463 matches
-
rosti ca pentru rugăciune, și câteva secunde mai târziu, ușa fu deschisă și flăcăul apăru în prag, cu chipul alb ca hârtia și cu ochii pironiți în depărtări. Avea privirile limpezite și înălțate dincolo de moarte. De sub mantaua încheiată îi coborau izmenele albe ca zăpada, legate în jurul gleznelor. Pe cap își pusese capela cazon, care-l prindea minune, iar în picioare încălțase o pereche de sandale noi, din piele groasă de vițel. Trecuse grăbit cu mâinile vârâte în buzunarele mantalei, încadrat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
douășpe semne dân zodiac mi se tipăriseră la fix În glagorie; da-i de ajuns să-ți spună unu să n-o Încurci, că te și apucă bâțu să n-o dai În bară. Nu că mi-aș fi rătăcit izmana dă frică, parol, da am avut un gând. Abenhaldun mi-a strâns ghiara, mi-a zis că rugăciunile lui vor fi cu mine, și am coborât jos scara În salon. Ieram până peste cap cu zodiile; bașca, cârca albă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ființă, ca și Corbu Nicolae, carele și el Îl laudă pe domnul BÎrlădeanu cu Î din i, și o face „În ciuda diminuării elasticității articulare” a venerabilului, care-a scris de curînd o carte, probabil la fel de puțin elastică, așa cum se purtau izmenele pe vremuri, cu destăinuiri din presa americană de-acum treizeci de ani, presă care, nu mă miră, Îl numea pe BÎrlădeanu „părintele miracolului economic românesc”. Să ne oprim nițel asupra cuvîntului miracol; Înseamnă fenomen neobișnuit, care pare ori chiar este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În cazul În care omul fără piciorușe nu era un membru al corpului de pază prezidențială, chircit. Iubirea fostului și actualului președinte nu cunoaște limite. Și tocmai cînd era să mă apuce o emoție convulsivă, descopăr În același ziar că izmenele lui Bush s-au vîndut la licitație cu 325 de dolari. Prețul exagerat de mic ar putea fi explicat, sînt izmenele purtate În timpul războiului din Golf, pline de petrol. Îi sugerez domnului Iliescu o experiență similară, deoarece indispensabilii săi, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
președinte nu cunoaște limite. Și tocmai cînd era să mă apuce o emoție convulsivă, descopăr În același ziar că izmenele lui Bush s-au vîndut la licitație cu 325 de dolari. Prețul exagerat de mic ar putea fi explicat, sînt izmenele purtate În timpul războiului din Golf, pline de petrol. Îi sugerez domnului Iliescu o experiență similară, deoarece indispensabilii săi, ca piesă istorică și decorată c-un trandafir În față, ofilit dar irezistibil, pe spate scriind cu litere de foc teroriștii n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Iar acum știi tot ce știu și eu. Dinspre coridor, tare: — Abe Teitlebaum, Johnny Stompanato și Lee Vachss. Ei sînt făptașii de la Nite Owl. Mai băgați-l În bandă și pe Dublu Perkins și pregătiți-vă să vă căcați În izmene cînd o să vă spun ce-am mai descoperit. Ed Îi mirosi sudoarea și respirația. White Îl Împinse Înăuntru - ferm, dar fără ostilitate. — Să lăsăm o clipă deoparte problemele noastre. Ai auzit ce am spus? Numele Începeau să-și facă efectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tine; ai ajuns o persoană pentru care ceasurile și orologiile s-au oprit și știe ora după ce gen anume de invalizi ajung la ușa proprietarului. Stătea În fața ferestrei deschise, Îmbrăcată Într-o cămașă fără guler și-ntr-o pereche de izmene cenușii, fumînd și uitîndu-se la pacienții domnului Leonard, care veneau și plecau. Erau punctuali - atît de punctuali, că putea spune ce oră este după ei; femeia cu spatele strîmb, lunea la zece; soldatul rănit, joia la unsprezece. În zilele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de pe suport, Îl Împături, o forță pe Viv să se ridice, coborî capacul vasului și puse prosopul pe el. Stai pe el, draga mea, spuse, ajutînd-o pe Viv să se așeze la loc. — Foarte bine. Și acum să scoatem și izmenele astea, vrei? Se aplecă, bîjbîi pe lîngă genunchii lui Viv și-i ridică picioarele. E mai bine. Nu-i prea frumos să te vadă ăl bătrîn cu izmenele În vine, nu-i așa? Aș zice că nu. Gata - cînd eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să se așeze la loc. — Foarte bine. Și acum să scoatem și izmenele astea, vrei? Se aplecă, bîjbîi pe lîngă genunchii lui Viv și-i ridică picioarele. E mai bine. Nu-i prea frumos să te vadă ăl bătrîn cu izmenele În vine, nu-i așa? Aș zice că nu. Gata - cînd eram de vîrsta ta, nu ne prea băteam capul cu așa ceva. Aveam fuste, știi, să arătăm decente. Fuste lungi, cum nu-ți vine a crede. Poftim. N-are importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mesajul electoral cu cel publicitar, pe panouri și În afișe Mile Spătaru fiind pus adesea să recomande produse inexistente (de pildă biscuiții cu cremă hidratantă), eventual alături de iubita lui Doamnă Leopard, concubina oficială. Alteori, mai aplicat politic, cuplul poza În izmene murdare, făcea reclamă la noua colecție vestimentară Mărăști-Mărășești-Oituz. Dar În general predominau mesajele ecologiste, fiindcă Mile Spătaru se anunța ca independent susținut de comunitatea helvetă, dar și fiindcă noi apucaserăm să prindem gustul vieții la țară și al hranei organice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
portretul lui Benjamin Franklin pe ele132, la un poker. Cum știau că trișează cu nerușinare, îi pregătiseră din timp o mică surpriză. Pachetul de cărți desfăcut în fața lui fusese măsluit imperceptibil și dimineață responsabilul peste polonice se trezise numai în izmene. Ca plată a unei părți din suma pierdută, se angajase să le facă un festin culinar cum nu mai avuseseră parte de mult. În timp ce așteaptă nerăbdători sfârșitul schimbului, amândoi simt deja în nări aroma apetisantă a cărnii bine făcute care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
delațiunea generală, mă pregăteam să-mi mut eroismul din creier în stradă și din spațiul urban în cel rural, devenind profesor de română în satul de munte care urma să-mi fie repartizat. Acolo, în schimbul alfabetizării mulțimii de puradei în izmene și opinci, aș fi primit respectul ce mi se cuvenea și la care, ca un adevărat dascăl în devenire, aveam tot dreptul să aspir: sticle de țuică și rachiu, o căsuță albă, cu-acoperiș de lemn și ușa deschisă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
anunțase. Trebuia să fii prost ca să nu înțelegi; el nu era. Doar Maurer crezuse contrariul; imprudența asta îl costase șoldul, o jumătate de bazin și scaunul plușat de la prezidiul CC-ului. Mă pomeneam luând startul prin grădină și sărind în izmene gardul vilei din „Primăverii“, fluierat de securiști și fugărit de Aro-urile Miliției, arestat, bumbăcit și dus la anchetă și, finalmente, confruntat cu însuși „Gigantul Carpaților“ și vocea sa tremurând de astm și gelozie: „Tovarășe... Ce mi-ai făcut, nenorocitule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
irațional și ridicol. Lumea îmbătrânea, prietenii plecau unul după altul, învinși sau poate doar obosiți, ochii se întunecau, degetele începeau să tremure, pielea cădea moale ca varul de pe case. Nimeni n-avea să-și mai aducă aminte de nimic: nici izmenele peticite ale lui Țurel, nici trandafirii cărnoși din strada Vitejescu, nici gustul de țuică în ploaie, sub vârful Moldoveanu, nici îmbrățișările transpirate cu Mihnea și Cezar pe terenul de fotbal, nici pâinea pe cartelă, în jumătăți negre și îmbietoare, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
printre blocuri ca să dai de biserici și case. Împreună cu Maria, umblam răbdători prin șantiere, treceam de cuvele înghesuite în care, în miros de prăjeală și rufe ude, cocleau avortonii socialismului, ocoleam mormanele de PFL, ferindu-ne de pensionari, muncitori în izmene și femeile lor care arătau ca Marian Nistor, și-ajungeam la capătul betonului; ne scuturam noroiul de pe cizme și-o porneam pe străduțe. Era ca și cum ai fi sărit dintr-un container: asfaltul se rupea, casele vechi începeau trist, abrupt, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
altei vieți. O generație de Petrișori, nesigură, tremurând, balansându-se dintr-o parte într-alta, prinsă între două lumi, ca fetița lui Dostoievski cu degetul în ușă. Eram neputincioși, incapabili să avem grijă de-altcineva decât de noi. Crescusem cu izmenele de „Șoimi ai Patriei“ și-n uniforma de UTC-iști. Ascultasem „Europa Liberă“ și urmărisem meciurile de fotbal la bulgari, cu purici și fără sonor. Făcusem o facultate de doi lei (oricum de zece ori mai bună decât astea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
epoca. Vara, căruțele cu fân îți tăiau calea, ca și satele uscate, cu fântâni și cumpene de pe vremea lui Negru Vodă. Casele se-aliniau la drum, mici, pietruite, iar din curțile lor săreau invariabil în fața mașinii copii desculți și-n izmene. Nu s-ar fi mirat nimeni dacă dintr-o curte ar fi apărut Rahan. Cum te-apropiai de Dunăre, pepenii invadau șoseaua, verzi, negri, galbeni și portocalii, grămezi peste grămezi, bostani lângă pepenoaice, rostogolindu-se unii peste alții. Pe la Vadu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
răspundea nimeni de tine. Poșta venea dimineața cu un furgon și-arunca de pe geam corespondența pe trepte sau direct în capul străzii; își lua fiecare de-acolo ce-i trebuia. De role sau biciclete, nu putea fi vorba, rămâneai fără izmene la fiecare zece metri. Păjurenii își păzeau cu strășnicie microclimatul. În rarele ocazii când se-aventurau prin cartier, hingherii erau huiduiți sau luați la bătaie de vecini. Cei mai inventivi dintre locatari încuiau repede ușile blocurilor, cu câte șapte-opt câini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zilele, urmate de luni, urmate de ani. Viața noastră se consuma ticăit, bucuros și ponderat, fără sens și fără direcție, ca toate viețile din lume. Îți venea să stai liniștit și să plângi de bucurie. Mariei nu-i plăceau praful, izmenele, pijamalele mele cu dungi, urmele de pastă de dinți pe care le lăsam în chiuvetă dimineața. Nu suporta târșâitul papucilor (zicea că semăn cu un moș), grămezile de vase murdare (cățărându-se pe pervazul ferestrei, cum le lăsam eu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
învelișul aspru, poros, din care curgeau aburi, în contrast cu interiorul răscopt: pruna fierbinte, leșinată, parcă molfăită și scuipată la loc, care te păta cu violet pe gură). Apreciam caimacul (conținea calciu, mă dădăcise maică-mea că e bun). Nu renunțam la izmene, mai ales iarna (când te înțeapă prostata, nu mai faci pe eroul). Iubeam fulgii de praf, le admiram zborul prin casă, sclipirile pufoase în ceașca de ceai. Cât despre păienjeni, n-aveam nimic cu ei, mi se păreau niște insecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe jumătate goală, elevii aduși cu forța cu clasa aplaudau între părți, stârnind mirarea dirijorului. Ceilalți, cunoscătorii, picoteau în primele rânduri, împachetați în paltoane și haine țepoase de blană. Era prin ’88 sau ’89, dacă nu veneai cu vestă și izmene pe dedesubt, îți clănțăneau dinții. Doar Felicia părea să nu observe, elegantă, flou-flou, agățată onorabil de brațul meu. A doua oară, fusese mai greu. Luasem un premiu și mă pregăteam să încasez cecul. Festivitatea se desfășura tot iarna și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un buton roșu, cu clopoțelul desenat pe el, prin care puteai să-l chemi, ca-n filme. Asta nu înseamnă că și venea. „Aoleu, ce incomod...“, s-a auzit vocea lui Mihnea. Își aruncase hainele pe chiuvetă și rămăsese în izmene și-n tricou, îi vedeam picioarele balansându-se la geam. Dacă se rupea patul cu el, ne-omora pe-amândoi. „Când kilu’ meu se mai termină cu zdruncinăturile astea?!“ „Când s-o termina România. Și-asta nu va fi prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pocnim. „Degeaba l-ați eliminat pe Lupu. Ștergerea nu mai poate fi oprită! Dați-mi drumul!“, a încercat scriitorul să se mai calmeze. Nu reușea. Închieturile îi tremurau în continuare, parcă montase cineva curent electric în scaun. „Un textualist în izmene...“, am zâmbit, „Ce interesant!“. După care l-am asigurat: „Nu cred că ești în măsură să ne-ameninți. Uită-te mai bine la tine.“ „M-am uitat suficient: și la mine, și la tine.“, și-a recuperat el vocea. „Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ruse, atunci cînd nu era vorba despre intervenția directă a administrației. Astfel au devenit: Anastasiu = Anastasiev, Andronache = Andronachevici, Bădărău = Bodarev, Barbul = Barbo, Cantacuzino = Cantacuzen, Ciobanu = Ceban, Ciolan = Celan, Ciohodar = Ciuhudari, Feodosiu = Feodosiev, Grecu = Greculov, Gusti = Gustea, HÎncu = Hinculov și Ghincu, Izmană = Izman, Nacu = Nacco și Naculov, Talpă = Taplov etc. Numele de persoane pot depune mărturie pentru apartenența etnică a celor care le-au purtat, chiar și cu modificări ca cele despre care am vorbit, iar purtătorii și-au pierdut limba, deznaționalizîndu-se
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
Bodarev, Barbul = Barbo, Cantacuzino = Cantacuzen, Ciobanu = Ceban, Ciolan = Celan, Ciohodar = Ciuhudari, Feodosiu <footnote Mai vechea formă românească Teodosiu fusese modificată anterior prin trecerea lui t la f, specifică limbii ruse. footnote> = Feodosiev, Grecu = Greculov, Gusti = Gustea, Hîncu = Hinculov și Ghincu, Izmană = Izman, Nacu = Nacco și Naculov, Talpă = Taplov etc.“ <footnote A. Boldur, Istoria Basarabiei, Editura Victor Frunză, București, 1992, p. 494. footnote> . Numele de persoane pot depune mărturie pentru apartenența etnică a celor care le-au purtat, chiar și cu modificări
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]