1,594 matches
-
face pe nevastă-sa să-l disprețuiască. Nu există cruzime mai mare decât aceea a unei femei față de un bărbat care o iubește pe când ea nu-l iubește. N-are nici un pic de îndurare atunci, nici măcar îngăduință. Are doar o iritare nebunească. Blanche s-a oprit brusc și l-a pocnit pe bărbatu-său în obraz cât de tare a putut. A profitat de năuceala lui ca să fugă și a urcat în grabă scările până în atelier. De pe buze nu i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dus-o la spital. — Atunci ce tot trăncănești? i-am strigat enervat. De ce ai zis că s-a omorât? Nu te supăra pe mine. Nu-ți pot spune nimic dacă-mi vorbești așa. Am strâns pumnii încercând să-mi stăpânesc iritarea, ba chiar am făcut efortul de a-i zâmbi: — Îmi pare rău. Nu te grăbi. Hai, vino-ți în fire și povestește-mi totul pe îndelete. Îndărătul ochelarilor, ochii lui rotunzi și albaștri erau înnebuniți de groază. Îi mai deformau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se holbă la el. Nu, la asta nu se așteptase. Îl cuprinse groaza. — Ați intrat fără protocol, zise Strickland. Cu ce vă pot fi de folos? Doctorul își reveni, dar îi trebui un mare efort ca să-și regăsească glasul. Toată iritarea îi dispăruse și simți - eh, bien, oui, je ne le nie pas - simți o milă copleșitoare. — Sunt doctorul Coutras. Venisem la Taravao s-o văd pe nevasta șefului de trib și Ata a trimis după mine să vin la dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a refuzat cu un semn din cap. - Vă mulțumesc, domnule Ferrenby, dar trebuie să-mi continuu călătoria. Bărbatul cel masiv i-a Întins mâna. Amory a Înțeles că faptul că-l cunoscuse pe Jesse cîntărea mult mai mult decât orice iritare provocată de opiniile sale. Ce stafii erau oamenii cu care aveai de-a face! Până și omulețul firav cel a insistat să-i strângă mâna. - La revedere! i-a strigat domnul Ferrenby În timp ce mașina lua colțul și Începea să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că Îmi picase pe cap Monkey tocmai când voiam să mă gândesc pe Îndelete la bărbatul cu care stătusem de vorbă. Și faptul că ne aflam la o distanță așa mică unul de altul nu făcea decât să-mi sporească iritarea. Ce jalnic! Dacă am fi fost două animale sălbatice, probabil că mi-aș fi arătat deja colții. — Ai fost plecat undeva, nu-i așa? Monkey Își ridicase capul spre mine, fornăind pe nas. Nu i-am răspuns nimic nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
care mi se părea mai gustoasă. Simțeam ceva nedefinit cum pulsa repetat undeva În adâncuri, În ciuda toropelii ce-mi cuprinsese toți nervii și În ciuda impresiei că mi se dizolvaseră toate mucoasele corpului. Simțeam cum lua naștere În mine o stranie iritare, ce părea că-mi străbate Întreg sistemul nervos, În căutarea disperată a unei portițe de scăpare. Era o senzație asemănătoare bulelor de gaz, mici și Întunecate, ce-și caută drumul spre suprafața apei Într-o mlaștină pe fundul căreia putrezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-mi vorbi despre urechea lui Van Gogh. Am reușit să vorbesc cu această femeie abia pe la sfârșitul după-amiezii. — Da. Femeia nu și-a spus numele când a ridicat receptorul telefonului și am perceput imediat o umbră de neîncredere și de iritare În vocea ei. Mi-am șters broboanele de sudoare care mi se formaseră instantaneu În palmele mâinilor. — Cine e la telefon? Am Închis ochii și am tras adânc aer În piept Încercând să-mi păstrez calmul. Mi-am spus numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
până În acel moment avusese o anumită eleganță În felul de a vorbi, acum vocea Îi devenise brusc ascuțită. Probabil că Îmi făcusem prea multe iluzii În legătură cu vocea pe care o auzisem pe robot. Puteam să percep cu claritate tensiunea și iritarea interlocutoarei mele de la celălalt capăt al firului. — Nici eu nu am Înțeles bine despre ce e vorba. Acest bărbat a venit la mine să mă Întrebe ceva despre urechea lui Van Gogh. Mi-am trecut receptorul În mâna stângă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
bune, Înțelegi? Ah, ce bine ne simțeam Împreună!... Ei? Cum ți se pare? Asta voiai să-ți povestesc? Mai exact, ce ți-a cerut Keiko? — Aa, dacă sunteți ocupat, plec imediat și revin altădată, am spus eu, simțind o oarecare iritare În vocea lui. Vorbea repezit, de parcă voia să scape mai repede de mine. — Dar nu sunt deloc ocupat. Ce tip ciudat ești și tu! Doar ți-ai făcut o programare ca să stai de vorbă cu mine! Iar eu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
timpul acesta În care creierul mi-era inundat de valuri de excitare, care-mi pătrundeau acolo prin vasele sangvine, pornind din mucoasa nazală, eram incapabil să spun ce anume simțeam. Nu mă durea nimic, ci doar simțeam un fel de iritare cuprinzându-mi Întrega ființă. Corpul meu se lupta cu efectele cocainei și ale somniferelor, la care se adăugau decalajul orar și lipsa de somn, astfel Încât aveam senzația că tot trupul mi-era alcătuit dintr-o cuvertură ruptă Înmuiată În ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Am râgâit de mai multe ori În timp ce-mi beam Coca-Cola. Concomitent cu ele simțeam frisoane din cauza cocainei, care-mi rezonau puternic În tâmple, străbătând Încet spațiul dintre gât și bărbie. Nu era o senzație plăcută, ci doar o iritare persistentă. Aveam impresia că o distanță din ce În ce mai mare se așternea Între mine și fesele fetei. În același timp mă Întrebam ce se petrecuse oare cu mine și-mi simțeam deja lacrimile gata să mi se prelingă din colțurile ochilor. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Mișcări ale trupelor germane la graniță, în Regiunea Sudeților. — Da, bănuiam că despre asta vorbeai. Am luat poșta sosită de dimineață și, așezându-mă, am început să o sortez. Erau mai multe cecuri, ceea ce făcu să-mi mai scadă din iritarea față de Bruno. Deși greu de crezut, era cât se poate de clar că băuse deja ceva. În mod normal Bruno era aproape monosilabic (ceea ce îmi convine, eu însumi fiind cam taciturn), dar băutura îl făcea întotdeauna mai vorbăreț decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
avem o colaborare colegială, lipsită de orice fel de tensiuni. Dacă prezentați o adeverință care să ateste că la București ați lucrat în... - Doamna avocat, permiteți să vă amintesc, a întrerupt-o Mișu oarecum nepoliticos și vizibil marcat de o iritare nejustificată. Am venit hotărât să încep de la zero. V-a recomandat, știți bine cine, am fost de acord amândoi și cu asta basta! Începem munca și, după perioada respectivă, poate vom continua în parteneriat. - Vă gândiți prea departe, domnule Diaconescu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
domnule? Sunt minori? Matahalele astea sunt minore?... Minorul este cât un armăsar, iar minora..., minora este o muiere în toată regula, domnule! Nu aș fi crezut, dar... să vedem ce-i cu ei, se hotărî el imediat, scuturând nedumerirea și iritarea ce-l cuprinseseră atunci când i s-a spus că erau în sală minorii. - Te rog, domnule, spune câți ani ai! se adresă el băiatului. - Am..., peste o lună fac 18 ani. - Mda! Nu este cazul să-l audiem. Este major
DIVORŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368270_a_369599]
-
Iorga, într-o pagină de călătorie prin Hațeg. * Victimele lehamitei plimbă peste lume o privire obturată de cataractă. Nu se poate trăi pe bază de suspin. Lehamitea nu e un leac, o ieșire onorabilă. Preferabil ar fi un acces de iritare vitală, un scurt moment de furie trezitoare. Întâi împotriva propriei noastre netrebnicii. Apoi împotriva lehamitei înseși. Aflu din dicționare că ''lehamitea'' e un cuvânt de proveniență bulgărească (liha-mi-ti, ''mi-e silă, m-am, săturat''). Cert este că nu era musai
JURNAL CU CAPUL IN JOS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367374_a_368703]
-
balonul, sau la altceva. Mai că-mi vine să plec să o caut, adăugase. Ceva mă îndeamnă să umblu după ea prin toate ungherele afurisitei ăsteia de stațiuni!... N-ar fi o idee prea bună, îl întrerupsesem, edificat asupra motivului iritării lui, riscați să vă căutați mult și bine unul pe altul. Și-apoi, cu piciorul acesta, nu știu cât de departe puteți ajunge. Ce-ar fi să-mi spuneți, mai bine, ce era cu individa aceea, care avea să devină, cum ziceați
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
sigur că pentru gestul său, o astfel de femeie n-ar fi îngăduit ca soțul infidel să scape nepedepsit. După ce sacrificase totul pentru el, răzbunarea ei trebuia să fie pe măsură. Nu cumva urmarea a fost, îi dădusem cu oarecare iritare în glas răspunsul, încercând să acopăr șuieratul vântului și plescăitul tot mai intens al valurilor, că individa și-a ucis copiii pentru a se răzbuna pe soț?... Nici vorbă, protestase grăbit, cu voce gâtuită Cucaras. Nu, nu! Gurile rele spun
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
timpul și spațiul. Ne naștem în urma unei dorințe, mai mult sau mai puțin acceptate, trăim ca robi ai caracterelor noastre și murim îngropând doar trupul. Moartea, în basm, reprezintă autoritatea sistării răului. Este singura formă prin care se întrerupe, total, iritarea spiritelor asupra lumii: Ieșiră câteșitrei frații în curte, dinaintea palatului, aruncară săgețile în sus și, când căzură, ala fraților celor mai mari le căzură drept în creștetul capului și-i omorâră, dar a celui mai mic îi căzu dinainte.( 22
CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366963_a_368292]
-
așa-zisa scenă cu un interes din ce în ce mai vădit. - Bună seara! Cu ce anume să vă servim?, spuse el cu un glas vesel, nedisimulat. Bărbatul întoarse privirea către femeia de lângă el: - Cara? Dar femeia nu-l auzi. Făcu un semn de iritare cu mâna stângă și se desprinse cu trupul de spătarul scaunului, semn că atenția ei era absorbită cu totul de tinerii cântăreți. Bărbatul îl privi jenat pe amfitrion, apoi șopti cu un ton ușor mai ridicat: - Cara? Dorești ceva? Cea
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
se încearcă iubirea dușmanilor, lucru imposibil din punct de vedere uman; cineva poate fi politicos cu dușmanul său, poate să nu îi răspundă cu rău, însă în suflet va rămâne întotdeauna o urmă, dacă nu de ură, cel puțin de iritare, de neacceptare a celuilalt. Adevărata iubire față de dușman - ca de altfel orice altă faptă bună - nu se poate realiza decât dacă făptuitorul are el însuși dragostea lui Hristos, dacă dragostea lui se adapă din dragostea lui Dumnezeu. Prin urmare, numai
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364644_a_365973]
-
că-ți plac?”, l-am întrebat direct, fără niciun menajament sau formulă introductivă de politețe. ”Dostoievski, Nabokov, Huxley, Hesse...”. ” Și i-ai citit măcar pe scriitorii ăștia?”. ”Da, firește”. Și atunci, cum mama naibii...”, am continuat, stăpânindu-mi cu greu iritarea, ”cum de n-ai fost în stare să înțelegi că un text trebuie să aibă VIAȚĂ? Că nu e doar o simplă înșiruire de cuvinte luate din dicționar? Că nu e suficient să termini Literele ca să te numești scriitor?”. Îmi
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
sexuale, ci pe cea de care să fiu legat toată viața. În timpul acestor conversații ce au alunecat pe o pantă foarte periculoasă pentru consolidarea prieteniei lor fragile, cei doi tineri nu se mai țineau înlănțuiți ca doi îndrăgostiți. Se simțea iritarea de ambele părți. Poate nu era momentul abordării unei asemenea discuții, dar ea a alunecat pe această pantă fără control. Doar greșeala lui Robert de a aminti de interesul băieților față de Andrada, a stârnit furtuna în orgoliul Deei. Cum? Ea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349012_a_350341]
-
s-ar deplasa în Rhodos, trăgînd după sine toate obișnuințele căpătate în etosul bucureștean, suficiența aceasta de spirit predispunându-l la crize de inadaptare. Crize care de altfel chiar au loc, căci, scos din regimul tabieturilor, autorul trece printr-o iritare a nervilor cu deznodămînt sever: în primele zile este muncit de o dispoziție irascibilă care îl împinge la gesturi de frondă (stă cu mîinile la spate în timpul liturghiei, refuză să sărute icoanele, cît despre bătut metanii nu încape vorbă), pentru ca
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
privesc pe necunoscutul neașteptat ca pe un concurent supărător. În această interdicție a ucenicilor se face simțit același egoism, în noua formă a iubirii de cinstiri. Domnul Iisus Hristos oprește acest avânt al iubirii de cinstiri, care luase forma unei iritări pline de nerăbdare și dă de înțeles că în slujirea lucrării Lui iubirea de cinstiri nu poate fi îngăduită. “Nu-l opriți , zice El, căci nu e nimeni care, făcând o minune în numele Meu, să Mă poată vorbi de rău
PĂRINTE, CE ÎNSEAMNĂ IUBIREA DE VRĂJMAŞI? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365298_a_366627]
-
mijloace de transport, prăbușite peste locatarii surprinși înăuntru, imaginile așchiilor ascuțite, îndreptate în orice direcție, desprinse prin încovoiere din lemnăria ușilor și a ferestrelor, așchii ce ar fi putut străpunge un trup omenesc asemenea armelor primitive îi schimbă starea de iritare într-una de coșmar. Nici că mai încearcă să se apropie de acest bloc, să caute eventuali supraviețuitori. Știe pre bine că ar putea fi luat drept prădător. Cele văzute mai încolo, pe Calea Victoriei, la magazinul de blănuri „Vidra” îi
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]