533 matches
-
100 ani. La Eratostenes se-nțelege că viața lui, nu domnia. Cu 6 ani a venit pe tron, deci 95 ani. (În Theben a văzut L[epsius] un om de 110 ani; în Orient oamenii devin foarte bătrâni. ) Ce întărește istoricitatea este că găsim în Papyrus - Analele din Turin - se găsește pe fragmente numere de domnire. Pe un fragment se găsește 90 ani - după el urmează unul cu un an și în analele manetonice urmează un al 5-lea, un Metorophis
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
care am construit origini și am atribuit înțelesuri anumitor reprezentări ale trecutului, reprezentări ce ne ghidează în mod continuu viața de zi cu zi și care pun limite clare opțiunilor sociale și politice". Este o formă de istorie care conferă istoricitate acelor lucruri considerate a fi dincolo de istorie, inclusiv acelor lucruri sau gânduri ce au fost îngropate, acoperite sau scăpate din vedere în procesul de scriere și concepere a istoriei. Într-un anumit sens, se poate spune că genealogia se ocupă
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sa ca formă generică sau categorie retorică, numai că, în intervale istorice diferite (Antichitate, Ev Mediu, Renaștere, modernitate), cele două ipostaze ale polemicii au fost diferit valorificate. Teoretizând acest aspect, Pierre Laurens 28 insistă asupra "legăturii intime dintre polemicitate și istoricitate", afirmând cu temei că "funcția polemică ia naștere din întâlnirea dintre o țintă reală și o miză intelectuală". Prin urmare, discursul polemic (ca element infrastructurant al anumitor forme literare, autorul se referă în special la epigrama polemică) intră mai degrabă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
desfășurarea ierarhiei. Simultaneitate și integralitate a treptelor - „înfășurarea“ ierarhiei și „saltul“ către Unul. Spațiu, timp și orizontul nostru subiectiv de înțelegere. Unicitate, continuitate și identitate în spațiu-timp. Căderea în memorie. Stările de conștiință și plasticitatea spațio-temporală. Reevaluarea mono teismului. Capcanele istoricității. III.3 Despre cauzalitate Cauzalitatea de tip cauză-efect și cauzalitatea prin „legătura Unului“. Previzibilitate și spontaneitate. Noi și trupul - recontextualizare. III.4 Despre monoteism ca relație Legătura cu Unul nu este un „obiect“, ci o relație. Unicitate spațială și unicitate
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
subiectului cunoscător sau ale observatorului. În plus, din punct de vedere metodologic, alternativa la relativism este posibilă sub două condiții: o abordare graduală a cercetării și adevărului și un grad înalt de conștiință de sine, ceea ce înseamnă o conștientizare a istoricității poziției observatorului: "Odată ce recunoaștem că toată cunoașterea este relațională și că poate fi formulată numai prin referire la poziția observatorului, înfruntăm, încă o dată, sarcina de a distinge ce este adevărat și ce este fals într-o astfel de cunoaștere. Întrebarea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
fi fost stabilite o dată pentru totdeauna și care să se afle în permanență în legătură cu o lume a esențelor. Nu sunt valori "întemeiate rațional" și nu sunt nici valori cu "validitate universală". Potrivit gânditorului american, ele sunt creații contingente, sub aspectul istoricității lor, adică părți ale unui "vocabular" care corespundea, în trecut, așteptărilor relative la ce înseamnă binele ale membrilor unei comunități și pe care membrii societății civilizate de astăzi le pot redescrie, survenind astfel o permanentă confruntare a vechiului cu noul
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în una aflată în acord cu propriile lor concepte"232. Aceste considerații se bazează pe asumpția fundamentală pe care Mannheim o aduce în discuție, aceea potrivit căreia existența umană este întotdeauna una ce are o formă concret-istorică. Raportat la această istoricitate concretă, "ceea ce într-un caz dat apare ca fiind utopie și ceea ce apare ca fiind ideologie este dependent, în mod esențial, de stadiul și gradul de realitate față de care se aplică acest standard"233, înțelegându-se că e vorba de
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
critica ideologiei, Editura All, București, 2001, p. 208). 460 Tema "sfârșitului istoriei" poate fi recuperată, potrivit unor gânditori contemporani, încă din scrierile lui Nietzsche și Heidegger: "Ceea ce caracterizează (...) sfârșitul istoriei, în experiența postmodernă, este că, în timp ce în teorie noțiunea de istoricitate devine din ce în ce mai problematică, în practica istoriografică și în autoconștiința ei metodologică, ideea unei istorii ca proces unitar se dizolvă, iar în existența concretă se instaurează condiții efective nu numai primejdia catastrofei atomice, dar și, mai presus de toate, tehnica și
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
care, ca un Zeu ieșit dintr-o mașinărie, vine să comande o căsătorie pe care în mod rezonabil nici nu ar fi trebuit s-o propună." Dacă autenticitatea faptului îl face credibil în ochii lui Corneille, pentru Scudéry, în schimb, istoricitatea nu este suficientă. În asta, scrie el, a greșit Autorul Cidului, fiindcă găsind în Istoria Spaniei că această fată a luat de soț pe ucigașul Tatălui ei, trebuia să-și dea seama că nu este un subiect pentru un Poem
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
rămas în fundalul popular, creștinate, în "religiile cosmice și agricole", chiar dacă astăzi nu avem mărturii scrise în acest sens.47 Dacă lumea greco-romană consideră mitul o poveste fictivă, o fabulă, o minciună, primii teologi creștini se vedeau obligați să apere "istoricitatea" lui Cristos, să facă uz de toate strategiile discursive pentru a preîntâmpina încărcarea imaginii Sale cu atribute mitice. Creștinismul primitiv, însă, abundă în elemente mitice ("care nu pot exista"), preluând aspecte ritualice iudaice și păgâne din spațiul mediteranean, personalitatea unui
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
nivel profan a vechilor valori sacre (Anul Nou, nașterea, mutarea în alt loc ori în altă casă), creștinismul însuși păstrând o dimensiune mitică (și nu în sensul răfuielilor cu filonul păgân, căci nu e vorba de specificitatea credinței ori a istoricității) prin timpul liturgic care se sustrage timpului profan, prin imitarea lui Cristos ca model exemplar, prin repetarea liturgică a vieții de la nașterea la crucificarea Lui, prin contemporaneitatea cu El, creștinul necomemorând răstignirea ca eveniment istoric, ci reactualizând un mister (finalul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
handicapul inculturii acut resimțit, inițierea în partid (de către muncitorul vârstnic) țintea la ierarhia strictă în cadrul proletariatului, profesia revoluționară (care presupunea dinamismul, omniprezența, carisma, persuasiunea și influența ilegalistului) contura inevitabilitatea triumfului cauzei, iar moartea eroică (jertfa de sânge) conferea autenticitate și istoricitate mișcării ilegaliste, prin legitimarea supraviețuitorilor cu dreptul puterii în stat.874 Pe planul discursului mitologic, ilegalistul, prezentat ca model moral de luptă și viață, deținea o dimensiune educativ-formativă, însă în plan politic și istoriografic se pot distinge mai multe faze
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
2, p. 50. 75 Hehdi Sahnine, în ibidem, vol. 2, p. 44. 76 Nathalie Mahé, Mitul lui Bachus, pp. 311-312. "Prinsă între universalitate și variabilitate, soarta miturilor nu este ușor de perceput; tocmai din acest statut paradoxal de eternitate și istoricitate își trag ele validitatea și vitalitatea.", mai afirmă cercetătoarea, oferind și o butadă într-o expresie plastică și sugestivă: "Cântați de poeți, glorificați de artiști, adorați de oamenii obișnuiți, înrădăcinați în solul care provocase înflorirea lor, zeii au supraviețuit lor
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
spun sincer: după mine, concedierea trebuie atribuită, oricât de incredibil ar părea, publicării fortuite a vestitei silva intitulate Atacul indienilor, care evocă un episod mult Îndrăgit În acest ținut, al devastatoarei incursiuni Întreprinse de araucani, care au făcut totul harcea-parcea. Istoricitatea flagelului a fost pusă la Îndoială de mai mulți iconoclaști din Zárate; este indiscutabil că acesta a inspirat eroicele versuri ale lui Lucas Palau, ciocănar și nepot al directorului nostru. Când tu, tinere, vei fi aproape gata și numai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Un scurt interludiu pentru caracterizarea frugală a ceea ce am numit etno- naționalism herderian se impune ca o necesitate clarificatoare. Johann Gottfried von Herder (1744-1803) este acreditat ca dezvoltatorul naționalismului etnic, fundamentat pe ideea că fiecare grup etnic, particularizat de propria istoricitate, limbă și descendență genetică, trebuie să își afirme distinctivitatea și pe plan politic. Prin teoria sa a Volkgeist-ului ("spiritul poporului"), a cărui expresie supremă este limba, Herder a inițiat procesul de etnicizare a politicii. Doctrina naționalismului etnic construită ulterior pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
decât fanaticul religios. Când filosoful italian își motivează respingerea oricărei lecturi religioase a lui Heidegger, atitudinea lui este în perfectă concordanță cu ontologia postmodernismului. El crede că o lectură "religioasă" a lui Heidegger ar ignora înțelegerea ființei ca Dasein, în istoricitatea ei, "reducându-l la momentul certitudinii de sine" și suprimând ceea ce Dasein-ul are mai pur în subiectiv: "De aceea umanismul tradiției metafizice are și un caracter represiv și ascetic, care se intensifică în gândirea modernă cu cât subiectivitatea se modelează
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de la metafizică la sociabilitate și civilizație; relevă dialectica lui Denis Diderot în conflictul dintre „omul natural” și „omul moral”, dintre morala rațională a demnității și cea lumească a compromisului ce alcătuiește chiar o parte a conștiinței, exprimând deopotrivă relativizarea și istoricitatea valorilor; cercetează teoria faimosului „pact social” la Jean-Jacques Rousseau, prin care, în republica utopică, omul obține libertatea civilă - echivalent al independenței naturale a „bunului sălbatic” -, căreia i se adaugă libertatea morală a civilizatului, singura care îl ridică pe om până la
VIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
valori”, În antologia lui Alexandru Duțu, Dimensiunea umană a istoriei, București, 1986, p. 140-154; Georges Duby, „Histoire sociale et idéologies des sociétés”, În Faire de l’histoire, volumul I, Paris, 1974, pp. 147-168; concluzii similare ale istoricilor literari atenți la istoricitatea normelor estetice sugestiv expuse În studiul lui Alexandru Duțu, „Reconsiderarea literaturii vechi”, În Istoriografia literară românească, Editura Nemira, București, 1984, pp. 184-185. Despre comprehensiune, În accepțiunea pe care i-o acordă „hermeneutica filosofică” a lui Hans Georg Gadamer, vezi Andrei
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
cum examenul comparativ confirmă raportul, multiplu dimensionat, dintre constantă (eroul de exemplu) și variabilele sale (haiducul, cârjaliul, palicarul, armatolul ș. a.). Și aici memoria colectivă urmează cu strictețe traseul fixat de gândirea mitică și, în acest sens, folclorul certifică adevărul că istoricitatea nu rezistă multă vreme la acțiunea corozivă a mitului. într-o conferință din 1951, ce anticipa de altfel Aspecte ale mitului (1962), Mircea Eliade demonstra, exemplificând cu poemele sârbești, că "pentru a se fixa în memoria colectivă, evenimentele și personajele
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
expresii pure ale raportului dintre ecologie și societate, sau laboratoare pentru verificarea miniaturală a modelelor adaptative, pentru neo darwiniști (vezi, pentru o tratare exemplară a problemei, Bettinger 1991), societățile de vînători culegători și-au văzut amenințată, odată în plus, propria istoricitate. Moara abstractizării nu este, după câte se pare, un atribut exclusiv al arheologiei: ea nu are rețineri în a măcina și realitatea, mult mai palpabilă, a vânătorilor și culegătorilor contemporani, din a cărei făină plămădește propria versiune eternalistă, „vânătorul și
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
șepcii. Și nici nu e nevoie să ne referim la maeștri străini, când meșterii Voronețului au procedat adeseori la fel. E un exemplu tipic de felul cum au rezolvat artiștii realiști ai tuturor timpurilor raportul dintre legendă sau mit și istoricitate 55. Ceata care îl însoțește pe Harap Alb în basmul omonim descinde din tablourile lui Bosch și Breughel: Dintre personajele care ajută eroului și care se deosebesc de personajele comice negative prin finalitatea lor, ceata prietenilor lui Harap Alb alcătuiește
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
face cu un timp istoric actual, timpul trăit, ci cu timpul punctat de existența istorică a lui Hristos, timpul istoric sanctificat prin întruparea Mântuitorului 6. Așadar, timpul sanctificat prin întruparea lui Iisus Hristos este, în biserică, timpul liturgic, care afirmă istoricitatea persoanei lui Hristos. În atmosfera sacră a Bisericii, timpul liturgic devine esențializat, unic prin valoarea și funcția sa. Disocierea dintre timpul istoric actual, trăit în prezent și timpul sacralizat, cel liturgic este mai mult decât evidentă. Inadecvarea structurală a unei
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
religios, durata temporală profană este, dimpotrivă, susceptibilă de a fi oprită periodic de inserția, prin intermediul riturilor, a unui Timp sacru, neistoric (în sensul că nu aparține prezentului istoric)... Creștinismul a reînnoit, într-adevăr, experiența și conceptul de Timp liturgic, afirmând istoricitatea persoanei lui Hristos. Pentru un credincios, liturghia se desfășoară într-un timp istoric sanctificat prin întruparea Fiului Domnului". 7 Nae Ionescu, Ce este Predania?, în "Predania", revistă de critică teologică, anul I, nr. 2/1 martie 1937, p. 1, text
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
poate să nu recurgă la principii morale, așa cum vor realiștii. Desigur, a recunoscut Larmore, principiile morale la care face apel sau la care trebuie să recurgă filosofia politică sunt, după cum a insistat Williams, produse istorice, nu manifestări ale "Rațiunii pure". Istoricitatea lor nu le face însă mai puțin valide. Și desigur, a insistat Larmore, deloc surprinzător pentru un adept al liberalismului politic centrat pe rațiunea publică, principiile morale pe care filosofia politică trebuie să se bazeze în această întreprindere nu sunt
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
îl fixează istoric pe "civilizator", ci rămâne mai aproape de informația comună, cu caracter general și mai curând topografic. Geografia primordială este mai relevantă deocamdată decât identitatea etnică a strămoșului. Memoria colectivă, după cum apreciază cercetătorii religiilor, nu păstrează evenimentul sub raportul istoricității sale mai mult de 300 de ani. De aceea, mai bine conturate în cronici apar descălecatele Moldovei și Munteniei din secolul XIV. Totuși, Miron Costin, îndeosebi pentru lectorii străini ai scrierilor sale, va insista asupra traseului în istorie al românilor
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]