1,394 matches
-
ținte comune, derivate din poziția geografică, dimensiunea redusă a forței și influenței în concertul european și idealurile de unitate și independență care animau ambele nații 63. Revistele grecești se arată preocupate de începuturile arheologiei române și în general de inițiativele istoriografice și culturale. Pe lângă cercetările epigrafice ale lui G.G. Papadopol 64, aici apar știri despre conferințele lui Tocilescu asupra geografiei antice a Dobrogei 65, despre apariția dicționarului lui Hasdeu, Etimologicum Magnum Romaniae, și chiar despre inițiativa Academiei Române de elaborare a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în valoare de 20 de milioane, să fie trecute în bugetul statului 18, hotărâre care era, în esența ei, o secularizare • Ibidem, f. 30. • Dumitru Ivănescu, Preliminariile diplomatice ale loviturii de stat din 2/14 mai 1864, în vol. Itinerarii istoriografice, Iași, 1996, p. 155-166. • „Monitorul“, nr. 258, din 22 noiembrie 1862. voalată, căci sumele înscrise în buget puteau fi cheltuite după dorința Camerei. De altfel, dacă e să luăm de bună informația ambasadorului francez din Rusia, și nu avem motive
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
evenimentelor, în 1919 mai ales, favorabilă părții maghiare, dar să facă și confuzii - nefiind familiarizată cu activitatea celor mai multe dintre personalitățile românești -, ce denaturează uneori concluziile 8. Ceea ce putem noi face în cadrul cercetării de față este să armonizăm unele dintre prezentările istoriografice uneori contradictorii, să recitim unele dintre documentele publicate ce fac referire la problematica privitoare la planurile de uniune româno-maghiară și să adăugăm, făcând apel la unele acte • Sherman David Spector, România și Conferința de pace de la Paris, Diplomația lui Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
p., passim. • Michel Heller, Aleksandr Nekrich, op. cit., p. 43. Lenin a înțeles deplin rolul propagandei și a apelat la fonduri, inclusiv de proveniență străină (germană), în preajma preluării puterii și după aceea (vezi și I. Ciupercă, Relații sovieto-germane (1917-1922), în Itinerarii istoriografice. Profesorului Leonid Boicu la împlinirea vârstei de 65 de ani, Iași, 1996, p. 231 și urm.). • J.-M. Domenach, La Propagande politique, Paris, PUF, 1950, p. 31. • Michel Heller, Soixante-dix ans qui ébranlirent le monde, Paris, Calman-Lévy, 1988, p. 36
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Jullian, Boissieu, Kaibel, P.-Charles Robert, Lebas-Waddington, Hasluck ș.a. • Dintre colecțiile de papyri utilizate amintim Pap. Oxyrh., Pap. Tebt., Pap. Lond., Pap. Genève, Pap. Grenf., Parise Pap., Pap. Flor., Pap. Leipzig, Pap. Strassburg, Corp. Pap. Herm. • Este vorba despre surse istoriografice, epistolare, poetice, juridice etc. • Vezi V. Pârvan, op. cit., p. 115 (nota 7: săpăturile din insula Delos), 189 (materialele romane din Barbaricum). 51 Ibidem, p. 113-138. 52 Ibidem, p. 164-186. 53 Ibidem, p. 186-191. 54 Ibidem, p. 205-214. 55 Ibidem, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
moderate: „agent militar al guvernului țarist“, „memorialist“, „istoric militar“, „prieten al lui A. Pușkin“. Istoriografia sovietică moldovenească nu a reținut interesul lui I. Liprandi pentru istoria Basarabiei, cu toate că după volumul scrierilor - atât publicate, cât și nepublicate - acesta domină clar spațiul istoriografic basarabean, cel puțin • A se vedea, de pildă: P. Sadikov, I. P. Liprandi v Bessarabii v 1820 godu, în „Vremennik Puškinskoj komissii“, 1941, nr. 6, p. 266-295; A. Kidel, Pușkin și decabriștii în Basarabia, în „Octombrie“ (Chișinău), 1945, nr. 2, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ideologic. Decembriștii, ca „forță revoluționară“, nu puteau fi excluși din cercul celor interesați de istoria și cotidianul Basarabiei, în timp ce I. Liprandi, ca „trădător al organizației secrete a petrașeviștilor“, dimpotrivă, nu merita amintit printre reprezentanții istoriografiei ruse a Basarabiei. În spațiul istoriografic românesc, I. Liprandi este cunoscut nu atât grație lucrărilor consacrate Principatelor Române și Basarabiei, cât, mai ales, datorită activității sale în anii 20 ai secolului XIX în Muntenia și Moldova și, nu în ultimul rând, datorită studiilor sale despre mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
rece. Foarte des autorul caracterizează sau încearcă să caracterizeze oameni, întâmplări, fapte, aducând în text o notă personală, de cele mai multe ori plină de subiectivism. • Studiile lui I. Liprandi au stimulat interesul opiniei publice și a istoricilor ruși pentru Basarabia. • Opera istoriografică a lui I. Liprandi trebuie interpretată ca un produs al timpului său. Se impun două aspecte revelatorii - receptarea de către ofițerul rus a necesităților timpului în care a activat și a scris și încercarea sa de a le clarifica, de a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
istorice rămase celebre, la care ne-am referit în rândurile de mai sus și tot lui i-au aparținut unele aserțiuni neîntemeiate pe izvoare. Chiar și dintr-o simplă enumerare a lucrărilor amintite, se pot desprinde direcțiile principale ale activității istoriografice a lui I. Liprandi. Fără a fi istoric de formație, el nu a încercat să elaboreze lucrări ample de sinteză, ci mai curând niște simple acomodări la cerințele, în primul rând politice, ale timpului. • Preocupările lui I. Liprandi pentru istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Bohémiens (cuprinzând îndemnuri la eliberarea țiganilor robi din Principate) și, cel mai important, Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques transdanubiens. Ținut prea din scurt de tatăl său și de domnitor (care nu privea cu simpatie nici proiectele sale istoriografice), K. își grăbește întoarcerea în Moldova. În 1838 este din nou la Iași, fiind numit locotenent-aghiotant, apoi căpitan. Desfășoară, la început alături de Gh. Asachi, o vastă activitate de publicist, istoric și îndrumător cultural și literar, comparabilă, în dimensiuni și rezultate
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
restituie atmosfera specifică epocii. G. a lăsat și un roman istoric, Rădăcini (1947), fără prea mult ecou (Perpessicius îi consacră, totuși, o recenzie favorabilă), și o piesă de teatru, Phrynea, rămasă în manuscris. Mai merită menționată ampla și substanțiala lucrare istoriografică P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării (I-II, 1936), cu unele capitole, cum ar fi cel dedicat Junimii, de interes documentar. SCRIERI: Amintirile unui fost holeric, București, 1914; Prin viroage și coclauri, București, 1922; Pe aripa
GANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
apariția și dispariția acestora. Datorită acestui fapt, oximoronia unei formulări precum „loc al memoriei” este numai aparentă și, În cel mai bun caz, superficială. Formal, expresia se situează În proximitatea „câmpului spațio-temporal”, iar diferențele și apropierile dintre noțiunea de relevanță istoriografică și cea științifică merită să fie analizate. Loc presupune, fără Îndoială, o situare spațială mai generică decât câmp, care, la rândul său, trimite la o circumscriere mai puțin precisă, fiindcă este difuză, evocând jargonul pe care fizica l-a Împrumutat
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de narațiune un instrument necesar și adecvat În ceea ce privește versiunile trecutului și variantele de memorie? Ovidiu Pecican: Nu știu exact dacă Înțeleg ce vrei să spui prin instrument, dar cred - ca și Paul Veyne și alți teoreticieni ai istoriei - că discursul istoriografic, istoriografia este, prin excelență, narațiune. Una care conține un conflict, care este redată Într-o formă sau alta În funcție de sensibilitatea, de formarea fiecărui autor. Așadar, aș sublinia În acest context - v-am mai spus-o și cu alt prilej - că
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
foarte interesantă, ca să spun un lucru cuprinzător... Corin Braga: Înainte de a-l lăsa pe Ovidiu să răspundă, În imediata continuare a ceea ce spunea Marius, aș Întreba și eu dacă această dehieratizare a obiectelor de studiu nu se Încadrează În demersurile istoriografice de reconstituire a istoriei În viața de zi cu zi, a istoriei cotidiene, și nu a marii istorii hegeliene. Și ca Încă o completare la ceea ce spunea Marius, de data asta mai la Început, vreau să repunctez sensul În care
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
vieții literare din Transilvania. Ca „direcții de lucru”, criticul a avut în vedere „degajarea trăsăturilor esențiale furnizate de poezia lui Mihai Beniuc și încercarea de a integra această creație în istoria poeziei românești”. Prin urmare, o valorizare sub două aspecte, „istoriografic și estetic”, a unei opere controversate. Studiată astfel, poezia lui Beniuc își evidențiază fondul constant de imagini și „fluctuațiile de expresivitate”, „viața lirică a motivelor” și momentele de „recul poetic” de-a lungul a patru decenii de istorie (1930-1970). F.
FANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
un dicționar de scriitori care „aparțin” Olteniei, atât criteriul apartenenței, cât și „specificul oltenesc” al operei nefiind clar definite. Cartea e o colecție de fișe descriptive, cu un minim comentariu critic, scris într-un limbaj deformat de discursul ideologizat. Informațiile istoriografice și bibliografice sunt consistente, coerent organizate, dar prezentarea este adesea școlărească, în tonul unei povestiri despre autor. Profiluri și structuri literare continuă aceeași linie, fiind o colecție de „profiluri”, adică de fișe biobibliografice dedicate autorilor din Oltenia, realizată însă fără
FIRAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287006_a_288335]
-
1971, „Ramuri”. Bibliografie, 1972, Corespondență. „Ramuri”, 1973). Studiul monografic „Ramuri”. 1905-1995, apărut în 1996, sinteză a lucrărilor anterioare, este o carte serioasă, bine organizată și documentată, care fixează istoria revistei și profilul ei, oferind în același timp un bogat material istoriografic și bibliografic. F. este autorul mai multor antologii comentate (de uz didactic), unele realizate în colaborare, din opera lui Mihail Sadoveanu, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Al. Macedonski, V. Alecsandri, Lucian Blaga, I.L. Caragiale, G. Călinescu ș.a. A coordonat lucrarea colectivă
FIRAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287006_a_288335]
-
să remedieze această situație, a trebuit totuși să se adapteze și el așa cum o dovedesc omiliile sale, adaptate la nivelul credincioșilor și al supușilor săi. Un istoric precum Grigorie din Tours ar fi de neconceput în Italia, iar concepția lui istoriografică este la antipodul concepției lui Cassiodor sau a lui Iordanes. Nu întâmplător Grigorie cel Mare a încercat de mai multe ori să facă ordine în Biserica din Galia și nu întâmplător cel mai mare poet din Galia din a doua
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
591, încheindu-și cronica puțin înainte de moartea sa. Aceasta nu înseamnă că o astfel de istorie e lipsită de interes; dimpotrivă, scrierea s-a bucurat din nou de atenție în acești ultimi douăzeci de ani ca urmare a înnoirii teoriilor istoriografice: în timp ce, în trecut, cercetătorii vorbeau despre „naivitatea” și „simplitatea” lui Grigorie, conferind termenilor o semnificație negativă, astăzi, istoricii sunt mai interesați de faptele din istoria locală, de viața celor umili, de mentalități, mai mult, chiar de superstițiile celor ignoranți. Ei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
până în anul 439 și se încheiase puțin după acea perioadă; cea de-a doua trebuie să se fi încheiat cel puțin înainte de 450, pentru că și din aceasta rezultă că împăratul Teodosius al II-lea era încă în viață. b) Criteriile istoriografice ale lui Socrate Structura operei, amintită mai sus (fiecare carte corespunde domniei unui împărat), e o dovadă a efortului făcut de Socrate pentru a împăca istoria Bisericii, căreia el îi acordă o importanță specială, cu istoria imperiului ca atare, pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
el îi acordă o importanță specială, cu istoria imperiului ca atare, pentru care, în schimb, nu are un interes prea mare. Prin aceasta se deosebește de Eusebiu și la fel ca el va proceda și contemporanul său, Sozomen. Noutatea concepției istoriografice a lui Socrate va fi explicată chiar de către autor în prefața la cartea a cincea unde expune planul lucrării sale care probabil stârnise deja critici din cauza atenției excesive acordate istoriei împăraților, văzută ca parte componentă a istoriei Bisericii. Socrate nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Chiar dacă spațiul ocupat de literatură rămâne considerabil, H. acordă o mare însemnătate și altor domenii, în ultimii săi ani de apariție textele cu profil extraliterar devenind chiar predominante. Medalioanele incluse în rubrica „Figuri arădene”, consacrată unor personalități din partea locului, studiile istoriografice cu substrat antirevizionist, semnate, între alții, de Isaia Tolan, Octavian Lupaș, Gh. Ciuhandu, ca și anchetele sociologice cu tematică zonală sunt o confirmare a spiritului regionalist al publicației. La acestea se adaugă articolele și eseurile despre artele plastice scrise de
HOTARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287455_a_288784]
-
structurală, În sensul că ea ține pe de-o parte de diviziunea câmpului științific Între două state naționale (În cazul Germaniei) și de miza naționalistă a istoriografiei (În cazul României), dar unele similitudini pot fi identificate. Figuri ale tradiției școlii istoriografice naționale, David Prodan, Alexandru Zub (istoric al istoriografiei românești) ori Dinu C. Giurescu sunt doar unele dintre numele contrapuse „istoricilor de partid”, unii dintre ei regrupați În fostul institut de istorie a PCR. Polarizarea istoriografiei românești În anii 1980 În jurul
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
românești În anii 1980 În jurul reevaluării tradiției revoluționare naționale (transformarea răscoalei lui Horia, Cloșca și Crișan Într-o revoluție) a făcut obiectul unui capitol În cartea lui Katherine Verdery (1991) despre intelectuali și ideologia socialist-națională În România lui Ceaușescu. Câmpul istoriografic românesc trecea dincolo de frontierele de stat, În măsura În care România făcea obiectul unor studii specializate, În cadrul „studiilor orientale” În Franța (INALCO), al celor de „slavistica” În (SUA, Marea Britanie) sau de „balcanologie” (Germania). Miza politică a competenței istorice poate fi recunoscută de poziția
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
sociologia. Nu se poate vorbi Însă despre o „depolitizare a istoriei”: cel puțin În cazul românesc, bilanțul studiilor Întreprinse asupra perioadei „comuniste” indică un ascendent al istoriografiei de până În 1989, cf. Radu A. Pirca, 2004, pp. 161-175. Pentru un bilanț istoriografic asupra RDG-ului, a se vedea Îndeosebi Hartmut Kaelbe, Jürgen Kocka, Hartmut Zwar (coord.), 1994. Cf. Cerny, Jochen et al. (1993-1995), vol. V. Cinci volume din această serie au apărut Între 1993 și 1995, cel de-al cincilea reunind documentele
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]