661 matches
-
copilăriei/mele în două/ca un trosnet de muguri/copți/ca o vecernie într-o limbă/uitată”. Șarpe sărutând, o piesă de rezistență a volumului este sinteza a motivelor și atitudinilor lirice ale poetului: obsesia artei sale, obsesia morții, atracția irepresibilă a vieții, obsesia rădăcinilor care ne vin din părinți, expresia directă a emoției, spiritul ludic și autoironia. Ar merita citată în întregime pentru frumusețea ei clasică. Simbolul mamei este cel ancestral, evocat fie în imaginea mamei încremenite cu copilul ei
MĂŞTILE POETULUI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359252_a_360581]
-
o adevărată fascinație asupra istoricului, el revelând în mai multe rânduri și rolul pe care l-a jucat în formarea conștiinței naționale „teatrul vagabond” adică turneele teatrale ce străbăteau țara care, precum știm, l-au fascinat și l-au răpit irepresibil pe adolescentul Mihai. Este neîndoios că propria chemare de-a scrie teatru istoric are la baza admirația sa pentru dramaturgia eminesciană care l-a inspirat fără îndoială. Ceea ce se știe mai puțin este faptul că acest teatru pe care majoritatea
EMINESCU MENTOR SPIRITUAL AL LUI NICOLAE IORGA de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359958_a_361287]
-
coleg psiholog îmi spunea, de pildă, că tot mai mulți oameni cu care intră în legătură nu mai suportă să li se vorbească cu dumneavoastră (e prea distant, e rece - să plâng ei) și invocă tot mai des pornirea lor irepresibilă pentru „tot ce e natural”. Exasperat, a întrebat la un moment dat o astfel de persoană: Dar cu mătrăgună ați încercat? E cea mai naturală... După cum subliniază Taylor, această cultură a autenticității, prin mutarea reperelor normative din societate înspre individ
Corpul autentic și cultul său de piață () [Corola-blog/BlogPost/338369_a_339698]
-
a capodoperei goetheene traduse de Blaga, aceasta fiind una dintre cele mai frumoase dedicații scrise în întreaga literatură română. Începutul dialogului se plasează în mai 1996, când prin forța unor împrejurări fericite, autoarea cunoaște pe Elena Daniello, care simte nevoia irepresibilă să i se confeseze, punând astfel capăt celor mai bine de trei decenii de tăinuire a iubirii care s-a înfiripat în sufletul ei pentru marele poet.În prima parte a cărții, eroina acestui veritabil roman de dragoste își mărturisește
„Lucian Blaga şi ultima lui muză” ca document literar inestimabil, de ANTONIA BODEA () [Corola-blog/BlogPost/339301_a_340630]
-
trăsătură de întârziere. Imediat ce, târziu, se instaurează mesajul se deschide ca o floare în mod instantaneu. Pe cât de târziu, pe atât de rapid se înființează mesajul. Numim dehiscența mesajului această calitate a ideaticii discursive de a se structura spontan și irepresibil. Mesajul estetic vine de două ori târziu: o dată ca mesaj și, în al doilea rând, ca frumusețe înțeleasă. Ceea ce cauta criticul literar Vlăduțescu in textul literar, este valoarea, calitatea, mesajul către ceilalți. Mulți scriitori au fost indrumați, promovați și sfatuiți
Mirela Teodorescu: Zidirea prin care se ajunge la perfecţiunea existenţei () [Corola-blog/BlogPost/339424_a_340753]
-
că după ce lumea s-a prăbușit nu mai există nicio soluție. În ambele viziuni funcționează explicativ o butadă a Sfântului Pavel: „Privește picioarele acelora care te vor duce afară, sunt deja înaintea ușii“. Întotdeauna în mișcarea gândirii există, în mod irepresibil, o coerență. Situația poetică întunecată creată de Nicolae Coande este următoarea: întreg universul existențial s-a prăbușit. În acest context, spiritul liric este, și el, „prăbușit“, adică dezamăgit, deznădăjduit, distrus, disperat: „disperarea le coace“ pe toate (respir direct prin pereți
NICOLAE COANDE: Extatica întunericului, de STEFAN VLADUTESCU () [Corola-blog/BlogPost/339519_a_340848]
-
precomprehensiune, tot astfel înaintea oricărui mesaj se înregistrează un pre-mesaj, constând într-o investiție uni- sau bilaterală de de intenționalitate. Mai exact: nu există mesaj fără urmă de intenție. Mesajul este generat de o intenție uni- sau bilaterală. El poartă irepresibil o inscripție intențională: fie destinator-“ială”, fie destinatar-“ială”, fie bilaterală. Intenția de semnificare reprezintă semnul său distinctiv, marca de individualizare. Pe de altă parte, ca element constitutiv al unei conștiințe ce trăiește numai ca o conștiință a ceva, ca
Mesajul în comunicarea filozofică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339522_a_340851]
-
precomprehensiune, tot astfel înaintea oricărui mesaj se înregistrează un pre-mesaj, constând într-o investiție uni- sau bilaterală de de intenționalitate. Mai exact: nu există mesaj fără urmă de intenție. Mesajul este generat de o intenție uni- sau bilaterală. El poartă irepresibil o inscripție intențională: fie destinator-“ială”, fie destinatar-“ială”, fie bilaterală. Intenția de semnificare reprezintă semnul său distinctiv, marca de individualizare. Pe de altă parte, ca element constitutiv al unei conștiințe ce trăiește numai ca o conștiință a ceva, ca
Stefan Vladutescu: Mesajul în comunicarea filozofică () [Corola-blog/BlogPost/339527_a_340856]
-
Pare dintr-o poveste” („Despărțire”); „Trezește-mă mai bine din visare”(„Petale de uitare”). Ca pagină de adolescență se delimitează liceul; el este reținut prin elementele sale specifice: note, profesori, lecții și note. În plus, este pus în perspectiva devenirii irepresibile: „An de final, în viața de liceu e seară” („Promoție de iunie”). În pofida intenției de a scoate „regretul din gând” („De comun acord”), tonalitatea de bază a volumului este una de tristețe și melancolie. Este o notă favorizantă, fiindcă să
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339588_a_340917]
-
George Stanca: Stiluri existențiale de Ștefan Vlăduțescu Din fericire pentru destinul lumii, cărțile nu ascultă de poetica explicită a autorilor. Nu numai că ele fac ce vor cu lectorii, dar fac același lucru cu creatorii lor. Ca o evidență irepresibilă identificăm această situație în cazul cărții lui George Stanca, „Epistolar” (București, Editura Adevărul Holding, 2011). Volumul este proiectat ca „o sumă de exerciții de stil” și se situează autoscopic drept carte „poate uneori corozivă, alteori calină, cu câteva excepții deloc
GEORGE STANCA: Stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339605_a_340934]
-
precomprehensiune, tot astfel înaintea oricărui mesaj se înregistrează un pre-mesaj, constând într-o investiție uni- sau bilaterală de de intenționalitate. Mai exact: nu există mesaj fără urmă de intenție. Mesajul este generat de o intenție uni- sau bilaterală. El poartă irepresibil o inscripție intențională: fie destinator-“ială”, fie destinatar-“ială”, fie bilaterală. Intenția de semnificare reprezintă semnul său distinctiv, marca de individualizare. Pe de altă parte, ca element constitutiv al unei conștiințe ce trăiește numai ca o conștiință a ceva, ca
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesajul în comunicarea filozofică /The message in the philosophical communication () [Corola-blog/BlogPost/339584_a_340913]
-
Pare dintr-o poveste” („Despărțire”); „Trezește-mă mai bine din visare”(„Petale de uitare”). Ca pagină de adolescență se delimitează liceul; el este reținut prin elementele sale specifice: note, profesori, lecții și note. În plus, este pus în perspectiva devenirii irepresibile: „An de final, în viața de liceu e seară” („Promoție de iunie”). În pofida intenției de a scoate „regretul din gând” („De comun acord”), tonalitatea de bază a volumului este una de tristețe și melancolie. Este o notă favorizantă, fiindcă să
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339628_a_340957]
-
află în „deplinătatea minții și cuvintelor”: „Câtă vreme îmi vor fi sănătoase cuvintele și scrisul, / mă voi considera întotdeauna om pe deplin sănătos” („Om bolnav, om sănătos”). Din postura aplicată, de om sănătos, rezultă un sentiment de optimism consonant cu irepresibila „speranță”: „ultima care stinge lumina” („Pagină de jurnal”). Se ivește „un sentiment plin” că va trăi și că este „pe calea întoarcerii” („Omul lui Dumnezeu”). În noua perspectivă, un rol decisiv pentru justificarea modificării accentului îl are dedublarea ființei în
Ion Zubaşcu: Cum moartea se ispăşeşte trăind, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339614_a_340943]
-
de a ieși printr-o iluzie, din inconfortul și spaima incomprehensibilului”. Așadar, o primă, certă sursă de iluzii sunt miturile. Ele chiar „alcătuiesc o perdea de iluzii ocrotitoare”. Pe de altă parte, „orice schimbare este producătoare de iluzii”: schimbările rodesc irepresibil iluzii. În al treilea rând, pe componenta sa mai rațională, prin conștiința sa critică, literatura însăși își produce iluzii, tehnici de iluzionare și seducție, concepte iluzorii. Anormalitatea literaturii române se sprijină esențialmente pe un spirit critic deficitar, parcă mai retardat
Eugen Negrici: Cum se văd aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339623_a_340952]
-
Raveca Vlașin în construcțiile sale poetice, ce deschid drumul spre o nouă specie literară,face aluzie în denumirea lor la numărul de versuri.Clasicismul promovat de poetă este o formă de domesticire a trăirilor lăuntrice, un act de exorcism .Voluptatea irepresibilă a exprimării și dicția incantatorie este cizelată până la narcisism.Poeta „arde” pentru fiecare durere a semenului, dând carnație obsesiilor închise în versuri rafinate, în exerciții de virtuozitate,fără a cădea în decorativism:Fruct din floarea dorului.../ Din durerea viului/ Ard
POEZIA CU OBRAZUL CELĂLALT AL LUNII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341421_a_342750]
-
însemnele oralității la vedere, conviv în mare vervă, în planul superior al ideilor”; 11.la DOINA POPA - se analizează toată opera romanescă: „Doina Popa este o rafinată și performantă exploratoare a naturii umane confruntate cu propriile limite, marcate de o irepresibilă nevoie de armonie, lumină și căldură sufletească, dragoste și fericire, în sensul cel mai deplin al cuvântului”; 12. la ION LARIAN POSTOLACHE - aceeași contragere a micromonografiei (minus traducătorul I.L.P.)!; 13. la DUMITRU PRICOP - se analizează (sau, cel puțin, sunt menționate
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
despre această carte a cărei autoare este un nume de referință în literatura de limbă română, iar prefațatorul o personalitate a criticii literare, nu este un act de ireverență sau chiar inutil. Ca argument pentru atitudinea mea am doar nevoia irepresibilă de a vorbi și cu alți posibili cititori despre o lucrare cum nu prea întâlnești în mod frecvent, foarte interesant alcătuită, dacă ne referim la tehnica literară, dar și prin modul admirabil în care curge firul narativ, fără sincope sau
O CARTE CARE AR TREBUI SĂ NE DEA DE GÂNDIT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343877_a_345206]
-
analiză a relațiilor dintre religie și cultură (partea I) și teologie și estetică (partea II) încheiate cu propunerea de lectură în cheie metaforic-teologică a fenomenului culturii și artei (partea III). Întreaga creație omenească este văzută drept produsul unei imense și irepresibile nostalgii, țâșnind dintr-o trăire fundamentală care colorează existențial întreaga cunoaștere și activitate a omului: sentimentul rupturii unei unități ideale a existenței și a durerii pe calea de întoarcere spre această patrie simbolizată de paradis. Paradisul este însă dublu: pământesc
„PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NICHIFOR CRAINIC ?' TEOLOGUL MISIONAR PRINTRE INTELECTUALI, APOLOGETUL ORI PROPOV? de STELIA [Corola-blog/BlogPost/343135_a_344464]
-
un alt important document istoric pentru Valahime («după Emil Vîrtosu», un studiu publicat în 1965, Napoleon Bonaparte și dorințele moldovenilor la 1807 - în Studii, tom 18, nr. 2/1965, p. 411/416 sqq.), memoriu în care-i din nou afirmată irepresibila dorință de re-Unire - sub numele de Dacia - a „Statelor“/„Principatelor“ Valahilor (după cum se știe, spre a nu se trezi conștiința națională a Valahimii, imperiile evmezico-burgheze ale anotimpului de-atunci, Turc/Otoman, Austriac/Habsburgic și Rus/Țarist nu au permis în
BASARABIA – DOCUMENTE ISTORICE, LITERARE, POESEURI... de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343460_a_344789]
-
nevindecat de tine/ și-mi place să rămîn bolnav’’(Rămîn nevindecat de tine). Privirea este un pretext pentru rememorare: propulsează închipuirea spre spațiul trăirilor de altădată. Catrenele, majoritatea în stil clasic, deconspiră predilecția poetului pentru prozodie incantatorie, cu o voluptate irepresibilă a rostirii și o dicție impecabilă, ce împing unele poeme către discursul muzical în care par a se fi strîns incitante ritmuri :’’ Treci printre linii în tăcere,/ n-auzi nici șuierul de tren,/ auzi doar șoapta-mîngîiere,/ chemarea mea ca un
IULIAN PATCA-70, ARTICOL DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343123_a_344452]
-
când suntem la necaz. Cand da o boală peste noi, sau nici atunci. Când ne despărțim de cineva drag. Cand întâmpinam greutăți, când ni se pun bariere în ascensiunea noastră. Există o bucurie de a spune, de a vorbi, întotdeauna irepresibila. Dacă aș putea să-L port în mine totdeauna. Dar nu, El este părăsit, uitat, abandonat în cea mai mare parte a timpului. Neglijență. Nepăsare. Păcate grave. Cu prețul unor tulburări și al unor necazuri, ar trebui să-L purtăm
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371154_a_372483]
-
metafore surprinzătoare. Poeta este sedusă de poezia clasică, de alchimia ei, fiind o cunoscătoare excelentă a acesteia (și a literaturii în general), preferând experiența predecesorilor, vizibilă nu atât în suvbstanța viziunii, cât în prozodia incantatorie, cizelată, aproape narcisiacă. O voluptate irepresibilă a rostirii și o dicție impecabilă împing poezia Ligyei Diaconescu către discursul muzical în care par a se fi strâns cele mai incitante ritmuri: „Când aveam aripi de lumină/ și flori de busuioc în păr/ Eram o stea, o zi
POEZIA CA REZONANŢĂ A METAFOREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345754_a_347083]
-
o negare evidentă a bucuriilor mărunte de a fi. În Stare 19, ruga către Divinitate este impregnată de smerenie, luciditate și concentrare spirituală. Lumea palpabilă în care se consumă trăirile e o iluzorie libertate, ce se vrea înlocuită de dorința irepresibilă de-a fi cât mai aproape de Creator. Umilința sublimă și roditoare capătă valoarea unei frământări cosmice, iar greșelile omenești au dimensiunea unui cuvânt care trebuie remodelat: ...ia-mi, Doamne,/ cuvântul și ucide-i micimea./ lasă-i umbra să crească.../știu
CU ÎNCREDERE, DESPRE POEZIE DE DOAMNA IOLANDA MALAMEN (PREFAŢĂ LA VOLUMUL GEOMETRIA SUFLETULUI ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345998_a_347327]
-
metafore surprinzătoare. Poeta este sedusă de poezia clasică, de alchimia ei, fiind o cunoscătoare excelentă a acesteia( și a literaturii în general), preferând experiența predecesorilor , vizibilă nu atât în suvbstanța viziunii, cât în prozodia incantatorie, cizelată, aproape narcisiacă. O voluptate irepresibilă a rostirii și o dicție impecabilă împing poezia Ligyei Diaconescu către discursul muzical în care par a se fi strâns cele mai incitante ritmuri: “Când aveam aripi de lumină/ șI flori de bucuioc în păr// Eram o stea, o zi
POEZIA CA REZONANŢĂ A METAFOREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346048_a_347377]
-
2008La suprême émotion - ASLRQ, Montréal, 2009. , Negru Sacerdot - FIDES, Iași, iunie 2008, Absența a ceea ce suntem - FIDES, Iași, 2009, Fiind vorba de universul artistic al unui român din exil, în care energia limbii române și a miturilor culturii române lucrează irepresibil, cărțile lui Ionuț Caragea sunt nu numai un exercițiu de salvare, cât și o strategie de reinventare, pendulând între neo-mitologia dezrădăcinării și imaginarul luat ostatic într-o noosferă fertilă : « în acest timp cu defrișări masive de memorie/ cu umbre păgubitoare
UN IMAGINAR ARTISTIC ORIGINAL SEMNAT DE ION CARAGEA de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345028_a_346357]