21,599 matches
-
concurs, o bursă de specializare În Italia, unde și-a continuat pregătirea științifică Între anii 1936 și 1938, fiind membru al prestigioasei Accademia di România de la Romă. Urmează cursuri la Facultatea de Litere și Filozofie, În specialitățile limba și literatura italiană (printre profesori, Giulio Bertoni), spaniolă veche și modernă și franceză. În Italia, prima apariție În volum a lui Eminescu tipărit de Editură Sansoni din Florența, În anul 1927 se datorează lui Ramiro Ortiz (1879 1947), fost profesor de limbă și
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
profesori, Giulio Bertoni), spaniolă veche și modernă și franceză. În Italia, prima apariție În volum a lui Eminescu tipărit de Editură Sansoni din Florența, În anul 1927 se datorează lui Ramiro Ortiz (1879 1947), fost profesor de limbă și literatura italiană la Universitatea din București, Facultatea de Litere și Filozofie, si critic literar, cu numeroase studii de italienistica și comparatistica. A fost mentorul lui George Călinescu, având o foarte mare Înrâurire asupra tânărului critic român. Ortiz, În 1934, a fost primit
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
sovietice invadatoare: suspendarea manifestărilor neaservite și terorizarea scriitorilor. Faptă culturală s-a transformat În sfidare și nimicire. Scrierile proletcultiste, de sorginte bolșevica, au luat locul adevăratei literaturi. Spațiul de refugiu al Etei Boeriu din fața urgiei staliniste l-a constituit literatura italiană. Capodoperele cele mai reprezentative, de-a lungul secolelor, și-au găsit expresie românească prin intermediul poetei din Cluj: Dante „Divină Comedie”; Petrarca „Rime și Cantonierul”; Boccaccio „Decameronul”; Michelangelo „Rime”; Leopardi „Canturi” etc., etc. Întâlnirea Etei Boeriu cu „Divină Comedie” s-a
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
Eminescu „La Recanati, orașul natal al lui Giacomo Leopardi, numele lui Eminescu este rostit cu prețuire și admirație. Cum de-a ajuns acest puternic ecou al ultimului mare poet romantic european, Mihai Eminescu, În patria celui mai mare poet romantic italian (și unul din mării romantici europeni) Giacomo Leopardi iată o Împrejurare mai puțin cunoscută publicului românesc. Ea se datoreaza Înfrățirii orașelor Recanati și Blaj, a Centrului Mondial de Poezie și Cultură "Giacomo Leopardi" cu Asociația Culturală "Astra" din Blaj și
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
latino-americani, precum și alte lucrări abordînd spațiul hispanic (I.A. Hita Jiménes despre Unamuno și J. Morillas despre L. Vilialonga). Aceleași aspecte (contactele, intertextualitatea, dialogul culturilor) au fost examinate și în lucrările dedicate altor spații literare - englez, nord-american, rus, francez, german, italian, japonez etc. Sînt de evidențiat, în acest sens, lucrările: Dostoievski și dialogul culturilor: biografia ca problemă de cercetare (I.Volghin); Căderea în păcat la Dostoievski și Shakespeare - transformarea unui arhetip (V. Dudkin); Woody Allen interpretîndu-l pe Dostoievski (T. Szabó); Receptarea
Dostoievski la Budapesta by Albert Kovacs () [Corola-journal/Imaginative/9060_a_10385]
-
Giordano Bruno, geniul nu se mulțumește cu „adevărul inteligibil” și tinde spre „adevărul de necuprins” - și se pare că În această direcție s-a Îndreptat, Încă de la Început, cercetarea lui George Popa. Până și fizica modernă Îi dă dreptate filozofului italian, distingând o antilume reală În datele ei teoretice, vizibilă, deocamdată numai În spiritele vizionare. Spre deosebire de primele capitole, În care numele proprii erau o raritate, În acesta ele sunt utilizate cu dărnicie bine temperată, căci În afară de Giordano Bruno sunt amintite și
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
găsită de mine la Gotland, capul zeului Odin cu un singur ochi dar cu obrajii încă roșii și cu un surâs mistic, și încă o pierre percée dăruită de o necunoscută din public, după citirea poemelor la Visby. Și pietrele italiene, "perechea megalitică", dăruite de Beppe Bonelli și în fine, pietrele din Luzern, mici asteroide căzute din cer, cu urme de foc pe ele. în fiecare dimineață salut pietrele șușotind, le mângâi, apoi le iau la sărutat ca pe fragmente din
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
Cișmigiu și casa lui Dinu Lipatti vizavi de hotelul Minerva și în spatele ei biserica Sf. Visarion - nume care i-a rămas necunoscut unde cinq jours plus tard împreună cu tine și cu prietenul Dan Matei întîlneam preotul cu alură de bariton italian uite că mă întorc într-un oraș unde acum flutură steagurile firmelor și companiilor de asigurări internaționale pe care trecătorii firește le ignoră așa cum se întîmplă de altfel în lumea întreagă doar șefii de gară în uniformă cu chipiuri roșii
Mocheta lui Klimt by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/9937_a_11262]
-
în Jurnal. Cine și când i-a vorbit despre lacunele lingvistice ale "subiectului" D-sale? Coincidența face, ca tocmai în timpul redactării paginilor de față să citesc un articol aniversar al unui celebru muzicolog, Guy Cherqui, apărut într-o importantă revistă italiană de muzică și reprodus într-o publicație românească. O paranteză îl amintește pe Mircea Eliade "care s-a distins printr-o remarcabilă deschidere față de limbile și culturile altora. El vorbea opt limbi diverse, printre care sanscrita și persana"... (Guy Cherqui
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
Cherqui, Vocile României în Amadeus, mai 2006, reprodus în România literară nr. 22, 2 iunie 2006). Până la 40 de ani (adică până în 1947!) Eliade publicase peste 20 de volume: beletristică, memorialistică și orientalistică. Nuvelistica și eseistica (în română, franceză, engleză, italiană, portugheză și spaniolă) poate fi consultată în orice Bibliografie. Sunt peste o mie de titluri. în 1934 un publicist obscur, Ilariu Dobridor a scris un articol intitulat Un foarte oarecare: Mircea Eliade. Se referea însă la o singură carte - considerată
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
Dublul concert de Brahms și Triplul concert de Beethoven (2 martie), sub bagheta lui Oscar Nedbal. Recitalul susținut la Lugoj, cu acompaniamentul lui Theodor Szántó (în salonul de muzică din locuința lui Willer, o splendidă vilă construită în stil neorenascentist italian), s-a constituit în prima etapă a unui amplu turneu concertistic, fiind urmat de concerte la Craiova, Ploiești, Brăila, Galați, Iași și Botoșani (primul itinerariu concertistic în Regat), cu scopul instituirii unui premiu național de compoziție, proiect care va fi
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
care s-au turnat după aceste cărți, cum ar fi de pildă “Binecuvântata fii închisoare”, realizat după românul omonim al Nicoletei Grossu. Acest român celebru publicat mai întâi la Paris în limba franceză, a fost tradus în limbile engleză, germană, italiană și norvegiană. În România el a fost tradus abea în anul 1997, după venirea Convenției Democrate la putere. În același timp editurile din lumea liberă au publicat eseurile lor literare, posturile de radio și televiziune care emiteau în limba Română
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
regale la slujbele religioase a contribuit la întărirea tradiției corale la Liturghie, ale cărei începuturi datează din anul 1893 și se mențin și în prezent. Printre cei mai importanți dirijori de cor trebuie amintiți: Toma Iliescu, fost corist al Operei Italiene din București, Atanasie Verzianu, autor de manuale didactice de muzică, de la sfârșitul secolului al XIX - lea, cum l-am prezentat într o lucrare de specialitate<footnote Vasile, Vasile - Pagini nescrise din istoria pedagogiei și a culturii românești, București, E. D. P., 1995
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
se citește la fiecare rând, iar dirijorul trăiește - poate - cea mai sublimă și singura bucurie a carierei artistice pe care nu a atins-o nici la Cluj, nici la București. Concluzia? „Publicul entuziast! Dragostea pentru mine, parcă aș fi deja italian!” Viorel Cosma Autor: Ionel Perlea Limba română Destinatar: Nicolae Lubomirov Scrisoare (copie) Locul și data: [Milano] 1945 Colecția Viorel Cosma Dragă Lubache și scumpe prietene, Sunt sigur că ești supărat pe mine pentru că nu ți-am scris până acum, nici măcar
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
și plictiselile; dar în toate mișcările, te asigur, sînt f. prudent, ceeace mi-a adus critica a chiar însăși nevestei mele. Ca să-ți dau un exemplu: un mare impresariat face în curînd un turneu cu o trupă excelentă de artiști italieni la Londra (30 spectacole) și mi s-a cerut insistent să merg în fruntea acestui turneu. Eu însă am refuzat net, pe motivul că nu vreau să indispun colegii italieni și că un turneu italienesc în Anglia, înseamnă în același
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
în curînd un turneu cu o trupă excelentă de artiști italieni la Londra (30 spectacole) și mi s-a cerut insistent să merg în fruntea acestui turneu. Eu însă am refuzat net, pe motivul că nu vreau să indispun colegii italieni și că un turneu italienesc în Anglia, înseamnă în același timp și propagandă italienească, aș că ar face o impresie penibilă să lipsească la pupitru un italian. Refuzul acesta a făcut o impresie colosală și mă felicit pentru filosofia de
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
au putut face cinci. Ceea ce a fost considerat aci ca un record, că nici un spectacol nu rezistă mai mult de maximum 4 ori, în afară de Traviata, Bohème etc. Desigur te va interesa să știi că la Scala, ca în toate teatrele italiene, nu există nici un fel de angajament pe an, decât numai pentru directorul artistic, cor, orchestră (și încă aceștia în teatrele de provincie numai pe luni determinate), corepetitori, personal tehnic și administrativ. Dirijorii și cântăreții sunt angajați pe număr de spectacole
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
paradisul pe pământ! Alaltăieri a fost inaugurat primul teatru de stat italienesc de proză! Am fost rugat să dirijez eu orchestra Scalei o bucată la începutul spectacolului! A fost foarte simpatic - Publicul entuziast! Dragoste pentru mine parcă aș fi deja italian! Proectele mele: După cum am mai spus, voi dirija tot Iunie la Scala! E vorba de o stagiune „extra” pentru primul târg internațional acu după războiu. Totul va avea un cadru festiv, iar inaugurarea o fac eu cu o monumentală montare
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
Verdi și Puccini sau teatrul muzical italian și drumul său de la tradiție la modernitate Laura Podoleanu Până în anul 1900, Puccini a scris două opere importante în care personalitatea și talentul său s-au afirmat pe deplin: Manon Lescaut și Boema. Aceste lucrări au devenit în scurt timp
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
și vecinătățile teatrului muzical universal în care se află cei doi compozitori. Această privire sintetică, din perspectiva decelată a timpului și a istoriei, permite o clară evidență a potențialelor sau certelor influențe la care au fost supuși cei doi compozitori italieni. Pentru istoria teatrului liric, perioada cuprinsă între cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea este poate, cea mai importantă. Scenele europene sunt dominate de câteva dintre cele mai mari
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
Nürenberg, după care urmează, tot în capitala bavareză, Aurul Rinului (1869) și Walkyria (1870). Fața teatrului liric se schimbă din ce în ce mai mult și mai profund. Verdi înțelege dar scriind Aida (Cairo, 1871), demonstrează că nu renunță la statutul său de compozitor italian sensibil, totuși- ca gândire muzicală și scriitură - la ce se petrece în jurul său. Din nou o creația de școală națională, cu statut de capodoperă - Boris Godunov de Mussorgski (1874, Sankt Petersburg). Și un an mai târziu minunata Carmen a lui
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
aproape totală opera cu același titlu a lui J.Massenet. Premiera puccinină are loc practic concomitent cu cea a lui Falstaff de G. Verdi - 9 februarie 1893, Milano. Nu este vorba de o înfruntare-confruntare a celor mai mari doi compozitori italieni ai tuturor timpurilor. În timp ce G. Verdi își spune ultimul cuvânt încheind uluitor o carieră unică în istoria muzicii, G. Puccini preia practic ștafeta și își spune primul cuvânt, pornind pe drumul ce îl va conduce către o poziție egală marelui
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
îl va conduce către o poziție egală marelui său predecesor. În niciun caz nu poate fi vorba de o confruntare între trecut și viitor în teatrul liric. Falstaff-ul lui G. Verdi este viitorul, așa cum G. Puccini este viitorul teatrului liric italian, viitor pe care însă îl construiește pe temelia fermă a tradiției și cuceririlor verdiene. Între 1893, Manon Lescaut și 1896, Boema, de același G. Puccini, scena teatrului liric internațional nu a mai înregistrat premiere semnificative. Până la Tosca (Roma, 1900) cu
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
Verdi va muri în primul an al secolului următor, 1901. În 1902 C. Debussy propune la Paris, Pélleas et Mélisande, o lucrare de certă valoare dar care marele public nu s-a apropiat așa cum a facut-o în cazul operelor italiene contemporane. Frecvența premierelor lirice de reală importanță este din ce în ce mai mică. În 1904, la Brno, semnalăm Jenufa de L.Janacek. Pentru ca, în 1904 la Milano, G.Puccini să revină spectaculos la rampă cu Madama Butterfly. Un
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
20 de ani dominată de creațiile lirice ale lui R. Strauss, S. Prokofiev, I. Stravinski, M. de Falla, A. Schönberg, M. Ravel, F. Busoni, A. Berg într-o direcție de teatru muzical, cu totul diferită de tradiția impusă de școala italiană. În acest context eterogen de căutări și schimbări în numele unei modernități impuse de schimbarea politică, socială implicit culturală a feței lumii, G.Puccini are curajul să revină în aprilie 1926 cu o dramă lirică în trei acte o lucrare grandioasă
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]