1,396 matches
-
într-o publicație lipsește apoi mereu în lucrările ulterioare de același gen, în care domnește de altfel psitacismul. Informații de importanță majoră fac obiectul unei contestații: care este partea voluntară a acestei ocultări? Și unde sunt roadele efortului unui inconștient istoriografic? Să rămânem cu exemplele la Antichitate: de ce este oare întreținută ficțiunea unui corpus închis al autorilor presocratici, în ciuda caracterului ireductibil al celor circa o sută de persoane înrolate în această armată haotică, dintre care unele nici măcar nu aparțin periodizării revendicate
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cu solide argumente filologice, de N.A. Ursu, lui Alexandru Amiras, în mod cert traducător al cronicii în grecește la Iași, în 1729. Prima parte, compilativă, corespunzătoare perioadei 1661-1726, prelucrează în spirit oficial, dar cu adaosuri originale, tradiția orală și cea istoriografică din Cronica anonimă racovițeană și dintr-un presupus „izvod al Costăcheștilor”, atribuit lui Ștefan Pădure. Partea originală a cronicii se inspiră din cea a lui Radu Popescu pentru genealogia encomiastică a Ghiculeștilor și pentru unele domnii muntene. În mod inedit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286520_a_287849]
-
ulterior. La Începutul secolului al XI-lea, India a fost atacată de forțele musulmane, Însă au existat prea multe invazii În acea perioadă pentru a se putea preciza cu certitudine care dintre ele a cauzat migrația rromilor. În plus, sursele istoriografice persane menționează prezența unui popor de origine indiană Încă din secolul al IX-lea, care ar putea fi rromii(!). Limba rromani este o limbă neo-indiană (considerată cu rădăcini În limbile indoeuropene) similară cu punjaba (provincial Punjab din India) și hindi
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
înțeleasă ca mod de îmbrățișare pasionată a vieții și a ideilor epocii. Acumularea informațiilor, verificate riguros, nu devine obositoare și pedantă, căci Ș. scrie expresiv și viu, cu o certă vocație portretistică de sorginte călinesciană, știind să coloreze afectiv constatarea istoriografică și trădându-și simpatia, uneori exagerată, pentru autorii în discuție. În 1980 își reunește intervențiile publicistice de aproape două decenii în volumul Ispita istoriei, cuprinzând „investigații, precizări, demersuri metodologice”, în care face utile identificări cu privire la paternitatea sau la izvoarele unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289628_a_290957]
-
steaua polară a spiritualității moderne. Cultura românească, datorită istoriei sale vitrege, nu a valorificat în colecții academice, ca toate marile culturi europene, operele clasicilor antici păgâni sau creștini. Tot un gol dureros este și lipsa unor monografii privind patrimoniul literar, istoriografic sau filosofic, al antichității greco-latine. Astăzi, prin tipărirea lucrării de față, săvârșim un pas mărunt, dar important, în spațiul filologiei clasice românești. Lucrarea lui Cicero, Visul lui Scipio, și opera lui Macrobius, Comentarii la Visul lui Scipio, tipărite pentru prima
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
ca să se îngrijească de interesele gospodărești ale boierilor, ci numai să se îngrijească de slujba de vornic, ce i-a fost încredințată, și mai ales să administreze poliția locală. Orișice altă întrebuințare a vornicului este ilegală” <footnote Luis Roman, Implicații istoriografice, în “Revista de istorie”, nr. 5 1984, tom 37, p. 461; Ion Nistor, Bejenari ardeleni în Bucovina, în “Codrul Cosminului”, anul II-III, 1925- 1926, Cernăuți, 1927, p. 456; Daniel Werenka, Topografie der Bukowina, Cernowitz, 1895, p. 112. footnote>. Din anul
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
și propedeutice.“ „[...] Pe scurt, istoria religiilor se afirmă atât ca o «pedagogie» în sensul tare al cuvântului, căci ea este susceptibilă să schimbe omul, cât și ca o sursă de creație a «valorilor culturale», oricare ar fi expresia acestor valori: istoriografică, filozofică sau artistică.“ „[...] Istoria religiilor vizează, în cele din urmă, creația culturală și schimbarea omului.“ O contribuție semnificativă în domeniul științelor umaniste nu se va manifesta doar la nivelul monospe cializărilor, rămânând relevantă doar în sfera academicului, ci va conduce
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
diplomatice întreprinse de România, pe fondul agravării crizei economice și a încordării în relațiile internaționale, este deosebit de actuală astăzi, în condițiile când evoluția procesului istoric prevede reluarea, reactualizarea unor învățăminte și împrejurări ale istoriei. Toate acestea fac actuală o analiză istoriografică a problemei care permite redimensionarea diverselor aspecte ale subiectului vizat, reevaluarea gradului de investigare a problemei la anumite etape ale istoriografiei. Investigațiile asupra evenimentelor desfășurate între anii 1929-1933, au beneficiat de o amplă analiză și apreciere istoriografică. Lucrarea de față
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
actuală o analiză istoriografică a problemei care permite redimensionarea diverselor aspecte ale subiectului vizat, reevaluarea gradului de investigare a problemei la anumite etape ale istoriografiei. Investigațiile asupra evenimentelor desfășurate între anii 1929-1933, au beneficiat de o amplă analiză și apreciere istoriografică. Lucrarea de față se bazează pe cercetarea colecțiilor de documente și discursuri publicate, aparținând lui Nicolae Titulescu. De asemenea, pe studierea unor lucrări referitoare la activitatea politică a lui Nicolae Titulescu, a unor lucrări cu referire la Mica Înțelegere, a
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
naști fie rege, fie idiot". Seneca își judecă personajul nedându-i nici o șansă de apărare; în plus, îi fixează limitele caracterologice din care acesta nu va găsi nici o posibilitate de evadare. Vedem deci "la lucru" o iscusită parodiere a stilului istoriografic, aluziile la măștile obiectivității de care mai toți istoricii uzează în scrierile lor făcând, apoi, deliciul cititorilor: "Însă, dacă îmi va fi pe plac să răspund, am să spun ce-mi va veni la gură. Cine a cerut vreodată martori
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de) text/ stilului unui autor/ motiv literar/ mit etc... Marea distanță temporală care separă analize precum cea de față de textul în sine nu-și lasă însă cititorii indiferenți în fața modului inventiv de eliberare, prin parodie, din constrângerile formulelor epice/ retorice/ istoriografice anterioare pe care l-au promovat scriitorii latini, obiectivându-și la maxim, adeseori chiar subminându-și, prin grotesc și autoironie, limbajul. Privind lucrurile la adevărata lor amploare, ne vedem nevoiți să concluzionăm că descoperirea acelei contre-partie comico-parodice a fiecărui tip
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
scrierii poate fi doar aproximată, iar titlul însuși se prezintă în variante diverse. Dar să detaliem: identificarea autorului s-a dovedit a fi un complicat proces, din cauza faptului că, deși manuscrisele conțineau numele Petronius Arbiter (arbitrul Petroniu), în alte lucrări istoriografice apăreau mai multe personalități cu numele Petronius. În privința acestui fapt, Eugen Cizek intervine prompt, susținând că oricum "autorul a fost un personaj de origine aristocratică, care însă a cunoscut adânc viața din jur și a depășit, în opera sa, optica
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
între doi scriitori, dar și între două secole. Și a romanului cu teatrul". Ideea de proprietate a textului nu a dispărut, ea se bucură, dimpotrivă, de un nou statut, matur și complex: exemplul cel mai nimerit este tocmai cazul "metaficțiunilor istoriografice", cum numea Linda Hutcheon romanele având ca punct de pornire "istoria" reală, care au devenit practic marca fenomenului postmodern, așa cum se disimulează ea sub lupa teoreticianului literar (la noi, Femeia în roșu de Mircea Nedelciu, Adriana Babeți, Mircea Mihăieș). Eco
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ne putem priva, cel puțin timp de o jumătate de secol). E vorba de teoria (certificată în practică de numeroși autori din cele mai diferite spații lingvistice precum Fuentes, Rushdie, Fowles, Eco, Tournier, Calvino, Márquez, Saramago, Doctorow, Barth, Kundera) "metanarațiunilor istoriografice", căreia îi vom consacra un spațiu mai amplu în lucrarea noastră întrucât pune accentul pe parodie ca manieră de creație cu implicații ideologice. Să pornim de la o referință pe care o prelua Linda Hutcheon în lucrarea sa recent tradusă și
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pe mulți detractori să numească romanul "o nouă erezie". Modul romancierului însuși de a se apăra ne trimite din nou cu gândul la speculație în baza faptului istoric acceptat de-a gata, fără nici o demonstrație, ce constituie temeiul oricărei metaficțiuni istoriografice. Insistând pe ficțiune, Saramago, viclean, o transformă totuși într-un punct de vedere, clamând dreptul la opinia liberă: "Acest Isus este unul dintr-o mie posibili, este Isusul meu, pe care eu l-am inventat, pe care l-am creat
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
viabile estetic, să se recunoască în ele amprenta proprie a unei mentalități. Chiar dacă ea merge, așa cum face și romanul lui Saramago, în linii mari, după evenimențialul Noului Testament. Ca și alți romancieri postmoderni, Saramago face, parodiind, din Biblie o "metaficțiune istoriografică", adică o ficțiune extrem de conștientă de statutul ei de ficțiune, și totuși luând drept obiect evenimentele unei istorii văzute în calitatea sa de construcție umană (și narativă) care are multe în comun cu ficțiunea. Accentul cade aici pe o triadă
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
istorii văzute în calitatea sa de construcție umană (și narativă) care are multe în comun cu ficțiunea. Accentul cade aici pe o triadă terminologică: metaficțiune natura reflexivă a scriiturii, problematizarea acută pe care o impune ea, menținând trează atenția publicului; istoriografică scriitura propriu-zisă specifică unui autor, construcția (structura) povestirii ficționale; practica parodică prin aceasta nu se înțelege imitarea, ridiculizarea altor motive, teme, chiar opere etc., ci o modalitate de "încorporare textuală" a istoriei, ea fiind analogul formal al dialogului dintre trecut
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
se abate decât pentru a introduce fragmente de ziar, de jurnal, scrisori sau intertext biblic. De aici și "amestecul generic al formelor de jurnal, istorie, teză și ficțiune" care o îndreptățeau pe Linda Hutcheon să încadreze romanul în categoria metaficțiunilor istoriografice. Însă raportarea la aceste forme se face și ea întotdeauna parodic: intertextul biblic funcționează ca un pretext pentru a sugera lucrurile ce nu pot fi afirmate răspicat, adevărurile ce nu pot fi rostite cu glas tare. "Chipul de aur" echivalează
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cazul lui Italo Calvino din Cavalerul inexistent, parodie ce și-a aflat sursa de inspirație, pe de o parte, în epidoadele istorice ale luptei cavalerilor conduși de Carol cel Mare deprinse din epopeile medievale franceze, fiind deci tot o "metaficțiune istoriografică" și, pe de altă parte, în poemul eroi-comic al lui Ludovico Ariosto, pe care Italo Calvino îl cunoștea foarte bine întrucât îngrijise și prefațase o ediție de lux a acestuia. O precizare: Orlando furiosul (căruia unele traduceri românești îi revendică
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de reprezentanții puterii sau de armata învingătoare, sunt adaptate la planimetria Bizanțului și la structura sa tradițională, de vechi oraș grecesc. Sediile instituțiilor sunt și ele construite asemănător, însemnele puterii sunt copiate sau chiar aduse de la Roma. O bogată literatură istoriografică, în spiritul scriiturii elogioase față de civis și civitas, dar și o mitologie locală cu specific urban și cu adaosuri simbolice adecvate ne descriu în limbaj divinatoriu nu doar viziunea, ci și realizările propriu-zise ale împăratului, sanctificat în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în registrul vizualului: omagială și circumstanțială, capabilă în același timp să păstreze în locurile centrale ale orașului imaginea întipărită a virtuților ideale. În mod particular columnele, datorită spiralelor care permit înlănțuirea episoadelor belice, dar și datorită formei lor simbolice, "fixeaxă" istoriografic relația comunității cu zeii prin intermediul discursului vizual, care atestă esența romanității triumfaliste. Pe harta generală a monumentelor care acordă lizibilitate gloriei urbane, redate în cheie simbolică și sacrală, aceste columne au rolul de a exalta ideologia imperială și de a
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a crea imaginea mitică a cetății orientale după modelul binecunoscut: reconstruit în baza unui plan urbanistic ce acoperea șapte coline, vechiul Bizanț devenea o duplicare a Romei, cu o corecție decisivă: înlocuirea templelor ei cu lăcașuri creștine de cult. Literatura istoriografică și cea encomiastică au redat și au susținut când a fost cazul programul edilitar, astfel încât, de la Eusebiu din Cesareea, Sozomen, Filostorgius, până la Ioan Malalas și la Procopiu din Cesareea 47 se definitivează marea istorie a fondării cetății oriental-creștine, "cetate-regină". Mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Georgescu, Vlad Georgescu, Andrei Pippidi, Dan-Horia Mazilu), desprinse din textele oficiale sau din scrierile istorice, relevă coerența și constanța discursului identitar și a imaginii despre sine a comunității românești, ambele reflectate de imaginarul colectiv. Extrapolarea cercetării asupra relațiilor dintre mărturiile istoriografice, iconografice sau materiale, interne și externe, de proveniență bizantină sau post-bizantină, regională sau occidentală, poate lumina modul în care s-a configurat local sistemul medieval de putere, în raport cu mentalitățile existente, cu credințele, dar și cu imaginarul specific perioadei. În descendența
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de „verigă slabă” al României în blocul statelor comuniste din acei ani. În consecință recomandăm cu încredere volumul de față, tuturor celor interesați de perioada analizată, având încredere deplină în capabilitățile autorului domnul Marius-George Cojocaru, precum și convingerea că demersurile sale istoriografice nu se vor opri aici. Prof. univ. dr. Marian COJOC, Prorector al Universității „Ovidius” Constanța 10 Pascal Boniface, op. cit., p.12. Introducere Sfârșitul celui de-al doilea război mondial a însemnat și sfârșitul unei alianțe între Statele Unite și Uniunea Sovietică
Considerații privind interesele marilor puteri în bazinul Mării Negre la începutul Războiului Rece by Marius-George Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/698_a_2877]
-
P. Ricoeur dă ca exemple tipice ale acestui proces povestirea psihanalitică și Israelul biblic, la care adaugă, în plan individual, autobiografia sau amintirile propriei copilării relatate de cei mai înaintați în vîrstă și, în plan colectiv, toate povestirile (mitice, epice, istoriografice), pe care comunitatea le produce și le explică pentru identificare. Narațiunea apare astfel ca o practică de producere a sensului, prin care subiecții își reafirmă periodic ipseitatea, pentru a o antrena într-o nouă acțiune. Această conceptualizare a devenit operativă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]