684 matches
-
prezint la început de an 2015 un volum din 2013, dar, în viața cărților, curgerea timpului se măsoară mai degrabă în unitățile subiective ale oglindirii în conștiința cititorului. Volumul la care mă refer este o antologie de legende, anecdote și istorioare cu tâlc extrase din istoria lui Dimitrie Cantemir asupra curții otomane. Apărută la editura Junimea, antologia realizată de d-na Prof. Elvira Sorohan nu a trezit prea mulți dintre ochii de Argus ai cronicarilor literari, deși volumul merita o mai
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
țesătura mereu schimbătoare a lumii. Editorul a reușit să redea, pentru cititor, viața poveștilor și vă mărturisesc că am parcurs antologia cu aceeași poftă cu care am citit minunatele călătorii ale lui Marco Polo. Prin decupajele cuprinse, antologia Legende și istorioare orientale pune în lumină un aspect deloc neglijabil. În zorii epocii de apariție a ziarelor, adică între a doua jumătate a veacului al XVII-lea și prima jumătate a veacului al XVIII-lea, în scrieri aproape sigur redactate în regim
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cu finalitate etico-pedagogică s-a vădit și cu alte prilejuri, de-ar fi să amintesc Cartea cronicilor (1986), o foarte apreciată antologie de legende, anecdote și felurite alte fragmente epice din textele cronicarilor, cum și recenta culegere de "legende și istorioare orientale" extrase din opera lui Dimitrie Cantemir (Dimitrie Cantemir, Legende și istorioare orientale, Junimea, 2014). Nu pot uita că, pe vremea când țineam seminariile la cursul de literatură română veche, doamna Sorohan îmi propusese să restituim în haina povestirii transpuse
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fi să amintesc Cartea cronicilor (1986), o foarte apreciată antologie de legende, anecdote și felurite alte fragmente epice din textele cronicarilor, cum și recenta culegere de "legende și istorioare orientale" extrase din opera lui Dimitrie Cantemir (Dimitrie Cantemir, Legende și istorioare orientale, Junimea, 2014). Nu pot uita că, pe vremea când țineam seminariile la cursul de literatură română veche, doamna Sorohan îmi propusese să restituim în haina povestirii transpuse în limbaj actualizat complicatul labirint epico-discursiv al Istoriei ieroglifice. Din vina mea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
s.v. murmhkolevwn). Prima referire este la cel mai cunoscut bestiariu al antichității, Fiziologul, operă a unui anonim creștin grecofon din secolele al II-lea al IV-lea. Pentru interesul ei documentar reproduc, în original și în traducerea mea, din Fiziolog, istorioara 20, PeriV murmhkolevonto", despre furnicoleu: jElifaVz oJ Qaimanw`n basileuV" e[lexen∙" murmhkolevwn w[leto paraV toV mhV e[cein boravn". JO Fusiolovgo" e[lexen periV tou` murmhkolevonto", o@ti taV meVn ejmprovdqen e[cei levonto", taV deV o[pisqen
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Soare 66 și Evanghelia și despre iubirea lor nesuferită de oameni se poate pune alăturea cu cele mai însemnate creații poetice din literatura universală. Ea mișcă cu atât mai mult inimile, cu cât însăși Carmen Sylva spune în prefață: această istorioară este adevărată și s-a petrecut astfel cum este istorisită. (Deșteptarea nr.77/28 septembrie 1903). Foiletonul gazetei este foarte bogat și el este realizat de colaboratori cu talent: M. Teliman, C. Berariu, T. Bocancea, G. Rotică, Sever Beucă - Costineanu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
în 18171818, 1825, alcătuit și editat de Z. Carcalechi, ferlegherul cărților românești în Crăiasca tipografie a Universității II, unde sa imprimat și Calendariul în chirilice și nepaginat. Deosebit de partea calendaristică, cronologie, genealogie, poștă și târguri la români, partea literară cuprinde istorioare, fabule, povești, pilde etc. Calendariu pe anul 1917, în subtitlu, se arată că publicația este întocmită „cu toate ceale de lipsă, cu istorii foarte frumoase.” Cel pe anul 1825 poartă titlul „Carte de mână împreună cu calendariul” Cu întreruperi, între 1839-1850
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
activitate publicistică. A fost redactorul textului românesc din publicația Candela în perioada noiembrie 1883aprilie 1895. La 1862 a participat la fondarea „Reuniunii române de leptură din Cernăuți”, devenită Societatea pentru cultură și literatură română în Bucovina. A tipărit la Cernăuți istorioare morale care reflectă aspecte sociale ale lumii satelor: Terminul sfântului Nicolai (1886), Norocul unui satulmărean (1888) și Din cătănia mea (1892). În 1870 a publicat în broșură, la Pesta, dar mai întâi în Albina, „Recugetările politice ale unui muntean”, lucrare
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
pe românie, începând cu gramatică până la teologie”(Biblioteca Semănătorul, Arad: „Din trecutul ziaristicii românești” de I. Lupaș, 1916). Ziarul proiectat la 1817 n-a apărut dar avem Chrestomaticul Românesku. Chrestomaticul Românesku nu-i decât prima parte a unei culegeri de istorioare traduse din literaturile antice (greacă, latină) și moderne (germană, franceză) între care enumerăm: Dialoghii a lui Diogen, de la Sinope de Gh. M.Wieland, Craiul solului tătărăsc către Alexabdru din Machědon de Quintus Curtius Rufus. Mai existau traduceri din Lacerțiu, Plutarh
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de gât pe care medicii l-au depistat prea târziu. În schițele publicate înaintea venirii la București, iese la iveală un D. aproape de nerecunoscut. Sub pseudonimul Delavorona (sau Costel Dumitrescu Delavorona), umoristul extravagant și cinic de peste puțină vreme comite niște istorioare teribil de sentimentale. Doar câte o bizarerie, când ici, când colo, îl anticipă pe zănatecul din prima secvență a carierei lui bucureștene. Își anunța, de altfel, o carte ce urma să se intituleze Săptămâna unui smintit. Fizionomia lui literară începe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
asupra pozițiilor ocupate de trupele turcești peste Dunăre, la Vidin. Bateriile otomane au răspuns, trei obuze explodând în apropierea prințului care „le salută liniștit prin ridicarea chipiului“ (Memoriile, vol. IX, p. 88). Momentul, reluat și înfrumusețat mai târziu în numeroase istorioare de uz școlar și popular s-a demonetizat - în memoria generațiilor trecute - prin repetare insistentă; astăzi poate să emoționeze din nou. 71. ROM., an. XXI, 26 mai 1877, p. 463; am confruntat documentul cu: MOF., nr. 115, 24 mai/8
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a prozei evocă, fără relief, instantanee și scene țărănești: I. Adam, Pândarul, Maria Baiulescu, De la țară, M. Demetrescu, Boier Mlădiță ș.a. Aflat la începutul carierei literare, Sextil Pușcariu este prezent cu o proză naivă (Cea dintâi polcă), I. Russu-Șirianu dă istorioare sentimentale (Letiția, Cavalerul, Două surori), iar N. Iorga are câteva note de călătorie în Tirol. Mai importantă pentru Iorga va fi însă atmosfera revistei, ucenicia la V. înrâurindu-i orientarea de mai târziu, la „Sămănătorul”. Cât privește poezia, contează în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
sunt făcute în colaborare (cu Sever Moschuna, în 1893 - Aventuriera de Émile Augier, cu Ana Ciupagea - Muma din popor de Ernest Legouvé). Versificând cu excesivă ușurință, Ț. adună în Poeme pentru copii (1897), Rime vesele (1900) și Versuri pentru copii istorioare romanțioase, moralizatoare, fabule, anecdote - o poezie minoră, deseori imitată sau prelucrată după autori străini. A tradus, de asemenea, mult, cu precădere din poezia italiană (Torquato Tasso, Alessandro Manzoni, Giosuè Carducci, Giovanni Pascoli, Ada Negri, volumul Poeți italieni moderni, apărut în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290184_a_291513]
-
Cluj-Napoca, 1977. Nicolau, Nicola (coord.), Gheografia sau scrierea pământului, vol. I-II, Tipografia Universității, Buda, 1814-1815. Păcățian, Teodor V., Cartea de aur sau luptele politice naționale ale românilor de sub coroana ungară, vol. I, Marschall, Sibiu, 1904. Pann, Anton, Fabule și istorioare, I-II, Tipografia Pencovici, București, 1841. Papiu Ilarian, Alexandru, Istoria românilor din Dacia Superioară, tom. II, Gerold, Viena, 1852. Papiu Ilarian, Alexandru, Viața, operele și ideile lui Georgiu Șincai, Tipografia Națională, București, 1869. Pascu, Ștefan (coord.), Documente privind revoluția de la
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
afla, de altfel, În relații bune cu maghiari stabiliți În București (vezi infra, nota 764). Ibidem. Ürmösy Sándor XE "Sándor" , op. cit., pp. 63-65. Ibidem, p. 105. Ibidem, pp. 106-107. Ar putea fi vorba de volumele lui Anton Pann, Fabule și istorioare, vol. I-II, Tipografia Pencovici București, 1841 (În 1842 nu cunoaștem nici o apariție editorială de acest gen), care corespund foarte bine descrierii lui Ürmösy - un gen de literatură semi-populară, În mare vogă În epocă, pe care preotul maghiar Îl suprapune
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
unei filosofii luministe, raționaliste, totuși nu departe de spiritul religios. A scris despre armonia și legile universului, despre viață și moarte, despre dreptul tuturor oamenilor la instrucție și cultură. O atenție deosebită acordă moralei atât în articole, cât și în istorioarele pe care le traduce sau le prelucrează. Înclinațiile de moralist se observă și în aforismele, alcătuite de el sau culese, despre viață, dragoste și firea oamenilor. În tradiția Școlii Ardelene, s-a ocupat și de problemele limbii literare, dar a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290442_a_291771]
-
cultura și literatura română în Bucovina. Adept al cauzei românești și luptător pentru deșteptarea și formarea conștiinței naționale, publică, în 1870, la Pesta, Recugetările politice ale unui muntean. Preocupat de ridicarea morală și culturală a țăranilor, B.-I. scrie câteva istorioare morale, tipărite la Cernăuți, în care deplânge tare sociale din lumea satelor, aducând exemple pentru îndreptarea unor vicii: Terminul Sfântului Nicolai (1886), Norocul unui satulmărean (1888) și Din cătănia mea (1892). Fără vreun merit literar deosebit, lucrările sale păstrează tonul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285701_a_287030]
-
se referă la o "concepție colectivă, un fel de credință, vagă de preferință, de cult sau de adorație laică spontană" (cum se petrec lucrurile în cazul vedetelor, al progresului, al vitezei sau al sportului). În fine, mai există mitul ca "istorioară, poveste sentimentală, relatare neverosimilă sau mincinoasă" (cum ar fi "bârfa" conform căreia Verlaine scria la beție). Pe scurt, Moirier operează cu mitul ca "o concepție colectivă bazată pe admirațiile și repulsiile unei societăți date".250 Miticul nu este neapărat mitologicul
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
propoziții simultan: una explicită, propoziția negativă asumată de către locutor, cealaltă implicită, presupoziție prin negare, care lasă să se înțeleagă: "Trebuie să vă dictez eu răspunsul dumneavoastră." Această ultimă propoziție nu poate fi asumată direct de către locutorul-Președinte, ci doar prin intermediul unei istorioare, pe care tocmai o povestește, în numele cetățeanului simplu care încearcă acum să-și respecte un jurămînt făcut pe cînd era copil, martor la marile evenimente: Pe când aveam treisprezece ani, am fost de față în Auvergne la cumplitul dezastru al armatei
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Chiar dacă neoantivündünismul bântuie în floare, deocamdată alte victime fizice nu s-au semnalat. 63. Suferințele închipuite ale lui Julius Zimberlan De multe ori, celebrele bancuri cu vündüni sunt de-a dreptul jignitoare. Și, totuși, ele continuă să circule... De pildă, istorioara care a intrat până și în vocabularul curent: cea cu referințele închipuite ale lui Julius Zimberlan. (Se spune că această narațiune ar avea un sâmbure de adevăr, că ar fi încă de pe vremea Regatului Vandana de tristă amintire.) Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
păgânismul. În Dialogul cu Trifon, se vorbește de două ori de Satan (cap. 79 și 103), dar fără prea mare insistență. Faptul nu este întâmplător, căci, dacă ar fi invocat în prezența unui rabin, foarte strict în privința respectării tradiției biblice, istorioara apocrifă a căderii îngerilor, descrisă cu numeroase detalii în 2 Enoh, filozoful nostru ar fi fost imediat sancționat. Aceeași reținere, din aceleași motive, după cum am văzut, și în privința figurii Anticristului. În fața unui public păgân, această figură ar fi reprezentat, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
împotriva acestui profetism extatic. Scriptura este, așadar, unicul instrument capabil să garanteze autenticitatea unei profeții și, din această perspectivă, profetul însuși trebuie să fie și un fin exeget. Pentru a exprima această idee, Hipolit inserează, în capitolele 18‑19, două istorioare, ai căror protagoniști ar fi putut fi în viață la acel moment. Cea dintâi (IV 18) prezintă cazul unei comunități din Siria, dusă la fanatism de un personaj harismatic (probabil un episcop: proestos ekklesias) căruia nu‑i este prea greu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de‑a face cu o bandă de tâlhari. Hotărâse deja să trimită trupele să‑i ucidă, când soția inițiatorului, singura care‑și păstrase spiritul sănătos, s‑a prezentat în fața guvernatorului reușind să‑l facă să‑și schimbe părerea. A doua istorioară (IV, 19) are, de asemenea, protagonist un harismatic, de la Pont. Ca și confratele său sirian, acesta avea obiceiul de a interpreta Scripturile în manieră proprie, la limita tradiției ecleziastice. Avea adesea vedenii nocturne prin care era anunțat de iminența sfârșitului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
5). Cum însă lumea nu a găsit cu cale să se sfârșească așa curând, sărmanii oameni s‑au trezit după un an fără acoperiș și fără cele necesare, neavând nici măcar cu ce să se hrănească. În pofida deznodământului fericit, aceste două istorioare constituie dovada incontestabilă a persistenței, în sânul creștinismului oriental, a acestui curent profetic cu accentuată conotație politică, ce poate fi numit „profetism de masă” sau „popular” și care a ajuns la apogeu în mișcarea montanistă. Printr‑o simetrie semnificativă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
contrapunct necesar. Lirismul dobândește dimensiunea meditației, vizibilă în distanțarea ironică; în spațiul edenului miniatural își face apariția un „loc rănit”: „Soldatul din tine e mort / Artistul, singur / Poezia se destramă ca micul dejun / În aburul de cicoare. / Un morman de istorioare ticăloase / Mucegăiesc pe rafturi / Pledând pentru această infirmitate biografică” (Biografică). În volumele Haina de cânepă (1983) și Phantasticonul și alte poeme (1987), gama de atitudini și stări poetice se amplifică, adăugându-se acum ipostazele singurătății și ale neliniștii. Subiectul liric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]