2,397 matches
-
un om al lui Dumnezeu, Căruia cu dragoste și evlavie I s-a închinat încă din tinerețile ei.”) și alții, cărora autoarea le desenează chipul sufletesc în trăsături sugestive. Există în scrierile Lidiei Vrabie credința fermă în forța binelui, în izbânda sufletului cucernic - convingeri pe care le argumentează cu fapte de viață, încât crează impresia că autoarea, așezată la masa de lucru, în timp ce cu o mână așterne salbele cuvintelor pe hârtie, cu cealaltă răsfoiește pagini din Sfânta Sciptură, totul sub lumina
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
De când alergau ca nebunii, fără să știe de ce, nu mai aveau răgazul să se bucure de simfoniile văzduhului. Nu se mai opreau să se extazieze când soarele tăia puterea nopții cu sabia lui de foc să aducă, ca pe o izbândă, lumina noii zile sau să asculte în tihnă concertele sutelor de păsărele din lunci și păduri. Unora le plăcea dis-de-dimineață să-și umple sufletul cu aerul tare și proaspăt îmbălsămat cu mirosul sumedeniilor de flori și al ierburilor de tot
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Nu, domnule judecător, nu vreau să plec din familia mea, și-și acoperi fața pe care începură să șiroiască lacrimi de durere și tristețe. Pe buzele avocatului Diaconescu zâmbetul inițial se amplifică, înflorindu-i întreaga figură ca un semn de izbândă. Voia să arate că prezumțiile sale se adeveriseră. După o pauză calculată, ca pentru un respiro, la îndemnul judecătorului, acesta își reîncepu pledoaria: - Onorată instanță, putem noi să ne opunem voinței celor doi copii? Ei au dat de fapt verdictul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lor calcă numai pe umbre. La orizont se profila o zi în care aveau să-și regândească anii, zilele și nopțile privind recuperarea acestui băiat, despre care nu știau nici acum, după atâta timp, dacă puterea sângelui avea șanse de izbândă. Discuția avută cu o seară în urmă, gândi ea, cu siguranță lăsase urme în sufletul bietului copil, dar încerca o vagă liniște că acesta se putea odihni măcar vreo câteva ore în plus în acea dimineață. Nu putea bănui că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
el însuși angajat politic, comentează actualitatea politică a țării. Nu că nu ar fi adevărat ce spune, dar în economia cărții aș fi preferat ca Sorin să-și mai înșire din năzbîtiile copilăriei, decît să se războiască fără sorți de izbîndă cu morile de vînt ale disputelor sterile. E doar o sugestie, în fond această necruțătoare radiografiere a absurdului ce domnește în România de aproape un veac poate căpăta nebănuite valențe prin abordarea mai subiectivă și mai pătimașă a unei realități
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
dar nu mă puteam remarca În niciun fel. O dată la două zile ne vizita un medic. Era o persoană În vârstă, destul de comunicativă, care, după obișnuitul control(nota mereu Într-o fișă tot felul de observații), Încerca, fără sorți de izbândă, să mai destindă aerul cu cate o glumă nevinovată, În speranța că va reuși să descrețească fruntea crispată a mamei mele. Aceasta, cu un glas alb, Îl tot Întreba despre șansele de vindecare, căutând parcă În privirea lui, În tonul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o privire melancolică, pe care nu i-o recunoșteam. Apropiindu-se de el, mama a Încercat să-i spună ceva, dar s-a oprit. Am surprins În gestul ei cu mâna ridicată dorința de a-i pipăi umărul, dar fără izbândă. Cineva bătu repezit În ușa noastră, cu ciocănituri puternice. Tata s-a ridicat ușor, foarte ușor, ca și cum i-ar fi fost teamă sau rușine să se atingă de noi și de lucrurile din jur. A rostit un NUUU rece, prelung
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ca o trădare, Încercând să nu fiu surprins. O rază de lumină din soarele după-amiezii poposește o clipă pe umărul meu, aurindu-l majestuos. Strâng cu putere coada de lemn a ciocanului greoi, cu care Îmi voi deschide calea spre izbândă. A devenit arma mea deosebită, arma mea magică. Arma mea letală. Nu mai pot fi oprit... Nu mă mai poate opri nimeni acum... Luat pe nepregătite, puținul mobilier pe care-l am În bucătărie s-a Împotrivit neconvingător atacului meu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-i și bicisnica-i somnolență. Îl simt urmărindu-mi fiecare gest, fiecare mișcare. Nu-l voi lăsa să aștepte prea mult. Face parte din strategia de atac a oricărui mare luptător... Cu cât mai repede, cu atât mai bine pentru izbândă. Pentru victoria care nu trebuia să se lase prea mult așteptată. M-am aruncat dintr-un salt, zbierând, și am izbit nebunește, cu toată tăria cerurilor mele. De zeci și zeci de ori, căzând și ridicându mă, făcând fandări și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dea câțiva lei, ăsta i-i refuză, îi ură drum bun, și se despărțiră. Intrând în club, feministele o întâmpinară cu mare entuziasm: ai reușit, nebuno, să-l duci pe vameș, iar nouă, să ne câștigi pariul. Dublu atac - dublă izbândă! Preconcertul Atât de caldă, atât de frumoasă era seara, atât de senin și încărcat de stele era cerul, atât de pline cu parfumul de flori erau grădinile și arborii din parc, încât, nu ți-ar mai fi venit să rămâi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
țara, cu mine. Era la modă ciorovăiala privind modernizarea. Ce modernizare? Că, fiecare, cu oricât de puțină minte în cap, își vedea în primul și în ultimul rând de propria înavuțire. De restul, de țară - nici pomeneală! Iar, la numărul izbânzilor și a erorilor sucombate în avarii, tot eu am căzut de prost. Pe-atunci ajunsesem, deja, sus de tot: vârful guvernului. Dar, dacă vârful n-avea de ce se înrădăcina, ce vină avea vârful?! și am fost alesul, și am fost
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Am folosit mult masca, animația recuzitei și marioneta supradimensionată. De altfel, un bun cunoscător al teatrului universal, știe că sunt piese (și nu puține!), În realizarea cărora nu poți evita asemenea mijloace. Am avut, În lumea teatrului pentru copii, cîteva izbînzi, niște premii la festivaluri, am cunoscut oameni minunați și artiști desăvîrșiți. Am Învățat aici scenaristica - așa se face că din cele 40 de texte personale reprezentate, 30 sunt destinate (și) micilor spectatori. Mi-am accentuat spiritul ludic. Mi-am păstrat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
girofarul și a tușit scurt din sirenă, iar acest ritual masculin de etalare a puterii a avut, ca mai mereu În astfel de situații, succes deplin: bambina i-a răspuns, În sfârșit, printr-un chicot delicat de ambreiaj. Sigur pe izbândă, Fauvé s-a apropiat agale, polițienește, În timp ce-o măsura pe necunoscută din pneuri până-n vârful antenei. Tocmai ajunsese lângă portiera ei, suficient de aproape pentru a-i simți parfumul delicat, când Alfina a demarat În trombă, cu scârțâit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
evităm transformarea momentului într-o "lichidare"? Cum să ocolim "ciopîrțirea" operei? Cum să infirmăm spusele lui Sebastian, potrivit cărora, dintre sărbători, centenarul este "cea mai mortuară" și "cea mai perfidă"? Personal, nu mă simt în stare de nici una din aceste izbînzi. Ca să conjur întrucîtva predicțiile întunecate ale scriitorului mi se pare mai nimerit să apelez la niște versuri: Nu tu erai în seară și în lumină, nu Ci amintirea numai sau poate anotimpul, Abia te împlinești din ceasul cînd te știu
Centenar Sebastian - Departe și aproape by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9211_a_10536]
-
în schimb pielea neobișnuit de palidă avea ceva din finețea fildeșului. Nasul mare și puțin cârn - care pe ea o exaspera și pe mine mă amuza și pe care veșnic și-l apăsa și mângâia în încercarea fără sorți de izbândă de a-l face să pară acvilin - uitat acum și lăsat în pace, îi dădea ceva din înfățișarea unui animal încordat, fapt care mai atenua tăișul inteligenței ei. Acum, în atmosfera încărcată de arome, fața ei se desena în umbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cei doi o bucurie frenetică. Nu-i mai văzusem niciodată atât de veseli, atât de plini de viață, atât de triumfători. Dădeau impresia că sufletele lor dansează. În fața unei asemenea forțe, mi-am spus, aș fi avut puține șanse de izbândă. Și totuși simțeam că dacă aș fi făcut măcar o încercare, dacă aș fi știut - pus în fața hotărârii ei blânde și a recunoștinței ei prompte - ce să fac pentru a o păstra pe Antonia, chiar și dacă aș fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai devreme sau mai târziu, adevărul gol-goluț va ieși la iveală. Până la urmă Horst Haputstein, omul din spatele afacerii cu Testifortan Plus Își va primi pedeapsa. Faptul că a murit la Închisoare, neputând să fie de față la acest moment de izbândă, nu e un motiv suficient de Întemeiat ca să nu se facă dreptate. Datele clasificate referitoare la investigația menționată mai sus vor servi ca dovezi În acuzațiile de neglijență În serviciu, aduse lui Manetti. În timpul percheziționării birourilor ei, a fost găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
parte și-n alta, croind cale liberă mașinii. Țăranul urcă din mers, lasă lopata lîngă scaunul liber și se întoarce la locul său, umplînd mașina de frig. Următorul val de zăpadă, mai mare, e tăiat în plină viteză. Fericit de izbîndă, șoferul își revine din încordarea ce l-a cuprins, mîngîie volanul, apoi se preocupă de lumini, să vadă înainte. Valurile se micșorează, pînă ce dispar, lăsînd șoseaua spulberată de vînt. Și deodată, din față, se repede în furie spre cursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lapte praf, molfăind un picior de pui. Dumnezeule!! își duce bărbatul mîna la frunte. Ce-i, dragă? se interesează soția. Uite ce-au făcut... Te-am rugat doar să-i supraveghezi un pic... Am. Papa, papa se bucură copiii de izbînda lor, fericiți că pentru cățelușă a mînca nu-i un chin, ca pentru ei. Mama lor sare de pe scaun ca arsă, intră între ei ca un uliu, ia cățelușa pe laba piciorului și o aruncă în direcția stăpînei, apoi începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
știu de ce, din negurile preistoriei, nu pot face excepție. În privința lor, totul era hotărât: sfârșitul sosise. După cum vă puteți imagina (orice încăpere cu ferestrele deschise poate sta drept mărturie pe timp de vară), Rahan nu a avut nici o șansă de izbândă. Oricâte aripi a retezat cu lama (pur experiment științific care demonstrează, dacă mai era nevoie, uriașa adaptabilitate a acestor ființe care, la o adică, nu au nimic împotrivă să se transforme în gândaci), oricâte piciorușe a smuls (cu infinită precauție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se rupsese În două și că putea Înainta fără să trebuiască să sară sau fără teama de a cădea lat cînd făcea un pas mai mare. Își luă o scurtă pauză de odihnă pentru a se bucura de cea dintîi izbîndă după atîta amar de vreme, apoi, cu greutate, se Îndreptă spre ascunzătoarea În care adăpostise o parte din hrana care-i revenea și o secure rudimentară, făcută din mînerul luat de la o sapă, fîșii groase de piele de iguană și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din urmă negă, decepționată: - Nu văd nimic. - Dar eu văd... Și miros... Păsările astea care zboară sînt păsări de coastă. Se Întoarse s-o privească, și cu toate că expresia lui continua să fie aceeași, În ochii lui strălucea o luminiță de izbîndă. Două zile! promise el. Încă două zile și vom fi pe pămînt... Făcu o pauză. Acum o să mă odihnesc. Singurul lucru pe care trebuie să-l faci e să dai din cînd În cînd la rame, ca să nu ne tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un semn că se lăsa uneori dominat de senzualitate, firișoare tulburi de vin. "Cine? K. F.?!" Adjutantul a înclinat grav din cap, părul i se rărise, dar încă mai arăta a bărbat tînâr, cam trupeș, dar tânăr. Era satisfăcut de izbîndă. Niciodată nu-l prinsese pe comis-voiajorul firmei Molt atât de descoperit. În cele din urmă, pentru o asemenea clipă merita tot exilul din Vladia, era o victorie profesională și, dintre toate lucrurile legate de viața sa, Radul Popianu ținea cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vin în întâmpinarea unor prieteni, există încă oameni entuziaști, domnule, oameni care nu și-au pierdut nădejdea că se mai poate face ceva în țărișoara noastră. Trebuie să ne revenim din beția asta amăgitoare, o țară întreagă trăiește în amețeala izbînzilor, a darurilor care ne-au venit de la Dumnezeu, dar pe care le-am plătit cu sînge, foarte mult sînge. Au trecut mai bine de zece ani, domnule dragă, de cînd avem o țară nouă. Pentru cei mai mulți zăpăceala asta nu ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi fost în joc soarta cuiva apropiat. "Trebuie să ne desprindem cît mai repede de trecut. Deocamdată parcă sîntem vrăjiți, hipnotizați, nu putem să facem un pas înainte, pentru că încă nu ne-am săturat să ne bucurăm și să admirăm izbînda, sfîrșitul ferice, norocos, al războiului. Mă întreb ce ne-am fi făcut dacă se termina altfel, și nu trebuia decît foarte puțin să se termine altfel! Asta e limpede, trebuie să ne trezim, domnilor, să pipăim cu degetele în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]