3,561 matches
-
E de-ajuns ca să vedem, precizânduse de la general la conturul particular, portretul de tinerețe al beiului de Samos. Față de acesta, mai vârstnic cu aproape patru decenii și menținându-se mereu pe creasta valului, autorul Amintirilor mai are un motiv de invidie. Cele mai bune pagini de aici sunt cele care îndreptățesc comparația cu Ghica. Restul se pierd în interstiții. De vină nu e limba. Nici talentul. Ci atitudinea. Copilărie propriu-zisă, Radu Rosetti nu reiese să fi avut. S-a născut responsabil
O generație pierdută by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4333_a_5658]
-
Mihai Neamțu o atacă pe Alina Mungiu Pipidi după editorialul din România Liberă " Șansele unei făcături de dreapta". Neamțu o acuză pe Pipidi că și-a pierdut mințile și susține că aceasta "explorează patologia urii, a invidiei și a frustrărilor inavuabile". Aveam de ceva vreme bănuiala că Alina Mungiu și-a pierdut mințile. Greșeam? Văd și articolul de azi din RL. Ce descopăr? Doamna rătăcește însoțită de puseul grafomaniei și nu e deloc un geniu pustiu. De
Mihai Neamţu: Alina Mungiu-Pippidi şi-a pierdut minţile () [Corola-journal/Journalistic/42553_a_43878]
-
bănuiala că Alina Mungiu și-a pierdut mințile. Greșeam? Văd și articolul de azi din RL. Ce descopăr? Doamna rătăcește însoțită de puseul grafomaniei și nu e deloc un geniu pustiu. De câțiva ani Dr Mungiu exploreaza patologia urii, a invidiei și a frustrărilor inavuabile. A înlocuit reflecția cu agresivitatea anti-feminină (și pe alocuri post-umană). E un fel de Mircea Dinescu turbat, dar fără haz și rimă. Prezumptiva autoare a discursurilor lui Viorel Ponta repetă clișeele care au făcut carieră în
Mihai Neamţu: Alina Mungiu-Pippidi şi-a pierdut minţile () [Corola-journal/Journalistic/42553_a_43878]
-
musafir nepoftit. Latră, mârâie, horcăie, mă înjură pe limba lor de mâțe supradimensionate. Eu îi respect pentru că își iubesc teri bil de mult stăpâna. Sau doar pentru că le știu de frică. Oricum le recunosc tot spectrul sentimentelor uma ne. Ură. Invidie. Revoltă. Tandrețe. Răzbunare. Gelozie. Odată, husky-ul a îndrăznit să fure o mângâiere stă pânei sale profitând de neatenția celuilalt. Asta l-a costat vârful urechii stângi. Dacă se întâmpla invers, am înțeles că ciobănescul ar fi rămas și fără celălalt
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
care poate fi interpretată cum "vrea mușchii unora sau altora" În funcție de simpatii, antipatii, și de indicațiile primite de sus (și nu este vorba de președinție aici chiar dacă sperați să prostiți lumea), și În acest caz este vorba de foarte multă invidie, chiar ură exprimată la adresa organizatorului și conducătorului acestei instituții. "Sunt martorul lașității voastre ... pleșcari ai apocalipsei" spune cineva Într-un film pe care vi-l recomand să-l vizionați și să-l conștientizați. Asta este românul În acest moment față de
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
filosoficească“, dovedind o „puternică originalitate de perspectivă asupra problemelor discutate“. Încă de la prima recenzie, introductivă, Grigore Popa observă că publicarea cursurilor spulberă „legenda neagră“ a lui Nae Ionescu, pe care „invalizii inițiativelor personale în filozofie o întrețineau, din interes și invidie“ în jurul lui, anume tăgăduirea talentului și activității sale filozofice. El își propune așadar să discute pe îndelete volumele seriei de opere în numerele succesive ale „revistei noastre“. Între altele, Popa citează opinia lui Nae Ionescu despre originalitate din prelegerea introductivă
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
demult, vor fi respectate. - Și nu m-am ținut de cuvânt... - Uneori da, alteori nu. Mi-ai promis că mă vei proteja de tot ce e întunecat, rău și perfid în lume. Că nu voi ști ce e lacrima, mânia, invidia, teama. Că voi zâmbi mereu. Dar tu, tu ai lăsat să mă lovească vorbele și faptele unor oameni, să sape în mine răni adânci, făcându-mă să simt ce n-aș fi vrut niciodată să trăiesc: dispreț, ură, dorință de
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
fii un măr verde, aveam siguranța că vom petrece împreună cel puțin până când se scutură primele frunze. O privi încruntat. Își dorea să se oprească din turuit. La urma urmei cine se credea? Nu era decât o ...pară. Verde. Din invidie? Căzuse ca și el, într-o altă noapte cu furtună, în iarbă. Și atunci? - Iuhuuu! Iuhuuu... - Ce-o fi asta ? - Ăștia sunt copiii din sat. Rostogolește-te, rostogolește-te repede, altfel... Copiii din sat. Văzuse și el câțiva, cățărându-se
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de aristocrație intelectuală, de poezie dureroasă", adaugă Victor Durnea. Ilustru exponent al boemei artistice interbelice, îmbarcat, alături de prietenii tinereții (Arșavir Acterian, Pericle Martinescu, Horia Stamatu) pe "Corabia cu ratați", amestecat în tot felul de povești amoroase, cum remarcă roși de invidie nu puțini contemporani, purtând în sine dam-narea emigrantului (mama, Aglae Franceschi sau Francisc, e de origine corsicană) și sângele albastru al unui nobil maramureșean (tatăl, Theodor Botha sau Botta, e descendent al unor aristocrați din Nord), Emil Botta e unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ziua. Grija lui Ionuț mai era și un motan enorm al unor vecini care după spusele gemenelor, cam dădea târcoale pe lângă ograda lor. Cred ca i-a pus gând rău ăstuia, spusese una dintre ele Într-o seară, cu vădită invidie. Să ți-l iei cu tine pe acest “piază rea”, să nu avem iar ceartă din cauza lui. De atunci Ionuț nu se mai despărțea de boboc nici noaptea, Îl ținea să doarmă cu el În brațe, să se asigure că
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Matei, i-o dactilografiase la mașina primăriei în 3 exemplare, primind în schimb casetofonul pentru încă două seri. Iar revista i-a publicat poezia (fapt ce l-a mirat extraordinar pe cumnatul său, Iancu Răgălîe, care a zis cu destulă invidie că el scrie poezii de douăzeci de ani; și nu i s-a publicat încă nici un vers) și i-a expediat prin mandat poștal suma de 1200 de lei, bineînțeles după ce s-au scăzut impozitul și celelalte taxe legale. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu mai zise nici pis. A-l contrazice pe Bărzăun într-un asemenea moment și-n fața unei astfel de perspective, însemna un risc prea mare. Așa că se mulțumiră cu toții să-l privească cu admirație mută, dar și cu destulă invidie. Nea Petrică pocni din degete în felul său și zise convins: Cred că ai dreptate, savantule!... Dar unde-ar putea fi oare o asemenea intrare? O găsim noi, strigă Bărzăunul fericit că i se dă dreptate. Și porni ca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
trăit și au murit peste 30 de miliarde care au transmis, din generație în generație, datele genetice care au dus la evoluția omului; deci clădit pe evoluție și ereditate! Cineva spunea că evoluția și ereditatea au transmis omului și ura, invidia, setea de putere pănă la crimă. Da, doar în comparație cu celelalte calități unice ale speciei umane date de către datul biologic, ca zestre de la părinți, primite de milioane de ani de evoluție la care s-a adăugat datul social: școala, experiența profesională
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
unea pe Hana și pe Lupino: cea mai trainică prietenie care legase vreodată doi lupi. Așadar, degeaba încercau lupii tineri să-i capteze atenția Hanei, atîta vreme cît în comportamentul lor nu se schimba ceva în bine. Și, trebuie spus, invidia care-i încerca la vederea armoniei din relația ei cu Lupino le picura otravă în suflete. De aici și gîndurile lor negre, de răzbunare. De aici a plecat totul. De aici planurile războinice. CAPITOLUL 2 Umbrele trecutului [i ale prezentului
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de-a rîndul, că veți apărea. Și nu le doresc nici măcar lor, dușmanilor mei, să trăiască durere ca aceea cu care a trebuit să recunosc că v-am pierdut. Am urît atunci pămîntul pentru care luptasem și care devenise motivul invidiei și răzbunării lor. Am urît fiecare piatră, fiecare copac, fiecare rădăcină, și am jurat să nu mai calc pe-acolo cîte zile voi avea. Fusesem mutilat, fiule, și nu la trupul meu obosit mă gîndesc cînd spun asta... Dar într-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fel de orgolioasă autarhie existențială a insului, sfidare a destinului, toate acestea desenând pe chipul omului o frumusețe de neînțeles? Eu nu aș pune iubirea mai jos decât filosofia. Și dragostea cere o renunțare, abandonare a urii, a răutății, a invidiei și meschinăriei. Îndrăgostitul are o anume lumină pe chip. Iubirea purifică, mai bine-zis, insul se purifică întru venirea iubirii. În templul ei nu se poate intra decât curat, așa cum trebuie să intri și-n moarte. Romanticii au văzut îngemănate iubirea
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
acesta de fantezist, este hotărât să rămână un meteorolog realist... EU ȘI OCHIALBI Îmi merge totul din plin! Cel puțin, așa cred vecinii și cunoștințele mai apropiate. Nu mi-au zis-o în față, dar parcă-i aud mormăind cu invidie abia mascată sau pe un ton condescendent: „prost să fii, noroc să ai”, „a mâncat rahat de mic!”, „a călcat într-un c... etc.”, ori aspru-acuzator: „are neamuri la Ierusalim!”, „și-a dat dosarul la curățat!” și altele asemenea. Gura
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
afaceriștii din domeniul farmaceutic fură complet luați prin surprindere de inexplicabila dispariție a diazepamului din farmacii și se puseră perplecși pe studiat tone de grafice și kilometri de calcule mărunte cât bobul de orez, de s-ar fi îngălbenit de invidie, dacă așa ceva nu ar fi fost pleonastic, întregul neam chinezesc, văzând lucrătura de un detaliu amețitor la care se înhămase scrupuloasa liotă de afaceriști. La finele unei luni năucitoare de muncă, epuizați, dar mulțumiți că totul pe lumea asta are
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
odată i-a și spus, doar că mătușa Pamela se metamorfozase în mod radical, ca în fața unui pluton de execuție, își dăduse ochii pe spate, apoi îi plecase cuvios și lacrimile începuseră să-i curgă de-ar fi pălit de invidie și cel mai viteaz și bine dotat pompier. Suspinase ținându-se cu mâna de inimă. Că așa faci tu, mă, mamă, că un nepot mai am și eu, și ăla mă urăște... Da, da... Mă urăște. Ar vrea mai degrabă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
fată bătrână, se mișca în ritm perfect cazon fanfara militară a orașului. Mergeau cu exactitate, pășind în același timp și urmărind obedient, cu demnitatea neștirbită, toba mare care îi îndruma. Gigi Pătrunjel se surprinse dus pe gânduri pri vindu-i cu invidie. Nu numai că aveau un rost, dar păreau unul și același corp, imens, miriapodic, care se supune unei aceleiași reguli. Meșteșugit din părți corecte și exacte, componente în deplină armonie. Încerca să-și imagi neze cât trebuia că era de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
acele priviri care strălucesc fără ca înaintea lor să existe un motiv concret care să le producă lumina aceea strălucitoare. Oamenii fericiți. Sunt și privirile flămânde, avide de material, acele priviri care caută neîncetat și care se opresc cu nesaț și invidie asupra a tot ce strălucește. Aceștia sunt avarii, lacomii. Sunt acele priviri nemulțumite, care dezaprobă și critică totul în jurul lor, care sunt întunecate și mereu la pândă în căutare de noi motive de bârfă. Aceștia sunt oamenii neîmpăcați cu ei
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
acele priviri care strălucesc fără ca înaintea lor să existe un motiv concret care să le producă lumina aceea strălucitoare. Oamenii fericiți. Sunt și privirile flămânde, avide de material, acele priviri care caută neîncetat și care se opresc cu nesaț și invidie asupra a tot ce strălucește. Aceștia sunt avarii, lacomii. Sunt acele priviri nemulțumite, care dezaprobă și critică totul în jurul lor, care sunt întunecate și mereu la pândă în căutare de noi motive de bârfă. Aceștia sunt oamenii neîmpăcați cu ei
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să nu ne mai autodistrugem zi de zi, prea puțini se preocupă, dacă nu cumva nimeni! Când un „competitiv” sau mai mulți urcă pe treptele de sus ale „podiumului,” pe ceilalți concurenți din „pluton” îi încearcă o umbră deasă de invidie. Aceștia ar trebui mai întâi să afle măsura eforturilor celor „premiați” și abia după aceea să vorbească... pieziș! După ani am întâlnit un prieten din copilărie care, între timp, se îmbogățise dar mi s-a părut o idee cam prea
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
aprigă de ascunde cât mai profund adevărul, devine avocatul diavolului! Cată să te vindeci de, invidie-această boală care se îndreaptă în primul rând împotriva ta. Când din invidios vei ajunge invidiat, va însemna că te-ai lecuit de „boala invidiei.” Cea mai importantă zestre a omului este credința în Dumnezeu. Rămâne ca fiecare dintre noi să-l descopere în sinea lui pe acest Bun Dumnezeu. Prin poezie (și prin poezie) cititorul află înțelepciunea de care are multă nevoie și care
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
dai cu tot efortul și să întâlnești doar aer, nimic mai mult. Se află aici o sută de scriitori, publică fiecare câte o sută de exemplare din fiecare dintre operele lor și le schimbă între ei, cum schimbă saluturile și invidiile". Cel care nu scrie, nu citește, și cel ce scrie, cu atât mai puțin nu citește, cum nu ți le dăruiește cel ce are de citit. Cum niciunul nu se află susținut de un public compact, numeros și cult, cum
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]