386 matches
-
izbucni violent în plâns. Numai eu am știut de durerea ei, de chinurile ei, și-o rămas un copchil și io-ti o rămas pe drumuri, o rămas. Da... Continua să plângă cu suspine, iar femeile din jur îi țineau isonul. Da’ ce frumoasă era, subțire și gospodină, ah, și-o râs de ochii ei verzi și de obrazul ei ca laptele de curat.... - Doamnă, interveni din nou bărbatul tânăr, cum credeți că s-a ajuns aici? Ce credeți? - Cum s-
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și la bucurie. Cred că și atunci când m-or duce ai mei la groapă am să am sticla-ntre dește. Râseră cu poftă. Mai pe brumă, mai pe-omăt, mult mai beau și nu mă-mbăt, le ținu Ioana Radu isonul din boxe. Așa fac cei trei prieteni de pahar În fiecare săptămână. Se Întâlnesc Într-un separeu al cârciumii și, dacă nu au motiv pentru chef, ori inventează unul, răsfoind o cărțulie cu zilele naționale ale statelor lumii, ca să Închine
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mănăstire? Cum să nu te iau, boierule? Urcă colo pe capra căruței și să-i dăm bice, cum se spune - a sfârșit ieșeanul vorba, izbucnind într-un râs sănătos. Nici eu nu m-am putut abține și i-am ținut isonul. Când ne-am săturat de râs, am pornit la drum. Nu se putea ca întrebările să ne dea pace. Ca și altădată, ieșeanul a slobozit prima întrebare: Cine a fost ctitorul mănăstirii din poiana „de la marginea Codrilor Iașilor”? Păi care
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
unul care e cel mai gros arbore cunoscut de mine din jurul Iașilor și am umblat „oleacă”... Are o circumferință medie de peste șase metri! Vreau să-ți amintesc că suntem încă în plină moșie a Socolei și viile ne mai țin isonul încă. Asta-i drept. Și unde mai pui că fiecare document care ne iese în cale ne aduce câte un fapt deosebit. Cred că știu la ce te-ai gândit. Mai bine spune despre ce ar fi vorba, vere. Păi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și corespondențele neașteptate și revelatoare ivite pe parcurs fac ca cele două ființe să se apropie pînă la contopire Întru spirit. Ca un freamăt mi-e aleanul unde merg și unde sunt. Din Înalt Îmi ține norul lung, ah, lung, ison profund. În cutreierul prin spații cari În altele răspund, cînte el ce În neștire mie Însumi eu mi-ascund. (Alean) E evident că Blaga nu descrie starea haiku, dar dispoziția lirică pe care o marchează În acest poem este involuntar
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ca o batjocură și nu ca o invitație la o posibilă fuziune: Nențeles rămâne gândul Ce-ți străbate cânturile, Zboară vecinic, Îngânându-l, Valurile, vânturile. Natura, cînd nu este pur și simplu ostilă și anihilantă, nu face decît să țină isonul umorilor negre ale omului, ca În Cetini negre, unde-l Împresură cu chinul drumului și ceața sîngerie a ceasului, fără ca descîntul lor să-i zvinte măcar geana. Într-un anume fel, ele par să devină mesagerul unui destin al deprimării
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
fi avut el ceva despre care nouă nu ne-ai spus. Vreun secret care s-o facă pe încrezuta aia de Brianna să-și agite furioasă pompoanele. — Suferea de narcisism? încercă Adriana. Leigh sări și ea imediat să-i țină isonul: — Probleme de erecție? — Plângea mai mult decât tine? — Era un bețiv violent? — Dependent de mămica? — Gândește-te bine, Emmy, o îndemnă Leigh. — Păi, era un lucru care mie mi s-a părut întotdeauna cam ciudat..., spuse Emmy. Celelalte o priviră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
la televizor. Fețe cenușii rânjeau la mine. Guri se deschideau și se închideau. Voci răcneau. M-am ridicat și am dat volumul mai încet. Acum puteam să le aud din bucătărie. Madeleine dădea tonul în timp ce suspinele fiicelor mele îi țineau isonul. Tati nu a vrut. Mami a spus niște lucruri stupide, atâta tot. Mami ar fi trebuit să știe mai bine. Tati nu e supărat pe voi. M-am ridicat și am dat iar volumul mai tare. Când mi-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
om. El nu mi-a spus nimic. N-a făcut decât să-mi arunce o privire tristă și acuzatoare. Am îmbrățișat-o pe Judy luându-mi la revedere. Amândouă plângeam. Și măcar de data asta copilul nu ne-a ținut isonul. —Heathrow, terminalul unu, i-am spus șoferului de taxi. Mașina a dat colțul. Domnul Andrucetti a rămas privind în urma noastră cu o expresie mohorâtă. În timp ce mă căzneam să parcurg culoarul din avionul Aer Lingus, i-am lovit cu geanta plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
destul de prost cu mitraliera fiind orbi. În final, Ion se supără pe popor: „Popor barbar! Calcă pe morții Întemeietori”. Laios, Întemeietorul de căsuțe de beton ale poporului barbar, Gheorghe, poetul de curte dărîmată, și Gligor Hașa, care-i ține oarecum isonul vorbind de „așa-zișii intelectuali elitiști care-și acoperă nula și provincialismul cu fronda și mitingismul”, asta-i rimă albă. Cum să-și acopere, Doamne iartă-mă, nula? Pot ei să ne facă una ca asta? Gligor zice că pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de țigări și sticle de votcă, rîzÎnd și sporovoind Întruna; drept răspuns, m-am apucat să cînt la ghitară, lucru ce-a sporit considerabil bucuria Între popoare, așa că unii s-au apucat să fredoneze textele lui Dylan Împreună cu mine, ținîndu-mi isonul și umplîndu-mi cu voioșie nenumărate păhărele cu Katiușa. La un moment dat mi s-a așezat alături un conațional cu mustăți care m-a Întrebat În șoaptă cum facem, bă, să șutim și noi ceva de-aici? Interogația m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de pază cel rotofei și veșnic transpirat. La dracu’. Știam deja, fără să mă uit la zâmbetul lui conspirativ lățit de la o ureche la alta, că voia din nou - ca În fiecare zi din ultimele câteva săptămâni - să-i țin isonul. Se pare că dispunea de un stoc nelimitat de melodii enervante pe care Îi plăcea să le cânte și nu mă lăsa să trec de ușile turnante până nu-i intram În joc. În ziua precedentă fusese „I’m too
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sună ca și o Foaie verde, foaie lată din folclorul românesc! Ținând hangul din două note pe claviatura pianului, cântăreții înfierbântați elogiau tot mai entuziast strămoșeasca bucătărie moldo-valahă care pune la temelie mamalighele, carnațele și patlajelele și cașcavalele. Glăsuirea viorii, isonul pianului și vocile potrivite pentru acel fel de cântare făceau să răsune bătrânele bolți ale crâșmei: Hai ti za makai, Hai ti za makai... Zeks! tir-li-tam Zeks! tir-li-tam... Când îl văzu pe Vladimir, revenind de la toaletă, Nae Calaican, care adormise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Munții Violeți, ghidul-șofer apăru cu aceleași zigzaguri de prepelicar. Zise cu reproș: Profesore, în afară de urmele dumneavoastră, nu am aflat nici o urmă străină, deși am mers până hăt-departe. Față de admonestarea lui, bărbatul cel blond și gonflabil se simți obligat să țină isonul reputatului Profesor, care continua din când în când să-și consulte ceasul lui de aur: Dar poate, zise blondul gonflabil, că vânătorii aceia primitivi reușesc să-și ascundă de minune urmele trecerii lor. Așa am văzut eu într-un film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Plăcută șoaptă, gândii după ce ea ieși, caldă complicitate, discretă detașare... Cine era fata asta? Nu părea să fie ceea ce arăta... Nu părea, oricum, să fie casieriță de meserie... S-ar fi amestecat cu ele, chiar dacă nu le-ar fi ținut isonul. Și nu părea deloc să fi fost o persecutată acolo de unde venise, s-ar fi ferit, de pildă, aici, să plece când veselia era în toi, când prudența i-ar fi cerut să simuleze măcar adaptarea: dacă era o inadaptabilă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Toți se uitau unii la alții; Ganea se repezi în sală, dar acolo apucaseră să intre câțiva inși. A, iată-l și pe Iuda! strigă o voce pe care prințul o cunoștea. Salut, Ganka, ticălosule! — El, chiar el este! ținu isonul altă voce. Prințul nu mai avea nici o îndoială: o voce era a lui Rogojin și cealaltă a lui Lebedev. Ganea rămase ca trăsnit în pragul salonului și se uita tăcut, fără a se opune intrării lui Parfion Rogojin și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să încercăm, domnilor! Nu prea suntem binedispuși. Dacă fiecare dintre noi ar accepta să povestească ceva... în genul acesta... firește, de bunăvoie... ce ziceți? Nu s-ar putea să rezistăm? Măcar e grozav de original... Ideea e genială! îi ținu isonul Ferdâșcenko. De altfel, doamnele nu intră în discuție, încep bărbații; ordinea o stabilim prin tragere la sorți, ca atunci! Neapărat, neapărat! Cine nu vrea, desigur, poate să nu povestească, însă n-ar fi deloc politicos din partea lui! Dați-mi hârtiuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
i-a fost greu să vă răspundă, spuse și izbucni în râs tânărul de pe canapea. Pariez că s-a și gândit să vă tragă pe sfoară și acum își face planul de bătaie. — Doar cinci săptămâni! Doar cinci săptămâni! ținu isonul Lebedev, întorcându-se deja îmbrăcat cu fracul; clipind din ochi, își scoase batista din buzunar ca să-și șteargă lacrimile. Suntem orfani! De ce-ai ieșit în zdrențe? îl întrebă fata. Doar aici, după ușă, ai o redingotă nouă. N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prințul Mâșkin, nu? Kolea mi-a vorbit despre dumneavoastră și mi-a spus că încă n-a întâlnit pe lume alt om mai inteligent. — Și nu-i! Și nu-i! Nu există oameni mai inteligenți pe lume! îi ținu imediat isonul Lebedev. — Cred că ăsta a mințit. Unul vă iubește, iar celălalt vă lingușește; vreau să știți că n-am deloc intenția să vă măgulesc. Sosirea dumneavoastră are un sens: ia arbitrați-ne pe amândoi. Ei, ce-ar fi ca prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în nefericire“, nu-i era jenă de un copil și plângea în fața mea, deși eu înțelegeam deja că pricina suferințelor lui era tăcerea împăratului Alexandru... — Da, îi scria scrisori în care... îi propunea să încheie pace, îi ținu, timid, prințul isonul. — Propriu-zis, noi nu știm ce propuneri îi făcea, dar îi scria în fiecare zi, în fiecare ceas, scrisoare după scrisoare! Era grozav de tulburat. Într-o noapte, fiind singuri, m-am aruncat înlăcrimat în brațele lui (o, îl iubeam!): „Cereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fac fericirea României nu sunt îndestul de bine plătiți cu 12 000 fr. pe an și că 30 000 fr. ar fi de - abia, de - abia echivalentul activității lor patriotice, tot pe atunci cele șase capete de pe banca ministerială țineau isonul, dând semnele cele mai puțin echivoace de aprobare. În fine această dezgustătoare comedie se sfârși și se hotărî că, pentru a avea fericirea de-a fi guvernată de asemenea genii, România mai poate plăti încă. 100. 000 fr. pe an
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
malfamat care se numește "Romînia" străinii vor să ne învețe cum să păstrăm întregi dreptățile și hotarăle țării și, ceea ce-i mai rău, d. Ion Brătianu nu pregetă nicicând de-a se pune în capul acestei plebe și a ținea isonul, împreună cu "Pseudo - românul " său, unor asemenea nedemne și neomenoase insinuațiuni. [10 decembrie 1881] ["DAC - AM PREGETAT... Dac - am pregetat pîn' acum a vorbi despre incidentul regretabil al publicațiunii unor documente diplomatice din partea fostului ministru plenipotențiar al României la Paris cauza
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cântărilor cuprinse În Octoih și În celelalte cărți de strană, dascăli fiind probabil călugării mai bătrâni sau psalții de la bisericile principale, care luau pe lângă ei ucenici și cu metode simple Îi Învățau cântarea și rânduiala slujbelor, după ce o perioadă țineau isonul. După modelul Bisericii Domnești era organizat personalul cântăreților la mitropolii, episcopii și mănăstiri. Protopsalții, care făceau parte din clerul inferior, fiind hirotesiți, aveau pe lângă ei câte un număr de tineri aleși, numiți peveți (cântăreți), dintre care cei mai buni
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
2. Mijloacele specifice educației muzicale Educația muzicală se realizează la clasele a III-a și a IV-a prin mijloace specifice după cum urmează: 1. exercițiul muzical 2. cântecul 3. jocul didactic și jocul muzical 4. audiția 5. dialogul muzical 6. isonul, canonul și cântarea la două sau trei voci 2.1. Exercițiul muzical - reprezintă o activitate specifică care contribuie la cultivarea vocii sau auzului muzical. Au ca scop formarea și consolidarea derpinderii de a emite sunete frumoase și de a pronunța
PROBE DE EVALUARE LA EDUCAȚIA MUZICALĂ by Marinela Bugeac () [Corola-publishinghouse/Science/91589_a_93185]
-
au înțeles conținutul cântecului audiat. 2.4. Dialogul muzical - se bazează pe alternarea unor rânduri melodice ale aceluiași cântec, executate de către două grupuri de elevi. Dialogul muzical este asemănător cu alternarea dintre întrebare și răspuns (proposta și / riposta) Cântarea cu ison - este importantă pentru pregătirea elevilor în vederea interpretării cântecelor la două voci. Cântarea sau ținerea isonului, hangul cimpoiului sau pedala o aflăm mai ales în căutarea psaltică. Canonul - este o modalitate specifică pentru dezvoltarea auzului melodic, polifonic și armonic. Având în
PROBE DE EVALUARE LA EDUCAȚIA MUZICALĂ by Marinela Bugeac () [Corola-publishinghouse/Science/91589_a_93185]