1,366 matches
-
Domnului minuni. Despre moartea și-nvierea Lui Lazăr din Bretania, Se spune că Domnul avea Puteri, pe morți a-i învia. Creștini cu nume de floare, Reînnoind tradiție, Fac cinste de sărbătoare, Bine prin an să le fie. Când se isprăvește praznic, Merg fete cu Lăzărică. În colind cheamă logodnic, Viitoarea miresică. Între mit și rațiune E neclintită credință, Ce-n ritualuri străbune Pune har și iscusință. Din vol. „TRADIȚII CREȘTINE ȘI RITUALURI POPULARE ROMÂNEȘTI" Autor Maria Filipoiu * La mulți ani
INTRAREA DOMNULUI ÎN IERUSALIM-FLORIILE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368657_a_369986]
-
verii albastre Julia May simțea șoapte-n rădăcini pomi cu palma morții pe crengi Simțea melcii mușcând din flori ofilite și sterpe Nu fusese o vară-mplinită pentru cei invizibili sau pentru cei fără identitate Ziua scrâșnea din dinți Anotimpul se isprăvea Un oarecare-și adulmeca prada divină lângă Sperietoarea cea oarbă din Livada cu muzică a Domnului Ion Se ridicau bulgări lăudați de noroi, noroi din cel proaspăt la-ndemână să fie gheare în jocul de sacrificiu De departe oglinda cu
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
și, până să ajung acasă, uitasem totul. Când chipul răvășit al vraciului îmi revenea în minte, îl alungam în grabă, zicându-mi: „Ei, bine c-am scăpat de el. Mă înnebunise cu însurătoarea lui. Acum s-a dus, s-a isprăvit și cu povestea asta...” Așa credeam, așa nădăjduiam și îmi închipuiam eu. Că povestea cu Merlin s-a terminat... — Dar te-ai înșelat, o întrerupse iarăși Octavia, căutând în prundiș pietricele turtite, pe care le aruncă apoi peste oglinda apei
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
din gândul și din inima mea, o să redevii Lina cea frumoasă, la fel de chipeșă și de tânără cum ești în noaptea asta. Până atunci însă vei fi o broscuță cenușie și neînsemnată și vei locui, iată, chiar în bulboana aceea”. A isprăvit de vorbit și apa l-a sorbit în afund, netezindu-se ca mai înainte. De fapt, totul era acum ca mai înainte. Și râul, și luna, și prundișul, și pustietatea zăvoaielor. Numai eu eram alta. M-am scufundat și am
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
de el, cu multă râvnă, iar mulțimea părea să-l asculte și să-l urmeze în orice făcea. Asta relataseră spionii. Fiecare dintre cei veniți avusese desigur câte ceva de mâncare prin traiste ori prin desagi însă ceea ce avusese fiecare se isprăvise, pentru că de data aceea, mulțimea ascultase cuvântul galileeanului mai mult decât de obicei și de aceea flămânziseră cu toții până peste poate, inclusiv ucenicii săi. Arhiereul Caiafa credea însă despre acest lucru că mulțimea nu stătuse după dânsul potrivit voii sale
AL OPTULEA FRAGMENT.(CONTINUARE) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349977_a_351306]
-
de-a pururi cu o pufoasă haină, Ei ar vrea să știe prin ce miracol se naște culoarea Cu care noi, oamenii, ne-mpodobim visele și așteptarea. Norii ne-aduc necontenit o veste - Ei străbat încet, un drum ce se isprăvește Doar când în ochi și în suflet ni se stinge lent, mirarea Că iarna, ploaia-și preface-n fulgi din vată de zahăr cântarea. Corina Diamanta Lupu București 27 septembrie 2012 Referință Bibliografică: POVESTEA NORILOR / Corina Diamanta Lupu : Confluențe Literare
POVESTEA NORILOR de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365822_a_367151]
-
închinat vieții pe pământ. La acestă expoziție a profesorului său, artista are senzația că asistă la o liturghie cerească. Cuvintele dăruite de înaltul arhiereu sunt aidoma hranei, aidoma pâinilor și peștilor înmulțite de Iisus, pe munte, care nu s-au isprăvit până când nu s-au săturat mulțimile venite să-l asculte pe Învățător și au mai rămas suficiente resturi, pentru a hrăni și păsările cerului. Cuvinte care înalță și smeresc totodată ! Cuvinte de har. Cuvinte de împărtășanie stropită cu lacrimi și
NATURĂ MOARTĂ CU ECOURI DE LINIŞTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365863_a_367192]
-
avva Petre care se află alturi de sfanțul rău Iordan. Acesta ne povestea zicând: Pe când locuiam odinioară în Rait, am fost trimiși trei frați spre slujba în Tebaidă. Ajungând în pustie am rătăcit drumul și ne învârteam în pustie. Am isprăvit apă și, pentru că nu am gasit apă timp de câteva zile, a început să ni se facă rău din pricina setei și-a arșiței. Nemaiputând merge, ne-am așezat fiecare la umbră unui tamarisc, pe care l-am găsit în această
LIVADA DUHOVNICEASCA (6) de ION UNTARU în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365029_a_366358]
-
toți anii și mălaiul s-a gătat; Ger a fost de urlau câinii, vinu-n beci a înghețat. A crăpat și roata morii, n-am mai dus la măcinat, Vaca rage colo-n șură, de Crăciun a lepădat. Ni s-a isprăvit slănina, a fost porcul rebegit, Dacă tot suntem în UE, i-a cam ars de pribegit. Nici găini nu se mai ouă, știu acum de marketing; Să le tai de vreo friptură, mi-e și teamă să le-ating. Și
PRINŢESA PRIMĂVERII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365245_a_366574]
-
cu asalt entuziast nămeții. Noi facem sport, vânăm din pasiune, Nu pentru un sărman coltuc de pâine Pe-așa o vreme, zău, e o minune Să dai afară amărât un câine. Fără trofee? Nu ne indispune, Doar iarna nu se isprăvește mâine! Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Palat de cetini / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 386, Anul II, 21 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
PALAT DE CETINI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366598_a_367927]
-
a îngăduit a o înfiripa. Treburile n-așteaptă, sosesc de-a valma, n-o oțărăsc dar nici n-o sperie, o numesc că le-ar fi îndemânatică și i s-ar potrivi ca să le pună-n pagina zilei, să le isprăvească cum o știi, fără cusur și fără amânare... „O clipă, o clipă numai!” și resemnată la câte nu-i prididesc în bătătură, își urmează calea de demult a chemărilor sale. Pologul nesiripit, pe alocuri neîntors și vipia grea a amiezii
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
fusese asemenea înghesuială la angajare pentru că totul fusese ținut în mare secret ... Nici clopotarii vechi nu mai veneau, cineva dăduse în vileag tărășenia la o publicațe locală cu ferpare și ciocli: posturile vacante au fost blocate, cei din schemă care isprăviseră șomajul pentru a nu-și uita îndemânarea, au ales funia de la clopotniță ... Referință Bibliografică: George Nicolae Podișor / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 775, Anul III, 13 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Nicolae Podișor
GEORGE NICOLAE PODIŞOR de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351882_a_353211]
-
se transformă adeseori în iubire! Fiecare cunoaștem oameni cărora le suntem îndatorați, oameni pe care îi iubim! Pentru mine, doctorița Luminița Marilena Pascariu este medicul și omul pe care amintirea mea îl va evoca admirabil, până la sfârșit, când se va isprăvi drumul care nu am închipuirea că mă urcă la cer, de vreme ce durata pe pământ nu-mi confirmă că parcurg pe o direcție ideală! Poate că fără doctorița Luminița Marilena Pascariu, acest drum ar fi fost și mai zădarnic, mai scurt
UN MEDIC AL UMANULUI ŞI ADORABILULUI OMENESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352338_a_353667]
-
argint, aur, pietre prețioase să fie risipite pe tot drumul până la mormântul unde o să-mi aflu odihna... Fraza i se rupse. Ochii i se încețoșară și-l usturară. Mintea-i culegea furtună. E aproape... E tot mai aproape! Trebuie să isprăvesc odată cu asta. După care voi fi liber să mă întâlnesc pe câmpiile Marelui Spirit cu strămoșii mei daci. Încredințat de asemenea lucru își spuse ultimul gând cu luciditate-învingătoare: A treia și ultima mea dorință este ca mâinile să-mi atârne
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
mori chiar? îți pasă de cei care pier? Ești un misionar pentru ei, un aducător al veștii bune? îți investești TOATă viața în a-i salva pe cei din jur? Pavel spunea: “M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credință. De acum mă așteaptă cunună neprihănirii, pe care mi-o va da, în “ziua aceea”, Domnul, Judecătorul Cel drept.” Eu și cu tine, ce fel de luptă ne-am luptat, ce fel de alergare am isprăvit
ARUNCATORUL DE STELE* de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351518_a_352847]
-
isprăvit alergarea, am păzit credință. De acum mă așteaptă cunună neprihănirii, pe care mi-o va da, în “ziua aceea”, Domnul, Judecătorul Cel drept.” Eu și cu tine, ce fel de luptă ne-am luptat, ce fel de alergare am isprăvit și ce cunună vom primi? * Este și titlul unui român scris de Lorans Eisley * O parte din material a fost preluată din publicația “Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi”, apărută sub îngrijirea Fundației Creștine “Pax Domini”. www.ioanciobota.wordpress.com Referință
ARUNCATORUL DE STELE* de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351518_a_352847]
-
2001 - Cartea profetului Daniel și ale celor doisprezece profeți mici (“Domnului Eugen Dorcescu, cu cele mai bune doriri. Bartolomeu al Clujului. Ianuarie 2001”). După ce intram în posesia unei cărți, începeam de îndată lectura, identificam eventualele greșeli, le notam și, când isprăveam, îi expediam Părintelui lista cu poticnirile ce se cereau remediate. Și a treia etapă. Joi, 27 iulie 2000, am trimis la Cluj un set de corecturi la Cartea profetului Ieremia. După aproximativ trei săptămâni, are loc un foarte important eveniment
DIN AMINTIRILE UNUI SCRIB. CUM AM LUCRAT LA VERSIUNEA BARTOLOMEU VALERIU ANANIA A SFINTEI SCRIPTURI de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 701 din 01 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351632_a_352961]
-
Cu-a vremii repetare. Că-i zi de veselie, bine-i să te veselești. Veselă să îți fie viața pe care-o trăiești. Iordănitul fetelor e obicei preferat în jocul tinerilor, ce se-ntrec la colindat. Când slujba s-a isprăvit, de la Casa Domnului, veseli merg la iordănit, toți feciorii satului. Cu Aghiasmă îi stropesc pe localnicii din sat și pe drumeți ce-ntâlnesc, până ziua s-a gătat. Cei iordăniți le dau bani, colaci sau băutură. Să se bucure prin
TRADIȚII SACRE ȘI MITICE DE BOBOTEAZĂ ȘI SFÂNTUL ION de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352213_a_353542]
-
cuvine să iertam mai cu seamă pe cei slabi și mai mici decât noi, si sa iertam de nenumărate ori. Învățătorul le vorbi elevilor săi cu cuvinte calde, adânci,convingătoare,care au mers drept în inima elevilor săi. Cand învățătorul isprăvii îndemnul sau către iertare, se ridică un elev, Andrei, si zise: - < Domnule învățător, dacă un copil mă batjocorește în fiecare zi, se cade să-l iert? > - < Da,în fiecare zi. > - răspunse învățătorul. - < Și chiar dacă îmi pune piedică? > - < Da. > - răspunde cu
O POVESTE DE VIATA (IERTAREA) de IONEL CADAR în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356034_a_357363]
-
fost Și ce mult noi ne-am dorit-o! Dar de- acum suntem în post, Mai voiești ceva, iubito? Ieri a fost și azi nu este, Dusă e și iarna asta. Ne-o mai face niscai feste, Dar s-a isprăvit și basta! În față la bloc la mine Parcă-i facerea minunii; Crește-așa, fără rușine, Iarba verde-n văzul lumii. Prin copaci, pe rămurele, Lăpădându-se de lene, Cântă vesel, păsărele, Înfoindu-se în pene. Dezmorțiți din geruri grele, Legănându
VINE, VINE PRIMĂVARA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354812_a_356141]
-
lingvistică, virtuțile autentice ale poeziei: ,, Împărțim cu drumul azima nădejdii/ Și sudoarea clipei o-mpărțim frățește./ Punem fiecare osul la primejdii/ Când vreun întuneric ne pândește.// Niciodată drumul fratele nu-și vinde/ Otrăvit de punga vre unui tâlhar./ Când se isprăvește traista cu merinde/ El ne pune-n palmă ultimul creițar./ Orice rătăcire ne-ar pândi, păgână,/ Are grijă drumul să ne ia de mână.” Programul estetic este exprimat cu parcimonie într-o artă poetică remarcabilă pentru evidențierea locului și rolului
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
șerpii tineri și foarte albaștri. Ea l-a lovit peste ceafă, apoi, strânși unul în altul ca gemenii satului, au urcat panta, malul cu păsări fantomatice, către casă. La sfârșitul lecturii acestui remarcabil roman, rămâi cu regretul că s-a isprăvit și-ți vine să scoți din buzunarul inimii o batistă albă, s-o fluturi în vântul inexistent, în semn de întoarcere. Până când ? Până când va binevoi scriitoarea să mai ofere spre lectură risipa sa înmiresmată de cuvinte. Și poate mai departe
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
mai ales voi.... fante de cupă și damă de pică... Aceeași perorație azvârlită-n pustiu, nimeni nu are timp pentru nimeni, nici măcar pentru sine. Timpul - cel mai scump capital, cel care nicicând nu se cumpără, nu se vinde, s-a isprăvit s-a isprăvit tarabele sunt puștii acum neguțătorii au plecat cu saricile goale în alte târguri, departe, sperând un câștig nesperat, cine să le mai cumpere Timpul? Marfă inaccesibila... Stai la cozi nesfîrșite și nici nu apuci măcar o ciozvârta
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356251_a_357580]
-
fante de cupă și damă de pică... Aceeași perorație azvârlită-n pustiu, nimeni nu are timp pentru nimeni, nici măcar pentru sine. Timpul - cel mai scump capital, cel care nicicând nu se cumpără, nu se vinde, s-a isprăvit s-a isprăvit tarabele sunt puștii acum neguțătorii au plecat cu saricile goale în alte târguri, departe, sperând un câștig nesperat, cine să le mai cumpere Timpul? Marfă inaccesibila... Stai la cozi nesfîrșite și nici nu apuci măcar o ciozvârta, o cirta de
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356251_a_357580]
-
Mi-l imaginam înalt, răvășit, grăbit și tânăr, cam ca Eminescu, sau ca Alain Delon. Evident că, scump la vedere cum era, musai să fi fost cel mai timid dintre Moși, asta fără doar și poate! Odată cu plecarea lui se isprăveau zilele de huzur, în care regulile severe parcă ne mai slăbiseră un pic. Tot noi demontam decorurile fistichii. Dezpodobeam pomul și-l scoteam în curte. Mama îl ducea în magazia de lemne. Mai târziu, tăiat pe bucățele, dipărea prin sobe
ALLES GUTE KOMMT VON OBEN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368994_a_370323]