361 matches
-
Albaniei, Spiru s-a sinucis. Cu tot eșecul lui, au fost făcute unele încercări de limitare a controlului iugoslav; a fost de exemplu respinsă propunerea în legătură cu un plan cincinal comun. În perioada aceasta Xoxe era principalul partizan al legăturilor cu iugoslavii, dar și Hodja, cel puțin la început, a fost de acord cu avantajele financiare ale acestei oferte: în iulie 1947, guvernul lui a primit din partea Belgradului un credit de 40 de milioane de dolari, sumă care reprezenta 58 % din bugetul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
socialiste izolate unul de celălalt. Fiecare din ele își dezvolta propria lui structură economică și păstra principalele lui legături comerciale cu Uniunea Sovietică. Noile sisteme economice adoptate de statele comuniste aveau la început multe trăsături asemănătoare. Calea diferită urmată de iugoslavi după 1950 va fi discutată în amănunțime mai încolo. Primul obiectiv era asigurarea proprietății statului asupra tuturor mijloacelor de producție, fie prin naționalizare, fie, în cazul pămîntului, prin colectivizare. Administrația centrală de stat a preluat deci producerea și distribuirea majorității
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
necesară suprimarea oricăror organizații care ar fi putut fi ostile guvernului sau care reprezentau bastioane ale "dușmanului de clasă", burghezia. Atitudinea aceasta a afectat profund bisericile, școlile și universitățile, precum și pe scriitori și artiști. Toate guvernele comuniste, pînă și cel iugoslav într-o oarecare măsură, au considerat necesar să instituie o cenzură strictă asupra vieții culturale naționale, inclusiv asupra presei, educației și religiei control impus prin intermediul poliției și al tribunalelor. Primele afectate de venirea comuniștilor la putere au fost comunitățile religioase
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
român a început să se implice în mai mare măsură în diplomația internațională; el era deosebit de interesat să stabilească legături cu noile națiuni din Asia și Africa. Aceste eforturi ale românilor au fost ajutate foarte mult de sfidarea Moscovei de către iugoslavi. Cu toate că românii condamnaseră acțiunile lui Tito, relațiile României cu Iugoslavia s-au îmbunătățit destul de ușor, în special datorită faptului că, în ciuda deosebirilor ideologice dintre ele, cele două state aveau multe interese comune și nici un diferend teritorial. Ele s-au angajat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
au fost din nou de partea Chinei. La întrunirile acestea, cele două mari puteri comuniste au condus ostilitățile prin intermediari. Reprezentanții sovietici și-au îndreptat criticile împotriva albanezilor, deși ținta reală erau chinezii. Aceștia din urmă au replicat condamnîndu-i pe iugoslavi în termeni destinați de fapt Moscovei. Continua dușmănie a chinezilor față de Tito era cauzată în primul rînd de politica internă a Iugoslaviei, care deviase foarte mult în perioada aceasta de la modelul stalinist sprijinit încă de Mao. După această conferință, relațiile
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
era pus tot pe dezvoltarea marilor industrii și pe proiectele de electrificare. Boris Kidrić a răspuns de planificarea centrală pînă la moartea sa, care a survenit în 1953. În contrast cu omologii lor din Uniunea Sovietică și din celelalte state socialiste, planificatorii iugoslavi erau nevoiți să țină seama de problemele naționale și regionale. Au fost astfel dezvoltate industrii noi în zonele înapoiate, ca Bosnia-Herțegovina, Macedonia și Muntenegru, care fuseseră întîmplător centrul activității anterioare a partizanilor. Deși intenția era egalizarea situației economice din cadrul republicilor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
eficiente, fiind astfel dispuși să modifice sau să renunțe la practicile care nu dăduseră rezultate, indiferent de baza lor ideologică. Unul dintre rezultatele evidente ale reformelor iugoslave a fost instalarea unei atmosfere culturale mai libere. Spre deosebire de guvernele socialiste vecine, cel iugoslav nu a încercat să impună standarde rigide în artă și literatură atît timp cît nu erau depășite anumite limite. O atitudine asemănătoare era manifestată și față de religie; relațiile dintre autoritățile statului și toate instituțiile religioase au devenit mult mai bune
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
1964, în momentul înlăturării de la putere a lui Hrușciov, atît Iugoslavia cît și Albania și China adoptaseră deschis o atitudine independentă față de Moscova, iar România rezistase și ea încercărilor sovieticilor de a-și întări controlul. La începutul anilor '60, poziția iugoslavilor era deci în general favorabilă în domeniul relațiilor externe. Nu mai exista un singur lagăr comunist; Albania, China și într-o măsură mai mică România duceau fiecare o politică independentă. Iugoslavia avea relații mulțumitoare cu națiunile occidentale, cu statele afro-asiatice
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a zonelor înapoiate nu s-a îmbunătățit nici măcar cît de cît. Creșterea șomajului a dus la emigrarea în Europa Occidentală a unui tot mai mare număr de muncitori tineri apți de muncă, astfel că în 1973 peste un milion de iugoslavi și de persoane aflate în întreținerea acestora munceau peste hotare. În 1975, la fiecare sută de muncitori angajați în Iugoslavia, douăzeci lucrau în afara țării. Să menționăm că Iugoslavia era singura țară comunistă care permitea emigrarea forței de muncă. În ciuda multelor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
naționalități considerau că repurtaseră o victorie. Relativa libertate de care se bucurau cetățenii iugoslavi în comparație cu vecinii lor socialiști era în a doua jumătate a anilor '60 demonstrată în multe privințe de viața dusă de aceștia. Deosebit de important era faptul că iugoslavii puteau călători aproape complet liber. Vizele, cu foarte puține restricții, erau de asemenea acordate sau nici măcar nu erau cerute vizitatorilor străini. Cu excepția zonelor militare, nu s-au făcut încercări de limitare a călătoriei turiștilor în interiorul țării. De fapt, toate regiunile
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
asemănătoare: Principalul pericol este reprezentat de hegemonia Serbiei Mari [...] Noi suntem alergici și la hegemonia economică a Sloveniei. Nu trebuie să vorbești tot timpul despre ajutor, ci și despre faptul că noi trebuie să plătim pentru mașinile livrate de contractorii iugoslavi pentru uzinele noastre metalurgice prețuri cu 40 % mai mari decît cele de pe piața mondială.44 Cu toate că, în afară de Serbia, de Croația, de regiunea Kosovo și de Macedonia, au apărut controverse și în alte zone, acestea erau mai puțin fățișe și acute
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
tot mai greu de susținut. În vreme ce principiul de bază al acestei mișcări reclamase pînă atunci menținerea unui grad extins de unitate a națiunilor subdezvoltate din Asia și Africa, această alianță liberă a dus la apariția unor serioase fisuri. În ochii iugoslavilor, nealinierea însemna o separare de ambele blocuri ale marilor puteri, atît de "hegemonismul" sovietic cît și de "imperialismul" american. Această poziție neutră era combătută tot mai mult de Uniunea Sovietică, ai cărei diplomați se foloseau de Cuba ca să dirijeze mișcarea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
un stat socialist, iar aliații sovieticilor erau vecinii ei apropiați. Brejnev a vizitat Belgradul în august 1971, iar Tito i-a întors vizita în iulie 1972. S-a pus astfel capăt oficial înstrăinării de după invazia din Cehoslovacia din 1968. Suspiciunile iugoslavilor față de intențiile sovieticilor rămîneau totuși puternice. Conștient de aceste sentimente, Brejnev i-a condamnat în timpul unei vizite făcute la Belgrad în noiembrie 1976 pe " autorii unor astfel de basme șcareț încearcă să prezinte Iugoslavia drept o Scufiță Roșie neajutorată pe
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
parțiale, dar a căror deslușire suferă prin schematism și invaliditate din pricina obnubilării micilor entități naționale, manipulate de „cei mari”. Această din urmă observație este însă doar în parte adevărată: sîrbii în 1804, românii și grecii în 1821, românii în 1848, iugoslavii, ungurii, cehoslovacii etc. au făptuit revoluții fără să fie dirijați (poate doar incitați de medii publice) din afară. 3. În „secolul naționalităților” nu era posibilă o stare pacifică în Orientul european, unde trei mari imperii reacționare și multinaționale încătușau popoare
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ei beneficiază în acest moment de toată încrederea lui. Partidul are un șef, o tradiție și multiple reputații, un model în Stalin. Această fascinație pentru Stalin este împărtășită de toți militanții partidelor comuniste central și est-europene. Se puteau regăsi vorbele iugoslavului Milovan Djilas în gura staliniștilor români: "Stalin nu era numai liderul de geniu incontestabil, el era visul și ideea însăși a noii societăți". Partidului îi lipsesc militanții. Activitatea Anei Pauker și atmosfera, care generează speranțe la stînga, duc la numeroase
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
oamenilor și să- i îndepărteze de la factorul fundamental al chemării lor care este în serviciul ideologiei noastre. Tov. George Ivașcu e preocupat de specificul național al cinematografiei românești, pe care o găsește „în urmă față de cehi, bulgari și chiar de iugoslavi” : Am stat de vorbă cu o serie de oameni de cultură și care adeseori se întrebau în ce privește cunoașterea țării noastre, de ce suntem așa de puțin prezenți pe piața mondială și de ce filmele cehe și poloneze sunt mai interesante. Nu pentru
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
București, secția limba și literatura sârbo-croată, pe care o termină în 1962, an în care va fi angajată la Catedra de limbi slave a facultății, unde avansează până la gradul de conferențiar. Și-a susținut doctoratul în 1972, cu teza Romanul iugoslav contemporan. Cercetător avizat al romantismului sârbesc, precum într-o istorie a literaturilor din fosta Iugoslavie (carte apărută în 1973, dezvoltată din mai multe cursuri universitare), ca și al folclorului sârb (a publicat, în 1987, o monografie despre Vuk Karadzić), S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289949_a_291278]
-
576 22,1 12 288 22,8 Tunisieni 1,8 2 418 7,8 15 852 6,7 5 912 9,9 5 314 Turci 0,2 279 4,2 8 505 11,5 10 157 10,3 5 528 Iugoslavi 29 0,1 3 125 2,3 11 208 5,5 1 820 2,1 693 7,3 Alții 11 302 27,1 7 407 5,5 16 131 7,9 26 624 30,1 22 841 42,4 Total
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
1945, recunoașterea literaturilor central și sud-est europene, rusă și slave în general, devine cu atât mai mult o evidență, nu numai literară, dar și geopolitică și ideologică. Cine ar mai concepe azi cu seriozitate o literatură europeană fără ruși, polonezi, iugoslavi, unguri, cehi, bulgari și, bineînțeles, români etc.? Contribuțiile slave la literatura și conștiința europeană au atras, nu o dată, atenția cercetătorilor și comparatiștilor. Faptul că Denis de Rougemont în Lettre ouverte aux Europeens, care nu uită nici pe albanezi, nu se
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
etc. etc. Ce aflăm din Contemporanul? Ioana a fost aleasă În Comitetul pentru Pace (Petru Vintilă, În nr. 178)• Răvaș tovarășului miner A. Baltag, În nr. 176)• Armata țărănimii muncitoare (Vasile Nicorovici, nr. 180)• Cântecul de dor de țară al iugoslavului fugit de sub jugul lui Tito (Victor Tulbure, nr. 181)• Cu steaguri purpurii, imense fluvii. (Mihai Beniuc, În nr. 188)• Cântecul larg ce ne-nfășoară (Maria Banuș, În nr. 192)• La școala de literatură (Victor Felea, nr. 214), etc. Aceleași teme
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
în ultima perioadă a regimului Gheorghiu-Dej / 251 5.1. Contextul internațional: de la crizele Berlinului la criza rachetelor din Cuba / 252 5.2. O reacție neașteptată: Republica Populară România împotriva supranaționalizării CAER / 257 5.3. "Ăștia sunt mai ai dracu' decât iugoslavii". Evoluția poziției române în cadrul conflictului sino-sovietic / 266 5.4. Semnificația simbolică a momentului aprilie 1964 pentru comunismul românesc. Premise, dimensiuni, consecințe / 270 5.5. Concluzii: Principalul lucru este că noi mergem împreună" / 278 Capitolul 6. Preferatul Occidentului: Ceaușescu, Republica Socialistă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
arta camuflajului politic. Ambițiile teritoriale ale Iugoslaviei postbelice în defavoarea vecinilor săi au constituit o altă notă disonantă între Belgrad și Moscova. "Stalin însuși, care nu era modest în materie de anexiuni teritoriale" a fost pur și simplu stupefiat de pretențiile iugoslavilor. Pe lângă Albania, care ar fi urmat să devină o republică federală iugoslavă sau un protectorat al Belgradului, Tito "prezenta revendicări față de Italia, Austria, Ungaria, România, Bulgaria și Grecia". Sesizând situația tensionată care s-ar fi creat în Balcani, o regiune
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sine, pozițiile flagrant inegale de pe care interrelaționau statele socialiste, respectiv dominarea și exploatarea de către Moscova a "democrațiilor populare". Reprehensiunile iugoslave au devenit publice numai după consumarea rupturii Moscova-Belgrad și după ce Tito conștientizase faptul că o reconciliere cu Stalin, pe care iugoslavii o doreau și în vederea căreia depuseseră eforturi, devenise practic imposibilă (Stanciu: 2008, 94). Cu un an înaintea ostracizării Iugoslaviei, proiectul unei federații balcanice iugoslavo-bulgare provocase un răspuns dur din partea Moscovei. Tito și Dimitrov hașuraseră, fără a-l anunța în prealabil
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
condus galopant către oficializarea conflictului s-a consumat în primăvara anului 1948. A constat în dezaprobarea fățișă a conducerii de la Belgrad față de comportamentul sovietic în Iugoslavia, în special de aroganța și condescendența cu care oficialii sovietici penetrau rețelele informative ale iugoslavilor, pretinzând totodată aces la informații sensibile și o subordonare totală din partea gazdelor ("The Soviet Yugoslav Dispute", Documentul 4, în McNeal: 1967, 58; Djilas: 1991, 60). Moscova a ripostat susținând că PCI acordă reprezentanților țărilor burgheze aceeași importanță pe care o
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și o subordonare totală din partea gazdelor ("The Soviet Yugoslav Dispute", Documentul 4, în McNeal: 1967, 58; Djilas: 1991, 60). Moscova a ripostat susținând că PCI acordă reprezentanților țărilor burgheze aceeași importanță pe care o acordă Uniunii Sovietice, fapt inadmisibil; apoi, iugoslavii erau acuzați de o serie întreagă de greșeli organizatorice, de propagarea de zvonuri și sentimente antisovietice și de incapacitatea de a-și face autocritica ("The Soviet Yugoslav Dispute", Documentul 5, în McNeal: 1967, 61-62; "The Tito-Stalin Correspondence, March-June 1948", în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]