663 matches
-
să o colonizeze, apoi, tot sezonier, prin poienile Muzeului Florean, pe care le-a și colonizat, bijuteriile erau forme perverse de refugiu din utilitarismul mărunt în contemplații calofile și baroce, iar celelalte funcțiuni, enumerate vag, confirmau și ele aceeași nevoie irepresibilă de a se păstra întreg în fața nenumăratelor adversități. Unui context limitativ, dezordonat și ostil, el a încercat să-i contrapună o interioritate generoasă, coerentă și demnă. Din această pricină și-a imaginat o lume solidă, acreditată stilistic de cercetările asupra
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
altă filosofie de viață a generat o altă imagine despre sine și despre ceilalți. Ca alternativă la lumea imaginară, în care Bochiș se autoproclamase locuitor unic, s-a instituit, încetul cu încetul, realitatea nemijlocită a spațiului urban, relativismul străzii, viermuiala irepresibilă a semnelor aleatorii. Din artist plastic recluziv, atemporal și grav, Bochiș a devenit artist vizual implicat, provocator și ludic. Salvării proprii prin enunțuri înalte, propoziții ample și semne apotropaice, i s-a substituit pe nesimțite conștiința activă de agent sanitar
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
jocului, și-a resuscitat propria vocație ludică, dar și-a reactivat și privirea incisivă și judecata critică. Jucîndu-se intens și voluptos cu materia, cu formele, cu enunțurile și cu sintaxa, el sondează, de fapt, incongruențele și disfuncțiile realului, se bucură irepresibil de spectacolul efemer, de expresivitatea involuntară a limitelor mentale și de absența reperelor înalte, dar, simultan, sancționează relativismul existenței, absența orizonturilor largi și promiscuitatea unui cotidian care uzurpă și subminează ființa. Prin propriul său ciclu de lucrări închinat hranei, de
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
are știința magică a poemului". Avînd avangarda în sînge, Nicolae }one îi demonstrează perenitatea, atît grație condeiului său liric, cît și infatigabilei sale activități de editor (e cel mai de seamă editor român de poezie la ora actuală). La antipodul irepresibilei expansiuni pe care o vădește "Nicolae Magnificul", Lucian Vasiliu ilustrează o retragere, un reflux intimizant. D-sa trece pe portativul avangardist poezia delicată a lucrurilor, ŕ la Petre Stoica. Rezultă un melanj de insolențe și timidități, de avînturi și căderi
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
sculptura. Sursa extramuzicală se întemeiază aici din cîteva "monade", "oglinzi" și, cu deosebire "triade" plămădire în lut, lemn, bronz ori piatră de Peter Jecza. De ce mai ales "triade"? Desigur, pentru că întreaga lucrare are drept armătură ideea de trison. O curgere irepresibilă de acorduri majore, minore, mărite și micșorate în varii stări și poziții, descriind trasee oblice, directe sau contrare determină dalta compozitorului să arunce în subsidiar materia sonoră degajată de obsesia unei Trinități atotstăpînitoare. Morfoza, Metamorfoza, Anamorfoza, Catharsis sunt secțiuni în
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
nu reprezintă șure, bîrne, strecurători, daraci și mere; el rememorează, ca într-un ceremonial magic, Șura, Bîrna, Strecurătoarea, Daracul și Mărul. ION Gheorghiu: însingurat, în timpul vieții, aproape absent din vacarmul istoriei, el s-a retras înlăuntrul propriilor sale plăsmuiri. Energiile irepresibile, predispozițiile pentru ampla retorică barocă și furia investigației au fost supuse unei ordini severe, la limita geometriei. Adîncit în lumea infracelulară, în structurile microscopice prin care dau năvală minusculele fluvii de seve, pictorul a inventat Grădinile suspendate, aceste cosmogonii decorative
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
confesivă a poeziei lui Brumaru a fost demult semnalată de critică; volumul de față ne obligă, însă, să o extindem asupra personalității literare a lui Brumaru, care, și ca „eseist” și „jurnalist”, dar mai ales ca impenitent corespondent, este un irepresibil mărturisitor. Unul discret și intermitent, defel preocupat să-și proiecteze sinele în arenă, dar nu mai puțin tenace în a-și comunica gândurile și emoțiile. De relevanța critică a volumului Opere III. Cerșetorul de cafea s-a ocupat deja, cu
Un mărturisitor impenitent by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4075_a_5400]
-
plăcute. O astfel de relație este prin dependență, prin infantilizare, prin plăcerea pe care o provoacă, una tipic sado-masochistă. Mai târziu, îndepărtarea de Nae Ionescu (ar fi trebut să fie salutară!) provoacă melancolice aduceri aminte, moartea lui subită un plâns irepresibil, iar defunctul apare în visele lui Sebastian ca un "director" culpabilizant și autoritar. Lui Sebastian, care se recunoaște, cavalerește dealtminteri, evreu, nu-i place să frecventeze alți evrei. Când "Cuvântul" dispare nu mai știe unde să se ducă. În timp ce cei
M. Sebastian, înger sau om? by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/6736_a_8061]
-
Crima nu mai e comisă... Colecția poate lua forme obsesionale și idioate: colecție de cutii de chibrituri sau de capace de bere! Există însă și colecții care se constituie într-un mod mai liber, mai puțin rigid, la voia capriciilor irepresibile și a hazardelor. Atunci, elementele adunate laolaltă scapă autorității unui domeniu strict delimitat, pentru a compune diagrama dorințelor și a dezvălui, în secret, schița unui autoportret. Prin alegerile făcute, tatăl nu desenează contururile unei identități precise, ci schițează o carte
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
atunci cînd le termină. Samuil Rosei a murit în iulie 2001 și cele două volume arată universul unui intelectual care, resemnat în privința ratării publice, umple niște caiete cu considerații în care nu crede, dar care plac la lectură în mod irepresibil.
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
acel caz de artist, pentru care fragmentarea și ofensiva pe orizontală nu sînt decît o materie primă, piese constitutive într-un enorm proces de sintetizare. Nu forma de exprimare contează aici, nici strategiile și nici limbajul propriu-zis, ci o tensiune irepresibilă care se distribuie pretutindeni cu aceeași energie și cu aceeași lipsă de prejudecăți. Rațional, de o exasperantă luciditate în relație cu exteriorul și cu sine însuși, ludic și grav în același timp, Paul Neagu investește creația artistică și nenumăratele sale
Paul Neagu și visul totalității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7209_a_8534]
-
e unul destins și întins între meditația gravă și cea frivolă. Aduse însă, amîndouă, în incidență cu condiția existențială. Gravitatea lui Mușina nu e însă niciodată onctuoasă. Ea abia dacă bate spre melancolie, antagonizată mereu de maliție, de un spirit irepresibil caricatural. Lamentațiile nu se dezic de vervă, ci, din contră, încearcă să și-o încorporeze. Cele mai severe admonestări au un aer gratuit, pentru că Mușina nu lasă nici limbajul, nici stările să se alerteze chiar la modul panicard, rezolut. El
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
constată că viața a trecut pe lângă el fără să-și dea seama că nu mai există nimic din ceea ce constituise sensul ei), posteritatea ar dispune de suficientă informație pentru a-i aprecia valoarea. Beții cumplite, porniri erotice bisexuale nefiresc de irepresibile, căsnicie tensionată, atmosfera familială apăsătoare, strădania permanentă de a ascunde privirilor infernalele sfâșieri - cam acestea sunt elementele cotidianului celor șase decenii pe care i-a fost dat să le trăiască. Le-a trăit însă încredințat că „literatura este singura dare
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]
-
acel caz de artist, pentru care fragmentarea și ofensiva pe orizontală nu sînt decît o materie primă, piese constitutive într-un enorm proces de sintetizare. Nu forma de exprimare contează aici, nici strategiile și nici limbajul propriu-zis, ci o tensiune irepresibilă care se distribuie pretutindeni cu aceeași energie și cu aceeași lipsă de prejudecăți. Rațional, de o exasperantă luciditate în relație cu exteriorul și cu sine însuși, ludic și grav în același timp, Paul Neagu investește creația artistică și nenumăratele sale
Paul Neagu, între imagine și cuvânt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12611_a_13936]
-
bocancilor lui scîlciați și fără șireturi, iar cînd el se oprea să-și mai tragă sufletul și să-și mai șteargă, cu latul palmei, transpirația care îi șiroia pe față, mă opream și eu prefăcîndu-mă că-mi leg, cu senzația irepresibilă a unui ceremonial sadic, șireturile pe care pantofii mei parcă le purtau cu o anume ostentație sfidătoare. Chiar dacă fața nu i se vedea niciodată limpede din stufărișul unei bărbi crescute într-o desăvîrșită dezordine și dintre firele de păr ce
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15714_a_17039]
-
episcopilor greco-catolici care năzuiau să obțină, din partea autorităților, anumite drepturi pentru biserică lor. În consecință, au distrus memoriul. Prea tîrziu. Securitatea aflase de el, arestîndu-i pe cei trei redactori.Gestul poate părea de o sublima zădărnicie. Nu era. Pentru că exprimă irepresibila nevoie de a comunica Occidentului destinul tragic al României în general și al Bisericii greco-catolice în special. Era o datorie înaltă de conștiință. Și ea trebuia mărturisita într-un document, chiar dacă lumea Occidentului nu mai putea, atunci, în 1955, interveni
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
două "romane" diminuează substanța epică a fiecăruia din ele. În sfîrșit, atît tabloul social pe care se proiectează cele două fire narative, cît și impresiile autoarei jurnalului intim asupra realităților social-politice suferă, așa cum iarăși bine observa Virgil Ierunca, din cauza unor irepresibile propensiuni către jurnalism și anecdotic, precum și a exagerării unor laturi pînă la "neadevăruri manifeste". În stil pur publicistic, de editorial (uneori de o calitate superioară, inteligent, alteori mediocru, superficial), tratează Sorana Gurian raporturile româno-sovietice, etapele instaurării comunismului în România ("reforma
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
pe care îl trăiesc în momentul cînd, rupîndu-se de lume, ating numenul universal. Primul plătește eliberarea cu nebunia, al doilea o plătește cu mortificarea trupului, dar nici unul nu o face fiindcă așa vrea, ci fiindcă e împins de o voință irepresibilă. Lumește vorbind, trăim într-o bolgie a necesității din care nu scapă decît oamenii de excepție, dar și ei numai pentru scurt timp și doar cu prețul unei dezarticulări lăuntrice, libertatea fiind un atribut ce nu revine decît celor două
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
ape", poetul se concentrează asupra procedeelor antitetice, care-i pot etala dualitatea. Astfel iau naștere imaginile în care, deși declinant, compromis, fabulosul e prezent ca un factor ce transfigurează universul în sens vitalist, îl fecundează. Sterilizării sceptice îi răspunde rodnicia irepresibilă a ficțiunii, chiar dacă relativizată prin interogație: "Să spun că inima gîlgîia? Că prin aer/ Treceau titireze de aur, farfurii zburătoare, că lumina/ Se mișca întocmai unui pîntec întărîtat?/ Că oamenii erau transparenți, că stîlpii/ Căpătaseră carne, vase de sînge, o
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
închide viața în corsetul dur al instituției, ci echivalentul în epură al istoriei Genezei. De la nașterea formei prin apariția unui punct, de la extensia lui în linie prin mecanismul tainic al mișcării, de la structurarea primei imagini și pînă la tentația ei irepresibilă de a se desprinde și de a se înălța și pînă la enunțurile de tip etico-metafizic sau mesianico-social, gen: Arta reprezintă epoca în formă vizibilă; ea transmite cultura vremurilor noastre sau Arta propagă ideologia epocii sau Dominanta culturii este întotdeauna
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
și întinerit. Umanistul de altădată, acela care dezavua radical naturalismul spre a se concentra doar asupra omului pur, fără istorie și fără context, sfîrșește acum apoteotic, printr-o amplă demonstrație antropocentrică. Omul lui Mattis Teutsch acoperă, finalmente, totul, cu o irepresibilă putere de generare și difuziune. El se naște aici, prin deliberări estetice, din coduri culturale și dintr-un profund angajament moral, și se difuzează mistic în toate universurile imaginabile, ca o dovadă absolută că doar creația artistică garantează o existență
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
are un rol definitoriu în confruntările pentru putere din interiorul oricărei societăți: unul se legitimează prin multiplu, multiplul își dovedește forța prin gesturile perfect adaptate servirii interesului general ale lui unu. Îndoliatul își exteriorizează suferința nu doar dintr-un impuls irepresibil, ci și pentru a demonstra că n-a uitat de îndatoririle ce i s-au impus. Accentuând aceste aspecte, nu înseamnă că punem între paranteze funcția tămăduitoare a doliului. Parodiind, s-ar putea spune că ea reprezintă un fel de
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
poziția sa autopenitentă? Deși dată afară pe ușă, concepția unei critici cu semnificație creatoare se întoarce pe fereastră, chiar sub chipul fantasmatic-nostalgic al aprecierilor acordate tutelarului Sainte-Beuve, a cărui galerie de bărbați iluștri emulează cu personajele lui Balzac ori Proust. Irepresibila impresie de lectură se contrage în formulă principială: Dacă obligația romancierului este înainte de orice aceea de a insufla viață unor făpturi imaginare, cu atît mai mare este meritul criticului sau al istoricului literar de a fi concurat pe scriitorii de
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
într-un timp social convulsionat. Cum arată, până la urmă, poezia lui ? Răspunsul meu e simplu: arată impresionant. Parcursă de la cap la coadă, în marile cicluri care o alcătuiesc și o structurează, seamănă cu un fluviu care încet-încet, în curgerea lui irepresibilă, își cuprinde cititorul, îl seduce și îl poartă cu el. Citită la atâția ani, chiar decenii, de când a fost scrisă, poezia acestui autor emblematic al nouăzecismului nu mai pare atât de șocantă ca formulă. În schimb, trecerea timpului îi pune
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
face să observăm schimbările infinitezimale din cadrul raportului esență-aparență. Cele mai multe personaje ar putea ilustra specia "ipocriților sublimi" de care vorbea G. Călinescu, întrucît comportamentul lor ne lasă să întrezărim, sub o mare diversitate de măști, viclenia instinctelor. Setea de posesiune, dorința irepresibilă de a avea întunecă și subordonează toate celelalte aspirații. Aceia dintre cititori care, născuți în comunism, nu au decît o idee vagă despre ce înseamnă sentimentul proprietății, pot să fie contrariați de imaginea mulțumită de sine a lui Dim Cozianu
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]