619 matches
-
departe, nimeri într-un sat atât de ars și distrus 1 încât până seara nu găsi pe nimeni care să-i dea ceva de mâncare. Dar la apusul soarelui ajunse la un satîncercuit. Străjerii îl arestară imediat, luându-l drept iscoadă. Îl duseră într-o căsuță foarte aproape de poartă și începură să-l cerceteze așa cum se face de obicei cu un bănuit. La toate întrebările lor, el răspunse că nu știa nimic. Îl dezbrăcară atunci și-l controlară până la piele pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de ce face "stânga". Și în această "analiză" cred că se poate pune veșnica întrebare, nerezolvată de când lumea: "cine a fost mai întâi: oul albastru sau găina cu fireturi și bicorn?" Greu de răspuns, dar practic, din cele mai vechi timpuri, "Iscoadele" și-au găsit acoperire sub mantia de brocart aurit a "Trimisului". De ce? Pentru că "Trimisul" și atunci, ca și în zilele noastre, era "persona grata", acceptat, curtat, păzit, venerat, avea acces până la cele mai înalte niveluri, era, cel puțin teoretic, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
în loc, atunci când el dădea semne că are nevoie. După aceste opriri forțate, mă uitam în jur și-mi continuam mersul furișat, gata oricând să fug ca să evit orice întâlnire neprevăzută. Începeam să nutresc bănuiala că sunt urmărit peste tot de iscoadele lui Augustus și mă întrebam speriat ce avea să-mi rezerve viitorul. Armonie E absolut necesar ca eu să pot să mă desprind de orice povară, de toate obligațiile anterioare ce-au apăsat asupră-mi. Am venit aici, la marginea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
e ușor, tocmai acum... Și eu îți mulțumesc, adaugă Țamblac. Să dea Domnul și Maica Precistă să izbândească, spune Maria și-și face cruce. Ștefan tace. Se plimbă cu mâinile la spate, apoi începe să râdă: În sfârșit, a sosit iscoada noastră de la Stambul! Mi-a povestit tărășenia... Sunt vești rele?! Spune! Spune! se precipită Maria. Ce vești?! A văzut când s-au întors la Stambul rămășițele "falnicei armii". "Tigrii pustiei" nu mai erau decât niște găini jumulite, rebegite, deși, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce intră în socotelile mele, pe lângă altele... -De-i așa, am tăcut, murmură Vlaicu. "Neînțelese sunt cărările Domnului". Întocmai, boier Vlaicule, întocmai... Ștefan tace. Tac și boierii. Logofete, de unde, de ne unde, să cumpărăm un pașă, o cadână, vreun eunuc, o iscoadă apropiată Marelui Vizir, să ciulească urechile ce gânduri negre se urzesc la Înalta Poartă despre Moldova. "Un domn informat a câștigat jumătate din bătălie." Cu ce să-l cumpărăm? mormăie Juga, dar Ștefan se face a nu auzi. Și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cu ceee?!?!... Cu un ambasador! "Trimisul special al Marelui Senat venețian", dumnealui prea nobilul Don Emmanuelle Gerardo, ambasador pe lângă "Illustrissimul et Serenissimul Stephano, Voywodae Moldaviae", anunță Mihail, umflându-se bombastic. "Ambasador?!" Ce să facem cu el? Aiasta ne mai lipsea: iscoadă! Pe drum, în Ungaria, povestește Mihail, într-o cârciumă, l-am afionat cu un Tokai, l-am tras de limbă și mi-a mărturisit că dogele în persoană l-a însărcinat: "Să veghezi, i-a spus el, nu care cumva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în batjocură, cu ură. Te-ncumeți să-i stai împotrivă? întreabă Alexa înfiorat. Mă-ncumet! răspunde cu hotărâre Isaia umflându-și pieptul. Ești mare! rostește Negrilă cu admirație. Doamne-ajută să-i mâncăm coliva, se închină cu evlavie Alexa. Astăzi chiar, iscoada mi-a adus vestea: la Adrianopole, armia otomană, cu Măritul Mahomed în frunte, e pe picior de plecare către Moldova, dezvăluie Isaia. A dat Domnul! se închină Negrilă cu entuziasm. Să vină! Să vină!! L-au ajuns blestemele noastre. Padișahul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ruptă în două. Fără "Ieșire la mare", ne-am sufoca, ne-am rupe de Europa, completează Tăutu. Și "pacea"... Credeți că Mahomed chiar vrea pace? Mi-a pus condiții pe care prea bine știe că nu pot să le primesc. Iscoadele mi-au trimis vestea că la Adrianopole urdiile-s pe picior de război, gata de plecare spre Moldova. Credeți voi că Marele El Fatih Cuceritorul Constantinopolului, Împăratul Împăraților, Stăpânul Lumii -, credeți că poate suporta crunta umilire de la Podul Înalt?! Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și ce dacă vin?!?! strigă și râd boierii.. Ha! Ha! Ha! Au venit!... Și cum au venit, s-au cărăbănit!! râd ei cu mare poftă, prinși în joc. Ha! Ha! Ha!... Vin!! Chiar vin!! strigă, căzut ca din cer, Gherasim, iscoada de la Stambul, în strai de călugăr, dând buzna în spătărie, clătinându-se, gâfâind... Chiar vin?!?!... exclamă Ștefan întunecându-se și se repede să-l susțină îmbrățișându-l să nu cadă. S-au pornit?!?! Vi... vin?... gângăvesc gurile boierilor ce tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tul În serios, să fiți foarte prudenți: spionii venețieni au prins firele unui complot. Nu știu Încă cine face parte din el. Sigur e că se țese la inițiativa starețului Otto și e Îndreptat Împo triva Casei voastre, mărite Stăpân. Iscoadele n-au aflat Încă amănuntele. Vor să vă ucidă, aici pe loc, sau să vă atragă Într-o cursă. Sunt amestecați și câțiva ministeriali ai Înălțimilor Voastre. Se pare că Adalbrecht de pe Stouff nu e străin de trădare. și câțiva
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și-i ceru starețului să-l ducă la căpătâiul lui Bodo; Îi spuse lui Simeon să-l aștepte până va fi gata de plecare. Toți fură de părere ca jupân Urs să rămână pe loc, În aștep tarea veștilor de la iscoadele lui, iar părintele Bernhard se Întoarse la castel, nădăjduind că, așa cum promisese Conrad, În scurtă vreme vor afla și oamenii lui unde se afla prizoniera. Bancherul Îl urmă pe pustnic până la chilia unde zăcea Bodo. — Părinte, spuse el, aș vrea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aduse din porturile Brăilei și Galaților. Pe aici treceau poștalioanele și nu în ultimul rând ctitorii Bârnovei cu suita lor. Se mai știe apoi că domnitorii care veneau de la Înalta Poartă cu firman de domnie se opreau aici, de unde trimiteau iscoade în Iași, să vadă care este atmosfera și să cheme anumiți boieri de taină... Cine mai știe ce nume o fi purtând hanul la începuturile sale, pentru că fantezia ieșeanului e mare. Ia ascultă, dragul meu, numai câteva nume de crâșme
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
război pe care-l vedea dinainte pierdut, neputând, firește, să-l dorească pierdut, dar pe de altă parte nici câștigat, singur într-o curte regală izolată, fără agrementele presupuse de profani, cu viața privată supravegheată din umbră și înconjurată de iscoade, văzând dezastrul către care o alianță funestă și detestată împingea țara și încercând cu puținii săi sfetnici de taină să găsească o cale de a o scoate din această fatalitate, apoi decizia sa temerară, curajul său disperat, necontând decât pe
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sau șase ani - eram la Iași -, am fost trimis la teatru, la matineu, unde se juca Vlaicu-Vodă. Și acolo există o scenă, în actul întâi, când e prins ăla, Pala, cum îl cheamă, pe care îl găsesc boierii că era iscoadă și vin cu pumnalele strigând „Moarte ! Moarte !”. M-a îngrozit chestia asta, am plâns, am zbierat, am fost scos din sală spre rușinea familiei. Comentariul acasă a fost : „Bineînțeles, dacă duci copilul la asemenea piesă, la o dramă. Uite, mâine
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Vodă dela Munteni, a purtat pe Alixăndrel în brațe. Face slujbă la iatacul Domnului. Grigorașcu Jora, al treilea postelnic. Când Bogdan II a fost cu Ștefan-Vodă la Atos, unde acesta a stat la învățătură grecească și slavonească, la Vatopedi. Călugărul iscoadă (Stratonic) face să se afle acestea, când se duce să ia știri și binecuvântare dela sfânta mănăstire Vatopedi. haina lui Jder cel mic la pag. 10. "F.J." Ionuț e stângaciu. Bogdan-Vodă a fost ucis la Reușeni, la nunta lui Agapie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tuturor averilor ei. Oamenii satului nostru în fierberea acelor evenimente s-or fi adăpostit și ei ca toată suflarea asupra căreia tătarii au adus groaza, Și probabil că invadatorii nu s-au mai obosit să se abată și pe aci, iscoadele lor nesemnalând averi care să le justifice efortul. Dar după aceste evenimente, în istoriografia ținutului nostru încep să apară documente ce ne pot îndrepta încet și sigur spre o atestare directă, documentată privind certificarea existenței satului Cârțișoara. Prezentăm mai întâi
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
izolate pentru a-i face conștienți de necesitatea fiecărui rol. Trebuie reținut însă că elevii trebuie să schimbe rolurile la fiecare activitate pentru ca scopul este să le poată îndeplini pe toate simultan. Verificatorul verifică dacă toată lumea înțelege ce se lucrează; Iscoada caută informațiile necesare la alte grupuri, sau ocazional, la profesor; Cronometrul are grijă ca grupul să se concentreze pe sarcină și ca lucrul să se desfașoare în limitele de timp stabilite; Ascultătorul activ repetă sau reformulează ce au spus alții
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Doina Steliana Zeleonenchi, Daniel Cezar Humelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1191]
-
locului. Spre exemplu, În vara anului 1937, când nici nu se pomenea de vreun nou război În Europa, În casa lucrătorului Smil Weintraub se adunaseră câțiva conspiratori de aceeași naționalitate care Încercau să pună țara la cale. Bine-nțeles că iscoadele Poliției de Siguranță precum și pârâcioșii profesioniști semnaseră rapoarte informative foarte precise, cu referire asupra celor discutate. Opinăm, prin urmare, că fermentul unei mișcări de extrema stângă, așa cum a fost (indubitabil) comunismul, exista, deja, fapt exploatat din plin de adepții săi
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
plugarilor, n.n.)” care „...În 1941 a scos 30 de evrei și i-a dus pe islazul comunal spre a-i Împușca”. Potrivit raportorului, evreii au scăpat cu viață „...numai datorită Înțelegerii de care a dat dovadă un domn maior”. Având iscoade mai peste tot, Terdiman și-a informat șefii și despre alte anomalii precum cea pe care o vom prezenta În continuare și care viza „...Încadrarea În Partid a unor legionari notorii (Tulvan și Ionescu) cari În timpul legionarilor au terorizat pe
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
infirmerie, ci tratate superficial de Coriolan Gherman, care era student la Medicină. Pătrășcanu dezvăluie că, pe 21 ianuarie 1950, lotul din camera 4-spital a fost informat de către cei din camerele vecine despre acțiune, astfel că au refuzat să vorbească cu iscoadele. Anunțat, Țurcanu a început imediat bătăile, primii fiind luați conducătorii. După 23 ianuarie, Țurcanu a obligat victimele să dea declarații, de data aceasta doar în fața lui-alt semn că administrația încerca să se țină departe de evenimente. Același Pătrășcanu aproximează la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fost arestat pe 16 septembrie 1948. Student la Iași, Mărtinuș a primit o condamnare de 15 ani de privare de libertate și a fost implicat în echipa lui Țurcanu încă de la Suceava. La Pitești a avut prima dată rolul de iscoadă într-o cameră de carantină, imediat după transferul său la începutul lui noiembrie 1949, după care a torturat în mai multe camere, începând din luna decembrie. La sfârșitul verii lui 1950, îl găsim în camera 1-subsol, iar una dintre victime
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Soare, Ion Angelescu). Într-una din aceste camere au auzit strigăte disperate din altă celulă, așa că s-au înțeles între ei ce să declare în cazul în care nu vor rezista torturii. Imediat au apărut în celulă, pe post de iscoade, Constantin Bogos și Cornel Pop, pe care Plapșa l-a simțit disperat și scârbit de ceea ce făcea. De altfel, Gheorghe Popescu l-a întrebat pe Pop de ce nu are fese, iar acesta a mințit jenat că avusese o furunculoză. A
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
întreba Ferdinand pe Paléologue și repeta cu delectare răspunsul acestuia din urmă: "Sire, am cunoscut gîndurile lui Delcassé, dar nu pot spune că am știut cum gîndește...". Apoi, într-o dimineață, a descoperit că un ajutor de bucătar de la palat, iscoadă plătită, se ducea să spună tot felul de lucruri despre el la Legația Franței. Cuprins de o supărare violentă, a decis să-l "execute" în mod public pe Paléologue, fără să știe că acesta, desemnat deja pentru Direcția politică de la
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
la îndemână arme depozitate în bune condițiuni, așteptând numai momentul propice pentru a pune mâna pe ele și a le folosi în mod cât mai eficient și numai în scopul pentru care le achiziționaseră. Aveau de asemenea o rețea de iscoade prin care întotdeauna erau bine informați cu toate evenimentele din țară și străinătate, cu toate mișcările în zonă și intențiile inamicului, respectiv ale organelor de securitate cu care intraseră deja în beligeranță, într-o luptă încleștată pe viață și pe
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Remus se desfășura în condiția : «până la lichidarea totală a unuia dintre beligeranți» în multele sale drumuri în beneficiul camarazilor, deseori a simțit priviri furișe care-l urmăreau, dar prea rar a avut ocazia să se privească ochi în ochi cu iscoadele adversarului. La un moment dat prin Cârțișoara noastră au început să circule întrebări stârnite de o boreasă care neavând alte treburi, ședea cât era ziulica de lungă cu mâinile în poală pe tălpița din fața casei. I-a clocit atunci în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]