735 matches
-
din colegi. Da, așa este... interveni un alt coleg, cu un zâmbet trist... Dar, să fim drepți, el a dus greul și a suferit din partea contemporanilor săi... ca, până la urma, de bună voie, să ia calea surghiunului. Căci spune cronicarul: Istovit de povara anilor și a anumitor necazuri, Mitropolitul Veniamin Costache, în noaptea de 28 ianuarie 1842, înainte de a pleca spre Mănăstirea Slatina, a înconjurat de trei ori Catedrala, în cea mai mare parte fructul ostenelior sale, cu adâncă durere în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mare parte fructul ostenelior sale, cu adâncă durere în suflet că n-a terminat-o. Iar, după patru ani săvârșindu-se din viață la 18 decembrie 1846, în vârstă de 78 de ani.”. Deci, nu atât povara anilor l-a istovit, cât mai ales, cum o spune chiar el,. ”.. Biruit de atitudinile unora din contemporanii săi, „pirosești” scaunul mitropolitan..”, în care păstorise aproape patru decenii. Și, astfel.. Slăvitul, luminatul Mitropolitul Veniamin Costache, a trecut la cele Sfinte, ca simplu monah... un
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
adânc respect, cele aflate din moși-strămoși, înseamnă, pentru un scriitor interesat de trecutul neamului, mult mai mult decât obișnuita "fișă de lucru". Fiecare veche însemnare e-un strigăt venit de departe, iar ecoul, tot lovindu-l de bolți, l-a istovit, l-a stins, lăsând în filigranul literelor desenate cu pana un "zaț" de tristețe și înțelepciune... I-aș săruta cu adânc respect dreapta vel-pitarului Toader Jora, care, la mijlocul veacului al XVIII-lea, nota simplu, pe o margine de filă: Pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
să-i deprindă pe oameni care-s cele bune și frumoase ale vieții. Neguțătoru-i doar Înșelător nărăvit la trai bun, că nici soarele nu-l pârlește, nici ploaia nu-l udă, nici vântul nu-l usucă, nici munca nu-l istovește” <endnote id=" (825, p. 105)"/>. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Moses Schwarzfeld a Încercat să arate modul cum s-a născut imaginea evreului hoț și Înșelător : „Explicația acestei credințe false nu trebuie căutată numai În concepția greșită a poporului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sănii sunt de pe acum puse în mișcare, altele sosesc în fiecare zi pe malul Prutului, și poate că se va izbuti a se împlini această îndatorire atât de grea, silind pe țăran a face mai multe drumuri. Aceste corvezi, numeroase, istovesc populația și scumpesc toate lucrurile într-un chip excesiv. Astfel, nu se pot procura lemne în cursul uneia din iernile cele mai grele de care își aduce aminte Moldova. O căruță de lemn de foc, care până acum costa trei
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
tot grâul meu rămâne în hambare.» ... Orice rapoarte veți face asupra acestei țări - îmi zicea generalul de Loevenstern -, cel puțin nu veți spune că am fost lipsiți de generozitate în acțiunea noastră. Prosperitatea Brăilei este ruina Odesei, și totuși ne istovim în oboseli și în griji pentru a face să prospere Brăila și pentru a dezvolta aici o producție care va distruge pe a noastră. Într-adevăr, nu înțeleg nimic la ceea ce facem și nu-mi pot explica cum am adoptat
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
pentru Andrei să intre peste tot cu ranga, da, a plecat la nuntă și pe drum s-a răzgândit, s-a Întors În timp ce noi umblam prin Bucureștii-Noi după ăia cu Rabele, precis așa a făcut. N-avea cum să mă istovească toată povestea asta mai mult decât șase kilometri de alergătură de-a lungul traseului ăsta de tramvai format dintr-o singură pereche de șine. Era un binevenit desert după cinci mii și ceva de kile de ciment scos din pivniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ogoarele și animalele și fabricile, cât vezi cu ochii, toate-s ale noastre. Noi le-am făcut, noi suntem stăpânii acestui loc de verdeață, fiindcă noi am scăpat omenirea de ei... Dar Andrei și Carol? Ce-o fi cu ei? Istovise Pepino dând din mâini, iar mie mi se Închidea ochiul cu care-l urmăream. Cu celălalt ochi continuam să caut prin catastiful pescuit de pe Bega, În timp ce-i spuneam că părințelul Andrei, cel puțin, trebuia să se Întoarcă aici. El n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
se aude pulsul țării și al cetății de scaun". Dacă Antim "striga apocaliptic din amvon: "Doamne, mântuiaște-ne, că perim", la Neculce, prin suprasolicitare, "cuvântul pare să-și fi epuizat puterea de comunicare a dezastrului" și "vocea strident-exclamativă a naratorului se istovește". În dicția expresivă a Profesoarei, dramatismul pasajelor citate depășește cadrul narațiunii propriu-zise, reprezentat fiind "pe ecranul imaginației cititor/ascultătorilor", unde, împreună, replicile, vocea, gesturile reținute obligă concomitent auzul și vederea la receptarea textului. Selectând din cronicari construcțiile cu valoare exclamativă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
au fost ridicate de către unguri, mama, sora și o vară a dlui Iuliu Maniu, președintele Consiliului dirigent și, în plânsetele populației din sat, au fost duse pe jos între baionete. Românii din Șimlău au văzut-o pe bătrâna doamnă Maniu istovită de oboseală și suferință. Nu se știe unde au fost duse...” Deabia după două luni s-a anunțat eliberarea lor... Cât de mult au așteptat bucovinenii sosirea trupelor române ne-o spune și necrologul profesorului Emil Forgaci, ultimul luptător căzut
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
străini D-na Maria Rosetti, soția lui C.A. Rosetti, ia conducerea unui spital pentru răniți.104 Rușii nu se mai sunt în stare dc a învinge singuri după cum le era ambițiunea. După ce au cerut, tot la fel micii Serbii, istovită după rezbelul ce făcuse, ca să lupte din nou, același ajutor îl cere și de la Grecia. Iar Munte negrul era mereu în luptă. La începutul lui august, Serbia intră din nou în foc.105 Pe la 19-20 august, garda imperială rusă începe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
unui serviciu exterior. Pentru atragerea de noi cadre valoroase s-a propus acordarea de gradații, reduceri de stagii la avansare, posibilitatea de pensionare înainte de limita de vârstă legală și acordarea unui spor de cinci ani pentru cei care „și-au istovit puterile în serviciu”. În vederea păstrării principiului de unitate și asigurarea colaborării între oficii a fost prevăzută obligativitatea unor conferințe între directorii din D.G.P., P.P.C. și inspectorii regionali, prezidate de directorul general al Poliției, care să identifice defectele de funcționare, să
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
fi posibilă o alternativă: prietenia virtuală. în fond, în virtualitate, aceasta ar putea fi protejată de un paravan de plasmă... și ar părea mult mai comodă... (Ghiță de pe Facebook) Conchizând, lumea reflectată de Petre Barbu pare colțuroasă, (în)frântă, chiar „istovită psihic” și „sfâșiată spiritual” (după cum afirma despre un alt timp, Ernesto Sabato). Ceea ce este relevant (pare a ne transmite indirect scriitorul) este că depinde doar de noi să ne desprindem de aceste obscurități cotidiene. și credem că prin lectura acestui
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cu bine în curtea lui Neagu, care i-a adăpostit în grajd, scuzându-se că în casă sar putea să vină cineva dimineața și să-i vadă. Femeile din casa lui Neagu le-au adus albituri ca să se schimbe și, istoviți după tot efortul din ultimele zile, s-au trântit pe paie și au dormit, în rumegatul molcolm al vitelor până aproape de prânz. La amiază au întins masa cu tot ce puteau să i servească mai bun. Bătrânul Neagu, care avea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a urmărit multă vreme părerea de rău că am putut să-i spun, chiar în glumă, aceste cuvinte. El mi-a mulțumit și mi-a zis: „ Cred că pe viitor nu o să apelez la astfel de servicii, dar eram prea istovit după toate exercițiile pe care le am făcut în după amiaza asta.” Am simțit că mi se rupe inima: „ Vă rog să mă iertați, Domnule Profesor!” „Popicule (așa îmi spunea când mă alinta), te-am obosit și pe tine prea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în vedere, în lumina stratului dezvăluit, nu e decât o nouă ascundere, mai subtilă, în care ochiul e chemat să înainteze nu pe pârtia sticloasă ori pe calea însorită, ci "pe cărăruia de humă lunecoasă", pe poteca îngustă, anevoioasă ("mult istovit pe cale") a unui acces treptat. La acest nivel, lucrarea originarului se vădește difuz, "în șoptirea născândei adieri" a unei chemări nevăzute; fără să se ofere cu totul vederii, ea e abia un fior ce însuflețește lucrurile, deschide ființei un orizont
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pentru a afla în ce constă capacitatea teoriei curriculumului de a ajuta această sensibilitate umană să-și înțeleagă propria aventură. Nivelul personal al textului este o reflectare a căutărilor autorului prin barbaria și mizeria constrângerilor școlare tipice, ce l-au istovit vreme de nouă ani și, apoi, printre „vocile puternice și atractive” ale academiei la care a luat parte în calitate de cititor; dar ca un cititor care și-a întărit vocea proprie și nu și-a pierdut-o în corul celorlalți. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Psalmi este totodată un om drepth, a cărui suferință decurge din voința lui de a face ceea ce este bine în ochii lui Dumnezeu, evitând răul. Virtutea devine cauza suferinței lui. În centrul acesteia se găsește prejudiciul moral, cel care-l istovește pe Iov. "Ci omul își naște singur suferința, precum vulturii se ridică în aer, prin puterile lor"i. Prietenii lui încearcă zadarnic să găsească o explicație pentru suferința lui neîntemeiată, îi caută păcate neștiute pentru a restaura ecuația suferinței și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
o ipostază a răului prin ruptura de trecut și de valorile tradiționale. Este cât se poate de evident faptul că scriitorul a intenționat să facă din Matriona însăși, împreună cu casa ei, o imagine a Rusiei aflate în declin. Matriona este istovită de boală și are ochii tulburi; la rândul ei, casa "fusese construită demult și temeinic", dar acum "surcelele cădeau, poarta și bârnele gardului, cândva zdravene, se înnegriseră de vreme și începuseră să se rărească"197, oglinda încețoșată din cameră nu
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
reține doar acele trăsături care sunt relevante pentru reflectarea interiorității. Elementele de portret fizic al Matrionei sunt puține, menite să creeze imaginea suferinței: "fața rotundă a gazdei îmi părea galbenă, bolnavă. Și după ochii ei tulburi, puteai vedea că era istovită de boală"359. Scopul acestor detalii este de a sugera faptul că Matriona suportă în liniște suferința fizică, fără să se plângă. Pe parcursul povestirii, vom afla că Matriona a dus toate suferințele din viața sa în acest mod discret. Matriona
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Rheia, Themis, Mnemosyne), cei trei Ciclopi cu un singur ochi și cei trei Hecatoncheiri. E o fecunditate nemăsurată și câteodată monstruoasă, specifică epocilor primordiale. Dar Ouranos și-a urât copiii "din prima zi", și i-a ascuns în trupul Gaiei. Istovită de efortul de a-i ține, Gaia a făurit un cosor mare și le-a spus copiilor ei: "Fii, făcuți de mine și de un furios [.], vom pedepsi nelegiuirea unui tată, oricât de tată ar fi el, deoarece el s-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Coroanei: "Am fost aruncat gol, împreună cu doi frați ai mei și fără judecată și cercetări am fost puși în fiare și rău tratați... În vârstă de 28 de ani am intrat în slujbă, iar astăzi părul mi-e cărunt, trupul istovit de boli și puterile sleite, iar tot ce mi-a rămas din această slujbă, la fel ca și fraților mei, mi-a fost luat și vândut până la ultima cămașă, în lipsa mea, spre marea mea necinstire". (op. cit.,p.316). Revenit din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
podul, după vreo 10 kilometri ajungeam la confluența Siretului cu Moldova (ascunsă de perdele de copaci), pe drum drept. După podul peste Siretul îmbogățit cu apa Moldovei, începeam urcușul în șea gâfâind, mândru nevoie mare când depășeam localnicii care, probabil istoviți de muncile la câmp, sau de cine știe ce griji, mergeau pe lângă biciclete. Urcam un deal, apoi îl coboram, recuperând timpul pierdut la urcat, odihnindu-mi picioarele. Plecasem de acasă fără intenția de a ajunge undeva anume. Voiam să văd ce era
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
războiului. Cartea, creionul, plugul și coasa trebuiau înlocuite temporar cu pușca, grenada, mitraliera, tunul, tancul, avionul sau nave de război, pentru folosirea cărora era nevoie de mintea și de brațele noastre. Luni de zile nesfârșite, am străbătut sute de kilometri, istoviți de arșiți și ger. Am suferit de foame, sete, ne-am așternut pământul și stânca cu trupul nostru, ne-am acoperit cu mantaua pentru a prinde câteva clipe chinuite de odihnă și somn întrerupt de atacurile dușmanului. Ne-a mistuit
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
Vocea bătrânului părea deosebit de gravă. Paul dădu din umeri și spuse: - Desigur, domnule. Am să trec în pauza de prânz. Restul dimineții a simțit un gol bizar în cap. Și-a mâncat prânzul fără nici o poftă, simțindu-se neașteptat de istovit. Probabil că în dimineața asta am muncit mai mult decât mi-am dat seama - a conchis el. Toată după-amiaza a fost o adevărată forfotă de fermieri prin magazin. Marriott a cinat cu ceva mai multă poftă și s-a dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]