2,036 matches
-
spațiul de joc, între adevăr și iluzie. Faptul că frontiera este, evident, casantă, ilustrează insecuritatea umanului în prezența inumanului, insecuritatea realului față de convenția lui devoratoare. O cheie a teatralității lui Emil Botta este un eseu al său din 1931, Elogiul ipocriziei. Discontinuitatea, "intermitențele sufletului" (pentru a folosi o expresie proustiană) duc la virtualizarea eului, la pulverizarea identității și acceptarea ficțiunii ca pe o stare de infinitate: Amintire tăcută, concentrată, fără comentarii. Sensibilul dus la esență ultimă, la vidul intact, la nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
e marele Adevăr al poetului. Din păcate, se precipită să-l rostească, uneori cu mijloace inadecvate, transformându-l în artificial și neverosimil, în capcană pentru adevăr și pentru iluzie, deopotrivă. Totul sfârșește prin a fi asimilat măștilor. Și atunci, eschiva, ipocrizia, tergiversarea, lălăiala fără obiect devin mijloace de supraviețuire. Iată o posibilă definiție a Trântorului: E adevărată minciuna pe care mi-o spui? Niciodată! Ce aberație pare cuvântul acesta pe buzele tale, și, de nu l-ai fi însoțit cu adverbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
serioase, care se eschivează, se ascunde. Dar este, de fapt, stigmatul dam-natului. A fi ironic înseamnă a fi conștient de zădărnicia ironiei, de nonsensul ei. Este o armă îndreptată spre sine. O formă supremă a onestității care se întâlnește cu ipocrizia. Un impas fără ieșire. O dramă. Ironia înseamnă acuitate, perceperea polisemiei realului: Munților, nu mai bateți mătănii la altarul cerului, posomorât, de toamnă, Dumnezeu e obosit, nu vă dă ascultare, cuvântul vostru colindă prin veșnicie ca un fum, la întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
viteza cu care ele își pot atinge ținta, cât și varietatea țintelor atinse sunt considerabile. Gândirea lui Țuțea, prinsă în aceste câteva zeci de pagini, este neîndoielnic un loc de reculegere al minții, în care — împotriva oricărui terorism intelectual, împotriva ipocriziei, a relei-credințe și a lipsei de curaj în fața rostirii evidenței — oamenii se pot tămădui de minciunile care le-au fost băgate sistematic în cap, de ani sau de secole, și care laolaltă constituie zestrea prostiei colective a omenirii și sursa
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
mediocre în ambițiile lor, au rămas în hora cu iele. Senzualism suav Așa spunea un critic despre poetul Emil Brumaru! Este un fel de a te apropia de viață; e o încercare devastatoare, aș zice eu, ascunsă în diafan cu ipocrizie. Ne permitem o astfel de efigie numai în ultima trăire, în fața luminării ce îți măsoară clipele. Atunci prin esențe retrăiești totul: lumina și întunericul, tristețea și singurătatea, trăirile voluptoase odată, iubirile pierdute în voci ascunse, și alte dantelării în culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
albă, ce eram, în acest sens, nu vrea acest mediu studențesc. Eu însă adoram învățătura și, lipsită de ea în chip oficial, m-am simțit mâhnită și am acceptat la prima ocazie de revanșă, căsătoria. Cum ea se prezenta , cu ipocrizie, sub unele aspecte bune, s-a făcut!” Hortensia Papadat-Bengescu a avut totdeauna sentimentul exact al propriei valori. Linia severă a profilului, gura făcută parcă să pronunțe sentințe definitive, nu pare să cunoască destinderea unui surâs. Un chip al cărui destin
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
bufonă din Caragiale atribuită lui Hamlet, devine laitmotivul unei nesfîrșite serii de crime burlești săvîrșite în numele iubirii. Se întrevede sub această luciditate ostentativă o rană nemărturisită. Refuzul dramei pasionale ascunde o experiență a suferinței și nevoia de autoterapie. Gârbea denunță ipocrizia sentimentelor (Charles-Bovary îi spune Emmei că o iubește, dar ea îl oprește: Dacă mai spui o dată cuvîntul ăsta sau orice altă vorbă răsuflată, chem poliția") care provoacă drame și tragedii de parodie. Deși autorul pretinde că Doamna Bovary sînt ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
care au fost eficient experimentate în acel inedit discurs asupra totalitarismului. Reversibilitatea rolurilor de victimă și călău, demagogia placată infatigabil ;,sur du vivant", tirania formelor ce provoacă fonduri aberante (vezi sărbătorirea "Zilei Europei" în Rigor Mortis) ori dulcea și imbecila ipocrizie a bărbatului politic se regăsesc aici descrise cu un spor semnificativ de detalii, tinzînd la epuizarea temelor. Evident, se păstrează atmosfera tipică a pieselor lui Gârbea, în care replica declanșează mici resorturi hermeneutice parodiind citatele celebre sau situațiile standard din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
acel roman al oamenilor spânzurând În gol. Ochii lui albaștri Însă nu vedeau Buzăul purtându și „alendeloanele“ ca pe fracuri, și nu auzea oamenii murmurând simfonia confuziei de dinainte de a fi om, prin cârciumi, În fabrici sau la cozi, cu ipocrizia lașului care În pat se visează pe Everest. S-ar fi Îndrăgostit, asta ar fi făcut, s ar fi lăsat purtat de această libertate Îngăduită cu mărinimie de partid - În fond ce altceva să fi căutat Înaintea căderii În viitor
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
reprezentantul unei persoane și un terț interesat de soluția ce se va pronunța în cauză, în scopul vătămării intereselor clientului sau ale persoanei reprezentate. (3) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.” 2. Prefăcătoria, fățărnicia (ipocrizia), viclenia sau vorba cu două înțelesuri, lingușirea, obiceiul de a adăuga câte ceva la adevărul lucrurilor, lauda cu lucruri pe care nu le ai sau de a tăinui pe cele avute, toate aceste atitudini și fapte fiind făcute prin ascunderea adevăratelor
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
eu, că sunt din partidul de la putere și mi se cuvine. În momentul când un scriitor accepta un post administrativ, politic e SLUGĂ CELUI CARE ÎL PLĂTEȘTE. E slugă, nu mai e o opinie independența și pretenția de imparțialitate e ipocrizie. Nu poți fi și cu gura unsa și cu slănina în pod. Orice carte exprimă un crez, o voință și o manipulare a cititorilor. Așa că dacă Sînt o babă comunistă e o manipulare comunistă, prezența carte e contrariul și prin
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
decât în viață. Mi-a apărut în fața ochilor imaginea Maicii Domnului din Pietà. VI Nu pot rămâne toată viața cufundată în tristețe. Există ceva pentru care trebuie să lupt neapărat. O etică nouă. Ba nu, până și rostirea cuvântului înseamnă ipocrizie. Dragoste. Nimic altceva. Așa cum Rosa Luxemburg și-a dedicat viața economiei politice, eu nu mai pot trăi dacă nu mă agăț de dragoste cu toată forța. Cuvintele adresate de Isus celor doisprezece apostoli ai săi se potrivesc și în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
nu mă agăț de dragoste cu toată forța. Cuvintele adresate de Isus celor doisprezece apostoli ai săi se potrivesc și în cazul meu. Mă refer la cele rostite când era pe punctul de a-i trimite să dea în vileag ipocrizia teologilor, fariseilor și a oamenilor de vază din lumea asta și de a face cunoscută tuturor, fără nici o ezitare, adevărata dragoste de Dumnezeu. (rând liberă Să nu aveți nici aur, nici arginți, nici bani în cingătorile voastre. Nici traistă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
dacă nu cumva chiar să-și trădeze, idealul estetic și moral pe care și l-a format în timp, dar supus unei tot mai puternice presiuni a contextului, artistul a găsit soluția angajării într-o dezbatere directă, lipsită de orice ipocrizie și, de cele mai multe ori, publică. În cadrul unor expoziții, simpozioane, convorbiri sau chiar monologuri, el a căutat să argumenteze, cu o credință autentică și cu o enormă energie morală, necesitatea unei Arte înalte, pornită din infinitul originar și limitată, dacă se
Contradicțiile lui Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7187_a_8512]
-
lume poate puțin plicticoasă, dar mult mai simplă decît aceea în care trăiesc. Totul ar fi fost într-adevăr mai simplu, dacă bunătatea, puritatea, generozitatea, sinceritatea, integritatea, sensibilitatea, pe de-o parte, lăcomia, egoismul, lipsa de scrupule, prostia, grosolănia, viclenia, ipocrizia și vanitatea dusă la extrem pe de altă parte, ar fi fost întotdeauna înscrise în culoarea și forma ochilor, în alcătuirea sprîncenelor, în linia și grosimea buzelor, în curba frunții și în proeminența pomeților. Numai că toate aceste însușiri sînt
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
Covrig Roxana Mihai Morar a scris, pe pagina de Facebook, că este o dovadă de ipocrizie că românii se mândreau, în urmă cu doi ani, cu performanță Alexandrei Stan de fi cinci săptămâni pe locul întâi în Italia, iar acum când o manea a ajuns pe locul întâi nu o fac. Mihai susține că atunci când " Mr.
O manea, pe primul loc în topul din Italia. Mihai Morar: "Ipocrizie!" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/72039_a_73364]
-
decât foarte rar - și atunci, în urma activării unor stimuli veniți din afară - în paradigmele culturale elaborate de autori români. În mod paradoxal, deși consumul nostru cultural este, în proporție covârșitoare, orientat spre produse de proveniență internațională - să ne gândim fără ipocrizie, la filmele și piesele de teatru pe care le vedem, muzica pe care o ascultăm - comentariile critice vizează aproape în exclusivitate creațiile românești. Cel puțin la nivelul volumelor de specialitate. Din acest punct de vedere, cartea lui Mircea Mihăieș despre
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
profund. Puțin marketing și puțină pedagogie nu strică. Lăsând deoparte aceste nuanțări marginale, textele - în individualitatea lor - sunt teribil de vii. Memorialistică de cea mai bună calitate, credibilă, care scutește cititorul de activarea complicatelor procese interne de verosimil ori de ipocrizia pactului ficțional. Regina Maria deschide ciclul de povestiri-mărturii, marcând punctul de sus al volumului și - totodată - al titlului: Coroana regală. Avem astfel ocazia, dacă nu ne-am apropiat încă de jurnalul în trei volume al reginei - Povestea vieții mele, să
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
la care nimeni nu își imagina că viața este făcută și din intrigi strecurate abil în urechea celui mereu gata să le asculte și să le propage ca pe adevăruri demonstrate, lovituri pe la spate, mârșăvii de tot felul, trădări și ipocrizie. Există o stare de spirit, specifică vârstei adolescenței, indiferent de epocă și de condițiile istorice. Este vârsta paradisiacă, la care nimic nu este definitiv pierdut, eșecurile par glume și bucuria vieții irumpe la tot pasul. Scrie Mircea Gelu Buta: "În
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
de cei care aveau nevoie de glasul autorității la început de drum, la birou, scriindu-și opera, împreună cu familia lui minunată, la televiziune - pregătindu-și Serata sau polemizînd la nesfîrșit cu ideile comerciale, ușoare, cu falsul concept de audiență, cu ipocrizii și jocuri purtate în culise - la conferințe și colocvii, la Universitate oferind, poate, unele dintre cele mai rare momente în care mari personalități străluceau, sfidînd, datorită protecției lui Iosif Sava, securitatea de la ușă, în bibliotecă, citind, citind, citind, la pian
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
va mai întâlni vreodată pe viu; iar în al doilea rând pentru că, ajunsă pe mâna cronicarilor - și nu a criticilor, eseiștilor sau istoricilor literari de vocație - materialul se pierde automat printre focuri de artificii publicitare. Nu e nici o umbră de ipocrizie în ce spun. Pur și simplu, acestor cititori de reacție rapidă care sunt cronicarii și publiciștii, Troica amintirilor le va plăcea prea mult pentru a o investi, în spirit corect capitalist, cu profit interpretativ. O dovadă, văzută prin această lentilă
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
Biro Jozsef, Peter Hilda, Dimeny Aron, Gyorgyjakab Eniko, Varga Andrea, Salat Lehel, Molnar Levente, Sinko Ferenc, Gallo Erno, Kantor Melinda, Kollo Csongor. Nu pot să uit mersul descompus al Generalului lui Biro. Privirea fixă. Ca și ideile personajului. Ca și ipocrizia lui cinică. Un rol gîndit și jucat pînă în profunzimea acestei meserii. Sau durerea stranie a Generălesei. Strivită de personalitatea soțului, a prejudecățiilor, a celor ce se fac și a celor ce nu se cuvin. Ce zîmbet amar, ce revoltă
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
de sub tutela "arhetipului" - Henry Jekyll -, luînd contur singur, prin "jocul substituției": "M-am dus la culcare Henry Jekyll și m-am sculat Edward Hyde. Cum putea fi acest fapt explicat?ș...ț. Și cum putea fi acest lucru remediat?". Mica ipocrizie a fostului doctor Jekyll nu trebuie să inducă în eroare. Odată declanșată "deconstrucția", "remedii" nu există. Circuitul "descentralizării" e ireversibil și, practic, după cum argumentează Derrida în mai multe locuri, infinit. Așa-zisa lui "finalitate" coincide, la Stevenson, cu sucombarea ultimului
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
narativ - și fără o conștiință a jocului de planuri, prozatoarea riscă să devină un foarte talentat textier. Nu e deloc întâmplător că, acolo unde se poate percepe o undă de duplicitate și unde, printre rotocoalele expresive, se infiltrează, fericit, o ipocrizie bine controlată, dăm peste pagini convingătoare. De aceea, dintre numeroasele personaje, cel mai acaparant și mai ușor de reținut, cel mai problematic și mai taciturn se arată a fi Nori. Atât descompus tehnic, cât și ca expresivitate intrinsecă, acesta - bătăușul
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
spune la un moment dat. Sau: " Nu mă poate interesa o ființă asupra căreia nu apasă o anume fatalitate" (I, 225). Cum s-a ajuns aici? Nu cumva predestinarea e numai o justificare?! La un moment dat, Cioran își recunoaște ipocrizia sau jocul. Doar că, jucînd o anumită imagine pentru ceilalți, mimînd chiar pentru sine un rol, Cioran devine finalmente chiar ceea ce neagă. Oricum, mărturisește: Cînd ai acumulat eșec după eșec, nu știu să existe un lucru mai avantajos decît să
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]