672 matches
-
să terorizeze. Marți seara, 6 decembrie [1949] Aseară m-am întors la ora 11, dulcea mea, iubita mea, steaua mea din depărtări, mica mea prietenă, preascumpă și preaiubită. Nu prea mai am elan. Mi-am pierdut bravura, sunt istovită, îngrozitor de istovită, dar mai am în mine putere cât să-ți spun că te iubesc. Cred că și după plecarea mea definitivă de pe tărâmul ăsta am să continui să te iubesc de dincolo. Azi a trebuit iar să dau telefoane, să alerg
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
noaptea asta de la 10 la 10 dimineața. Odihnită, am mintea limpede, fără optimism, dar și fără pesimism excesiv. De când m-am întors de la Sl[atina], unde am picat chiar ca musca în lapte, cu fața mea boțită și cu corpul istovit, cu gripa-bronșita mea, stând la pat de vineri până în duminica întoarcerii la București, mi-am recăpătat puțin câte puțin pofta de viată, pe care la un moment dat o pierdusem de tot. Este și meritul meu, dar nu tocmai. În
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sfâșie. Și eu, care nu voiam să-ți mai vorbesc despre lucrurile astea! Dar uneori izolarea asta mă înăbușă, încât îmi vine să mor. Dacă n-ar fi gândul cumplit că ființe dezgustătoare și-ar bate joc de corpul acesta istovit, că le voi auzi vocile rostind cuvinte nemiloase și că voi îndura, și dincolo de viață, cele mai adânci tristeți, cele mai grele insulte, că această Mabell va veni să jumulească de pene jalnica pasăre care voi fi! Nici o ființă alături de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
octombrie. Deloc grozav, deloc plin de speranțe. Oricum ar fi, să se sfârșească odată, altfel mă prăbușesc. La urma urmelor, toate astea sunt fleacuri. Totuși, încăpățânată și rezis tentă, aștept. [...] Mouette, draga mea, pescărușul meu negru, uneori chiar că sunt istovită de așteptare, obosită să mai sper, să mai trăiesc. Tocmai când lansam strigătul ăsta de descurajare au sosit c[ărțile] tale p[oștale] din 10 și 12 octombrie, poposind ca niște aripi de porumbiță pe sugativa verde, și am avut
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
părea că, deasupra noastră, zăresc sclipind stelele. Iar alteori simțeam o adiere de vânt și parcă pereții începeau să tremure de sus în jos, ca faldurile unei perdele”. În acest cadru halucinant, sugerat de pereții care parcă tremurau, Damian este „istovit“, ceea ce se întâmplă îl copleșește, obosindu-l. Damian adoarme, ratând inițierea, adică restul spectacolului, însă el, datorită anamnezei, va retrăi aievea retragerea dezastruoasă a cohortelor romane. În noaptea de 25 decembrie 1966, Damian și Pandele, însoțiți de Niculina și Laurian
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
se loveau cu picioarele din față. Unul dintre ei era calul meu. Deși atacase curajos, la un moment dat părea că va fi învins. îngrozit, întîi am fugit de la locul luptei, apoi m-am întors pentru a cunoaște rezultatul ei. Istoviți, cei doi foști adversari stăteau tăvăliți pe un rotocol de iarbă și rîdeau unul la altul, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Am încercat mai multe chei de interpretare, dar nici una nu mi se pare a fi cea bună
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
simt amenințat! înaintez nesigur, prudent. Nu întîlnesc pe nimeni, dar nici n-aș dori să întîlnesc. Fiecare pas îmi poate aduce o surpriză. Spațiul s-a redus, mă închide, se deplasează odată cu mine. Ajung la redacție cu genunchii țepeni și istovit, de parcă aș fi urcat și coborît un vîrf de munte. Singur în birou, pînă la sosirea celorlalți, mă eliberez cu greu de încordarea nervoasă care m-a însoțit tot drumul. *Aseară, BBC a transmis un documentar despre victimele de la Auschwitz
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
au șanse la concursul următor (a se citi: la alegeri). 6. Retorica autosacrificiului are o contribuție substanțială în menținerea cercului vicios în care ne învârtim de aproape nouă ani. Ea alimentează ideologia care ne face să stăm cu ochii pe istovitul prim-ministru să ne izbăvească de creșterea prețurilor și de concurența produselor occidentale. Nici noi, nici el nu stăm cu ochii pe fișa postului (în cazul rar că aceasta ar exista). Prim-ministrul, la rândul său, stă cu ochii pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
nemulțumire a lui Ivanov se datoresc «istovirii» eroului principal, care și-a luat asupra sa mai mult decât ar fi fost în stare să suporte. Abia a atins vârsta de 35 de ani, că a și început să se simtă istovit și plictisit (...) Firea lui cinstită nu se împacă cu noua lui stare sufletească. Caută motivarea ei în mediul înconjurător și nu o găsește. Caută în el, dar nu găsește decât o vagă conștiință a vinovăției sale. Veșnic istovit și plictisit
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
se simtă istovit și plictisit (...) Firea lui cinstită nu se împacă cu noua lui stare sufletească. Caută motivarea ei în mediul înconjurător și nu o găsește. Caută în el, dar nu găsește decât o vagă conștiință a vinovăției sale. Veșnic istovit și plictisit, ros de conștiința propriei nevinovății, mai are un dușman: singurătatea (...) N-are unde să plece. De aceea e obsedat mereu de întrebarea: «ce să facă?». Ivanov este dezarmat în fața vieții. Oamenii de felul lui Ivanov nu sunt în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
o grea călătorie pe mare, în acea ascunzătoare din fundul vasului, fără aer, fără apă, fără a se putea mișca, nici așeza, fiind tot timpul în picioare și într-o murdărie, care-i infecta tot corpul, a ajuns la Istanbul, istovit și cu un erizipel care-i desfigura complet obrazul. Era, evident, fără nici un ban și fără nici un act asupra lui. Prietenia, pe care spuneam că a cultivat-o de mic, i-a fost de mare ajutor. Un prieten de la Galați
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
în fața Consiliului ca apărător al lui Manoilescu. Ceilalți din opoziție vin ca martori să-și spună cuvîntul în sprijinul său. Consiliul achită pe Manoilescu. Din clipa aceea, oamenii aventurii sînt și mai îndrăzneți. Întîia izbîndă sporește cutezanța carliștilor. Regele Ferdinand, istovit și demoralizat de boală și care cunoștea toată conspirația pentru aducerea lui Carol în țară, a considerat situația prea gravă și deci necesară constituirea unui guvern de uniune națională. Atunci s-a produs ceea ce Averescu a numit "cărămida" în cap
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
omenești, puternic subliniată în text. Reîntoarcerea în universul cunoscut, după parcurgerea traseului uranian, modifică și pădurea prin care trece eroul înainte de a ajunge acasă: „.o pădure mare, verde și răcoroasă”. Ea a devenit un spațiu vegetal proaspăt ce recompensează inițiatul istovit, nimic din pietatea dendrolatrică anterioară nu mai tulbură spiritul. Cel mai frecvent însă spațiul silvestru apare doar menționat, ca popas imediat începutului inițierii, după care evenimentele își urmează cursul și întâlnirile miraculoase se produc. Procesul inițiatic din triburile primitive și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
asupra pregătirii noastre. De la 12 la 14 era ora de m asă. Mergeam la cantină, la 100 de metri depărtare de atelier, apoi de la orele 14 și până la 17 maiștrii ne predau lecții și țineau seminarele. Când ajungeam acasă eram istoviți, după cele opt ore de muncă, de lecții și seminarii. În curtea atelierului, unde se găseau și alte construcții, se afla și o clădire cu o sală mare, în care se depozita materialul feros, necesar muncii de at elier. Din
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
o ușă țâpa (a) a arunca țechere coș cu toartă U ulcică cană de pământ pentru apă ulcior damigeană V văxuit lustruit (despre încălțăminte) vânturătoare cofă vârstă etate, dar și smoc de flori la pălărie vedriță găleată din lemn vlecuit istovit Z zamă ciorbă zăpor urcuș greu în pădure zăporât mic și urât zgrăbunță bubuliță zorit urat grăbit Cuvânt după Motto: I.P.RICHTER (scriitor romantic german 1763 1825) Incheiem aci stimate cititorule periplul nostru prin trecutul mai mult sau mai puțin
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pentru cine să trăiești. Sunt pentru datorie, dar nu să faci exces de zel în împlinirea ei. Trebuie să dai Cezarului ce e a Cezarului și lui Dumnezeu ce e a lui Dumnezeu. Nu aș vrea să fii o mireasă istovită, după cum s-a exprimat și Lenuța. Vreau să înflorești mereu cu sănătatea ta fizică și morală și să transpiri de bucurie, mulțumire și fericire. Relativ la posibilitatea de-a face o plimbare la Ploești, îți scriu că mi e aproape imposibil
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
aceasta era și politica regelui Carol. Partidul liberal are meritul de a fi pus bazele emancipării economice a țării și de a fi creat instituții economico-financiare cu desăvârșire naționale. În starea aceasta era țara în momentul în care Ion Brătianu, istovit fizicește, lăsa puterea spre a o trece conservatorilor. Guvernarea de 12 ani a partidului liberal a însemnat, pe de o parte, sfârșitul hegemoniei clasei boierești care avusese până atunci cea mai mare influență în stat, iar pe de altă parte
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
au murit de muncă și de inimă rea; numai unul, numitul Vacă, mai trăiește. El este liberat. Ajuns în București este prezentat d-lui Constantin Dissescu, pe atunci ministru al Justiției. D. Dissescu vede înainte-i un bătrân gârbov și istovit care-i cere reabilitarea. Minis trul, emoționat, bagă mâna în buzunar, scoate portbiletul și-i dă un bilet de 1 000 lei spunându-i: — Moșule, atâta pot face pentru dumneata, fiindcă reabilitarea nu există în legea noastră. Apoi făgăduiește că
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
să-i ducă la păscut. Când s-a însurat, unchiul Scarlat avea atelier de cismărie, dar a dat faliment pentru că nu s-a ținut de treabă. A avut cinci copii când i-a murit soția. L-au ajuns zile grele. Istovit, supărat, fără chef de muncă, venea la bunica și se plângea. Bunica îi aducea aminte că n-a vrut să învețe carte, ca ceilalți frați ai lui. Îi reproșa bunicii: „De ce nu m-ai dat și pe mine la școală
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
trebuit să dau explicații și pentru calul cu care am ajuns. Totul s-a rezolvat, dar la mai puțin de o oră, locotenentul Neculai Trufașu m-a luat cu el să mergem prin pădure pentru ca să inspectăm posturile de pază. Deși istovit și de oboseală dar și de emoții, am mers. Nu se putea refuza. În adâncul pădurii, pe poteca pe care bâjbâiam în întuneric, am auzit un zgomot de metal care părea a fi mersul unui cal ce venea spre noi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mai vroit să facă un pas înainte pănă când amândoi călăuzii n-au luat-o fiecare câte de-o mână și au dus-o la vale mai mult de-a târâșul. Când am ajuns jos, biata femeie era atât de istovită și impresionată de fiorosul coborâș, încât n-a mai avut putere să se ție în picioare, necum să urmeze cu noi calea înainte spre Chamonix. Am fost nevoiți să construim în grabă o targă și așa am dus-o noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Dorina M. să vină sau să dea vreun semn de viață. Nemaiabținându-se, Nel a întrebat-o pe supraveghetoare, care a ridicat din umeri: "Nu știu, nu s-a mai înscris." Luată de amețeală, Nel s-a târât până în dormitor, istovită și distrusă, ca să se arunce pe pat. Nu plângea, lacrimile încă mai dovedesc forța de a protesta împotriva soartei nedrepte, ea însă trecuse dincolo. Dintr-o singură lovitură pierduse Iubirea și Prietenia. Veniră să-i pună în vedere să părăsească
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
abisurile de oroare în care poate coborî omenirea. E mai bine să-și păstreze, spunea el în marea lui disperare, câteva iluzii despre oameni... Ultima scrisoare, foarte scurtă, fusese expediată în noiembrie 1942, anul Stalingradului. Visătoarea e tot amețită și istovită. Îi merge chiar foarte rău. Asta nu o împiedică să facă proiecte. Dacă s-ar duce, de exemplu, la Bugaz? Nu mai există restricții, frontierele sunt deschise, ar putea face foarte bine o scurtă călătorie ca să revadă Bugazul. Bugazul? Dar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
amarul” sau cu „necazul”, ea este provocată de durere, de pătimiri, de trudă, de povară, de chin și obidă; clăcașii, numiți adesea prin perifraze, „oștenii fără nume”, „cei osândiți să plângă și să tacă”, „mucenicii nerăsplătiți ai pâinii”, cu trupuri istovite și zâmbete neputincioase, sunt învăluiți în umbră, negură și întuneric, semn al tragediei ce le-a fost sortită. Clăcașii au umeri gârboviți de poveri, dar parcă și mai sugestive sunt mâinile lor, „cinstite mâini de soare arse”, ei au „palme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
entuziasm la intrarea trupelor noastre, dar unde se duceau? Ce-i aștepta pe toți acei nenorociți fără bani, fără nici un rost, chiar de ajungeau în Moldova, pământul salvării în mintea lor? Se știe câți morți au rămas pe drumuri, câți istoviți au fost pradă fatală a epidemiilor care i-au bântuit și ce viață de mizerie au dus supraviețuitorii în cei doi ani de restriște. Chiar oficial au fost expediate unele formațiuni fără mai multă chibzuință, atât de zăpăcită era lumea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]