea sensibilă. Avem deci o putere

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
numai așa cum ele apar în intuițiune, d. es. forma unui triunghi. Însă prin raportul celor diverse la unitatea apercepției se vor putea naște noțiuni cari aparțin inteligenței, dar nu se pot naște decât prin mijlocul imaginației în referarea lor la intuițiunea sensibilă. Avem deci o putere de imaginație pură care, ca o facultate fundamentală a sufletului omenesc, constituie baza apriorică a toată cunoștința. Prin mijlocul ei punem în legătură pe de o parte cele diverse ale intuițiunei, pe de alta pe

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
în referarea lor la intuițiunea sensibilă. Avem deci o putere de imaginație pură care, ca o facultate fundamentală a sufletului omenesc, constituie baza apriorică a toată cunoștința. Prin mijlocul ei punem în legătură pe de o parte cele diverse ale intuițiunei, pe de alta pe acestea cu condiția unității necesare a apercepției pure. Amândouă capetele extreme, sensibilitatea și inteligența, trebuie să stea cu necesitate în legătură prin mijlocul acestei funcții transcendentale a imaginației, căci îndealtfel acelea ne-ar da fenomene, dar

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
privite la lumină, sânt una și aceeași în ținta lor finală. Acuma însă putem caracteriza inteligența ca o facultate a regulelor. Acest semn caracteristic e mai fertil și s-apropie de ființa esențială a ei. Sensibilitatea ne dă forme (ale intuițiunei), inteligența ne dă reguli. Ea e-ntotdeuna ocupată de-a străvedea fenomenele, în intenția de-a afla 133 v în ele vreo regulă. Regulele, întru cât sânt obiective (adică aderă cu necesitate cunoștinței obiectului), se numesc legi. Deși prin experiență învățăm

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
întru cât le determină dintr-o reprezentație) este o regulă, iar facultatea unor asemenea reguli este inteligența. Toate fenomenele ca experientă posibilă sânt virtual conținute apriori în inteligență și-și capătă posibilitatea lor formală de la ea, tot așa precum ca intuițiuni zac în sensibilitate, și după formă numai prin sensibilitate sânt cu putință. Oricât de exagerat și absurd ar suna dac-am zice: inteligența noastră este izvorul legilor naturei și prin urmare a unității formale a naturei, totuși o asemenea aserțiune

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
totul adevărată și amăsurată obiectului, adică experienței. Legi empirice ca atari nu-și pot deduce-n adevăr originea lor de la inteligența pură, tot așa de puțin precum nemăsurabila varietate a fenomenelor nu se poate pricepe suficient din forma pură a intuițiunei sensibile. Însă toate legile empirice sânt numai determinații speciale ale legilor pure ale inteligenței, sub cari și după a căror normă acelea sânt abia cu putință și fenomenele accep o formă legiuit regulată: tocmai așa precum toate fenomenele, oricât de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
aceeași apercepție. În această unitate a conștinței posibile (virtuale) consista însă și forma cunoștinței toate a obiectelor (prin care cele varie se {EminescuOpXIV 416} {EminescuOpXIV 417} cugetă ca aparținând unui obiect ). Deci modul cum cele diverse ale reprezentației 136 v (intuițiunei) se țin de una ș-aceeași conștiință premerge toată cunoștința obiectelor ca formă intelectuală a lor, ba chiar constituie apriori cunoștința formală a tuturor obiectelor întru cât ele sânt cugetate (categorii). Sinteza lor prin imaginația pură, unitatea tuturor reprezentațiilor în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sub o noțiune. Astfel noțiunea empirică a unui talger e omogen[ă] cu acea curat geometrică a unui cerc, fiindcă rotunjimea ce se cugetă în cea dentăi se poate intui în cea de a doua. Noțiuni intelectuale pure însă în comparație cu intuițiuni empirice (sau sensibile în genere) sânt cu totul eterogene și nu pot fi regăsite în nici o intuițiune. Cum de este acuma cu putință subsumțiunea celor din urmă sub cele dentăi, cum de se poate aplica categoria la fenomene când nimeni

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
unui cerc, fiindcă rotunjimea ce se cugetă în cea dentăi se poate intui în cea de a doua. Noțiuni intelectuale pure însă în comparație cu intuițiuni empirice (sau sensibile în genere) sânt cu totul eterogene și nu pot fi regăsite în nici o intuițiune. Cum de este acuma cu putință subsumțiunea celor din urmă sub cele dentăi, cum de se poate aplica categoria la fenomene când nimeni nu poate susținea că cauzalitatea de exemplu poate fi intuită și prin simțuri și ar fi conținută

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
alta sensuală. O asemenea este schema transcendentală. Noțiunea intelectuală conține unitatea sintetică pură a celor diverse în genere. Timpul, ca condiție formală a celor diverse din simțul interior, prin urmare ca condiția împreunărei tuturor reprezentațiilor, conține o diversitate apriorică în intuițiunea pură. Acuma o determinare de timp transcendentală e-ntr-atîta omogenă cu o categorie (care constituie unitatea aceleia) întru cât e generală și se bazează pe-o regulă apriorică. Pe de altă parte e însă omogenă cu fenomenul, și anume într-atîta întru

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sintezei imaginației în privirea formelor pure din spațiu. Și mai puțin ajunge vrodată un obiect al experienței sau icoana unui asemenea noțiunea empirică, ci o asemenea noțiune se referă întotdeauna nemijlocit la schema imaginației ca [la] o regulă a determinărei intuițiunei noastre conform cu o noțiune generală și certă. Noțiunea despre "cîne" însemnează o regulă după care imaginația mea își poate zugrăvi general forma unui animal patruped, fără de a fi mărginită la o singură formă spețială sau la orișicare icoană posibilă pe

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]