394 matches
-
măsura exactă a lucrurilor; ajungi să crezi că totul este posibil sau totul ți se cuvine. Oricâtă minte, discernământ și putere de stăpânire ai avea. Nu totul e posibil și nu totul i se cuvine unuia singur. Or, el prea izbândise până atunci în toate. Iar acum era ca și cum ceva semănând cu o amenințare - nefiind încă, dar putând fi în clipa următoare - ar fi distrus acest echilibru al izbânzii ce părea definitiv în orice ar fi făcut în viață. Amenințarea aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
visător încă, tenace, aprig, supus încă acelei foame simțite la prima vârstă, ușor de rănit și conștient de asta, la fel cum era conștient de puterea sa de muncă și de posibilitatea izbânzii prin tenacitate și devenit, astfel, orgolios, în măsura în care, izbândind, cum s-a mai spus, nu cunoscuse încă înfrângerea. Să fie ceva ce ar trebui numit cerc Îdesigur, nu magic) în care pătrunzi prin risc, în care te menții prin risc, iar riscul să devină o formă relativ conștientă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aceea de lumină care va izbucni peste o oră sau o zi asupra orașului și asupra lui. Nici asta nu mai făcuse de mult. Avea încredere și o convingere nelămurită că toate îi vor ieși bine și în toate va izbândi. Nici asta nu mai simțise demult. Timpul îl presa, îi lipseau cărți, trebuia să meargă din nou la felurite biblioteci, căutarea în fișier, completarea formularelor, așteptarea, frunzărirea volumelor până găsea ce îi trebuie, notițe, alte formulare. Nu dispera. Știuse dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din ce am zis mai adineauri. Ai putere de lucru și știi asta. Ai învățat și înveți încă. Ai luptat. Te admiră lumea, pentru că te admiră să știi, indiferent dacă ți se spune sau nu. În orice ai făcut, ai izbândit. Cu greu, uneori foarte greu, dar ai izbândit. Practic, până acum ai mers numai din victorie în victorie și nu cunoști înfrângerea, de asta reacționezi atât de violent. N-ai fost niciodată înfrânt.“ - „Crezi?“ - „Da. Într-o problemă importantă, esențială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de lucru și știi asta. Ai învățat și înveți încă. Ai luptat. Te admiră lumea, pentru că te admiră să știi, indiferent dacă ți se spune sau nu. În orice ai făcut, ai izbândit. Cu greu, uneori foarte greu, dar ai izbândit. Practic, până acum ai mers numai din victorie în victorie și nu cunoști înfrângerea, de asta reacționezi atât de violent. N-ai fost niciodată înfrânt.“ - „Crezi?“ - „Da. Într-o problemă importantă, esențială, de viață, privind viitorul tău social sau spiritual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
caz, pentru că omul este scriitor, nu copist. El folosește informațiile istorice ca pretext pentru încercarea - reușită, evident - de a face un portret în cuvinte al Iașului secolelor XV-XIX. Mai precis spus, el face literatură de factură istorică. Pentru ca tentativa să izbândească, Vasile Ilucă apelează și la alte ajutoare, alături de sursa documentară propriu zisă. El inventează câteva personaje, care, alături de unele reale - ctitori de biserici, domnitori, boieri ș.a. - ajută la împlinirea demersului literar. Unele din aceste personaje i-au fost fidele și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
consume o hrană mai egoistă: Mă tem că ți-am dat prea multe asigurări privind inevitabilitatea siguranței tale și trebuie să reții că am procedat astfel În virtutea Încrederii mele În resursele tale, iar nu din convingerea neroadă că ai putea izbândi fără luptă. Unele nuanțe ale caracterului tău va trebui să le socoți de la sine Înțelese, dar să fii prudent când le mărturisești și altora. Ești nesentimental, aproape incapabil de afecțiune, ager fără a fi șiret și orgolios fără trufie. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
acum înțelegea cu adevărat cât de înverșunate și cât de puternice erau acele speranțe și așteptări. Tanaka zisese că o să meargă chiar și până la capătul pământului. Dar dacă oriunde ar merge și oricât de daparte ar călători, tot n-ar izbândi? Ce era de făcut? Deodată, o presimțire neagră îi străfulgeră inima ca o pasăre uriașă săgetând o vale. Dacă aveau să dea greș, atunci lui Tanaka nu-i rămânea decât un singur lucru de făcut pentru a-și cere iertare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Dintr-un necrolog consacrat artistului: „Dirijor neobosit, nu e de mirare că a căzut fulgerat la pupitrul său...”. De ce nu e de mirare? Și: „...dar care dirijor german n-ar dori să moară conducând Tristan?”. Crowhurst e convins că va izbândi, fiindcă de doi ani proiectează să facă ocolul pământului. 10: Descopăr fotografia unui bătrân rabin măturând piatra funerară a mormântului lui Kafka; o lipesc pe perete, lângă poza lui Rebreanu. 12: Pedeapsa „statuii” în Portugalia - intelectualul arestat stă zi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
au umblat Înăuntru și au făcut-o să meargă. — Dar de ce faceți voi aiesta lucru? i-a Întrebat gazda. Vrem s-adunăm bani și să merem la America... Dacă om afla de lucru la pendulele oamenilor și la ceasuri, om izbîndi În vreo doi ani... — CÎt Îi drumu’ pentru un om pînă la America? a Întrebat ea. — Atîta. Floare a socotit repede, s-a gîndit la perna ei, a mai soco tit o dată și a hotărît: — Bani vă dau io. Bărbatu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lucru, Îi chema la masă ori Îi trimitea la biserică. Nu-i certa, ci-i plesnea de-a dreptul cu un scorbanci, la urma urmei, tot un soi de bici. Ridicat să plece, mi-a mai spus: — Dacă nu-i izbîndi, vii În sat și-i putea trăi și tu acolo. Bagă de samă! Nu calcă-n biserică omu’ care nu grijește de un nenorocit. — Ascultă-mă, am izbucnit, la Cluj, eu... — Du-te cu Dumnezău. Mă dăduse de rușine bătrînul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aproape că Încetase la un moment dat. Cineva din față, care purta lumina, se Împiedicase, se clătinase și domnul Sammler crezuse că se sfârșise. Și totuși, era Încă În viață. Nu supraviețuise, căci supraviețuirea avea conotații de izbândă și nu izbândise prea multe. Fusese dirijat de la Cracovia la Londra, de la Londra În Pădurea Zamosht și În cele din urmă la New York. Un rezultat al acestei istorii era că Își formase obiceiul condensării. Era specialist În vederile succinte. Și din perspectivă succintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-te, Amir! spuse Ștefănel, cu o voce care nu trăda nici furia, nici blândețea. Cunosc la fel de bine ca tine legile Yassa. Ele nu spun că trebuie să fii ucis. N-ai greșit cu bună știință. Și, din fericire, n-ai izbândit În aceste misiuni. Dar vei fi cu totul iertat doar atunci când vei izbândi În misiunea pe care ți-o Încredințez. Amir ridică privirile, emoționat. Era gata să facă orice. - Află care sunt misiunile Cuceritorilor În acest moment. Află unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
blândețea. Cunosc la fel de bine ca tine legile Yassa. Ele nu spun că trebuie să fii ucis. N-ai greșit cu bună știință. Și, din fericire, n-ai izbândit În aceste misiuni. Dar vei fi cu totul iertat doar atunci când vei izbândi În misiunea pe care ți-o Încredințez. Amir ridică privirile, emoționat. Era gata să facă orice. - Află care sunt misiunile Cuceritorilor În acest moment. Află unde se desfășoară și trimite pretutindeni mesageri. Să Înceteze. Nimeni nu va fi ucis sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de febră și de durere, să scape vreo informație. Hotărâse că rezistența nu mai are rost. Trecuse mult timp, săptămâni sau chiar luni, de când se afla În mâna acestor asasini. Nimeni nu ajunsese la el. Nici o operațiune de salvare nu izbândise. Dacă fusese vreuna. Locul era izolat, departe de orice așezare omenească. Nu existau nici vecini, nici martori. La capătul puterilor, Oană Își spusese că trebuie să-și adune suficiente forțe ca să moară. Dar nu așa. Nu captiv. Nu sub fierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ce tehnică de salvare era posibilă când nu te poți mișca aproape deloc? Aproape... deci ceva putea, totuși, să funcționeze ca o armă. Umărul stâng putea susține brațul, cu multă durere. Cotul putea lovi. O singură dată. Dacă această lovitură izbândea, se putea târâ spre fereastră. Se putea agăța, dar nu cu degetele. Poate tot cu coatele, sprijinit În piciorul stâng. Putea deschide geamul. Iar din acel moment era liber. Afară se puteau Întâmpla doar trei lucruri. Să fie ucis de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
asta, cum o știau și răzeșii și călăreții plecați să oprească valul tătarilor. O vară fără recolte Însemna un an de foamete și de sărăcie. Nimeni nu știa, Încă, de ordinului secret al domnitorului. Dacă spătarul Mihail și căpitanul Oană izbândeau măcar să salveze Suceava, călărimile aveau să primească ceea ce ceruseră Înainte de a pleca la luptă. Trei săptămâni ca să-și Îngroape morții, ca să salveze supraviețuitorii și să strângă cât puteau din recolte. Era o decizie care nu ținea de comandantul de oști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
asigure viața țării, indiferent de rezultatul războiului. Înfrântă sau nu, Moldova trebuia să supraviețuiască. Chiar și fără Ștefan, fără Albu, fără Mihail sau fără Oană. Oamenii simpli, anonimii istoriei, trebuiau să trăiască mai departe, știind că ceea ce s-a putut izbândi În vremea lui Ștefan voievod va putea fi izbândit și În viitor. Ca să nu cadă În foamete, țara avea nevoie de recoltele acestei veri. - Măria ta... se auzi glasul căpitanului Pietro. Mesajul... Ștefan se dezmetici din gânduri și aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu, Moldova trebuia să supraviețuiască. Chiar și fără Ștefan, fără Albu, fără Mihail sau fără Oană. Oamenii simpli, anonimii istoriei, trebuiau să trăiască mai departe, știind că ceea ce s-a putut izbândi În vremea lui Ștefan voievod va putea fi izbândit și În viitor. Ca să nu cadă În foamete, țara avea nevoie de recoltele acestei veri. - Măria ta... se auzi glasul căpitanului Pietro. Mesajul... Ștefan se dezmetici din gânduri și aruncă o privire scurtei scrisori, iar Alexandru, aflat În dreapta domnitorului, observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cine ți-a dat ordin să veghezi asupra mea? - Căpitanul Pietro, măria ta! - Și unde e căpitanul, să-și primească pedeapsa pentru nerespectarea poruncii? - E taman În Ardeal, măria ta! Dar va sosi În puține zile, căci misiunea lui a izbândit! - Misiunea lui? Care misiune? -Astăzi, În zori, oastea Clujului și Zărandului și secuimea din ținuturile Harghitei și Covasnei a fost mobilizată de voievodul Ardealului, Ștefan Bathori! - Pornește Matei Corvinul, În sfârșit, spre Moldova? - Matei, nu. Dar pornește un comandant mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
deschiși mari spre acea poartă de taină care le făcea semne tot mai insistente către lumea miraculoasă a trecutului înmărmurit în veșnicia muntelui. Bărzăunul închise ochii, cuprins de-o beție fără seamăn, cu buzele arse parcă de-o sete nedefinită. Izbîndise!... Marele lui vis se împlinise mai repede decît se așteptase!... Iar alături de el se afla Ilinca!... Întoarse capul spre ea, convins că va descoperi, măcar de data aceasta, în ochii ei scînteia care-i aprinsese lui, clipă de clipă, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ochii Inei se stinse o duioșie plină de tristeți de parcă băuse în acele clipe ceea ce mai rămăsese în cupa amărăciunilor în care se adunaseră, de-a lungul timpului, atâtea și atâtea încercănări. - Nu se poate să nu se poată să izbândesc, o să vedeți... - Știm dragul meu, că niciodată nimeni nu va putea respira în locul tău, dar ne simțim datori, răspunzători, să-ți arătăm un posibil drum, ne gândeam la o facultate, după care Ina nu mai spuse nici un cuvânt. Alex nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ce discuții au loc în culisele intime ale familiei. De altfel, poate nici nu ar fi acceptat o asemenea propunere. A doua zi, imediat după ce părinții plecau la treburile lor, Vișinel o lua de la capăt, mai înverșunat, mai hotărât să izbândească. Dar nici în zilele ce urmară ușile nu i se deschiseră; flacăra speranței, ce sălășluia în sufletul său, începuse să-și topească lumina precum o lumânare de ceară ajunsă aproape de punctul terminus. Cum epuizase aproape toate locurile pasibile de a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
care să-mi vindece crisparea care mă macină, să alunge regretele și nenorocirea și să mă lase fericit, dănțuind, lăsînd picioarele goale sămi frămînte necazurile ca pe o cadă cu struguri. Dar unde e? Nici un înțelept n-a reușit să izbîndească fiindcă o astfel de știință s-ar putea învăța doar într-o școală a nesimțirii. „-Ce Yoga, ce părăsire de lume?” -îmi replică tînărul Doctor pe un ton sprințar aflînd ce mă frămîntă. „-Vrei cea mai bună școală? Cumpără-ți
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
despica lumea și-i va alege sămînța ca unui pepene, sîmburii. Să te rugăm să ne mai lași măcar o fărîmă. Și ai muncit ca un dement. Ne-ai lovit, ne-ai luat în rîs, ne-ai batjocorit ca să poți izbîndi. Fiece carte nouă ne pedepsea pe noi. Voia să arate cît sîntem de mici față de tine, perfectul. Și ai ajuns sa crezi că toate gîndurile lumii sînt numai ale tale. De tine născute, de nimeni înțelese. Degeaba te-ai lovit
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]