11,439 matches
-
neutre a unor amintiri aparent insignifiante. "Cadrul", reprezentat de orașul misterios din apropierea mării, este vag individualizat încă din primele versuri prin câteva detalii voit banale (lumina slabă a soarelui, marea apărând la capătul vreunei străzi asemenea ochilor albaștri ai unei iubite din alt timp). Aceste detalii reușesc să contureze o atmosferă particulară, propice "conjurării" amintirilor. Ele se ivesc îndată, una după alta, luând forma unor "povești scurte", cu pseudo-evenimente, întâmplări neterminate, spectrale, în fond schițe ale unor întâmplări posibile, lucruri care
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
Aur (Vagabondu' vieții mele / Îmi faci decât zile grele / Și orice mi-ai face tu / Eu n-am să iubesc altu'), Bursuc, Pește, Salam, Arabu, Vijelie, Cercel și toți arhitecții insurgenței lăcrămoase a iubitului care își vede așteptările înșelate și iubita răpită de rivalul cu bani mai mulți, ghiuluri mai mari și un BMW mai încăpător. Pour la bonne bouche, în meniul muzical al nunții își face loc și o manea al cărei compozitor, Jean de la Craiova, își manifestă interesul, preocuparea
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
Emil Brumaru Iubito, divin, La tine mă-nchin În genunchi. Hai, Fă-mi hatîrul: Pune-ți sînii pe-un trunchi Să ți-i tai Cu satîrul! Iubito, divin, La tine mă-nchin. Dă-mi acul din păr, Ochii să-ți scot Cu nervii
Marchizul va intra la ora cinci by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11297_a_12622]
-
Emil Brumaru Iubito, divin, La tine mă-nchin În genunchi. Hai, Fă-mi hatîrul: Pune-ți sînii pe-un trunchi Să ți-i tai Cu satîrul! Iubito, divin, La tine mă-nchin. Dă-mi acul din păr, Ochii să-ți scot Cu nervii oftalmici cu tot: Zbîrrrn! Ca să am de ce să-i atîrn. Iubito, divin, La tine mă-nchin. În piscină Sînt as: Pancreas, Splină, Glande suprarenale
Marchizul va intra la ora cinci by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11297_a_12622]
-
hatîrul: Pune-ți sînii pe-un trunchi Să ți-i tai Cu satîrul! Iubito, divin, La tine mă-nchin. Dă-mi acul din păr, Ochii să-ți scot Cu nervii oftalmici cu tot: Zbîrrrn! Ca să am de ce să-i atîrn. Iubito, divin, La tine mă-nchin. În piscină Sînt as: Pancreas, Splină, Glande suprarenale Șterpelesc printr-un mic orificiu Aflat între șale Fără să las Nici un indiciu. Iubito, divin, La tine mă-nchin. Luminile să nu le stingi În seara răzvrătită
Marchizul va intra la ora cinci by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11297_a_12622]
-
scot Cu nervii oftalmici cu tot: Zbîrrrn! Ca să am de ce să-i atîrn. Iubito, divin, La tine mă-nchin. În piscină Sînt as: Pancreas, Splină, Glande suprarenale Șterpelesc printr-un mic orificiu Aflat între șale Fără să las Nici un indiciu. Iubito, divin, La tine mă-nchin. Luminile să nu le stingi În seara răzvrătită care vine De la străbunii mei pînă la tine Și nu ieși Precum marchiza lui Paul Valéry La ora cinci Căci te așteaptă Pe ultima treaptă În mîna
Marchizul va intra la ora cinci by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11297_a_12622]
-
Emil Brumaru Îmi stai pe creieri în genunchi și-n coate. Cum crezi, iubito, că mai pot răbda Mi-s simțurile trase la rindea, Șira spinării-mi zbîrnîie în spate, Zmulsă din trup și-umplută cu smîntînă, Ca tulnicul ciobanului mișel Care, tot sihăstrind, în dos de stînă Și-l freacă-n blana fragedă
Sonetul geluit c-o tarantulă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11029_a_12354]
-
Când, de fapt, nu erau decât niște biete păpuși de bâlci. Din marele bâlci în care ai crescut, te-ai format, te-ai afirmat. Desigur, pot invoca sumedenii de modele care m-au marcat, de la părinți și până la prieteni sau iubite. Dar ei erau, oarecum, firești, făceau parte din însăși existența mea. Nu veneau cu autoritatea celui care, dintr-o altă lume parcă descins, ți-a fost dat spre a-l urma. Mi-au oferit cărțile modele. Dar erau făpturi de
Modelul neavut by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/11134_a_12459]
-
de vrajă, pompe, dragi cișmele... Pe toate ți le-oi aminti-n vis, Pino: Și balega, și cheresteaua, și cîntarul Din dosul gării. Fie-ne amarul, Cojit ca de pe ziduri albe varul, Topit în rîma leneșă ce fin o Plimbă Iubita-n lesă prin mărarul Pe care ți l-oi scutura-n vis, Pino, Eu, Ingerul jongler Emil Brumaru... Ia gramofonul, pîlnia-i înclin-o Spre viața dusă-n aia mă-sii, Pino!!!
Poem feroviar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11604_a_12929]
-
porumbeilor din San Marco (în japoneză desigur că doar japonezii păreau cu adevărat fericiți) "Asta să n-o filmezi... era pe vremea Copacului-Animal, făceam traduceri uitam să mănânc, aveam ulcer..." Ce vremuri sărace dar bune-n poeți "Ea e Lyggia, iubita mea" Primul gând dimineața era să termin cele câteva filme, din câteva veri la Comana, pe câteva vișine discul de sticlă semăna cu Potirul mai era acolo colecția de pipe, balansoarul, salopeta de tânăr bărbat, banca de lemn, Victor Brauner
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
ai pus floarea de toamnă/ să nu se vadă abisul/ câinii stropiți de ploaie/ și noroiul lipsit de inimă/ disperarea citește stropul/ de cruzime/ bătaia clopotului în urechea sinucigașului". Coabitând firesc cu universul thanatic, poetul nu ezită să-și cheme iubita defunctă într-un poem de dragoste îndoliat, frizând halucinația necrofilă. Tonalitatea dominantă a cărții este una elegiacă, de reculegere aproape religioasă, în ciuda scandării denotative a versului ca ultimatum. Bucur Demetrian nu evită nici poemul ca descriere a poemului (Valéry) cu
Descrierea infernului by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11721_a_13046]
-
Emil Brumaru Iubito, tabla înmulțirii E pentru mine un supliciu! Nu știu cît face șase-ori nouă Nici dac-aș fi bătut cu biciu' De tine, mică și nervoasă, Că sînt atît de imbecil. Dar, iată! gîndului meu leneș, Pe care cu sfială ți
Iubitei ce-și purta pisica-n lesă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11649_a_12974]
-
susur al ploii îndepărtate pești reci în pâlnii de gramofon prin apa verzuie ascultăm Coralul tolăniți în brumă pe tuburi de orgă samovarul pâlpâie cu aburi bem iarna din cești de porțelan la gura sobei viscolul se îmbuibă din carnea iubitei pe catafalc II. De la Hamangia și Gumelnița caierul s-a depănat războaie de apărare și suspine prin voaluri migratoare în țările de sus fagotul pisat pietruind depărtarea ferecă atonalisme în carne și piatră/castele în turbioanele misterului gotic dantele susură
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
la educație era intenția vădită de a-și atenua cît mai mult farmecul printr-o atitudine severă de reținere cizelată, pe care, se vedea bine, o căpătase în Occident. Și totuși, în spatele crustei de morgă politicoasă, o recunoșteam pe ea, iubita mea, iubita mea. Sînt femei pe care le întîlnești întîmplător și în treacăt, dar care șterg cu buretele toate chipurile de femei pe care le crezuseși de neuitat. În fața unei asemenea femei simți cîtă nedreptate se ascunde în această lume
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
era intenția vădită de a-și atenua cît mai mult farmecul printr-o atitudine severă de reținere cizelată, pe care, se vedea bine, o căpătase în Occident. Și totuși, în spatele crustei de morgă politicoasă, o recunoșteam pe ea, iubita mea, iubita mea. Sînt femei pe care le întîlnești întîmplător și în treacăt, dar care șterg cu buretele toate chipurile de femei pe care le crezuseși de neuitat. În fața unei asemenea femei simți cîtă nedreptate se ascunde în această lume și ce
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
aveam câte un exemplar la mine când așteptam la dentist sau la inspector la garajist sau la benzinărie frontispiciul româniei literare pâlpâia undeva în penumbră chiar pe timpul celor mai grave crize de energie paginile ei respirau în camera alăturată când iubitele mi se perindau prin așternut o luam cu mine prin oazele de umanitate dar și în deșertul contextelor subprivilegiate cu complicitatea domnilor dimisianu silvestru roger câmpeanu îmi impregnam din când în când mesajele poetico-jazzistice în chiar trupul revistei prin sinuoase
Poezie by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Imaginative/11764_a_13089]
-
în ceruri și să nu trăiască cu sufletul pustiit de dragul copilei ăsteia, căreia o să-i scot eu actoria din cap și fițele de vedetă înainte să se apuce de meseria asta nesigură și primejdioasă! - Vino la tanti să te sărut, iubită mică și dulce, hai să luăm o fantă de la chioșc, are tanti șnițel și pilaf acasă și, dacă zici că vine Tanța, să fac diseară niște clătite, ce zici, Cristinica, puiuță? Ce-o surpinde și-i ia somnul în câte
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
un frustrat cu părul verde Pe Adi îl înțeleg, din lipsă de ocupație a ajuns un bețivan căruia i se scoală părul în cap din orice. Dar pe tine n-am cum, pentru că tu ai doar părul verde, & obsesia că iubita ta se poate / se îndrăgostește de alții. În toată afacerea aia pe care te-ai apucat tu s-o rozi pe la colțuri era vorba doar de mine, de I. și de ce cred eu despre viață. Era o chestie simplă, ridicol-umană
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
din State și că noaptea seceră pădurile mai rău decît Gloria 2... Umblă după tine toți bodyguarzii ștabilor din localitate? Pentru că scrii în ziarul local articole suprarealiste & toți se simt vizați? Așa mi s-a spus. Și că ai o iubită minusculă pe care o ții închisă într-un incubator. James Dean, ești iubit de poete și editori, vino la bucurești și i-ați o sluijbă. De o parte și de alta a cerului tu scrii poeme despre doamne sfinte, eu
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
albii distincte peștii roșii s-au împărțit în două se cheamă unii pe alții din două mătci paralele peștii părinți s-au despărțit de peștii copii peștii bărbați s-au despărțit de peștii femei iubiții pești s-au rătăcit de iubitele pești și este în aer un zumzet fără sfîrșit țipetele sînt ascunse însă cu demnitate între solzii triști și disperați și ficatul este în două tăiat și fierea cea amară și-a împărțit amărăciunea leșioasă în două cu un zid
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
civilizată, un personaj care ține astfel sub teroare o femeie, încălcând flagrant drepturile omului, ar fi condamnat în mod implacabil. Prin sentință judecătorească i s-ar interzice să se apropie la o distanță mai mică de 100 de metri de ,iubita"lui (iar dacă ar folosi un binoclu, s-ar ajunge fără dificultate la stabilirea unei limite de 10.000 de metri). În România, iată, nu s-a întâmplat așa. În plus, poetul ar fi făcut, inevitabil, și închisoare, întrucât el
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
vrea să insinueze că o femeie (Ioana) ar putea să împingă la sinucidere un bărbat îndrăgostit (Andrei Pietraru), de parcă întreaga vină ar putea să aparțină altuia decît lui, un labil și complexat individ căruia idealul de a-și dărui sufletul iubitei este confundat cu idealul de a o domina fără rezerve. Oare să nu fi știut Camil că femeia nu poate fi autorul moral al nici unei sinucideri, cum nu poate fi nici instigatorul, inspiratorul sau complicele vreunei drame erotice? Unde se
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
pur tehnice, dacă nu pe Lună, măcar pe orbita ei, în exact "97 de ore și 20 de minute", iar cititorii lui Jules Verne schimbă cerul vechi pe unul nou, eroul din Sărmanul Dionis ajunge și el pe Lună cu iubita lui, prin magie pură, într-o singură clipită, iar cititorii lui Eminescu se trezesc o dată cu ei pe malul unui lac albastru care oglindește în el "o cunună de dumbrave". Peisajul lunar are sălbăticia unei obișnuite zile de primăvară-vară, "cu scorburi
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
tinde să ocupe încă de acum un loc privilegiat în versurile acestea inedite, a căror publicare tîrzie ar trebui să modifice radical percepția criticii noastre asupra începutului liricii lui Nichita Stănescu și asupra evoluției ei: "Și-s om din cuvinte, iubită/ hai vino și strînge-le/ ...îmi umblă cuvîntul prin vine/ odată cu sîngele". Marea obsesie a poeziei sale - acțiunea devoratoare a timpului - este prezentă deja explicit în aceste poeme al căror anotimp central este iarna, cînd "trosnește seva înghețată-n rădăcini" (Pe
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
o puternică dilemă: a publica sau a nu publica în presa vremii. După lungi ,,sfaturi de taină literară" cu colegi deveniți prieteni, precum Cezar Baltag, Matei Călinescu și Grigore Hagiu, și după dramatice dezbateri cu sine însuși și cu Doina, iubita sa cu care se va căsători în iunie 1962, Nichita Stănescu se hotărește să "intre în spectacol", cum spunea el, încercînd să împace ceea ce părea de neîmpăcat: comanda socială cu propria poezie. Sprijinul cîtorva profesori din facultate, definitiv cuceriți de
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]