447 matches
-
chiar și legende orientale, ce dau un aer de fabulos unor episoade și sporesc dimensiunile epopeice ale domnitorului și ale oastei sale. Ele au darul de a crea o tensiune prevestitoare de mari evenimente. Povestirea e străbătută, în cele mai izbutite pagini, de un patos al participării la o epocă importantă din istoria țării și de bucuria de a vedea întrupate într-un singur om idealuri care sunt și ale autorului. B. are un talent neobișnuit de a anima faptele prin
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
epicureu, celebrând plăcerile vinului și ale amorului. Erotica lui, pastorală sau senzuală, jubilantă sau lacrimogenă, se împletește cu poezia naturii. De o anume grație și prospețime, fragmentul din epitalamul biblic Cântarea Cântărilor, transpus prin intermediul unei versiuni franceze, rămâne cea mai izbutită versificare a lui C., deloc străină de metrica și limba poeziei populare. Vâna scriitorului este însă mai ales una satirică. Din stihurile lui cu o cadență pe alocuri reflexivă se desprinde o intenție morală, care îi colorează într-un fel
CANTACUZINO-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286068_a_287397]
-
raport, romanele Strigoiul și Faraonii. Scriitorul construiește un personaj, de preferință, prin gesturi, analiza psihologică mărginindu-se la sugestii, cu detalii puține, dar esențializate. Caracterul tulbure al personajelor este strâns legat de peisajul aspru, neprietenos, accidentat. De altfel, cele mai izbutite metafore și comparații referitoare la personaje stau în raport cu natura, termen constant de referință (sufletul lui Iosif Rodean e ca o prăpastie rece, întunecată). Astfel, omul e legat permanent de crepuscular și de durere, din care se desprinde și ia contur
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
în întuneric”, povestirile fiind organic structurate pe absența luminii, ca simbol al vieții întregi. Întunecate, rudimentare, peisajele creează granițe inospitaliere altor sentimente în afara acelora pe care le presupune povestirea. Când aceasta debutează cu o descriere întunecată, ea devine parcă mai izbutită, curgând mai liber. Scriitorului îi convin „ceasurile de seară”, care trezesc întrebări despre „taina vieții”. Contrastul este vizibil, între lumină și întuneric, între viață și moarte. Crepusculul generează întrebări fundamentale, precum recluziunea monahală. Nocturnul produce o stare de detașare spirituală
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
altfel, orice aș izbuti, s-ar dărâma la prima apariție a apei. Aș înșira o mie de emoții, și aici sunt emoții suprapuse. Orchestră gigantică cu nenumărate instrumente. Ar semăna construcția mea doar cât seamănă o păpușă, având un mecanism izbutit, cu un om. Îmbinare fantastică de culoare, zgomot, mișcare, miros. Nemărginire, și simți mereu impresia mă-runtei tale ființe. Te porți pios ca și cum ai fi într-o biserică. Puțin îi pasă de toată lumea și ai iluzia că poți să fii calm
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
între reprezentanții autorizați ai romanului psihologic de la noi, alături de dna Hortensia Papadat-Bengescu, de Camil Petrescu, de F. Aderca ca și de nuveliștii H. Yvonne Stahl și Ion Vinea." PERPESSICIUS, Mențiuni critice, Editura Albatros, București, 1976, pag. 87-89. " Tema romanelor sale izbutite - și ne referim la O moarte care nu dovedește nimic, Ioana, Jocurile Daniei - este de fiecare dată un exercițiu în zona subiectivității. Personajul său, unul singur, invariabilul Sandu, descrie propriile trăiri, căci el este totodată romancierul care scrie. Introspecția este
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în artist superior, să și-o plăsmuiască. Nu prin evocare magic visătoare, ca Marcel Proust, ci prin cruzimea veșnicului său prezent: încă o dovadă cât de profund a învățat lecția lui Racine; în sensibilitatea lui proprie s-a operat un izbutit transplant galic. Descendența însă i-a fost asigurată prin unii din tinerii noștri scriitori de azi." Ion NEGOIȚESCU, Analize și sinteze, Editura Albatros, București, 1976, pag. 240-241. "Temperamental, Holban era un romantic: un romantic prin obsesia singurătății, a morții, prin
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
am trecut împreună cu generația mea. Două zile mai târziu am luat măsuri ca să refac mormântul mult regretaților mei părinți, de la Priponești, așezând o cruce cu bordura respectivă spre a le cinsti cu adâncă recunoștință memoria. E o a doua încercare - izbutită - de data aceasta - pe lângă prima încercare de acum treizeci de ani și când am fost escrocat de un oarecare meșter care după ce mi-a arătat lucrarea - mai trebuia doar inscripția, i-am plătit-o și peste două zile când m-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
dintre Stella și George erau un mister pentru Gabriel și Brian. Desigur, Stella urmase o universitate, era cultivată și deșteaptă. Totuși, deșteptăciunea nu-i ajutase la nimic, în timp ce Gabriel, care nu s-a dus la universitate, avusese o „viață“ mai izbutită. Gabriel era mai fericită. Dar Stella, cea rănită pe câmpul de luptă al vieții nu era oare „mai reală“? Existau, firește, și alte probleme complexe, de care erau conștiente amândouă și pe deasupra cărora se puteau privi una pe cealaltă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bine și pe deplin mulțumit de sine însuși, sentiment care de altminteri nu se vădea decât în purtarea lui sociabilă și fericită, și cred că veți fi de acord că am dreptate să vorbesc, cu toată modestia, de o viață izbutită. Da, puține făpturi au fost mai aproape de natură decât mine. Acordul meu cu viața era total, aderam la ea cu toată ființa mea, fără a refuza nimic din ironiile, din măreția și din servituțile ei. Mai cu seamă carnea, materia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
închisoare. Cum se deschisese cușca nu era prea limpede. Firește, intervenise fata de la magazinul de arme. Subțirică, cu ochi gri-verzui, inteligenți, cu o față frumoasă, cu trăsături ce purtau nimbul greu de definit al unei persoane care luase multe decizii izbutite, îi spusese: Da, da, vin din Orașul Imperial și mă întorc acolo joi după-amiază". Îi erau atât de proaspete aceste cuvinte, de parcă atunci le-ar fi rostit. Era tocmai după-amiaza zilei în care ea se ducea în orașul cel mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
SITUAȚIA A ATRAS ATENȚIA TUTUROR OAMENILOR DE LA CARE MĂ AȘTEPT SĂ-MI SALVEZE VIAȚA." Împărăteasa rupse tăcerea, spunînd cu glas domol dar înțepător: ― Ce n-aș da să-ți cunosc ultimele gînduri, căpitane. O exprimare cum nu se poate mai izbutită. Hedrock își stăpîni un zîmbet răutăcios și răspunse: ― Declarația mea anterioară rămîne în vigoare. Semeni foarte bine cu frumoasa Ganela, cu temperamentul ei exploziv. Diferența principală este că ea n-a dormit niciodată cu un șarpe viu la vîrsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Întregi, Întîlnirea În cursul căreia trebuia să ne Împăcăm. Dacă o Întîlnire constă din a te găsi Într-un loc anume fixat și la o dată anume fixată, noi avuseserăm Întîlnirea noastră, o Întîlnire eșuată care, În genul ei, era totuși izbutită. Era pe punctul de a isprăvi un text lung despre Aix-en-Provence care trebuia să servească drept prefață la un album de fotografii. Lucrase la text pînă În noaptea dinaintea morții sale. După Înmormîntare, am rămas o lună la stăreție, singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care — din punct de vedere filozofic — e „sofistic”; „Pîlnia și Stamate” e o „bufonerie lucrată lucid, parodiind descripția cadrului în romanele curente și făcînd o serie de calambururi de esență sofistică prin duplicitatea de sens a cuvintelor”. „Absurditatea cea mai izbutită” este „Ismail și Turnavitu”, „portretistică solemn academică și parodie a obișnuințelor burgheze, în care se face mereu confuzie între cele trei regnuri, animal, vegetal și mineral”. În fine, prin lentila estetică modernistă a autorului „Cursului de poezie” producțiile urmuziene se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
era pe listă, deci era mai greu de obținut. Pentru târfe, e mai degrabă o chestiune personală. De-atâtea ori, pornit În căutarea unui amor spaniol, trebuise să se mulțumească cu o masturbare simplă sau doar cu o muie. Uneori izbutită, de altfel; oricum, În materie de amor spaniol, oferta era structural insuficientă, iată ce gândea Bruno. În acest punct al cugetărilor sale, ajunse la grupul sanitar nr. 8. Oarecum resemnat să Întâlnească niște băbătii, avu un șoc dureros descoperindu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
perechile de sulițe până ce toate cele patru cozi au ajuns să se atingă, și le-am legat din nou Între ele, pe toate la un loc. Ei, și acum că făcusem adăpostul, trebuia să fac trocul ca după o vânătoare izbutită, dar nu știam cum. Priveam sulițele, Îmi plăcea cum stăteau și știam că alcătuiau ceva bun, dar habar n-aveam să fac trocul de Împăcare. Nu știam dacă aveam să-i revăd pe Selat sau pe Dilc - poate că muriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mână pe pământul nisipos. Capetele lor, așa cum mi le aminteam. Pfuuh. Krog nu era În stare nici să-și amintească bine chipurile lor, nici să scrijelească așa cum trebuie. Oare cum făceau cei ce scrijeleau și colorau pereții după o vânătoare izbutită? Am Încercat să-mi amintesc meșteșugul lor, numai că mâna mea nu urma ceea ce vedeau ochii prin pâcla amintirilor. Acei oameni puteau și Krog nu putea. Așa că, până la urmă, am făcut câte un fel de dreptunghi fără colțuri atât pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la braț cu Titi. Era o nouă invenție a ei, spre a se măguli că iese cu un bărbat. Titi consimțea să se abată de la sedentaritatea lui obișnuită, fiind din nou în criză erotică și sperând o altă Ană, mai izbutită. Felix trebui să sufere, cu destulă repulsie, brațul domnișoarei, care își continuă mândră plimbarea între doi bărbați. Dar pe Felix îl supără mai mult conversația fetei. - Știi, zise ea, că Titi a fost lăudat de profesori. Titi are să fie un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să spun asta, Felix. Constat, însă, că suntmediocră, neînsemnată pe lângă tine. Voința ta îmi inspiră G. Călinescu respect. Până acum râdeam de oamenii prea serioși, îmi plăceau bărbații chic. Nici nu știu cine e prim-ministru, atât de puțin mă interesează lumea izbutită. Noi, fetele, Felix, suntem mediocre, iremediabil mediocre, și singurul meu merit este acela că-mi dau seama de asta. Felix se ridică în picioare amărît: - Otilia, tu-mi scapi totdeauna printre degete, nu măiubești. Vrei să mă schimb, să devin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îmi cântă mierla, toată viața o să mă târască plugul de Colo, colo ...” Am lăsat boii înjugați pe brazdă. De ei îmi părea rău, dar n-aveam ce face. Să le schimb eu condiția lor? (Lupta cu gărgăunii) Printre cele mai izbutite secvențe de acest fel se numără, indiscutabil, Craiova văzută din car, unde rememorarea capătă accente nostalgic-ironice, aliaj rar, ce își datorează strălucirea tocmai alternanței vocilor și abilității autorului de a strecura între notațiile prozaice, indiferente, câte un pasaj de aparență
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
este aproape inobservabilă, iar comentariul, minim, contribuie la întărirea senzației de autenticitate. E vorba, în primul rând, de o autenticitate psihologică și comportamentală, de o naturalețe a gesturilor și a replicilor care nu își află echivalentul nici măcar în cele mai izbutite pagini de proză realistă (poate doar primul volum din Moromeții lui Marin Preda le poate sta alături). Pe bună dreptate s-a remarcat că „din toată proza românească cu tematică rurală nu putem aduna atâta substanță psihologică și socială”391
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
spunem nimic, căci nimic n-ar mai fi de spus după ce văzul își făcea treaba. Precum amforele vechilor greci, Marchiza era făcută numai din forme care te îmbiau să torni înăuntru. Contururile ei erau lipsite de echivoc, întruchipau cea mai izbutită dintre lumile posibile, în care aparențele și esențele sunt una. Ochii se încondeiau cu linii groase, alungite spre tâmple. Locul sprâncenelor rase îl luaseră două linii curbate, ca niște arcuri de elipsă. Pe obraji elipsele erau întregi, sub forma unor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
printr-un consemn, subiectul fu repede înlăturat. Motivul? Pomponeștii, pentru care numele Gavrilcea nu era necunoscut, nu voiau să-l implice în discuție, madam Farfara, de asemeni, nu dorea să se gândească cineva la Tudorel, deci indirect la Ioanide. Cu toate că izbutită, întrevederea nu fu suficientă pentru calmarea susceptibilităților lui Pomponescu. Ministeriabilul o recunoștea drept valabilă pentru reluarea raporturilor austere, încă incertă pentru verificarea temperaturii erotice. De aceea invită la masă pe Ioana la "Capșa", însă împreună cu Smărăndache și Smărăndăchioaia, pentru decor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Se ducea la clădirile pe care le construise el, le contempla lung pe din afară, apoi se despărțea de ele. Cutreieră astfel orașul timp de câteva zile. Sentimentele pe care le încercă fură foarte contradictorii. Unele clădiri i se părură izbutite, altele contestabile, în tot cazul nu reacțiile de ordin critic îl reținură, cât amintirile ce se legau de respectivele lucrări. Își rememora împrejurările în care construise fiecare edificiu, oamenii cu care venise în contact. În convorbiri, Pomponescu evoca tot mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
structura romanului, alternând în registrul grav ca și în cel bufon, parodic. Tipologia călinesciană e remarcabilă chiar și în cea mai pretențioasă accepție a realismului contemporan. Scriitorul compune fizionomii înzestrate cu date semnificative și poate că una dintre cele mai izbutite siluete e Bonifaciu Hagienuș, trăind prin hiperbolă realistă avatarurile existenței sale versatile, instabile. Nu e defel nejustificat să trimitem la notele lui G. Călinescu din Poezia "realelor" și de aici la exercițiul romancierului pentru a urmări privirea scriitorului chiar și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]