362 matches
-
Iuda reapare întruchipat de mercenarul Ali Agça, care încearcă să-l ucidă pe Ioan Paul al II-lea. Nu pot încheia acest scurt periplu fără a pomeni de superbul roman al lui Kazantzakis, care a inspirat filmul lui Scorsese Ultima ispitire a lui Isus24. „Ultima ispitire” vine tocmai de la Maria Magdalena, ucenica preaiubită. În timpul agoniei de pe cruce, Isus cade pradă îndoielii: dacă jertfa Sa nu-i decât o glumă a diavolului? Ce-ar fi să renunțe, să coboare de pe lemnul torturii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Ali Agça, care încearcă să-l ucidă pe Ioan Paul al II-lea. Nu pot încheia acest scurt periplu fără a pomeni de superbul roman al lui Kazantzakis, care a inspirat filmul lui Scorsese Ultima ispitire a lui Isus24. „Ultima ispitire” vine tocmai de la Maria Magdalena, ucenica preaiubită. În timpul agoniei de pe cruce, Isus cade pradă îndoielii: dacă jertfa Sa nu-i decât o glumă a diavolului? Ce-ar fi să renunțe, să coboare de pe lemnul torturii și să înceapă o viață
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pomerium (variantă simplificată a lui poemerium) pentru descrierea proprietății lui Ruben. Pomerium înseamnă exact „loc închis”, „spațiu sacru”, „loc îngrădit” plin cu pomi fructiferi (echivalentul grecesc este paradeisos). Episodul trimite la primele capitole din Geneză și mai ales la episodul ispitirii Evei de către șarpe. Iuda repetă într-un fel momentul lapsarian, fiind portretizat ca o sinteză între șarpe și Cain. Un Cain care nu-și ucide fratele, ci tatăl, pe Adam, substituindu-i-se. Nu există și cred că nici nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
al încrederii în sine și în cauza politică pe care o întrupează. Cu altă privire se apropie de personaj Giovanni Papini, în prima povestire, „Giuda tentato”, din volumul I testimoni della Passione (Martorii Patimilor), apărut în 1938. Papini surprinde momentul ispitirii, fixat a doua zi după cina din casa lui Simon Leprosul. Iuda stă întins la umbra unui ficus în câmpia Betaniei, „la ceasul opresiv al siestei”, notează Papini trimițând simultan la atmosfera magic-seducătoare din Phaidon, dar și la sensul teologic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Renașterii a fost tipărită până la cel de-al patru sute cincizeci de miilea exemplar. În timp ce întorc pagină după pagină, mă văd la masa din sufragerie lipind pozele într-un album. De data aceasta, e vorba de goticul târziu, printre ele și Ispitirea Sfântului Anton de Hieronymus Bosch: el, printre fiare umanizate. Este aproape un ritual festiv, din momentul în care lipiciul începe să țâșnească din tubul galben... Pe vremea aceea, mulți colecționari vor fi fumat peste măsură din cauză că erau iremediabil ahtiați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
când i-am semnalat foamea mea secundară, când am numit-o incurabilă cronică mai mult chiar, când i-am descris cu o plăcere infernală depravata mea dependență de fete tinere, femei mature, de femeia în sine și când am supralicitat ispitirile sfântului Anton cu desfrâul - comis cu animale și făpturi fabuloase din atelierul flamand al lui Hieronymus Bosch - pater Fulgentius a renunțat la strădaniile sale de a mă converti. „Ah, da, carnea“, a spus el și și-a ascuns mâinile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de sus de tot îi fusese dată în primire ca profesiune de bază conducerea unei instituții de corecție. Solicitarea de eliberare a surorii mele din detenția mânăstirească a deviat din ea ca și când nu s-ar fi spus nimic. Vorbea de ispitiri și de încercări care erau cunoscute și cărora o inimă credincioasă trebuia să învețe să le țină piept: „Nu-i așa, soră Raffaela?“ Careul închis al mânăstirii aștepta un cuvânt. De auzit, se auzea numai ciripitul vrăbiilor. Novicea tăcea. Arhanghelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
După ce sorocul de nouă zile trecuse, o scrisoare ne informa într-o grafie ce rămăsese infantilă că rugăciunile și reculegerea umilă ar fi fost destul de puternice pentru a se împotrivi cu puterea credinței tentațiilor, în general și, mulțumită harului divin, ispitirilor lui Satan în special și că renunța totuși la lume. Mie, fratelui, îmi revenea, chiar dacă nerostit, rolul diavolului. Drept răspuns nu mai era cu putință decât o scrisoare de care era de presupus că va lua act mai întâi șefa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lui imaginară. Imaginată. Aievea numai în mintea lui și-a tatălui care bolea de dragoste. Îi apărea, câteodată, în vis, ca o Madonă. Copilul îi povestea visul dascălului creștin, care se încrunta și-i vorbea apăsat și rar despre blasfemie, ispitiri și draci cu chip de femeie care-l înspăimântau dincolo de orice închipuire. Își ducea, atunci, spaima devenită coșmar în iatacul tatălui lui, emirul cel smead și odinioară atât de temut, care-l asculta niciodată sever și spunea că nu, nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
stolurile de ciori, ce se Învolburau pe cer, cu pașii Necuratului ce, Încetul cu Încetul, avea să potopească inimile și viețile oamenilor, ademenindu-i ba cu una, ba cu alta, pentru a-i duce În cele din urmă la pierzanie. Ispitirea avea să fie mare, iar rătăcirea și mai mare. Cu ce avea să-i ispitească Necuratul coborât din ceruri? Cu ce altceva decât cu adevărul și cu dreptatea! Cu fericirea și dragostea de semeni? Oamenii priveau ciorchinele de cuiburi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dormind în patul din pensiunea Morfeu), Corto îl reîntâlnește pe cavalerul căzut ce visează la mântuire. Misiunea lui Corto este de a-i oferi lui Klingsor ocazia de a se salva din capcana păcatului carnal ce i-a adus prăbușirea. Ispitirea sa de către o Circe medievală, Kunty, îl îndepărtează pe cava ler de ținta sa, castelul în care se află roza alchimică și potirul adus de Iosif din Arimateea. Postmodernismul lui Pratt este, ca și cel al lui Milo Manara, înclinat
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
speculații nebunești. Noimann și cu Satanovski se Întreceau care mai de care să-și Închipuie lucruri mai absurde. La un moment dat, inginerul avansă chiar ideea că omenirea s-a născut dintr-o lume de mult moartă. Că În momentul ispitirii, Adam și Eva erau doar niște spectre. Și că dorința lor carnală i-ar fi reînviat. Satanovski Îl Întrebă din nou pe Noimann dacă s-a gândit vreodată ce s-ar fi Întâmplat cu lumea dacă Eva ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
murmură Noimann. Încercând să-i ghicească gândurile, inginerul repetă: „Da, hotărât lucru, nu poți face În doi ce poți face În trei...”. Noimann tăcea, gândindu-se la toată povestea asta absurdă. Mângâindu-și cu satisfacție bărbia, Satanovski continuă: „Dacă scena ispitirii ar fi fost jucată de trei personaje, atunci istoria omenirii ar fi avut cu totul alt curs... În afară de aceasta, fondul nostru genetic ar fi fost mult mai divers. Toată nebunia omenirii Își are rădăcinile În cuplul primordial... Incestul, crima, schizofrenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
te-am așteptat; Ai tresărit și te-ai oprit, Și cu ochi mari, întrebători, tu m-ai privit, Iar eu cuprins, de-un dor cumplit, Cu mare dragoste, în dar, ți-am oferit Un buchet de trandafiri, Un buchet de ispitiri Și fiorul primei mele iubiri... Un buchet de flori ți-am dat, Din tot sufletul curat, Într-o zi din viața mea, de neuitat... Mă însoțești, la orice pas Și de atunci, mai tot mereu, sunt fericit, Am depășit primul
BUCHETUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83751_a_85076]
-
și în sfârșit, te-am cucerit... Mi-am regăsit liniștea, dar Iubirea ta în viață m-o călăuzi Și voi nota în calendar, Că ne-am unit destinul vieții într-o zi, C-un buchet de trandafiri, Un buchet de ispitiri Și fiorul primei mele iubiri... Un buchet de flori ți-am dat, Din tot sufletul curat, Într-o zi din viața mea, de neuitat... Vor trece luni, vor trece ani, Vom împărți necazuri dar și bucurii Când ne-om plimba
BUCHETUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83751_a_85076]
-
am fost și noi cândva copii... Dacă vreodată, soarta vieții De lângă mine, pe furiș, te va lua, La fel ca-n anii tinereții, Eu, chipul tău, în orice zi l-oi aștepta, C-un buchet de trandafiri, Un buchet de ispitiri Și fiorul primei mele iubiri... Un buchet de flori ți-am dat, Din tot sufletul curat, Într-o zi din viața mea, de neuitat...
BUCHETUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83751_a_85076]
-
a grăit el, zicând că i-a fost sfială să ne îndemne a mânca și noi, ca nu cumva să râdem de el, că-i mâncău și nesătul și mai dă ghes și la alții, să facă la fel Deci ispitirea încercată de el și experiența lui înaintată, cu scoarța de brad, le-am pus și noi în aplicare și parcă iar ne-am mai răvenit și iar am pus la ordinea de zi a discuțiilor, problema: cum de nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
salonul friguros al Spitalului, îmi întrerup lectura. Începuse să-mi fie teamă de tăcerea rece și de întârzierea prelungită cu răsfoirea și cu parcurgerea manuscrisului, neobișnuit de captivant. Chiar voiam să-i zic lui Sturz, cel îndelung schingiuit de necurmata ispitire a celor douăzeci și una de nopți, că mi-e spaimă de scurgerea timpului: Timpul trece peste noi și ne fură tinerețea era să-i spun... Am ridicat privirea: bolnavul ședea cu capul într-o parte, pe perna ponosită, cu privirea fixă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și misterioasă întindere. În neputința încremenirii lui, Pelerinul încerca să-și imagineze cum de nimerise acolo, acceptând că întreprinsese, în vreun fel, un periplu pe care îi era imposibil să și-l refacă în amintire. Avu, însă, ca într-o ispitire de soare, revelația regăsirii lui, undeva, în Pământul Sfânt: într-adevăr, se auzea cum unii curenți neobișnuit de reci ai Anatoliei șușuiau, coborând, printre ramuri verzi ale unor chiparoși din preajmă. Înțelegea, de asemenea, că vântul risipește, peste falduri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de lumină să curgă. Lada căptușită cu fericiri. Aleluia! Ochi să ai pentru a le cuprinde pe toate, o ladă bine ascunsă sub mormanul de zestre... "Trei băieți are mama cine știe ce muieri rupte-n cur îmi vor fi nurori!" Neliniște, ispitire, nesomn. Visele încuiate se deosebeau între ele prin ordinea evadărilor: vise roșcate, vise blonde, vise brunete... Se trezea de câteva ori pe noapte: transpirat, epuizat, dezamăgit. Semne printre cearșafuri. Vise colorate, vise lucioase, vise slobode, vise netede, vise umede, vise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
risipești până și-n rădăcina de brusture, în spinii salcâmului, în puful păpădiei; Dumnezeul meu din plafar, nu ești bun nici măcar în siropul de tuse. În jurul unei tulpini, doi copii și-au împreunat mâinile mai mult decât o răstignire. Iubirea ispitirea adâncului; la început izvor, apoi fântână, apoi nemărginire: Coboară Petre, coboară până te vei găsi în propria sete! Primul pas în dragoste: setea ei, la o însetare de setea ta. Ce cauți?... Sunteți chemați de o singură apă. Coboară, Petre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
poarta casei așteptarea era un fel de exfoliere a amintirilor, părinții culegeau viță de vie în cer. Încă unul: prin inimă, se trecea o singură dată, ce era mai mult fotografii suprapuse. Și iarăși doi: se poticnea într-un punct ispitirea adâncului nu era sete sau foame, absența creștea rădăcini în cer. Ultimul: lecțiile acestea le știa ca pe o rugăciune, șotronul se închidea odată cu umbra. Pășește, Petru, pășește! Doooooooooooooooi! Carul mare a tăiat șotronul în două, roțile de fier i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
va fi scopul tău, ci scopul lor, vei vâna zâmbete zi și noapte, măști de duminică vei vâna. Zâmbetele nu ți se potrivesc, copile. Unde, dracu, ai văzut umbre vesele? vorbele terapeutului își împrăștiau ecoul prin toate celulele, ca o ispitire la înec: Nu, nu vreau, m-am născut să fiu al ei, nu al lumii. Lumea își leapădă pruncii în pronaosul vieții. Domnule doctor, ce îți este așa de greu să înțelegi? Era miezul nopții. Încremenit, lângă calorifer, parcă aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Băiatul miroase a camion plin cu ciocolată. Bunicul miroase a lagăr. Bunica, a fântână neîncepută. Tanti Didina miroase a curvă. Nebunul miroase a vis. Diazepamul slobozea curelele. În vis nu există timp ca în realitate. Șarpele nu este doar o ispitire a minții, ci și a ceasului din inima celui ispitit. Vezi mărul? Gustă-l! Acum îți este frică, mâine vei fi fericit că te-ai înfruptat din el. Mereu mâine; viitorul, o concesionare a vieții. Simplu: ce nu îndrăznești să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pagina 7, am râvnit la darurile altor copii cuminți, m-am ascuns de Dumnezeu între cearșafuri, am supt țâță străină în icoană, am... Ce să le spun despre mine? Știți, eu mă căiesc pentru toate nefăcutele mele, mă pocăiesc pentru ispitirea că sunt, mă umilesc pentru neștiința că merit, mă urăsc... Sigur, voi fi tras de limbă, spânzurat de limbă, până când toate cuvintele se vor desprinde pietre de pe cerul gurii. Eu știu să tac. Nebunul veritabil se ascunde sub pleoape ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]