323 matches
-
de prof. dr. C. Ionescu Tîrgoviște fostul conducător al Institutului de Diabet și Boli de Nutriție București, apărută la Editura Geneze. De o manieră extrem de convingătoare, autorul reușește, în cele 145 de pagini ale cărții, cu argumente indubitabile și dovezi irefutabile, comentate critic și încadrate atent în cronologia evenimentelor, să stabilească cu certitudine locul lui Paulescu în odiseea descoperirii insulinei. Structurată în cinci părți, cartea urmărește pas cu pas fiecare etapă care a marcat un moment important în descoperirea insulinei. Astfel
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Motivați de interese materiale, aceștia nu mai puteau fi satisfăcuți de limba slavonă, "bună pentru momentele solemne ale rugăciunilor cântate în abur de tămâie" (Panaitescu, 1965, p. 7), dar anacronică în contextul noilor necesități practice ale relațiilor comerciale. Probe istorice irefutabile sprijină afirmația că naționalismul politic românesc, cel care prin aspirațiile sale năzuia la unificarea tuturor etnicilor români în cadrele aceluiași stat național suveran, este precipitatul naționalismului cultural. Simplificând la maximum, nu ni se pare deloc hazardat enunțul potrivit căruia cultura
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trecutul națiunii (așa cum prescrie norma istoriografiei tradiționale), discursul dezvoltat în manual îl prezintă ca o poveste mitoistorică asamblată din elemente ficționale în combinație cu elemente reale. Etnogeneza poporului român - punctul sensibil al istoriografiei clasice, care a demonstrat într-o manieră "irefutabilă" teza continuității daco-romanilor la nord de Dunăre - este tratată ca un "mit etnogenetic" (p. 8). Abandonarea certitudinilor absolute creatoare de legitimitate dar și de comoditate intelectuală caracterizează întreaga expunere; autorii nu se feresc să afirme că "nu știm foarte multe
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
credința în divinitate, percepută ca supremă călăuzitoare și protectoare. De multe ori povestitorii invocă atât la începutul, cât și la sfârșitul istorisirilor lor, protecția lui Dumnezeu. Sfinții, intermediari între lumea celestă și cea terestră, „al căror cult era firesc și irefutabil”508, sunt mereu amintiți, fiecare breaslă are sfinții săi protectori, individualizați, deoarece „unuia i se adresa omul la un anumit necaz, altuia pentru vindecarea unei anumite boli”509. În povestirea a doua din cadrul celei de-a doua zile a Decameronului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
trebuie să fi fost Wittgenstein de modul în care a înțeles Russell această precizare atunci când scria, în partea finală a „Introducerii“ sale: „Ca unul cu o îndelungată experiență a dificultăților din logică și a caracterului înșelător al teoriilor care par irefutabile, mă simt incapabil să fiu sigur de corectitudinea unei teorii doar pe temeiul că nu pot vedea nici un punct în care ea este greșită.“17 Probabil că Wittgenstein a fost de acord cu opinia prietenului său Engelmann, care credea că
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fost Wittgenstein de modul în care a înțeles Russell această precizare atunci când scria, în partea finală a „Introducerii“ sale: „Ca unul cu o îndelungată experiență 332 GÂNDITORUL SINGURATIC a dificultăților din logică și a caracterului înșelător al teoriilor care par irefutabile, mă simt incapabil să fiu sigur de corectitudinea unei teorii doar pe temeiul că nu pot vedea nici un punct în care ea este greșită.“17 Probabil că Wittgenstein a fost de acord cu opinia prietenului său Engelmann, care credea că
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
formulat interogații cu privire la puterea rațiunii. Cel care va îndrepta însă o critică virulentă împotriva Luminilor va fi Hegel (Fenomenologia spiritului, Partea a VI-a). Principalele sale reproșuri vizau sectarismul și abstractizarea: sectarismul, întrucât filosofii Luminilor ar fi operat o împărțire irefutabilă între rațional și irațional (obscurantism și religie), incapabilă să conceapă raționalitatea în acțiune în cultura religioasă; abstractizarea, pentru că gândirea ar fi neglijat condițiilor pozitive de realizare a libertății. Încercarea asumării unei "religii naturale", în limitele "simplei rațiuni", mărturisită de acest
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
clan. Ele au mereu o valoare și funcție de adevărat arhetip național. Probabil cel mai profund sens al acestei rezistențe culturale este însă de ordin moral. Dar, în același timp, și cel mai greu de analizat și dovedit prin texte categorice, irefutabile. Intrăm într-o zonă de confesiuni și procese de conștiință, complexe și obscure, în care sinceritatea și automistificarea inocentă coexistă, mai totdeauna, în mod inevitabil și nedisociabil, cu ambiguitățile cele mai evidente și deschis asumate. O notabilă definiție a intransigenței
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
lipsit de nuanțe. Un alt set de probleme centrale discutate cu luciditate și acuitate de aprofundat în continuare se referă la mecanismul, statutul și definiția exactă a așa-zisei revoluții din 1989. La acest capitol, demonstrația lui V. T. este irefutabilă și va constitui, fără îndoială, punctul de plecare al oricărei analize serioase viitoare. Autorul arată, în esență, că n-a fost și nu este vorba decât de instaurarea unui socialism cu față umană 11, deci de gorbaciovism 12. Că puterea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
constrângerea materială (de fapt termenul exact, deși dur, este șantajul economic), marginalul cultural ajunge la o singură concluzie legitimă. Ea definește cu toată luciditatea posibilă însăși infrastructura și deci condiția de bază a oricărei culturi alternative. O observație simplă, dar irefutabilă: independența economică. O cultură de funcționari de stat, de salariați, oricând revocabili, concediabili, retrogradabili etc., nu poate avea, în nici un caz, independența strict necesară mecanismelor culturale alternative reale. O imposibilitate manifestă. Cine nu ajunge la această concluzie înseamnă că nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
din direcție diametral opusă, spargerea unei blocade și recuperarea unei interdicții. Deci un gest de libertate spirituală (dacă nu chiar de rezistență prin cultură). Doar că ambele teze puteau fi susținute, de pe poziții net opuse, prin același argument strict obiectiv, irefutabil: editarea unei astfel de cărți profund controversabile. Dar ambiguitățile au fost și mai numeroase. Le am evocat anterior, cu mai multe detalii. Deși nu se poate pune, în nici un caz, semnul egalității integrale între soarta culturii alternative într-un regim
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
asupra auditoriului a fost enorm. Adam Ulam îl consideră de-a dreptul "devastator" (1968, 575). Piotr Pospelov, un veteran stalinist care fusese însărcinat de către prim-secretarul sovietic în anul precedent cu formarea unei comisii care să probeze cu o documentare irefutabilă abuzurile lui Stalin, a prezentat conducerii sovietice, cu câteva zile înainte de Congres, textul raportului care cuprindea concluziile activității desfășurate de către comisie. Iată cum își amintește Anastas Mikoyan, pe atunci membru al Biroului Politic al PCUS evenimentul: "Faptele erau atât de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de presiune la adresa Uniunii Sovietice. În general, imaginea unui Occident credul și naiv în relația sa cu dictatorul român este neverosimilă. Dar remarcile politicoase, protocolare făcute cu ocazia vizitelor diplomatice erau complilate cu grijă și oferite publicului român ca dovezi irefutabile ale reputației internaționale a lui Ceaușescu (Gabanyi: 2003, 63-66). În dicționarele politic, de economie politică și diplomatic publicate în anii '70 în RSR, lui Ceaușescu îi sunt dedicate cel puțin câteva pagini. Există însă diferențe de nuanță, interpretabile prin prisma
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
noi, dar și în chiar bîrlogul comunismului, apoi în variantele "coloniale" ale marxismului comunist de pe glob (acolo unde înapoierea le-a ușurat penetrația). Deși comunismul rezidual continuă să marcheze dramatic statele cărora li s-a impus dictatura bolșevică, există semne irefutabile ce indică ireversibilitatea cursului. În sensul eradicării ciumei roșii. Și, firește, întăririi speranței că secolul în care intrăm va avea dreptul la mai multă fericire. Incluzîndu-ne aici și pe noi, atît de doritori de a reînnoda o istorie ce începuse
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a sărit în aer. Un singur lucru nu poate fi pus la îndoială: probitatea lui Edward Behr, autorul cărții. Metodic și cu maniacală acribie, analistul face o teribilă radiografie a vieții americane de azi, în care noi continuăm să vedem, irefutabil, modelul emblematic al civilizației contemporane. Numai că. din acest model, Behr și-a decupat segmentul spinos al multbătutei "corectitudini". Dificil și, în aceeași măsură, delicat demers. Apetitul aproape demențial cu care indiscretul autor pătrunde în hățișurile vieții continentului său statal
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al deceniilor colectivismului. Asumarea rolului paternal într-o populație buimăcită de corupție cu tot eclatantul, deliciosul număr prooccidental/proamerican al fostului activist întreține sentimentul unei interminabile cantonări într-o Românie neindentificabilă. Pînă și recentul ton dur al ambasadorului american diagnostic irefutabil ajunge trandafiriu în retorta aurită a perpetuului președinte, denotînd, în fapt, enormul deserviciu adus țării în efortul ei de integrare europeană. Iar cînd la orizontul la fel de trandafiriu stă la pîndă succesorală umoralul delfin al dictatorialelor ordonanțe de urgență, scenarita noastră
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
monstru (sacru). 18 noiembrie Minciuna stă cu regele la masă... ... Dar nu în sensul în care stătea în sărăntoc-năroada poemă vlahuță, atît de insignifiantă în legitimul regat al României, în schimb atît de imbecil-nocivă în comunism, omniprezentă în manuale, ca irefutabil argument antimonarhic. De data asta, de sfinții Mihail și Gavril, Minciuna (cu majusculă simbolică) chiar a stat la masă cu Regele. E de neînțeles cum un monarh atît de demn și de sobru în dramatica lui existență se complace într-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai puțin, ale francezilor, spaniolilor, italienilor) înglobează situații extrem de paradoxale, unele în vecinătatea derapajelor psihice (aici, da, acești occidentali sînt postmoderniști!), dar... dar... capacitatea narativă ca atare e, fără exagerare, cea a unor Balzac, Dickens, Twain, Flaubert... M-au convins, irefutabil, în acest sens, nume actuale, deja notorii David Lodge (Schimb de dame, Ce mică-i lumea!, Meserie), Ian McEwan (Grădina de ciment), Jonathan Coe (Casa somnului), Julian Barnes (Papagalul lui Flaubert), deja "clasicizatul" Lawrence Durrell (Cvartetul din Alexandria), deja și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al legii de mediu germane. Acest principiul „trebuie să fie folosit În situații de amenințare potențială serioasă sau ireversibilă asupra sănătății sau mediului Înconjurător, unde există nevoia de a acționa pentru a reduce hazardul potențial Înainte de a exista o dovadă irefutabilă a efectelor dăunătoare, luând În considerare costurile și beneficiile probabile ale acțiunii și inacțiunii”26. Principiul precauției este elaborat să permită autorităților guvernamentale să raspundă preventiv, precum și după ce stricăciunile au avut loc, cu un nivel mai scăzut de evidență științifică
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
pe întreaga întindere a teritoriului cuprins între Prut și Nistru. Acestea sunt, reduse la proporțiile lor reale și exacte, datele în chestiune. Toate argumentele și toate motivele de nu importă ce ordin, geografic, etnografic și istoric, dovedesc într-o manieră irefutabilă că așa-zisa provincie a Basarabiei, cedată în 1812 de către Turcia în disprețul dreptului și al tratatelor, nu este decât jumătatea de răsărit a teritoriului moldovenesc, iar această jumătate trebuia să se reîntoarcă în mod necesar la Moldova, la lichidarea
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
pot fi considerate ca fiind superioare celor aplicate în multe alte țări UE. (Raport 2000: 108) Desigur, această evaluare a avut loc la începutul mandatului guvernamental, a fost preocupată de aspectul legal al chestiunilor și nu trebuie considerată o dovadă irefutabilă a modului în care FPÖ a tratat minoritățile, refugiații și imigranții. De fapt, raportul a și criticat FPÖ, pe care l-a catalogat ca un "partid populist de dreapta cu elemente radicale" care au "exploatat și indus sentimente atitudini xenofobe
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Motivați de interese materiale, aceștia nu mai puteau fi satisfăcuți de limba slavonă, "bună pentru momentele solemne ale rugăciunilor cântate în abur de tămâie" (Panaitescu, 1965, p. 7), dar anacronică în contextul noilor necesități practice ale relațiilor comerciale. Probe istorice irefutabile sprijină afirmația că naționalismul politic românesc, cel care prin aspirațiile sale năzuia la unificarea tuturor etnicilor români în cadrele aceluiași stat național suveran, este precipitatul naționalismului cultural. Simplificând la maximum, nu ni se pare deloc hazardat enunțul potrivit căruia cultura
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
trecutul națiunii (așa cum prescrie norma istoriografiei tradiționale), discursul dezvoltat în manual îl prezintă ca o poveste mitoistorică asamblată din elemente ficționale în combinație cu elemente reale. Etnogeneza poporului român punctul sensibil al istoriografiei clasice, care a demonstrat într-o manieră "irefutabilă" teza continuității daco-romanilor la nord de Dunăre este tratată ca un "mit etnogenetic" (p. 8). Abandonarea certitudinilor absolute creatoare de legitimitate dar și de comoditate intelectuală caracterizează întreaga expunere; autorii nu se feresc să afirme că "nu știm foarte multe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]