53,150 matches
-
Roland Barthes. Așa încât, la o întrebare subînțeleasă pe care i-ar adresa-o presupusul cititor al cărții sale (una de genul "De ce e invocat aici și Caragiale?"), Ruxandra Cesereanu va răspunde: "Caragiale, pentru că Ťmofturileť sale au devenit emblematice pentru oricine invocă balcanismul, bizantinismul și miticismul românesc; cine consideră că o stare de fapt sau o situație este ridicolă și grotescă în România folosește astăzi termenul Ťcaragialismť sau Ťca-n Caragialeť". Prin urmare, ceea ce contează pentru a servi teza principală a eseului este
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
Cu nori de praf deprins, și nu de foc Du-ți turmele pe șesuri și veghează Când crucea zilei suie în amiază Și umbra-i foarte rară ori deloc Se sparie gândul însă mai cutează Profeții din pustiu când îi invoc Și caut semnul Lui din loc în loc Pe fața mea să simt cum se așează De unde vii și unde vrei să-ajungi Poate un nor se va alege-odată În dunga lumii foarte depărtată Ca să-ți răspundă-n tunete prelungi Mă-ntorci
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
unii exegeți. Țiganiada nu e o epopee în adevăratul sens al termenului clasicizat, ci o parodie a speciei, în general și nu a unei epopei anume, cum e Virgile travesti, a lui Scarron. Spre a sublinia dificultățile traducerii, Valeriu Rusu invocă mărturia poetică a lui Blaga (Stihuitorul) de a fi tradus în limba română cântecul inimii, “îngânat suav în limba ei”. Deci, traducerea versului românesc într-o altă limbă e “o traducere de gradul al doilea”. Cele trei secvențe ale prefeței
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
zero, ghicim sub noi ,,etajele” mereu în surpare ale generațiilor, cu gropi noi săpate peste cele vechi. În ultimile opt versuri, imaginea se înalță din nou, la nivelul arborilor dar nu departe de florile mirositoare. O mărturie din afară este invocată pentru a dovedi frumusețea cimitirului sătesc, de care orășenii în trecere ,,se minunează ca în paradis”. Poemul meu favorit din creația lui Ioan Alexandru este Omul. Mai există altele, admirabile, dar pe care nu le găsesc în Imnele din 1973
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
întregească veniturile niciodată întregi, niciodată suficiente unui trai decent? În primul rând, ei devin mână de lucru ieftină. Statutul dublu permite multor privatizați să-și rezolve propriile economii de buget. Desigur, intervine în discuție calitatea muncii. De cele mai multe ori, este invocată experiența, atunci când competența nu mai lasă loc de discuții. Târguiala e scurtă și concluzia de la sine înțeleasă: Nu-ți convine, n-ai decât. Același lucru, pe alte coordonate și paralele, se întâmplă cu muncitorii români plecați să lucreze peste hotare
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
-l duce pe Ursescu la doctor, bărbatul pare mai degrabă fericit că a reușit să ocupe singur, blocîndu-se pe dinăuntru, un compartiment întreg! Pentru a-și apăra teritoriul feroviar proaspăt cucerit, el e chiar dispus să susțină valorile maternității comuniste, invocînd argumentul locurilor rezervate pentru "mama și copilul". În plus, abandonarea elevului bolnav "în coada mulțimii" (lăsat să se descurce cum o putea) îi stîrnește un amuzament teribil, comparabil doar cu entuziasmul izbîndei locative în fața asaltului navetiștilor. Scena tragi-comică a asaltului
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
ni se sugerează, lumii reale, scăldate de lumina zilei, i se opune, tinzînd la substituire, una a catacombelor, geamănă celei imaginare platoniciene, o lume aparent răsfrîntă în oglindă, însă de fapt caricată... Dar poate că nimic n-ar putea fi invocat drept acolo o premoniție, ba chiar un îndemn pentru dobitoacele "comunitare" care ne-am argument suprem întru reeditarea acestei extraordinare cărți decît subcapitolul Vapoarele. Revolta cailor (...) Aflăm și pretat a fi cu toții, înfometați pe o insulă-închisoare, sub conducerea unui
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
Victor Durnea Cînd, la finele anului 2001, revista "Jurnalul literar" începea să publice, în traducerea Corneliei Ștefănescu, Les Mailles du filet 1, "jurnalul din România" al Soranei Gurian, redactorul-șef al periodicului, Nicolae Florescu, invoca drept motiv determinant valoarea documentară a cărții. Aceasta se afirma în articolul Un necesar, chiar obligatoriu punct pe i reprezintă "un jurnal zguduitor, un jurnal revelație asupra celor care au adus comunismul în România...", un jurnal ce demonstrează că "în
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
lui Eminescu, să nu piardă cumva unica șansă de a li se reține numele. În fond, ce "valoare de întrebuințare" mai are azi Eminescu? Teoretic, opera sa (poetică și gazetărească) ar putea funcționa ca model și ca exemplu. Cine ar invoca-o drept posibil reper estetic, moral, civic, ar avea toate motivele să o facă. Practic însă, o asemenea investire e imposibilă. Eminescu ar putea fi un reper valoric pentru o societate corect structurată axiologic. Dar într-o lume a cărei
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
ști că acest Calendar nu s-a născut din bîțîiala festivistă ce a eclectizat în acest an mica noastră republică, prinsă ca într-o menghină, între UNESCO și NATO, la 150 de caragiali putere. Nenea Iancu s-a făcut scăpat invocînd o criză de sciatică pentru a sta la Berlin și a nu participa, în 1912, la bîlciul celebrărilor dedicate lui, pe-atunci sexagenar. Cum ți s-ar părea - delicată cititoare și politicos cititor - să profităm de absența lui pentru a
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
care se situează nu în timpul acțiunii povestite, ci în acela al spunerii/scrierii ei (1914, deci, și nu 1907), constă în arderea acestei probe, într-un gest de subminare intenționată a propriei credibilități; singura probă pe care o mai poate invoca acum e memoria personală, de a cărei failibilitate crescîndă naratorul e nu numai conștient ci și încîntat (în ciuda asigurărilor pe care și le dă și ni le dă: "... da, firește, că n-am să uit"), cu orgoliul filosofic al unui
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
în spirite cosmotice " iertați cuvântul pedant " în spirite dispuse să proiecteze dacă nu să creeze sau să construiască mici modele cosmice, universuri posibile. Dar lecțiile lui Henri Jacquier nu constituie doar ultimul și cel mai evident exemplu pe care-l invoc pentru a ilustra ceea ce numeam paradoxul universului universitar, paradox rezidând, repet, în conjugarea dintre limitarea, parcelarea acestuia, fragmentarismul său și deschiderea sa posibilă asupra nelimitării, a totalului, a universului. În francezul acesta, care și-a sfârșit zilele în țara noastră
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
atipic, dar mai ales pentru că avea ceva paradoxal și oximoronic: între poet și istoria limbii erau puține legături imaginabile. Într-o tăcere atentă, Bogdan a început să citească un foarte frumos eseu filosofic în care nu mai știu dacă erau invocați Derrida și Foucault, în orice caz era teoretizată din punct de vedere ontologic și etic condiția filologului. Eseul continua, iar noi cei din bănci începusem deja pariurile și ne chinuiam să identificăm rapid orice frîntură de mimică din care s-
Cîteva amintiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/14657_a_15982]
-
în adolescență unui prieten scriitor, mai în vîrstă decît mine: "Istoria omenirii e în noi", remarcă pe care n-o citisem în altă parte și pe care el o găsise foarte pertinentă, nu știam cît de des aveam s-o invoc cu diferite prilejuri; practic, de cîte ori mă izbea paralelismul dintre evoluția ideilor societății și aceea a microcosmului personal. Pe plan istoric, de pildă, valorile individualismului au fost instituționalizate după acelea colective, etnice, naționale; am trecut printr-un proces asemănător
Rețete neștiințifice pentru combaterea antisemitismului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14828_a_16153]
-
năzbâtii legate de proteste în zilele din urmă. Dintre cele mai aiuritoare, rețin o însemnare a lui Cristian Șuțu în care îi compară pe protestatarii teribiliști cu Țurcanu, torționarul scelerat care a condus experimentul Pitești. Șuțu se scuză că-l invocă pe Ion Iliescu împotriva protestatarilor, dar nu înțeleg de ce. E limpede că se regăsește în logica simplistă a autorului moral al mineriadelor, cel care nu s-a sfiit să compare protestele pașnice din Piață Universității cu Rebeliunea Legionara. În vederea deconspirării
Revoluția Hipsterilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82387_a_83712]
-
politică. A stat în banca lui și și-a văzut de treabă. Iar, în aceste zile, în care i se judecă cu nonșalanță caracterul pe baza opțiunii lui politice anti-Băsescu, nu cred că i-ar trece prin cap să-și invoce în apărarea lui propriul trecut. Nici nu cred că ar simți nevoia să se apere în vreun fel. Am spus eu, pe foarte scurt, povestea de la Jilava, dar numai și numai pentru că ea se leagă perfect și firesc cu ce
Despre Florin Iaru by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21311_a_22636]
-
acolo unde loviturile sub centură sunt, din păcate, aplaudate și unde nu există niciun alt arbitru în afara opiniei publice. Mesajele despre care vorbesc au fost un fel al protestatarilor de a-și da singuri cu stângul în dreptul, asta ca să nu invoc o altă expresie românească, măi neaoșa. e un slogan care sună bine și care, luat literal, nu reprezintă neapărat o idee de extremă stânga, ci o idee democratică elementară. Numai că sensul sloganului e mai puțin inocent și, din păcate
Uniți, simplificăm și arătăm cu degetul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82385_a_83710]
-
astă: http://www.newsweek.com/2011/01/25/antioxidants-fall-from-grace.html așa că poate e o idee bună să o iei mai ușor cu antioxidanții Mulțumesc, Teo, am citit și eu și rămân la părerea mea. Sutele de studii pe care le invocă autoarea respectivă rămân obscure, iar cele pe care le citează se referă la vitamina A, betacaroten și vitamina E. Acum, iartă-mă, dar faptul că vitamina A e hepato-toxică știam de mult, iar betacaroten și vitamina E nu as lua
Cum era să renunţ şi la ceai verde şi la cafea by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82534_a_83859]
-
traverseze Tejul prin zona cea mai îngustă a estuarului, aflată chiar în fața orașului, așa cum face toată lumea, ar fi trebuit să meargă o sută de kilometri în plus. Ca orice roman postmodern care se respectă, și Evanghelia după Arańa trebuia să invoce un intertext, iar acesta (se putea altfel din partea unui narator "spaniol"?), este D. Quijote. Chiar dacă Cervantes nu-și va scrie romanul decît la aproape o sută de ani după încheierea timpului narativ, autorul nu scapă prilejul de a-l evoca
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
viran, negând orice prezență a ei în azil, căci între timp se vor șterge toate urmele, dar apelul său rămase fără ecou. Destinul lui începea să semene tot mai mult cu al fostului tiran, trimis în fața plutonului de execuție. Degeaba invoca legile apărării, tocmai el care le sfidase, nu-l mai asculta nimeni și-l judecau sumar. Așa urma să se petreacă și cu Furgoteiu. Oamenii lui trecuseră de partea intrusei, a posibilei agente, a acelor care-i voiau căderea. într-
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
astfel de model despre care să poți mărturisi, după mai bine de jumătate de veac, că ți-a modificat viața, am simțit, după amar de ani și pornit și eu de-acum spre partea ultimă a vieții, că nu pot invoca nici un om care să-mi fi fost dat a-mi fi nu dascăl, ci hotărâtor de drum. Și nu numai mie. Câți mulți alții, crescuți și școliți ca mine într-un timp al falselor valori, nu ne-am putut bucura
Modelul neavut by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/11134_a_12459]
-
cândva, le-ai dat tu, pentru că ai vrut, în lipsă de altceva, poleiri fascinante. Când, de fapt, nu erau decât niște biete păpuși de bâlci. Din marele bâlci în care ai crescut, te-ai format, te-ai afirmat. Desigur, pot invoca sumedenii de modele care m-au marcat, de la părinți și până la prieteni sau iubite. Dar ei erau, oarecum, firești, făceau parte din însăși existența mea. Nu veneau cu autoritatea celui care, dintr-o altă lume parcă descins, ți-a fost
Modelul neavut by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/11134_a_12459]
-
eram în grupe diferite și nu vedeam decît în amfiteatru. într-o zi totuși, la seminarul de lingvistică al lui Cicerone Poghirc, grupele noastre s-au contopit. Tema zilei: Limbaje tehnice, argouri, jargoane. Prilej pentru Vulpescu să intervină în discuție, invocînd argoul jobelin folosit de Villon într-o seamă din baladele sale. Le regăsim pe toate, însoțite de copioase note și comentarii, în volumul apărut recent. Pașii poetului francez s-au pierdut în întuneric pe la 32 de ani; tot pe atunci
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]
-
de reținut convingerea, cu caracter deopotrivă autoreferențial, că ,un drăcușor se poate strecura prin cea mai îngustă crăpătură". Căci, de va fi să vorbim despre demonismul lui Caragiale, al lui și abia apoi al lumii create, atunci va trebui să invocăm tocmai această opțiune a sa pentru ezitare, pentru periferia ca loc al ezitării, pentru acele nișe prin care nici o realitate nu se instituționalizează pentru a depăși stadiul aproximării. Chiar și aici, Nina rămîne un vis. A pătrunde prin astfel de
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
și-ntr-înșii că pătrunde Cel aquilon al timpului varvar. Pe-atunci știa virtutea să mă-mbete - Cu ce jinars? -, făcându-mă să cred Că pot fărma trufia de sloiete A stâlpnicului Ianus-monoped... Eheu! Eheu! Și iată-mă-s în van că Invoc aliura oțului de-am fost, în timp ce-mi pică oasele din fleancă Și când purced să-mi fac de-o cârjă rost. Prin ipostaza asta belalie Nici că răsar figurile de stil Și-mi cade stilografu-n astenie La capătul
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]