4,886 matches
-
scrisoarea de informare către Matei Corvin (regele Ungariei, față de care Ștefan era vasal, și care ulterior avea să încerce să uzurpe rolul principelui moldav de învingător al turcilor, dar fără să primească credibilitate în acest sens la curțile Europei) sau ironica epistolă a voievodului către sultanul Mohamed, ale cărui trupe le înfrânsese. Zeflemitor, Mușatinul îi scrie sultanului că a învins în luptă niște ,tâlhari" turci care ar fi acționat fără știrea lui Mohamed, propunându-i acestuia că, dacă vor mai fi
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
într-o zi? Mai păstrează-mi și p-altă dată". Saltul de la minciuni la minuni e, astfel, nu doar dovada unui gratuit joc de cuvinte, ci și dovada nevoii de a rămîne încă în ambiguitate, chiar citind totul în cheie ironică. E ca și cum teritoriile acestea ale invenției n-ar trebui nicicum denunțate ca false. Să revenim, însă, la povețele celor ,doi consilieri intimi": ,Îi cunosc bine pe amîndoi, mai bine de cum mă cunosc ei pe mine. Eu sînt sigur de caracterul
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
Despre ce era însă vorba în cele trei serii ale articolului din "Curentul"? Iritat probabil mai de mult de succesul constant și de înaltul prestigiu de care se bucura Blaga, I. U. Soricu își începea articolul printr-o diatribă îndurerat ironică la adresa publicului și criticii care se grăbiseră să se entuziasmeze (în mod nejustificat, din snobism, credea el) de poezia lui Blaga, de la debut. Ceea ce-i reproșa exegetul "tânărului fiu de preot" era în primul rând faptul că, încă din Poemele
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
și Nicolae Labiș vine la București să-și împlinească tragicul destin. Unul venea dinspre Eminescu, celălalt dinspre Caragiale. Ploieșteanul s-ar fi jucat poate ingenios mai departe de-a "rîsu'plînsu'", ca în poemele sale "băcăonice" unde recicla în registru ironic sentimentalul kitsch al cîntecelor de lume și de mahala. Dar nu lumea acestora, derizorie și agramată, era ținta ironiei tînărului poet nonconformist și iconoclast, cu tot aerul său "îngeresc". Ceea ce viza el, deloc inocent, era prejudecata persistentă (în pofida gesticulației avangardei
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
a lumii, ci demitizarea realității lumii poeziei ca "joc secund", mai pur: ŤPoezie, tîrîtură de cuvinte,/ Numai soarele nu poate să mă mintă,/ soarele nu minteť (Cîntec de lehamite). Altă cale a demistificării juvenile, abandonată și ea repede, este pastișarea ironică a butaforiei simbolist romantice din poeme-joacă scrise în timpul cursurilor din primii ani. Mai interesantă aici este tehnica, reluată ulterior, a "loviturii cozii de balenă", să-i spunem, (nu degeaba mărturisea poetul că școala și-a făcut-o la o balenă
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
unei Antologii). Această strofă scoate la iveală și aspectul predominant al liricii lui Virgil Ciucă, acela de a rosti Adevărul, conștient, indiferent de consecințe. El abordează și Teoria Big-Bang-ului într-o poezie de lungă respirație, intitulată „Creatorul Universului”, în ton ironic, persiflant, polemic. O notă de specificitate: verbele sunt puse la forma negativă: „Nu mă tem de moarte”; „Nu mă tem de înger”; „N-avem drept”; „Nu vindeți pământul țării”; (verb justificat pe deplin în momentul actual, când totul e de
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
grațios și ușor ireverențios, când o pune să vorbească, să gândească și să se exprime pe Dana, personajul feminin plasat în avans pe coordonate de comportament, de atitudine și de reacție ale generației în blugi din zilele noastre; șarjează copios, ironic și cu intenția vădită de a plăti niște polițe celor care l-au făcut părtaș la situații incomode, de disconfort al comunicării prin limba de lemn a cazărmii, cu stereotipiile arogante, rigide și ridicole ale căprarilor, ‘lenților și ‘gealilor împopoțonați
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
închisoare însemna pur și simplu "a ține închis", fără precizarea locului - și s-a concretizat treptat, dar destul de repede (apare deja în textele cronicarilor). Pușcărie și pușcăriaș sînt termeni simțiți azi ca popular-familiari, folosirea lor implicînd o foarte ușoară notă ironică și depreciativă (destul de redusă în cazul lui pușcăriaș). Articolele din presa actuală par să folosească această pereche lexicală cu măsură și doar din nevoia de variație stilistică, introducînd o marcă a perspectivei deținuților înșiși. Citatul următor ilustrează trecerea de la oficial
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
Gheorghe Grigurcu "Provincial" (ca și subsemnatul), Mircea A. Diaconu înfățișează o psihologie distinctă. Ea conține o asumare a "marginii", pe jumătate resignată pe jumătate ironică, atitudine în care suntem îndemnați a citi nu atât efetul unei locații mai mult ori mai puțin accidentale cât o apartenență structurală (un prim indiciu de orgoliu apare prin sfidarea "prozaicei" explicații biografice): "Sunt un provincial, aș conchide: nu am
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
suficiente sieși, prin refuzul oricărei transcendențe impuse a imaginii, prin perfecta colaborare cu materialul și printr-o impecabilă stăpînire a tehnicilor - de la modelajul cald la detaliul auster, de la pulsul sangvin la frigiditatea industrială și de la desenul geometric sau cu accente ironice la arderea fără greșeală - " expoziția este un comentariu decorativ - un joc de suprafețe spectaculoase și de existențe umile - al lumii însăși. Deși artista folosește cu voluptate imaginea figurativă, atît în tridimensional, cît și în desen, deși se joacă insistent cu
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
după o piesă de teatru de Michel de Ghelderode și "parașutată" pe scenă parcă din benzile desenate exagerat colorate, în care pe post de Superman apare însăși moartea, personificată în figura sinistrului demagog Nekrotzar. ,mistic, idilic, nostalgic, funebru, izbăvit, agitat, ironic, erotic, emoționat, umoristic, ipocrit, rece, indiferent, triumfal, patetic, tâmpit, isteric, supersentimental, înfricoșat, înflăcărat, exaltat, neliniștitor, nestăpânit, împopoțonat, malițios" György Ligeti III Einstein a spus o dată despre un vestit coleg fizician: "Pauli ăsta are o minte brici!" Același lucru se poate
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
își programează opera" (p. 36). În continuare, referindu-se la poezia celei mai tinere generații - repet, ne aflăm în anul 1978 -, criticul scrie: "...poezia vârstei postmoderne este o poezie care vine din cultură, o poezie a poeziei, a atitudinii lucide, ironice nu o dată, și mai puțin a reveriei și a dezlănțuirilor metaforice. Aluziile cotidiene și implicațiile politice abundă în cuprinsul ei". Se poate citi în aceste rânduri un manifest, avant la lettre al literaturii optzeciste. În tentativa de a se delimita
Critica anilor 80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10367_a_11692]
-
politice abundă în cuprinsul ei". Se poate citi în aceste rânduri un manifest, avant la lettre al literaturii optzeciste. În tentativa de a se delimita de modelul literar optzecist, generația 2000 a aruncat însă peste bord tocmai acest intelectualism, privirea ironică, mediată cultural, asupra realității, reîntorcându-se la percepția directă, frustă, adesea traumatiza(n)tă, asupra lumii înconjurătoare. Dincolo de aceste semne certe de localizare în timp, din Singura critică nu lipsesc referințe pe care le credeam tabu pentru vremea respectivă. Într-
Critica anilor 80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10367_a_11692]
-
își programează opera" (p. 36). În continuare, referindu-se la poezia celei mai tinere generații - repet, ne aflăm în anul 1978 -, criticul scrie: "...poezia vârstei postmoderne este o poezie care vine din cultură, o poezie a poeziei, a atitudinii lucide, ironice nu o dată, și mai puțin a reveriei și a dezlănțuirilor metaforice. Aluziile cotidiene și implicațiile politice abundă în cuprinsul ei". Se poate citi în aceste rânduri un manifest, avant la lettre al literaturii optzeciste. În tentativa de a se delimita
Critica anilor '80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10366_a_11691]
-
politice abundă în cuprinsul ei". Se poate citi în aceste rânduri un manifest, avant la lettre al literaturii optzeciste. În tentativa de a se delimita de modelul literar optzecist, generația 2000 a aruncat însă peste bord tocmai acest intelectualism, privirea ironică, mediată cultural, asupra realității, reîntorcându-se la percepția directă, frustă, adesea traumatiza(n)tă, asupra lumii înconjurătoare. Dincolo de aceste semne certe de localizare în timp, din Singura critică nu lipsesc referințe pe care le credeam tabu pentru vremea respectivă. Într-
Critica anilor '80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10366_a_11691]
-
continentală, este acela de a-si denunță antecesorii că metafizicieni reziduali (astfel procedează Heidegger cu Nietzsche, apoi Derrida procedează la fel cu Heidegger, ceea ce i se poate întâmpla și lui Derrida, așa cum ne avertizează un alt autor 2). În mod ironic, toate aceste eforturi ce alcătuiesc spectrul de acțiuni specific "criticii metafizicii", reinventează metafizica. Toate aceste discontinuități creează, se poate spune, o continuitate mai solidă decât cea anterioară criticii, indiferent de manieră în care se desfășoară acel demers. În studiul de
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
din humusul patriei? Am conturat această polaritate nu pentru a-l încadra neapărat pe Radu Pavel Gheo într-una din cele două tabere, ci pentru a indica din start limitele cărții sale, Românii e deștepți. Semnătura încă tânărului autor - mențiune ironică în context, întrucât îl irită faptul că, la aproape patruzeci de ani, un scriitor din România e numit "tânăr de perspectivă" - a fost pusă, până acum, pe volume de science-fiction (critice și prozastice), pe remarcabila carte-confesiune Adio, adio, patria mea
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
și lipsa de putere sunt gnostice; stînga e gnostică și dreapta e gnostică; Hegel e gnostic, dar și Marx e gnostic; Freud e gnostic, dar și Jung e gnostic; toate lucrurile, precum și contrariile lor, sunt deopotrivă gnostice." Prin aceste cuvinte ironice, Culianu denunța inflația gnostică din mediile universitare europene și americane, afirmînd în fond că, asemenea unei religii din care viziunea și credința au dispărut, gnosticismul a supraviețuit sub forma unor puzderii de idei, doctrine și curente lipsite de coerență. În
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
se vorbește chiar de "o mentalitate de tip termopan, în care mecanismul dominant este cel al înlocuirii". Au mai apărut și alte comentarii pe această temă. De exemplu, Ovidiu Nahoi, în Evenimentul zilei (12.08.2006), tratează tot în cheie ironică moda actuală a cuvîntului și semnificațiile sale în revelarea unei anumite mentalități: "ŤTermopanť! Iată cuvântul magic ajuns pe buzele românilor, odată cu avântul construcțiilor. Inițial, simbol al apartenenței la clasa îmbogățiților de tranziție, geamul termo și fonoizolant a devenit, odată cu creșterea
Termopane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10016_a_11341]
-
în enunțuri cu efect comic produs de contrastul de registre: "Deschide termopanu', iubiiito!" (Crai Nou, 20.05.2005). Metaforic, cuvîntul apare de pildă în titlul unei emisiuni TV (,Termopanele istoriei", 29.09.2006). Desigur, nu toate utilizările jurnalistice actuale sunt ironice. Uneori, autorii textelor par a lua foarte în serios valoarea simbolică a termenului, conotațiile sale de bogăție. Se creează astfel contraste afective - ,Sub termopanele cantinei săracilor, amărâții au înghețat o zi și o noapte să-și ia pomana de Crăciun
Termopane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10016_a_11341]
-
romanului de la noi, Dinu Păturică e trimis în slujbă printr-o scrisoare de maximă și stupefiantă umilință a tatălui său către stăpîn. Odată intrat în casă, tînărul Dinu se pune pe machiaverlîcuri. Recomandația lui Păturică e la antipodul țanțoșei și ironicei scrisori de demisie a lui Lefter Popescu. Dar primul izbutește, cel puțin temporar, al doilea va eșua definitiv. Sînt oameni care scriu rar scrisori, dar și maniaci. Printre ei, Ladima, motivat psihologic de amorul pentru Emilia, este ,cam aiurea", scrie
Scrisori, depeșe, telegrame by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10038_a_11363]
-
Nașul", ,Febra", ,Peisajul", ,Lacul", ,Blitz", ,Samuraii", Supărare", ,Jocul", ,Maratonul", ,Bicicleta, ,țeapa", ,Dicționarul", ,Oglinda" etc. Una dintre aceste declarații e o caricatură extremă a stilului pitoresc-vulgar, în care fiecare cuvînt trebuie substituit printr-un joc de cuvinte, o aluzie, un sinonim ironic, o metaforă clișeizată. Textul începe abrupt-narativ: Rămas fără ciolan din pomana națională a ŤAlianței portocaliiť, Radu mamii Raadule s-a plâns la Înalta Poartă de la Cotroceni că el, care a dat dovada sacrificiului personal pentru victoria președintelui, a fost scos
Declarații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10048_a_11373]
-
care a inspirat-o (pesemne o condiție impusă de juriu), multe din ilustrații debordează simpla secvență o povestirii și propun, cu mijloace și tehnici diferite, un univers straniu, uneori fantastic, uneori absurd, uneori naiv, suprarealist, cu accente tragice, comice sau ironice. Impresia generală pe care o lasă expoziția consacrată Alicei și lui Peter Pan, ca și de altfel cea anterioară, dedicată Scufiței Roșii, este că imaginea sub multiplele ei forme poate oferi o lectură a textului literar pentru copii și adulți
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
gît" cu el în sensul nobil al cuvîntului, dar în cazul ei așa se pare că stau lucrurile. Volumul de față cuprinde, pentru prima dată în versiune românească, două din scrierile timpurii ale lui Kierkegaard: o recenzie pe cît de ironică pe atît de desființătoare la romanul lui H. C. Andersen - Doar un muzicant (1837) -, recenzie intitulată Din hîrtiile unuia încă viu, publicate împotriva voinței acestuia de către S. Kjerkegaard. Pe atunci danezul își scria numele cu ,j" în loc de ,i" și prefera
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
le e smuls, ca ultimă expresie, un suspin în privința ambilor." Nu este întîmplător că, atunci cînd va indica trăsăturile distinctive ale ironiei în cartea a doua din acest volum, Kierkegaard o va alege și pe cea a detașării. Un spirit ironic e cel care poate mereu să se detașeze de obiectul asupra căruia își îndreaptă atenția. La Andersen însă, detașarea e inexistentă, semn că povestitorul danez, lipsit fiind de ironie, nu are putința acelei înnoiri lăuntrice pe care numai desprinderea de
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]