804 matches
-
nouă, iar prima noutate era că puteau să nu mai iasă la arat. Iac-așa, dintr-o toană. El avea pe atunci douăzeci și patru de ani, nu se lăsa ușor dus de val, dar libertatea ce i se oferea era prea ispititoare: să nu mai iasă la arat! Era ceva îmbătător. Mai spuneau că trebuiau uciși băutorii de sânge. Nikolai își amintea de Dolșanski, moșierul căruia îi aparținea cândva satul lor numit Dolșanka, și încerca să și-l închipuie pe nobilul acela
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
privirea. Nu mai prevăzusem nimic altceva pentru viitorul nostru. De acum înainte, mai era și imaginea acelui trup inert, chircit îndărătul mărăcinișurilor lipsite de verdeață, lângă un drum de țară. Mă vedeam astfel, iar comoditatea unui astfel de deznodământ era ispititoare, mai cu seamă prin facilitatea ei materială. Într-o seară, plăcuta greutate a pistolului se mulase îndelung pe palma mea. A doua zi, când mi-am privit ceasul, m-am gândit că în cursul acelor zile golite de sens, doar
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
trăiești în infern, fiindcă astăzi orice oraș mare este un infern, nu-i așa? Nietzsche mi se pare, hotărât lucru, prea naiv (...) La urma urmei, întreaga lui viziune, ca și viața lui, de altfel, sună euforic. Nietzsche e interesant și ispititor, dar concluziile lui sunt, cred, lipsite de adecvare și de adevăr."16 Pentru Cioran, filosofia nu mai este posibilă decât că fragment, pentru ca, venind după Nietzsche, nu se mai poate spune nimic pe deplin închegat, ci doar exploziv, în fragmente
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
programatică, publicația se dorește deschisă „prozatorilor și poeților tineri, aceia al căror talent la început are de parcurs - oricum - drumul greu al indiferenței masei”, precizând: „Vom prezenta, așadar, sistematic pe tinerii poeți în a căror sensibilitate vom fi descoperit mai ispititoare caracterele autenticității [...] pe tinerii prozatori de veritabilă esență”. Rubricile „Note”, „Vitrina”, „Zodiac” și „Galantar” reflectă, sub specia crochiului, evenimentele literare ale zilei, precum aparițiile de la Editura Cultura Națională, cuprind scurte articole în maniera criticii de receptare, iscălite de Cicerone Theodorescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290746_a_292075]
-
interpretat subtil anumite înțelesuri duhovnicești ale crucii din actualitatea nesfârșitei noastre tranziții. Astfel, sensul major al crucii este biruința lui Iisus Hristos asupra morții și asupra "șarpelui nevăzut și viclean" (diavolul). In joc este o profundă legătură între șarpele veterotestamentar ispititor al protopărinților, șarpele apotropaic de aramă înălțat de Moise în pustie și Fiul Omului înălțat la Cer prin jertfă mântuitoare. Această legătură este pusă de Părintele Patriarh sub semnul tainei nesfârșitei ascultări de Dumnezeu. Prin ea, Iisus depășește silniciile timpului
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
ființă solară, iubitoare de mișcare, căreia îi este caracteristică ieșirea din sine. Ea migrează din ținuturile polare spre lumina soarelui. Balada are și un sens inițiatic, sens care se relevă în răspunsul pe care lapona îl dă celor trei chemări ispititoare ale "regelui ciupearcă". Pentru făptura umană, o treaptă inițiatică este reprezentată de ispita somnului și visului, în umbra poienii, dar Enigel rezistă în fața ispitei. Riga Crypto nu-și poate depăși condiția și ieșirea la lumină îi este fatală. În timp ce pentru
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în țesătura romanului: Te știu și îmi pare bine că am ocaziunea să te și cunosc. El se vrea a fi confidentul fetei așa cum fusese al băiatului, dar și pentru unul și pentru celălalt se dovedește a fi un Mefisto ispititor, răutăcios și sfidător a cărui imixtiune în viața privată e resimțită de fiecare dată cel puțin ca inoportună. Cu ton dăscălesc, Burdea le ține pe rând celor doi lecția despre antipuritanism, anticenzura impulsurilor... Tânărul e un hedonist, mai precis un
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
când însă Persida se ivi în cerdac, el se uită la dânsa cu niște ochi de dihor, care intrau parcă în carne și străbăteau prin oase, încât Persida se opri speriată în loc. Portretul e unul caricatural grotesc ce întregește imaginea Ispititorului pe care elementele prezentate până acum au configurat-o deja. De aceea, a doua întâlnire a Persidei cu Burdea la Viena o va găsi pe picior de luptă. Ceea ce rămâne din starea de început e doar teama de ochii scrutători
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
suită ilustrată de stiluri, abordări, atitudini existențiale și imaginare reprezintă deja un repertoriu clasat, adică un impas pentru posteritatea narațiunii. Calvino, focalizând acele texte, începe romane pe care are puterea să le întrerupă ca pe niște soluții mimetice, pe cât de ispititoare, pe atât de bătătorite. În căutarea romanului adevărat, parcurgem alături de Calvino etape intermediare, o seamă de "începuturi" ale căror titluri însumate dau începutul romanului râvnit dar niciodată scris: Dacă într-o noapte de iarnă un călător în afara localității Malbork Ițindu-se
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
existențe și are motive de a crede că pentru Cel care a fost Veșnicul său Vrăjmaș situația nu este prea mult diferită.Interesul lui pentru umanitate este de-acum tot mai scăzut, ca și cel pentru rolul său de Mare Ispititor. Iubirea sa pentru Maria Callas a fost visul sau poate iluzia că poate încă afla frumusețea în viața muritorilor. Dar Maria nu a vrut să i se dăruie și nimic nu mai poate să trezească în el nici cea mai
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
al unei întrebări revelatoare: care este, de fapt, natura acestui „fluid” - evocat de fiecare dată, în disocieri analitice sau în simultaneități descriptive, ca substrat sangvin al „autenticității”, „lucidității”, „anticalofilismului” sau „documentarismului psihologic”? Ce este acest material, „așa de omogen și ispititor totdeauna”, a cărui acțiune, misterioasă și fascinantă, dizolvă retortele securizate ale laboratorului critic și face inoperant tabloul epistemic - axiomatic și modelator - al retoricii literare? O primă ipoteză trimite, evident, la fluxul modern al conștiinței, teoretizat de William James și devenit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
și nu va fi pricină de mîhnire nicicui. Dar băgare de seamă se cere că unele netezituri amăgesc trecătorii trăgîndu-i în țarcuri cu largă intrare și strîmtă ieșire, de nu chiar cu nici o scăpare din îngrădirea lor meșteșugit îndosită sub ispititoarea momeală. Noi doi, o femeie și un bărbat, am pornit cale grea chiar în clipa în care gîndurile amîdorura ni s-au împletit și ni s-au înăscut așa strîns, că nici unul din noi, nici de fel, nu putea să
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
învețe să coboare din turnul său de fildeș chiar cu riscul de a renunța la poezie și a se dedica prozei: Am încercat acum să invităm poeții la teme mai interesante; ori chiar ca stihuitorii să schimbe ritmurile și rimele ispititoare, pentru proza grăitoare cu rosturi adânci". Și în ultimul număr al revistei articolul de pe prima pagină prezintă aceeași orientare estetică și politică. Intitulat Simte cotu'! prin preluarea unei expresii militărești, articolul amintit se vrea o nouă chemare a scriitorilor, o
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
anului 1939/ Când zorile ieșeau din mare înghețate,/ Trei morți vegheau, trei morți:// Isus, Lord Byron și Panait Istrati"145. Ben. Corlaciu publică un poem al tavernelor, realizând un portret al unei țigănci a cărei înfățișare pare a fi mai ispititoare chiar și decât florile pe care le vinde, Florăreasa, poem încheiat cu aceeași formulă sfidătoare, pe care o întâlnim și la Dimitrie Stelaru: "Nici ce băusem nu aveam cu ce plăti". Pagina a treia pune față în față două poezii
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
simultan în revista brașoveană „Claviaturi” și în gazeta „Dacia” din București, iar editorial în 1962, cu Noapte bună, Mister Dollar!, piesă de teatru într-un act. Publică, în afară de teatru (Cursa de șoareci, 1970), cărți de versuri (Întoarcerea în anotimp, 1968, Ispititoarea pasăre de foc, 1975, Pe-o invizibilă harfă percuții, 1976, Clipa când orele tac, 1979, Ceremonia cuvintelor, 1986) și de proză (Spirală, 1969). Din perioada studenției la Sibiu există mărturii (în corespondența dintre Radu Stanca și Ion Negoițescu) că ar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288463_a_289792]
-
Distanța dintre cele două moduri de exprimare este mare, fără a produce totuși discrepanțe. SCRIERI: Noapte bună, Mister Dollar!, București, 1962; Puii nu zboară singuri, Cluj, 1963; Întoarcerea în anotimp, București, 1968; Spirală, București, 1969; Cursa de șoareci, Bistrița, 1970; Ispititoarea pasăre de foc, București, 1975; Pe-o invizibilă harfă percuții, București, 1976; Clipa când orele tac, București, 1979; Ceremonia cuvintelor, Cluj-Napoca, 1986; Ultimele cuvinte, Cluj-Napoca, 2001; Alternativă cu Fata Morgana, Cluj-Napoca, 2001; Teatru, I-II, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288463_a_289792]
-
1; Victor Felea, „Întoarcerea în anotimp”, ST, 1969, 1; Dumitru Micu, „Întoarcerea în anotimp”, RL, 1969, 6; Alexandra Indrieș, Despre literaritate, O, 1969, 6; Nicolae Balotă, „Întoarcerea în anotimp”, F, 1969, 3; Nae Antonescu, „Spirală”, ST, 1969, 5; Nae Antonescu, „Ispititoarea pasăre de foc”, F, 1975, 6; Paul Dugneanu, „Ispititoarea pasăre de foc”, RL, 1975, 29; Virgil Mihaiu, Muzica rememorării, ST, 1975, 9; Victor Felea, „Ispititoarea pasăre de foc”, TR, 1975, 46; Ion Maxim, „Pe-o invizibilă harfă percuții”, O, 1976
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288463_a_289792]
-
Dumitru Micu, „Întoarcerea în anotimp”, RL, 1969, 6; Alexandra Indrieș, Despre literaritate, O, 1969, 6; Nicolae Balotă, „Întoarcerea în anotimp”, F, 1969, 3; Nae Antonescu, „Spirală”, ST, 1969, 5; Nae Antonescu, „Ispititoarea pasăre de foc”, F, 1975, 6; Paul Dugneanu, „Ispititoarea pasăre de foc”, RL, 1975, 29; Virgil Mihaiu, Muzica rememorării, ST, 1975, 9; Victor Felea, „Ispititoarea pasăre de foc”, TR, 1975, 46; Ion Maxim, „Pe-o invizibilă harfă percuții”, O, 1976, 16; Gheorghe Lateș, „Ispititoarea pasăre de foc”, CRC, 1976
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288463_a_289792]
-
Balotă, „Întoarcerea în anotimp”, F, 1969, 3; Nae Antonescu, „Spirală”, ST, 1969, 5; Nae Antonescu, „Ispititoarea pasăre de foc”, F, 1975, 6; Paul Dugneanu, „Ispititoarea pasăre de foc”, RL, 1975, 29; Virgil Mihaiu, Muzica rememorării, ST, 1975, 9; Victor Felea, „Ispititoarea pasăre de foc”, TR, 1975, 46; Ion Maxim, „Pe-o invizibilă harfă percuții”, O, 1976, 16; Gheorghe Lateș, „Ispititoarea pasăre de foc”, CRC, 1976, 20; Nae Antonescu, Fantezie și lirism, T, 1976, 12; Poantă, Radiografii, I, 211-213, II, 110-112; Steinhardt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288463_a_289792]
-
F, 1975, 6; Paul Dugneanu, „Ispititoarea pasăre de foc”, RL, 1975, 29; Virgil Mihaiu, Muzica rememorării, ST, 1975, 9; Victor Felea, „Ispititoarea pasăre de foc”, TR, 1975, 46; Ion Maxim, „Pe-o invizibilă harfă percuții”, O, 1976, 16; Gheorghe Lateș, „Ispititoarea pasăre de foc”, CRC, 1976, 20; Nae Antonescu, Fantezie și lirism, T, 1976, 12; Poantă, Radiografii, I, 211-213, II, 110-112; Steinhardt, Critică, 97-100; Felea, Aspecte, III, 34; Tașcu, Poezia, 176-179; Poantă, Dicț. poeți, 135-136; Dicț. scriit. rom., III, 474-475. V.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288463_a_289792]
-
în compania unor sfinți precum Ilie. Cerbul este și imagine a lui Iisus, dar și animal lubric. Nevăstuica este și simbol al lui Hristos sau al sfintei fecioare, dar și imagine a nestatorniciei feminine. Șarpele este imaginea consacrată a diavolului ispititor, dar și a lui Hristos în anumite contexte; inorogul din Varlaam și Ioasaf (sau din unele scrieri ale primilor părinți) este imaginea pericolului, a amenințării diabolice, cel din nenumăratele reprezentări din ciclul "Doamna și Unicornul" este o imagine a sacrificiului
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
foarte multe reprezentări începând cu Renașterea, care cuprinde cu mâna sa gingașă cornul animalului. Una dintre celebrele tapiserii de la Cluny, cea care ar înfățișa, conform unor interpretări, simțul tactil, nu face excepție. Frescele cu inorogi cuprinși tandru de tinere în ispititoare ipostază nudă, care decorează dormitoarele Papei Paul al III-lea din Castelul Sant'Angello din Roma, pictate între 1543 și 1548, atrag atenția mai curând prin lascivitatea lor ostentativă decât prin forța alegorică. O pictură a lui François Clouet, de la
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
înțelept (rămâne de văzut...), dacă el are forța necesară de a se ridica deasupra tuturor nedreptăților a căror victimă este, dacă e superior tuturor celorlalte personaje e pentru că el este un produs al stoicismului. Nimic de zis, e o teorie ispititoare. Și totuși, ceea ce urmează acestui nobil discurs pare a proveni dintr-o altă mentalitate. Stoicismul se colorează, în partea răsăriteană a Europei, cu nuanțe levantine. Decupat din context, discursul Inorogului pare o mostră de detașare, de ataraxie. Și totuși, ce
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
viclenie din ce pricină să să fie tâmplat? Cu dreptul voiu să-mi spui"16. Nu aș merge până la a pune pe seama Crocodilului disponibilități de "confident pregătit să asculte" și de "ascultător implicat și drept"17. Sigur, ipoteza poate fi ispititoare. Personajul rămâne însă în afara acestor istorii, care pentru sine sunt simple fapte diverse. Nu participă la evenimente și nici nu are pretenția de a îndrepta el lucrurile, nu acționează în numele nici unui spirit al dreptății, căci nu își uită propriul interes
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de spus ar fi faptul că variante ale punctului 8 din Proclamația de la Timișoara au fost aplicate, după căderea comunismului, în țări precum Cehia ori Polonia, dar nu în România. Pentru pasionații de ucronii, Proclamația este și astăzi un document ispititor într-un sens anume: ne putem întreba cum ar fi arătat o Românie fără Ion Iliescu în rol de președinte, o Românie în care Ion Iliescu ar fi putut candida la președinție sau la altă funcție înaltă în stat doar
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]