467 matches
-
Doi: persistența neomogenizării celor trei mari provi n cii cu amprentări seculare violent divergente - ruso-leșească în Moldova, germano-maghiară în Transilvania, turco-greco-bulgară în Valahia, ca să nu mai vorbim de Bucovina și Dobrogea, ori de ponderea elementelor iudai ce, armenești, albaneze, săsești, italienești, ucrainiene, sâr bești ș.a.m.d. Trei: blestemul (feeric!) al arderii etapelor. Specificul dezvoltării sincopate, cu sincronizări bruște, aiuritoare pentru elite, dezarmante pentru cei mulți. Amețitoare salturi civilizatorii, sfidând rădăcinile, forțând racordări neavenite, cumpănindu ne sadic între franco, germano, ruso
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
acceptă din mai multe considerente. Pe primul loc se află banii, David Frost oferă aproape dublu față de cei de la CBS, în plus și pentru faptul că omul de televiziune este privit ca un frivol playboy inofensiv - oroare!, poartă devirilizanți pantofi italienești fără șireturi - ar constitui un bun prilej pentru Nixon de a-și relansa cariera politică. Iar interviul reușește în măsura în care îi trage lui Nixon de sub picioare și ultimul covor pe care-l mai avea punându-l într-o lumină defavorabilă printr-
Nixon vs Nixon by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7670_a_8995]
-
lexicale mai complexe se folosesc termeni împrumutați: cuvântul care înseamnă „vânt“ este din arabă, dar cel având sensul „vânt de sud-est“ este sicilian; metalele simple sunt desemnate prin cuvinte arabe, dar pentru „staniu“, „plumb“ sau „oțel“ s-au împrumutat cuvinte italienești; termenul pentru „stradă“ este arab, dar cele pentru „trotuar“ și „colțul străzii“ sunt din italiană. Mai interesant este domeniul semantic al numelor de culori: cuvintele care înseamnă „roșu“, „negru“ și „alb“ sunt semitice, dar cele pentru „gri“ și „violet“ sunt
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
fícatum, mai apropiată de cuvântul grecesc, și alta adaptată la latină, ficátum, cu accentul pe a doua silabă. Ambele forme latinești au reflexe romanice actuale: it. fígato, sp. hígado, fr. foie au la bază fícatum, iar rom. ficát și dialectele italienești și sarde au la bază ficátum. Deci rom. ficat < lat. ficatum, termen culinar cu sensul „ficat umplut cu smochine“. Este foarte posibil că și cuvântul mai, care vine în română din magh. máj, să fi fost împrumutat de la unguri, mari
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
tipic arhaică. În limbile iberoromanice s-au moștenit derivate ale lat. caper, care au dat sp. capro, port. cabrón. Franceza are termenul bouc, care este mai probabil de origine celtică decât germanică, după cum celtic este și it. becco. În dialectele italienești meridionale, se folosesc termeni care au la bază cuvinte grecești; unul dintre acestea, provenit din dialectele grecești nordice, este tsapos, care la origine este un termen trac sau ilir. Deci rom. țap poate avea această origine preromanică. De ce lat. capra
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
și Moldova curechi, cuvânt moștenit din lat. *coliculus (cu forma cauliculus, în latina clasică), diminutiv al lat. caulis, care a dat fr. chou. În Transilvania, pluralul verze înseamnă „varză acră“. vânăt și venetic Lat. venetus, transmis doar românei și dialectelor italienești meridionale, era un adjectiv care însemna „bleu-turcoaz“. La început, s-a folosit referitor la vizitii, care purtau în timpul curselor de care organizate pe hipodrom o cazacă sau o caschetă de această culoare; de aceea, vizitiii erau numiți veneti „albaștrii“. Forma
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
cu toate sensurile din limba de origine. Menționez, cu această ocazie, că și smalț vine tot din germană (Schmaltz), poate și din greacă. Candel „zahăr cristalizat“ provine din germ. Kandelzucker, format din Kandel și Zucker, cuvânt compus care „copiază“ construcția italienească (zucchero) candi(to), unde candi este un cuvânt împrumutat din ar. qandi „zahăr de trestie“. Rom. candel, care apare și în expresia zahăr candel, a preluat sensul lui Kandelzucker. Din germană, nu avem însă numai nume de dulciuri, ci și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
a păstrat numai în Peninsula Iberică și în Italia. Din motive similare cu cele valabile în română, probabil, în Galia cuvântul latinesc uva a fost înlocuit de lat. racemus „ciorchine“ > fr. raisin, occ. rasin. În sardă și în dialectele meridionale italienești, cu sensul de „strugure“ există continuatorii lat. acimus „boabă“. Tot din cauza corpului fonetic redus au dispărut, în perioada de trecere de la latină la limbile romanice, și alte cuvinte latinești, care au fost înlocuite prin derivate ale lor: lat. pix „smoală
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
onomasiologice afectate de împrumuturile romanice timpurii, fauna și flora prezintă cel mai mare număr de termeni de acest fel. Pentru conifere, se păstrează din latină doar pinus (în toate limbile romanice) și abies „brad“, aproape dispărut (păstrat doar în dialectele italienești); în rest, apar termeni din substrat (rom. brad, fr. sapin). Nici lat. quercus „stejar“ nu s-a păstrat decât în italiană și dialectal logudorez al limbii sarde, iar robur, în spaniolă și occitană; în celelalte limbi romanice, pentru denumirea acestui
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
latină (castel, delict, insulă etc.) sau numai din italiană (a costa, locotenent, maestru, piață etc.) care au fost selectate în vocabularul reprezentativ al limbii române: treizeci și opt (1,47%) sunt numai latinești și cinci sprezece (0,58%) sunt numai italienești. Cuvinte germane Cuvintele de origine germană au pătruns în limba literară sau în anumite terminologii tehnice fie datorită contactului cu tehnica și știința germane, fie provin de la meseriașii germani stabiliți în România. Unele, cu o răspândire mai limitată, sunt din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
distrusă dacă lupți pentru a obține lucruri, dar dacă îașa cum spune cîntecul) „a murit să ne facă să fim buni“, și el eșuează. Națiunile care l-au adorat au devenit cuceritoarele cele mai lacome din lume. Doar o carte italienească arată un om viu în Infern. Ajunge acolo pe urmele lui Enea și Iisus, dar la început pierde femeia și căminul pe care le iubește și vede cum toate speranțele lui politice îi sînt ruinate. Interminabilă Mai este cartea francezilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ales germani. Diez, Raynouard, Fuchs, Miclosich, Max Muller, Mussafia și alți cercetători și specialiști serioși fac de-a dreptul superfluă o dezbatere mai amănunțită a acestui subiect. Apoi nu este adevărat că limba română cultă ar fi formată din cuvinte italienești, franțuzești și chiar spaniole și că n-ar înțelege-o decât inițiații. Paralel cu dezvoltarea spirituală a unui popor sporesc și mijloacele de comunicare ale limbii, cuvintele și combinațiile între ele, altfel spus: limba se îmbogățeste. Aceasta este mai întîi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fi avut 14-15 m lungime, în fund cu o ușă pe care se intra în camera meșterului, o odaie nu prea mare, încărcată cu tot felul de lucruri, un fel de bazar. Meșterul primea reviste de artă străine, mai mult italienești, ziare, lumea lui, actori și actrițe. Câteodată se făceau și lungi jocuri de cărți. Eu dormeam acasă la părinți. Intrat în lumea aceasta, am cunoscut oameni celebri pe vremea aceea în Iași, actori cu mare vogă și alții. Atât cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
a nu mai avea viață lungă și puteau fi ușor înlocuite cu altceva. Și atunci de ce n-ar fi putut fi înlocuită și România cu Italia? Spre deosebire de țara din spatele Cortinei de Fier, aici se putea călători oricând, stilul de viață italienesc, atmosfera de pe străzile orașelor și cea de la țară semănau ca două picături de apă cu cele din România, fără ca amintirile mamei să fi avut de suferit din acest motiv. Asemănarea îi dădea așadar sentimentul de reîntoarcere la ceva după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
supere. Mai știi telefonul ăla mic, pe care-l cari după tine? Merge și când ești pe drum. E unul dintre atuurile lui. Nu contează. Mă bucur că Ghidul nostru te-a adus acasă întreg. Purta o bluză din mătase italienească, nouă, de un lila pal, discret, nuanța primilor boboci. Un șirag subțire de perle de apă dulce îi atârna la gâtul încă neted, iar în urechi își prinsese două scoici mici. Cine era femeia asta? —Bărbate! Nu sta acolo degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pentru un tip mai penetrant de cercetare -, chestiile alea sexy cu imagistică de proporții, care despicau creierul în bucăți. El era doar un popularizator. Și încă un popularizator exploatator. După o săptămână de anhedonie, își descoperi o slăbiciune-surpriză pentru lichiorurile italienești cu etichete exotice de secol nouăsprezece, de parcă ar fi fost un bețiv nostalgic din generația a doua care se întoarce la patria-mamă. Nu se putea concentra la clădirile vechi, nici măcar la dragile lui clădiri romanice. Sylvie îl simți cum bravează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
niciodată. În camera micuță mirosea ca acasă. Mirosea ca într-o seară de vineri un film la televizor, unul străin, eu, tata și menajera, toți trei în sufragerie. Vinerea, mama avea totdeauna repetiție cu orchestra. Camera asta era, prin urmare, italienească. Scaunul de aici, dulapul de colo, zgomotele din stradă erau italienești, așa ca în filmele de vineri seara. Așa trăise bărbatul căruia îi furaseră bicicleta. Poate că acum eram la televizor și mama se uita la noi. Tata scosese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
seară de vineri un film la televizor, unul străin, eu, tata și menajera, toți trei în sufragerie. Vinerea, mama avea totdeauna repetiție cu orchestra. Camera asta era, prin urmare, italienească. Scaunul de aici, dulapul de colo, zgomotele din stradă erau italienești, așa ca în filmele de vineri seara. Așa trăise bărbatul căruia îi furaseră bicicleta. Poate că acum eram la televizor și mama se uita la noi. Tata scosese din pachet brânza și feliile de pâine, iar pe cea cu unt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Arătau ca palazzi de la Veneția, casele astea?” „Nu, firește că nu arătau așa. Însă eu le găseam foarte frumoase. La parter erau prăvălii cu vitrine care-ți luau ochii și din toate părțile mirosea a mâncăruri turcești, balcanice, franțuzești și italienești, și unde nu mirosea, erau magazine de îmbrăcăminte, iar materialele și croiala erau de asemenea franțuzești și italienești. Zeci de negustori ambulanți te zăpăceau cu strigăte, oferindu-ți tot ce puteai dori, de la papiote de ață și nasturi, până la mirodenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
frumoase. La parter erau prăvălii cu vitrine care-ți luau ochii și din toate părțile mirosea a mâncăruri turcești, balcanice, franțuzești și italienești, și unde nu mirosea, erau magazine de îmbrăcăminte, iar materialele și croiala erau de asemenea franțuzești și italienești. Zeci de negustori ambulanți te zăpăceau cu strigăte, oferindu-ți tot ce puteai dori, de la papiote de ață și nasturi, până la mirodenii și cărți. Pe când ei se foiau zgomotoși și obraznici, țăranii stăteau alături, tăcuți și modești. Nu se tocmeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cele patru răsărind printre ele ca niște luceferi. Lui Ștefan îi venea să cadă în genunchi în fața tatălui său. Nu știa ce să creadă despre spusele marelui rabin, lui i se păreau adevărate, dar gândurile îi fură spulberate de vorbele italienești ale spătarului: — De la cine aveți inelul de pecete? — Știe înălțimea ta de la cine. — Doar inelul? — Mai avem și un dar gata plătit pentru soața înălțimii tale. Când se apropiară, vodă și prințul văzură cum negustorul tânăr dă spătarului o punguță
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-se jupâneasa Stanca, soru mea, a întrebat-o: „Cumnată Bălașa, de ce cetești cu glas tare?” Atunci a întors capul mirată, s-a îmbujorat, a căutat ceva în buzunarele hainei de serasir și a scos două păpușele cu capetele de porțelan italienesc, a dus degetul arătător spre buze și a șoptit: „Ca să asculte și ele, da’ să nu mă spui, că râde domnia sa Ștefan, bărbatul meu”. Cei trei bărbați tăceau încurcați și în același timp fascinați de mărturisirea mai tânărului lor comesean
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înfricoșata rânză a iadului care așteaptă să înghită și să mistuiască pe cei ce iubesc mai vârtos frumusețile și cinstea acestei lumi decât seninul și bunătățile veacului ce va să fie.” Mihai mai aruncă o privire spre palatul atât de italienesc, dar și cumva oltenesc totodată. Se ridicase clădirea exact în vremea când mitropolitul Theodosie purta coconii prin țară pe la mânăstiri să se închine la sfinte moaște, dar de fapt ca să-i scoată de la buchisitul pe grecește și slavonește. Da, își
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
inofensive la locul lor în firide și în lăzi, le adună pe celelate, și erau destule, într-un fel de boccea, o legă bine și o prinse cu un nod de cingătoarea de la brâu, își aruncă pe umeri o mantie italienească din catifea neagră tivită cu argintiu, își răsuci mustățile și-și puse un tricorn pe cap, stinse lumânările, descuie și încuie ușa în urma lui. Trecu ca o vijelie printre dorobanții căpitanului Totoescu. Nimeni nu-l salută cum erau salutați beizadelele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Care zilnic detonează în sinea mea explozii de dezaprobare, care îmi provoacă oră de oră răbufniri de mustrări și ocări! Plus predicile! Oho, ce mare dascăl am ajuns. De exemplu, de ziua mea, când mi-a făcut cadou pantofii ăia italienești cu talpă de crep, ce lecție i-am ținut ca mulțumire! — Uite ce, i-am zis eu după ce am ieșit din magazin, îți dau un mic sfat în privința cumpărăturilor: când ieși să faci o chestie atât de elementară, cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]