462 matches
-
și Moldova curechi, cuvânt moștenit din lat. *coliculus (cu forma cauliculus, în latina clasică), diminutiv al lat. caulis, care a dat fr. chou. În Transilvania, pluralul verze înseamnă „varză acră“. vânăt și venetic Lat. venetus, transmis doar românei și dialectelor italienești meridionale, era un adjectiv care însemna „bleu-turcoaz“. La început, s-a folosit referitor la vizitii, care purtau în timpul curselor de care organizate pe hipodrom o cazacă sau o caschetă de această culoare; de aceea, vizitiii erau numiți veneti „albaștrii“. Forma
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cu toate sensurile din limba de origine. Menționez, cu această ocazie, că și smalț vine tot din germană (Schmaltz), poate și din greacă. Candel „zahăr cristalizat“ provine din germ. Kandelzucker, format din Kandel și Zucker, cuvânt compus care „copiază“ construcția italienească (zucchero) candi(to), unde candi este un cuvânt împrumutat din ar. qandi „zahăr de trestie“. Rom. candel, care apare și în expresia zahăr candel, a preluat sensul lui Kandelzucker. Din germană, nu avem însă numai nume de dulciuri, ci și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
a păstrat numai în Peninsula Iberică și în Italia. Din motive similare cu cele valabile în română, probabil, în Galia cuvântul latinesc uva a fost înlocuit de lat. racemus „ciorchine“ > fr. raisin, occ. rasin. În sardă și în dialectele meridionale italienești, cu sensul de „strugure“ există continuatorii lat. acimus „boabă“. Tot din cauza corpului fonetic redus au dispărut, în perioada de trecere de la latină la limbile romanice, și alte cuvinte latinești, care au fost înlocuite prin derivate ale lor: lat. pix „smoală
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
onomasiologice afectate de împrumuturile romanice timpurii, fauna și flora prezintă cel mai mare număr de termeni de acest fel. Pentru conifere, se păstrează din latină doar pinus (în toate limbile romanice) și abies „brad“, aproape dispărut (păstrat doar în dialectele italienești); în rest, apar termeni din substrat (rom. brad, fr. sapin). Nici lat. quercus „stejar“ nu s-a păstrat decât în italiană și dialectal logudorez al limbii sarde, iar robur, în spaniolă și occitană; în celelalte limbi romanice, pentru denumirea acestui
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
latină (castel, delict, insulă etc.) sau numai din italiană (a costa, locotenent, maestru, piață etc.) care au fost selectate în vocabularul reprezentativ al limbii române: treizeci și opt (1,47%) sunt numai latinești și cinci sprezece (0,58%) sunt numai italienești. Cuvinte germane Cuvintele de origine germană au pătruns în limba literară sau în anumite terminologii tehnice fie datorită contactului cu tehnica și știința germane, fie provin de la meseriașii germani stabiliți în România. Unele, cu o răspândire mai limitată, sunt din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ca și italiana. Ambele popoare, român și italian, sunt vlohi, vlahi, romani. Aceste identități justifică aprecierea că româna are lexic atât latin cât și italian: „Limba ieste dovada că în graiul nostru până astăzi sânt cuvintele, unile letinești, iar altele italienești. Să miră un historic anume Cavație, dzicând: «De mirat lucru ieste că limba moldovénilorŭ și a munténilorŭ mai multe cuvinte are în sine râmlenești, decât a italienilor», măcar că italianul tot pre un locŭ cu râmlénii. Ce acéia nu-i divă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ungurește: seretem, seretem, adică: așa-mi place. Și de atunci acest râu se numește Seret” (p. 207). Hereditas romana „a limbii moldovenești sau românești” este probată de o listă de sub 80 de cuvinte, majoritatea substantive și verbe, cu câteva forme italienești (p. 213). Dragoș recunoaște Prutul, Nistrul și Bârladul din olatul străbunilor romani; de la vânătoarea lui au rezultat denumirile Moldova, Boureni, Câmpii lui Dragoș (p. 209, 231), Repedea, Limpedea (p. 233). Orașul Roman, care „nu se afla încă acolo, a fost
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
începutul limbei română între Nepotu și Unchiu”, redactat de autor în 1819 (în Lexicon: p. 54 102). În sfârșit, nu puțină trudă l-a costat pe Maior „cercarea rădăcinii cuvintelor ca să se vadă a fire asemenea altor cuvinte în limba italienească, spaniolească și frâncească, sau din aceste (limbi) luate”. Pentru a descoperi latinitatea limbii române, spune Maior, este suficient să înlături de pe ea haina alfabetului slav care îi maschează și denaturează originea. Operația simplă de recuperare a etimologiei limbii române prin
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Occident pentru bob (faisol în franceza veche, fagiolo în italiană). Cât despre stufat, este interesant cum anonimul „inventator“ român al rețetei a ales să-i pună mâncării o denumire care provine din cuvântul grecesc stufáton, la rândul său derivat din italienescul stufato; ambele popoare, adică românii și grecii, s-au ferit ca de ciumă să utilizeze cuvântul care reprezintă sursa turcească a inspirației, și anume kapama. Dar poate nu e cazul să fim atât de severi cu românii sau cu grecii
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Radu Anton Roman, lucrurile par a fi simple: ca gastronom, el trăiește într-o Europă a Națiunilor Culinare; fiecare popor de pe Bătrânul Continent are dreptul la propria și originala sa „bucătărie națională“. Pornind de la simpla evidență că, de pildă, pastele italienești nu seamănă deloc cu les nouilles franțuzești și nici pizza cu la quiche lorraine, Radu Anton Roman trage concluzia: ambele popoare au bucătării naționale. Pentru Păstorel Teodoreanu, lucrurile nu sunt atât de simple. Când vine vorba despre gastronomiile popoarelor, el
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
sub același nume... Problemele apar în clipa în care ne gândim că în Italia, mai ales în sud, există o brânză identică, denumită... caciocavallo (cascavaddu în Sicilia)! Există două ipoteze privind originea cașcavalului. Prima susține că brânza în cauză este italienească și că a migrat din Peninsulă către Turcia și, de acolo, către Balcani; numele ar fi pur italienesc - cacio ar proveni, ca și cuvântul românesc caș, din latinescul caseus, iar cavallo (cal) ar desemna fie un tipar pentru brânză, fie
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
există o brânză identică, denumită... caciocavallo (cascavaddu în Sicilia)! Există două ipoteze privind originea cașcavalului. Prima susține că brânza în cauză este italienească și că a migrat din Peninsulă către Turcia și, de acolo, către Balcani; numele ar fi pur italienesc - cacio ar proveni, ca și cuvântul românesc caș, din latinescul caseus, iar cavallo (cal) ar desemna fie un tipar pentru brânză, fie o ștampilă în formă de cal, aplicată pe cașcavalul care era vândut și, implicit, impozitat. A doua ipoteză
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
unei afereze (fenomen fonetic constând în dispariția unui sunet sau a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt). Ni se pare ciudat faptul că se evită sistematic investigarea unui traseu etimologic mult mai simplu: de la etimonul latin melica la italienescul meliga și românescul măligă. Zona Banatului a păstrat și o formă arhaică, „ma-melica“ (pomenită în Banatul de la origini până acum). Indiferent însă de originea cuvântului, cert este că mămăliga se pregătește la fel ca în Italia. Polenta se face în
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
decenii a izbutit să se adapteze unor regiuni cu oferte gastronomice diferite. De aceea, italienii, spre deosebire de noi, au pus aproape orice în polenta lor, diversitatea rețetelor fiind năucitoare. Această naționalizare a polentei i-a asigurat o viață îmbelșugată pe mesele italienești. Cum s-a întâmplat acest lucru? Deși este un fel de mâncare strict regional, polenta a stârnit interesul marilor bucătari italieni, aceștia oferindu-i o nouă existență, una cosmopolită, luxoasă și plină de inventivitate: există polenta cu homar sau cu
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
gogoșar murat, tăiat în șuvițe de mărimea celor de carne; acest adaos este inspirat de rassol ’nik-ul rusesc, care se acrește cu zeamă de murături. În varianta bulgărească (ca și în aceea poloneză, numită flaki) se simte o influență occidentală, italienească mai precis; ciorba lor de burtă mai conține bulion de roșii și ardei, iar la final se servește cu cașcaval ras pe deasupra. Toate aceste inovații o apropie sensibil de o minestra italienească, anume busecca din Lombardia, o supă de burtă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
poloneză, numită flaki) se simte o influență occidentală, italienească mai precis; ciorba lor de burtă mai conține bulion de roșii și ardei, iar la final se servește cu cașcaval ras pe deasupra. Toate aceste inovații o apropie sensibil de o minestra italienească, anume busecca din Lombardia, o supă de burtă cu multe legume și cu parmezan ras. Impropriu numită „borș de potroace“ (cuvântul potroace provine din rusă, de la potrohu, care înseamnă măruntaie), această ciorbă acrită cu moare, adică zeamă de varză murată
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
să constatăm, cu regret pentru sentimentele noastre patriotice, că bostanul umplut este o constantă a bucătăriei orientale. Printre cele mai cunoscute rețete se numără una turcească, în care umplutura este tipic levantină (carne de miel, orez, stafide), cel puțin una italienească (cu trei feluri de brânză topindu se, la cuptor, în compania ciupercilor), precum și celebra dolme kadoo halvoee, adică dovleac umplut de Sabat, o perlă a gastronomiei evreiești (în acest caz, cu influențe persane), foarte asemănătoare, în ceea ce privește umplutura, cu găteala turcească
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
la masă au fost servite „multe rânduri de bucate deosebite, constând din mâncări alese și scumpe“. Antonio del Chiaro a descris și el ospețele de pe vremea aceluiași domnitor: „Mâncările sunt foarte multe și bine gătite, după moda nemțească, franțuzească sau italienească.“ „Moda nemțească“? Nici nu e de mirare, având în vedere faptul că unul dintre bucătarii de la curtea Brâncoveanu era „Ion neamțul“... Influența italiană descrisă de Franco Siveri se regăsește și în „Manuscrisul brâncovenesc“, considerat a fi aparținut stolnicului Constantin Cantacuzino
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
-lea. În plus, își fac apariția alte legume, necunoscute lumii antice. Dintre acestea din urmă, manuscrisul ne prezintă vânăta, anghinarea, chitra (varietate de lămâie) și naramza (varietate de portocală). Toate acestea au origine arabă și au fost introduse în cărțile italienești de bucate de la sfârșitul secolului al XVI-lea. În „Manuscrisul brâncovenesc“, vinetele apar prin filieră turcească, așa cum o arată și numele lor, „patlagene“, din turcescul patlican, în timp ce numele italienesc al vinetei este melanzana, din spaniolul berengena, care provine din arabă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Toate acestea au origine arabă și au fost introduse în cărțile italienești de bucate de la sfârșitul secolului al XVI-lea. În „Manuscrisul brâncovenesc“, vinetele apar prin filieră turcească, așa cum o arată și numele lor, „patlagene“, din turcescul patlican, în timp ce numele italienesc al vinetei este melanzana, din spaniolul berengena, care provine din arabă, din badinjan; anghinarea din Balcani a descins direct în paginile manuscrisului, numele provenind din grecescul ankinára, în timp ce italienii, care au primit o direct de la arabi, i-au păstrat și
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
descins direct în paginile manuscrisului, numele provenind din grecescul ankinára, în timp ce italienii, care au primit o direct de la arabi, i-au păstrat și denumirea (carciofo, din arăbescul karciuf ). Scoicile (stridiile) sunt prezente în șase rețete inspirate de cărți de bucate italienești: în majoritatea cazurilor sunt fripte pe grătar, tehnică simplă recomandată încă de către Platin (Bartolomeo Sacchi), în 1474, în celebra sa carte De honesta voluptate, apărută la Roma. Alte elemente tipice gastronomiei Renașterii sunt prezența măruntaielor (creier de oaie, de „râmător
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
absența din manuscris a oricărei rețete de ciuperci reprezintă o reminiscență a Evului Mediu culinar, care vedea doar alimente demne de dispreț, „țărănești“, în aceste fructe ale pământului. Nu găsim nici rețete pentru gătirea curcanului, deși ele apar în cărțile italienești de bucate încă din 1570 (Scappi, Opera). Influența turcească există în „Manuscrisul brâncovenesc“, dar ea este încă într-o fază incipientă (în acest sens, este util de semnalat absența unui ingredient esențial bucătăriei otomane, orezul). „Turcisme“ putem găsi în mai
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
unt și cu ceapă tocată, după care se sting din nou cu zeamă de carne și se mai lasă pe foc. Doar condimentarea ne îndepărtează de modelul actual al stufatului: vișine uscate, scorțișoară (aceasta însă, la fel ca în bucătăria italienească a secolului al XVI lea, apare în majoritatea rețetelor, inclusiv în cele de pește!), cuișoare (deseori folosite alături de carnea de oaie în bucătăria medievală occidentală, în special în zona mediteraneeană), nucșoară. Mai putem întâlni „iahnia“ și „chefteaua“; în cazul acesteia
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
deplină (asociată serviciului mizerabil și unei igiene precare) sunt acelea ultracosmopolite, în care întrebarea „Aveți vreun preparat din bucătăria românească?“ nu primește, în chip de răspuns, decât un zâmbet disprețuitor din partea chelnerului. Avem, în București, zeci de restaurante cu specific italienesc, spaniol, franțuzesc, chinezesc, indian etc., avem și destule „fusion“, multe dintre acestea oferind o bucătărie cu adevărat rafinată și inventivă, dar nu există (nici în România, nici altundeva pe glob) nici măcar unul în care bucatele „specific românești“ (adică acelea suficient
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
porc afumată sau o bucată de caltaboș 100 g brânză sărată, rasă 3 ouă zahăr (după gust) piper, șofran, scorțișoară (după gust) STIFADO (Stufat) - Grecia Iată o rețetă tipică bucătăriei rustice grecești din zonele montane. Numele provine de la stufato ul italienesc și a ajuns pe teritoriul de azi al Republicii Elene probabil grație influenței bucătăriei venețiene din Evul Mediu, perioadă în care Veneția a jucat un rol important în viața politico economică a Greciei. Pe de altă parte, condimentele, anume cuișoarele
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]