655 matches
-
lase vouă vă vor fi mai de folos decât podoabele de preț; ei vă vor duce cu toate bagajele voastre și nu vor atrage hoții. Am urmat întocmai sfaturile acelui om și astfel, după zece zile, am ajuns la destinație, istoviți, dar teferi. Ca să constatăm că rudele noastre refuzau să ne găzduiască. Trebuia să găsim acum un acoperiș pentru a ne adăposti, ceea ce nu era lucru ușor de când pribegii andaluzi, sosiți la Fès în valuri succesive, se înstăpâniseră peste toate casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
negre, picioarele goale desenau pe podea arabescuri. M-am îndepărtat de fereastră pentru a lăsa să pătrundă lumina lunii. Abia spre ora unu dimineața, poate chiar mai târziu, strada și-a regăsit liniștea. Dănțuitoarea mea s-a întins pe jos, istovită, gâfâind. Am tras draperia de la fereastră, căutând o urmă de curaj în beznă. Hiba. Chiar dacă pământul Africii nu mi-ar fi oferit decât acest dar, el ar fi meritat pe veci dorul meu. Dimineața, pe când dormea, iubita mea avea același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tare. Un surâs se desenă atunci pe buzele ei, dar nu se trezi din somn. I-am scuturat umărul, frenetic, gata s-o fac să cadă din pat. Nu păru să-și dea seama; nici zâmbetul nu i se ștergea. Istovit, m-am lungit pe pat, m-am întins, degetele mele au atins ușor sfeșnicul. Preț de o clipă, m-am gândit să-l sting și să adorm la rându-mi, fie ce-o fi. Dar, în clipa următoare, un zgrepțănat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unei fabuloase întâmplări, are nevoie să-i afle urmarea, chiar de-ar trebui să rămână până la plecarea caravanei următoare, până la sărbătoarea următoare, până la anotimpul revărsărilor apelor Nilului. Dar, o altă istorie este deja începută. În anul acela, când am debarcat, istovit și cu un aer rătăcit, la o milă depărtare de noua mea locuință, tot orașul, deși devastat de ciumă, își bătea joc fără nici o reținere de „ochiul august“, acela al monarhului, se înțelege. Primul vânzător de sirop întâlnit, ghicindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
celălalt îi spusese că e gladiator? Termină masajul când se simți din nou calm. Își puse capul pe pieptul bolnavului, ascultând bătăile inimii. — Se va face bine. E salvat. Bărbatul și fata schimbară o privire. Valerius se întoarse lângă foc, istovit. Urmări cu privirea dansul scânteilor. Învinsese încă o dată. Moartea, dușmana lui dintotdeauna, era departe. Acum se putea gândi, în sfârșit, la cuvintele pe care i le șoptise la ureche Tarosh în timpul cinei, la masa încărcată de carne de vânat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a fost de atâtea ori cazul în istorie, decât să întemeieze. Efortul poetului merge mereu într‐acolo, întru a‐i deschide omului încă o zare de o nesfârșită frumusețe înspre care merită să se îndrepte în loc să bată pasul pe loc istovit și nepăsător. Lupta poetului este de a păstra pe om în stare de copilărie și naivitate, de deschidere și avânt, gata de eroism, iar eroismul este puterea ce vine din vechimi pe care trebuie mereu să o contemporaneizeze sau, mai
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
dacă nu, este lăsat să se usuce pe picioare, steril cum îi este originea. Ei, cei mulți, lasă realitatea, din trupul ei să sară noul, ca o scânteie ce luminează o altă potecă în noaptea lucrurilor; să învie, din trupul istovit al seminței care moare, foșnetul nesfârșit al holdelor viitoare. Pentru asta luptă mereu cei mulți în fiecare grai la modul ființal organic al bunului‐simț. Iar poetul când își așează sălașul în mijlocul poporului nu greșește, ci ia de aici val
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
supura. în altele era mort. în altele îi auzeam vocea vorbindu-mi, susurându-mi în ureche cuvinte de alint și sfaturi. Era un botez prin foc. Virgil Jones și cu mine: ciudată pereche de tovarăși de pat. El, un om istovit, umbra trecutului său, cu siguranța pe care i-o dădea cunoașterea unui mare eșec; eu, un om incomplet, căutând cunoașterii morții, care m-ar conduce spre liman, căutându-mi chipul în ochiul morții. Dintr-un motiv pe care nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-i treaba? Ce cocuță? — Moțochina. Oare ce cocuță? Sora lui Aguilar. Nu știu. De știut, știi; ceea ce Îți lipsește, ca să vorbim pe șleau, sînt niște coaie ca să Înșfaci taurul de coarne. Într-acestea, se apropie de noi controlorul cu chipul istovit, făcînd jonglerii cu un bețișor pe care Îl plimba și-l rotea Între dinți cu o dexteritate de circ. — Iertați-mă, spun doamnele de colo că dacă puteți să folosiți un limbaj mai politicos. — Un căcat, replică Fermín, cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de fata aceea fîșneață... — Bea. Asta e treaba mea și n-are nimic de-a face cu tot restul. Barceló rîdea Înfundat. Eram pe cale să-mi continuu relatarea peripețiilor, cînd doctorul Soldevila se ivi În ușa biroului cu o Înfățișare istovită și răsuflînd din greu. — Să-mi fie cu iertare. Eu plec. Pacientul e bine și, metaforic vorbind, plin de energie. Cavalerul ăsta are să ne Îngroape pe toți. De fapt, afirmă că sedativele i s-au urcat la cap și este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fără drept de apel. A fost un somn negru și gol, un somn de tunel. Somnul celor vinovați. Se lăsa seara cînd lespedea acelei letargii s-a risipit și am deschis ochii Într-o Încăpere Întunecată, străjuită de două lumînări istovite care pîlpîiau pe noptieră. Fermín, răpus În fotoliul din colț, sforăia cu furia unui om de trei ori mai mare. La picioarele lui, răsfirat În plînsul filelor, zăcea manuscrisul Nuriei Monfort. Durerea de cap se redusese la o palpitație lentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
decenii.” (Sebastian Mocanu) Până când această oribilă nedreptate făcută legionarului român de a ne blama veșnic și a ne ține în ilegalitate într-un moment greu, când Țara răvășită de hoardele și anarhia comunistă se sufoca în geamătul durerilor, și inima istovită a românului sângerează și așteaptă? Țara are nevoie de ajutorul oricărui bun român pentru redresare și supraviețuire. Până când această miopie a nevrednicilor guvernanți? Opriți abuzul, opriți infamia, opriți minciuna, opriți defăimarea legionarului! Legionarul nu a făcut nici o tranzacție de conștiință
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
în palatele acestei caste continuând exploatarea țării și a muncii altora, continuând viața de afaceri, de lux, de destrăbălare. În cazul acesta biata mulțime a românilor, prin biruința nostră, ar schimba numai firma exploatatorilor iar țara stoarsă și-ar încorda istovitele puteri ca să suporte o nouă categorie de vampiri care să-i sugă sângele, adică pe noi. O! Moța, tu n-ai murit pentru aceasta. Jertfa ta ai făcut-o pentru neam. De aceea veți jura că ați înțeles, că a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
au clădit și adunat de veacuri părinții noștri. Neamul se stinge zi de zi. Cei jertfiți, neclintită credință, oști îngerești, se zvârcolesc în adâncuri neștiuți, mulți neprohodiți la căpătâi, fără flori, fără lacrimi. În neliniște, o țară stoarsă își încordeză istovitele puteri ca să suporte o nouă categorie de vampiri care îi sug sângele: „NEOCOMUNISMUL”, scursurile de ieri. Țara a rămas dincolo de noi. Ni se cer noi jertfe. Lanțurile morții ne învăluie cu bezna nărăviților de ieri. Să nu ne afundăm în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cu proeminența mărului lui Adam exagerată și mobilă și cu o privire așa de ștearsă din ochii decolorați că părea orb. Un chip străin și ciudat, un fel de ebauche, sau, dimpotrivă, ultima stampă a unei încercări omenești. O caricatură istovită a tipului saxon! O dihanie în orice fel, care, ciocnind mut oase dizlocate, ascunse subt o jachetă lungă, neagră, urca spre mine; un oberchelner de noapte! încă plecată peste balustradă ca pe un reazăm al beției care mă înfășură, îl
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
veșted și urât. Desigur, din părul acela uimitor se născuse biata larvă gălbuie. Fata despletită sugea pastile dintr-o cutie pusă subt perină, fiindcă nu era voie să fumeze. . . Mamă pentru zece zile a acelui făt, în care se sfârșeau istoviți străbunii saxoni. Una sau cealaltă! 1 - Evocativ! "Je le vois ncitre". In paharul abia turnat se fac niște firicele galbene. N-am să mai pot bea șampanie, fără să nu mi se pară că înghit pe oberchelnerul tău! Crescuse repede
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
zice Domnul Dumnezeu, cînd voi trimite foamete în țară, nu foamete de pîine, nici sete de apă, ci foame și sete după auzirea cuvintelor Domnului. 12. Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miază-noapte la răsărit, vor umbla istoviți încoace și încolo ca să caute Cuvîntul Domnului, și tot nu-l vor găsi. 13. În ziua aceea se vor topi de sete fetele frumoase și flăcăii. 14. Ei, care jură acum pe păcatul Samariei, și zic: "Pe Dumnezeul tău cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
De fiecare dată când cărăușii fac o pauză, muștele acoperă capacul ca o pătură. Mama ne roagă pe mine, pe sora mea Rong și pe fratele meu Kuei Hsiang să nu lăsăm muștele să se apropie. Dar noi suntem prea istoviți ca să ne ridicăm brațele. Călătorim spre nord, pe jos de-a lungul Marelui Canal, deoarece nu avem bani să închiriem o barcă. Picioarele-mi sunt acoperite de bășici. Priveliștea, de ambele laturi ale potecii, este sumbră. Apa din canal e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
zi că puii se făcuseră voinci. și n‐ a mai avut odihnă nici cât ai clipi sub soare; Până când pe fiecare pui nu l‐a‐ nvățat să zboare; Dar, când toți puteau să plece încotro voiau su b slavă, Rândunica istovită a căzut în cuib bolnavă și cu ochii plini de lacrimi, țintă‐ n ochii fie cui, Zise celor șase pui: Dragii mamei, eu, de‐ aseară, Simt în inimă un cui: aripile greu mă dor și nici vorbă să mai zbor
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Genba, trebuie să te oprești aici. Drumul va fi periculos după apusul soarelui, bătrâne. Du-te înapoi. N-o vei face, așa-i? Despre ce vorbești? — Ce hotărâre ai luat? — Din capul locului nu mă gândeam să iau hotărârea asta. Istovit, bătrânul vasal se retrase. Sosi și al cincilea mesager. Genba devenise și mai țeapăn. Ajunsese atât de departe și n-avea de gând să se întoarcă din drum. Refuză să-l primească pe emisar, dar omul nu era un vasal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mâna pe el, îmi ordona creierul, dar brațele și picioarele parc-ar fi fost scoase din priză. în timp ce ușa s-a trântit în urma lui, l-am auzit pe Daryl trăgându-și nasul și zicând: — Hei, tipul ăla e foarte ostil! Istovită, mi-am întors privirea către Daryl. Mă hotărâsem să salvez ce se mai putea salva din toată situația aia. 36tc "36" —Doamne, e aproape nouă! a anunțat Chris. Replica asta a declanșat un soi de cros forțat dinspre sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în peșteră, ea devine întruchiprea a tot ceea ce Mao căuta. Momentul când Zi-zhen pleacă este momentul în care sosește Lan Ping. În istoria scrisă, e o după-amiază cu vânt. Friguroasă și rece. Zi-zhen e cu fiica ei cea mică. Pare istovită și e plină de ranchiună. Îi vorbește unui alt pasager despre viața ei cu Mao. Vorbește despre vremea când avea optsprezece ani și niște ochi descriși ca semănând cu pietrele prețioase. L-am cunoscut pe muntele Yongxin, la o întrunire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ai suferit, dacă nici mama nu ți-o mai ții minte! Hai, stai jos, ia un pahar de vin, o bucată de pâine! Nu-i moarte de om dacă, Înainte să pleci, Îți tragi puțin sufletul! — Unde să plec? șoptești istovit. — Cum unde? În țara ta, de unde ai venit, doar se vede că nu ești de-al nostru... — Din ce se vede? — Cum din ce? După mers, după haină... — Hai, lasă gluma, mamă! Vezi că sunt prea obosit și nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
murit Walter tu nu vei mai afla niciodată. Tu n-ai să mai ști dacă tata a fost executat ca dezertor sau a murit, un schelet urât mirositor, cu mâinile și picioarele degerate, cangrenate Într-o mină siberiană. Pașii lui istoviți, Împleticindu-se În zăpadă, excremente, sânge, sârmă ghimpată... Tată... Căldura trupului mare și ocrotitor care te duce adormită În brațe, scârțâitul zăpezii sub pașii apăsați ai tatei. * Suntem alți oameni și trăim altă viață, spunea Înțeleptul Hermann, când Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
te Întrebi ce-ar fi fost dacă mama și Klara coborau atunci În adăpost. Poate, dacă se duceau În adăpost, mureau asfixiate, pentru că dărâmăturile au astupat intrarea. Întoarce capul, nu te uita! Ce vezi acolo? Pe mine mă văd rătăcind, istovită, picioarele Îmi tremură, mâinile Însângerate Împing o roată de bicicletă strivită, cu spițele strâmbe. Mă văd cum cad În genunchi, icnesc, vomit, gustul metalic acru, din nări, mirosul de ars, de carne arsă, de putred, aerul prăfos care se tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]