57,455 matches
-
decît anticii. Chiar dacă n-am învățat prea multe din epoca lui Homer încoace, știm măcar atît: că opera e totdeauna altceva decît a vrut-o autorul ei. Fie el Zeus, Homer, Pygmalion sau Offenbach. Și oricît de mult ar fi iubit-o. Și cinicul G. B. Shaw și romanticul Fr. Löwe par a fi căzut de acord măcar în acest punct. Nu întîmplător scenariile lor se termină în coadă de pește.
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
de dinaintea morții lui Dej) erau Titus Popovici și Dinu Săraru. Un activist de partid fără studii (Alexiuc) își propune să-și ia o revanșă în fața vieții devenind un romancier de talia celor doi clasici ai realismului socialist: Înțelese că nu iubea partidul ca pe ochii din cap, își reconsideră trecutul, prezentul și viitorul, hotărînd să devină un romancier de talia lui Titus Popovici. Le va arăta el ce e curajul aliat cu simțul răspunderii, avea multe de dezvăluit, cunoștea țărănimea, clasa
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
amiabilă a autorului, de el însuși anunțată cândva. Asemeni lui Orfeu, referință mitografică esențială a scrisului său, Barthes pare să fi continuat să avanseze, spre a-l resuscita, asta după ce a devenit totuși puțin un scriitor demn de a fi iubit, trecând prin proba pasiunii: moarte promisă unei Vita Nova, contrar iluziilor celor care ar fi vrut să îngroape laolaltă pe amant și pe iubită, ale căror corpuri s-au contopit finalmente dispersându-se la nesfârșit, ca într-o Cale Lactee
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
și asta și ascult ceva ce știu că nu-i place. Atunci îi sunt puțin recunoscătoare pentru că el declanșează toate acestea, furia mea împotriva mea, această înțelegere, această plăcere de a fi singură. Dar nu spun că pentru asta îl iubesc. "E normal". El procedează așa fiindcă nu poate altfel. Tot acel altfel a fost iluzia și capcana mea, paranteza, plapuma în care transpir, nenorocirea mea, doliul meu, invidia mea. El nu o face pentru mine, el își vede de treabă
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
îmbrățișează și i-o simte cum îi apasă burta, puțin rușinat și întreabă: "Simți?" Ea zâmbește și scoate un "da" euforic. Și pe urmă, într-o supremă disperare și convinsă că totul s-a sfârșit, spune: Da, de fapt, te iubesc". Și după o pauză: "Se poate spune așa?" El spune "da" și zâmbește și brusc, dracu^ știe de ce, e foarte grăbit. De ce să fie unul mai bun decât altul? E mai bine când atenția pe care i-o acorzi celuilalt
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
ale unor critici cu firmă. Despre Amelia Stănescu, autoarea unui volum bilingv Poeme/ Poemi (Editura Ex Ponto, Constanța, 2001), altminteri naiv în dulcegăria lui („mîini care se închid/muzica primului sărut/ marea - purtătoarea urmelor noastre" sau „uită-te la mine, iubește-mă/ nu sînt o statuie/ pot coborî în mîinile tale"), Dan Bogdan Hanu scrie un text de prezentare într-o păsărească demnă de Prețioasele ridicole: „O dialectică a imploziilor domină această poezie la suprafața căreia nu transpar decît palide mutații
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]
-
francez. Dors-tu content, Jean-Paul, et ton hideux sourire Voltige-t-il encore sur tes os décharnés? Ești puțin gelos pe confratele tău François Mauriac, pe a cărui eroină, Thérèse Desqueyroux, o acuzi că este o "vrăjitoare", o "posedată". Totuși, cititorii lui Mauriac iubesc mult această "față de arsă de vie" și o vor iubi mereu. În timp ce tu, dragă Jean-Paul, tu știi că cititorii tăi sunt obosiți de istoriile tale despre Mathieu, profesorul de filosofie care trage cu pușca în cer. Ei sunt și mai
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
sur tes os décharnés? Ești puțin gelos pe confratele tău François Mauriac, pe a cărui eroină, Thérèse Desqueyroux, o acuzi că este o "vrăjitoare", o "posedată". Totuși, cititorii lui Mauriac iubesc mult această "față de arsă de vie" și o vor iubi mereu. În timp ce tu, dragă Jean-Paul, tu știi că cititorii tăi sunt obosiți de istoriile tale despre Mathieu, profesorul de filosofie care trage cu pușca în cer. Ei sunt și mai obosiți de istoriile din Greața unde eroul tău Roquentin, o
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
continuare "muzmeului" lui Mircea Cărtărescu. Alexandra Olivotto Zurba lui Meer-Tscha "Păi asta e faimoasa «Zurbă inelară a lui Meer-Tscha», descrisă doar într-un manuscris de la abația Platta... Uimitor! Maestre, aveți singurul exemplar autentic!" Zmeii din Enciclopedia lui Mircea Cărtărescu nu iubesc nimic mai mult, ne spune în cîteva rînduri naratorul, decît poveștile. Și, în ciuda faptului că aceste povești sînt scrise de puahi (nedreptățiții poeți din Tărîmul Celălalt) și sînt Visse, Zurbe sau Hrankahrankas (cu trimiteri clare la frămîntata lume literară reală
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
am rămas singurul dintre toți prietenii din generația mea. Uitîndu-mă în urmă, deși am trecut prin foarte multe evenimente, revoluții, asasinate, revolte, războaie am impresia ciudată că nimic nu s-a întîmplat fiindcă nu mai există oamenii pe care îi iubeam, îi întîlneam, cu care discutam zilnic. Trecutul, deși dens, mi se pare ireal! Mă simt singur. - Dacă aș avea o mare putere, v-aș aduce pe dv. și pe alții ca dv. în fața tinerilor pentru a le povesti despre primejdia
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
să-mi dezlipesc ochii de la el... D.T.: - Ce faceți într-o zi obișnuită? M.P.I.: - Citesc, îmi place mult să citesc... Abia am terminat o carte mare, Un veac de singurătate... Dintre poeții noștri îmi plac: Marin Sorescu, pe care-l iubesc, Blandiana, Nichita Stănescu... D.T: - Stimată doamnă Margareta Panait Istrati, vă mulțumesc pentru bunăvoința de a ne fi depănat cu atîta căldură amintiri despre cel pe care, același R. Rolland, l-a numit "un Gorki balcanic". M.P.I.: - Eu vă mulțumesc
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
între senzații și limbaj (acesta incluzînd și condițiile metrice), între sunet și sens". Cu toate că așezată în perspectiva credinței, nădejdii și iubirii (e citată și următoarea afirmație a lui Schlegel: "Poezia împrietenește și leagă cu legături inexplicabile toate spiritele care o iubesc", poezia nu e, din fericire, pentru Cassian Maria Spiridon, o simplă ilustrație religioasă, o anexă a pietății, ci o existență autonomă, o "lume" ce-și are propriul statut, chiar dacă, în nucleul său, insondabil. E adevărat că Bacovia e comentat prin
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
fără merit și curaj, v-ați dedicat viața descoperirii a ceea ce este frumos pe lumea asta, a ceea ce a rămas intact din originea noastră divină, dorinței de a le arăta și celorlalți aceste lucruri pentru a-i face să le iubească. Sînteți mediatorul, neobosit și pasionat, al frumuseții lumii, aceea de care răul nu s-a putut atinge." La sfîrșitul anului trecut, Pierre Rosenberg a avut amabilitatea de a răspunde la cîteva întrebări pentru România literară. (M.V.) Domnule Pierre Rosenberg, sînteți
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
înțeleagă că nu întotdeauna vor resimți plăcere estetică la prima vedere, că trebuie răbdare, uneori chiar efort (cuvînt care nu mai e la modă) pentru a ajunge la ea. Personal, le datorez multe momente de fericire pictorilor pe care îi iubesc, lui Poussin, Chardin sau Watteau, dar și multor altora, care îmi plac după anotimp sau dispoziția de moment. Cum să împărtășești această bucurie? Nu cunosc nici o rețetă magică. Știu doar că trebuie, repet, să petreci mult timp în fața operelor de
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
fi insultați că, în chiar vremea aceea, literatura (română, fără-ndoială!) - cu toate avatarurile ei - a menținut creația la o cotă care s-o ferească de extincție. Poate că sunt, în acest moment, în postura incomodă de trouble-fête, dar, dacă iubim democrația (scuzați picătura de insolență!), trebuie să amintim și câte o verosimilitate. E falsă zicala că adevărul supără; mai degrabă trezește. Scriitorii de acum probează stări (adesea) asimptotice. Mărturisirile unora sunt exuvii, iar gândul nerostit din jenă îl țin încă
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
-o, brusc, în alt fel. Pentru cei care au uitat-o, iată, pe scurt, ce povestește Grușenka. Se zice că a existat o femeie extrem de păcătoasă. Nu făcuse nici un bine în viața ei, era rea, egoistă, zgîrcită, ticăloasă, depravată. Nu iubise pe nimeni și inima ei nu se înmuiase niciodată. Era o pacoste și un blestem pentru cei din jur. Cînd i-a venit timpul să moară a nimerit, pe drumul cel mai scurt, în iad. Dar, ca toată lumea, avea și
Firul de ceapă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14286_a_15611]
-
uita. Vreau să-i urez să aibă în continuare încredere în Teatrul Bulandra, unde își are un loc atât de special, și-i doresc zeci de succese așa cum de altfel și merită, pentru că este un învingător. Îl îmbrățișez și îl iubesc.
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
cu Zece cântece noi, disc ce l-a readus în clasamentele de specialitate și pe primele pagini ale revistelor. CATHERINE TEKAKWITHA, cine ești tu? (1656-1680)? Să fie destul atât? Fecioara irocheză? Ori Crinul Țărmurilor de pe râul Mohawk? Pot să te iubesc în felul meu? Sunt un bătrân cărturar, care arată mai bine acum decât la tinerețe. Iată ce face cu fața omului statul în fund. Am venit să te caut, Catherine Tekakwitha. Vreau să știu ce se petrece sub pătura aceea
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
vorbind, ce-am citit nu mi s-a părut niciodată prea important pentru mine ori pentru lume. Prietenul meu F. obișnuia să spună în stilul lui delirant: Trebuie să învățăm să ne oprim curajoși la suprafață. Trebuie să învățăm să iubim aparențele. F. a murit într-o celulă capitonată, cu creierul putred de prea mult sex sălbatic. Fața i se înnegrise, asta am văzut-o cu ochii mei, și se spune că nu îi mai rămăsese mare lucru din pulă. O
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
coajă de mesteacăn, uniți în străvechiul stil trainic, carne și spirit, și când îți voi pune vechea mea întrebare: sunt stelele, în fond, cu adevărat mici, oh, Catherine Tekakwitha, să-mi răspunzi în Hiro-Koué. Întotdeauna mi-am dorit să fiu iubit de Partidul Comunist și de Mama Biserică. Mi-am dorit să trăiesc într-un cântec folk, precum Joe Hill. Mi-am dorit să plâng pentru nevinovații pe care bomba mea avea să-i schilodească. Mi-am dorit să-i mulțumesc
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
pot exista ca recipient al măcelului de ieri? Sunt pedepsit de carnea mâncată? Să existe oare cirezi sălbatice care nu au o părere prea bună despre mine? Crimă în bucătărie! Ferme Dachau! Îngrijim ființe pentru a le mânca! Oare Dumnezeu iubește lumea? Ce fel mostruos de a te hrăni! Triburi de animale războindu-ne veșnic între noi! Ce am câștigat? Oamenii, niște naziști în ceea ce privește dieta! Moarte în centrul de hrănire! Cine le va cere iertare vacilor? Nu este vina noastră, nu
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
lumea de azi, cu sistemele ei de valori, adesea aberante, nu-i mai spune mare lucru: "Nu mai are importanță. Nu numai eu sînt chemată să dispar în curînd, ci toată viața asta întru spirit și cultură pe care am iubit-o eu și alți nebuni de teapa mea. Dar o vom iubi în continuare, expunîndu-ne rîsetelor și apoi uitării, a căror victimă devine cu timpul ea însăși" (p. 243). Fugit irreparabile tempus! Chiar dacă perioada războiului și cea care i-a
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
mai spune mare lucru: "Nu mai are importanță. Nu numai eu sînt chemată să dispar în curînd, ci toată viața asta întru spirit și cultură pe care am iubit-o eu și alți nebuni de teapa mea. Dar o vom iubi în continuare, expunîndu-ne rîsetelor și apoi uitării, a căror victimă devine cu timpul ea însăși" (p. 243). Fugit irreparabile tempus! Chiar dacă perioada războiului și cea care i-a succedat în România sînt cunoscute ca epoci de maximă oroare, pentru autoarea
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
scrie poezie nu literatură (dacă sunt poeți), să nu se amăgească, să fie puternici și adevărați, să nu transpire pentru a fi la modă, dar nici leneși la cunoașterea valorilor, să nu fie trufași, ci curajoși cultural vorbind, să fie iubiți de limba română. (martie 2002, București - Oradea)
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
mă simt în siguranță. Nu îmi producea complexe reproșîndu-mi prin ricoșeu că nu sînt în stare să mă ridic la înălțimea trecutului și nici nu acuza trecutul că nu e în stare să țină pasul cu noi, cei de azi. Iubea trecutul, fără să aibă ranchiuni față de prezent și aștepta viitorul cu un optimism care îi depășea propriile ei nemulțumiri față de prezent. Poate că din acest motiv aduna obiecte kitsch, încercînd să descopere în ele mai degrabă continuitatea decît ruptura. Cînd
Colecționara de kitschuri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15036_a_16361]