1,683 matches
-
bărbați - 600000-800 000 de lei. l Magazinul „Societa Fashion” (str. Alba Iulia nr. 5) oferă spre vânzare articole marca „Balizza”, import Italia: bluze cu cristale Svarowski - 6 000 000 de lei, fuste din denim cu piele, accesorizate - 8250000 de lei, jachetă din piele - 13 150 000 de lei, pantaloni - 7 900 000 de lei, rochii de ocazie - 12320 000 de lei. l Magazinul „Cool” (Centrul Comercial Kapa, stand B9) vinde: ceasuri „Casio” - 700 000-10000000 de lei, „Festina” - 2 650 000-6 000
Agenda2005-22-05-comert () [Corola-journal/Journalistic/283736_a_285065]
-
cunoscut sub numele de Daddy Fizz. Colecția constă dintr-o mare diversitate de modele de tricouri și articole realizate din denim, cu un design modern: pantaloni - 2 570 000-2 760 000 de lei, pantaloni scurți - 1 475 000 de lei, jachete - 2 650 000 de lei, bustiere - 550000 de lei. Prețul tricourilor oscilează între 650 000 și 750 000 de lei, unele dintre acestea fiind inscripționate cu moto-ul cântărețului: „Dacă nu eu, atunci cine? Magazinului este deschis de luni până
Agenda2005-25-05-comert () [Corola-journal/Journalistic/283822_a_285151]
-
predominanțe în colecțiilor, produsele având echilibrul perfect între tendințe și confort. Fii la curent cu ultimele noutăți în materie de modă masculină și poartă brandul Jack & Jones. Ultimele colecții lansate cuprind cele mai cool cămăși, tricouri sau pulovere, jeanși și jachete, realizate din materiale de înaltă calitate. Jack and Jones este brandul bărbaților care vor să fie întotdeauna în pas cu modă, colecțiile Jack and Jones fiind inspirate din tendințele internaționale și influențate de street și club fashion. Jack and Jones
Reduceri [Corola-blog/BlogPost/92324_a_93616]
-
cădea ninsori, o lună! De-și scutură barba (de lapte), Va ninge noapte de noapte! De își scutură mustața, Va ninge și dimineața! De-și scutură sprâncenele, Vor fi mari troienele! Și-apoi scoate o lunetă Din haină ori din jachetă Și se uită spre Pământ Ca să vadă Moșul Sfânt, Oare, oare prichindeii Lustruit-au papuceii? Referință Bibliografică: Moș Niculai / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1794, Anul V, 29 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol
MOŞ NICULAI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383225_a_384554]
-
ca un adolescent. Din piatră În piatră bărbatul se cațără pe femeie. Din piatră În piatră se trece Rubiconul. Am plecat să cumpăr unt. M-am răsgîndit. Am cumpărat un săpun. Săpunul nu era ambalat. L-am băgat În buzunarul jachetei. Îl tot pipăiam cu mîna, Îmi plăcea forma lui rotundă, alunecoasă. Apoi Îmi duceam degetele la nas. Mirosea dulce acrișor a colonie de provincie. Chestia asta cu săpunul e ca lăcusta care s-a pripășit astă vară, cine știe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pentru prima dată de la moartea lui nea Dumitru În garsoniera de la parter. Un vestibul Înțesat de obiecte, o masă pe care se află găleata cu borș, o tavă de aragaz și o pîlnie. Pe peretele lateral un cuier plin cu jachete vechi și pantofi scîlciați. La cotul tavanului o pată mare de condens. — Intră-n casă c-acuș pui de cafea. Două canapele acoperite cu pături cazone, pe una se vede urma maronie a fierului de călcat. țce caut aici iată-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Probabil și-a dat seama că spun adevărul, pentru că s-a cufundat relaxat în scaun. —Ei bine, în cazul acesta... a început el. — Nu mai e nimic de adăugat, am terminat eu fraza. M-am ridicat și mi-am pus jacheta. —îmi pare rău că v-am făcut să vă pierdeți timpul cu mine. Părea că urma să mai zică ceva, dar eram sătulă de camera aia mică, de discuția care nu ducea nicăieri și de atmosfera încărcată. întorcându-mă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
femeie din triburile africane cu ceva respect de sine nu ar fi purtat nici moartă acel candelabru sport, dar perlat, cu oameni de plastic atârnând de el. Baby era atât de slabă încât puteam să-i număr toate coastele prin jachetă. M-am pregătit psihic să trec prin fazele unei conversații politicoase. —Samantha! Au trecut ani! S-a aplecat și mi-a ciugulit amândoi obrajii. Candelabrele atârnau periculos de aproape de fața mea. Mi-am ținut mâna în sus, ca un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
se uita peste umărul meu după alți cunoscuți. între timp i-am trecut în revistă vestimentația. Firma de relații cu publicul a lui Baby reprezenta mai ales designeri de modă și era mereu îmbrăcată extravagant. în seara aceea avea o jachetă strâmtă de lycra cu vârtejuri psihedelice portocalii, galbene și verzi, jambiere verde închis și pantofi uriași. Fardul era portocaliu, iar părul ei, tuns scurt într-o manieră tranșantă, era vopsit într-un galben lămâie pal. Destul de ciudat, dar efectul per
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și să aranjez cu ea să vină să o vadă. Gândul m-a umplut de entuziasm. Avea în sfârșit un sens, era un pas înainte în viața mea. Frunzele îmi foșneau sub picioare. Mi-am adâncit mâinile în buzunarele de la jachetă și mi-am îndreptat umerii pentru prima dată, auzind cum trosnesc vertebrele din zona gâtului și coloana cum se destinde. Voiam să merg până la cel care dormea dus sub copaci și să văd dacă e în regulă, apoi să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a căzut pe spate, scoțând un sunet ciudat. Am știut imediat că e moartă. Sunt unele lucruri pe care nu ai cum să le greșești. Ochii lui Lee priveau goi înspre cerul alb ca hainele ei, alb ca și pielea. Jacheta pufoasă în care era înfășurată, confortabil și protector, nu-i mai ținea de cald. Era vânătă și înghețată ca marmura, pielea și corpul ei erau țepene; inflexibile, reci, toate păreau să fie la locul lor, la prima vedere, dar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Mă străduiam să ignor cântecul ei de sirenă când o voce a spus: —Scuză-mă. Era o fată cu părul des și scurt, blond decolorat, cu ruj roșu și o față foarte drăguță. Picioare lungi, în blugi tociți, și o jachetă neagră cu franjuri peste umeri. Părea că ezită. Stătea cu mâinile băgate adânc în buzunarele blugilor. —Locul ăsta e ocupat? — Da. Aștept pe cineva. —Ah... A făcut o pauză. M-am uitat în jur. Doar jumătate din mese erau ocupate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
groase suspendate în lichid. Nu i-am simțit gustul; limba mea era groasă ca o perie, dar a ajutat. Adormisem sau mai bine zis leșinasem, în patul lui Tom, dar din fericire reușisem să îmi scot mai întâi cizmele și jacheta. Era foarte important, mai ales în ceea ce privește jacheta; era decorată abundent cu fermoare și chestii din metal și nu-mi place să port urme de fermoar pe obraz pentru că am stat cu capul pe mână toată noaptea. Te face să arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
simțit gustul; limba mea era groasă ca o perie, dar a ajutat. Adormisem sau mai bine zis leșinasem, în patul lui Tom, dar din fericire reușisem să îmi scot mai întâi cizmele și jacheta. Era foarte important, mai ales în ceea ce privește jacheta; era decorată abundent cu fermoare și chestii din metal și nu-mi place să port urme de fermoar pe obraz pentru că am stat cu capul pe mână toată noaptea. Te face să arăți ca un punker care nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
portocalii și galbene. Pe o ladă veche din lemn era un teanc de cărți de meditație și yoga. Principalul punct de atracție al camerei era ceainicul electric și diversele cutii de ierburi de ceai așezate sub el. Mi-am lăsat jacheta și cizmele la ușă. A fost o greșeală. Capul meu era foarte sensibil, iar zăngănitul și zornăitul diverselor fermoare și curele m-au făcut să tresar de durere. Judy m-a privit cu un amestec de milă și dezaprobare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
stătea o femeie cu părul prins într-o perfectă coafură franțuzească. Nu avea cum să-mi fi văzut gaura din dresuri, dar se uita în jos la mine ca și cum știa că-i acolo. Avea gura de culoarea coralului strălucitor, o jachetă mov și o pereche de perle rozalii în urechi. Mă întrebam dacă o obligă să se îmbrace în ton cu decorul. M-am prezentat. A dat de câteva ori în tastatură vizibil dezamăgită când mi-a găsit programarea pe listă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
maldărul de zdrențe s-a ridicat în picioare, ca într-o scenă de film derulată înapoi, unde personajul după o explozie se ridică, în mod miraculos într-o singură bucată. —Bună, a spus, cu ambele mâini băgate în buzunarele de la jachetă, balansându-se pe călcâie, la fel de nonșalant ca și cum încă ar mai fi fost la expoziție. Nu te-ai grăbit deloc să vii acasă, nu-i așa? Nu mi-a plăcut niciodată să fiu subestimată. Tonul vocii mele era la fel de tăios ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
poate fi atât de sexy. Cât trăiești înveți. —E bine? a întrebat cu ochii strălucitori, gura în unghi drept. M-am uitat la el de sus în jos. Și haina, am spus. Pare murdară. —Prea bine. Și-a scos amândouă jachetele aruncându-le la nimereală spre cuier. Au ajuns deasupra și au rămas acolo. S-a întins pe spate, cu mâinile sub cap, acum doar într-un tricou negru și blugii care erau susținuți de o curea jerpelită. Avea mâinile la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ce e cu tine? — Am uitat unde sunt, a bolborosit, părând jenat. S-a așezat și și-a întins mâinile, descleștându-și degetele. Apoi a căscat lung, ca o pisică; puteam să îi văd cerul gurii roșu și dungat. Pielea jachetei de pe el a pârâit. Mi-a zâmbit. —Ai avut o cină pe cinste? —Mmm. Extra-picantă. —Ce-i la TV? Ne-am uitat amândoi la ecran. O voce masculină a anunțat că subiectul din seara aia urma să fie dacă vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o discuție lungă azi-noapte. Voiam să vă întreb despre niște lucruri pe care le-am aflat... —Afară, a zbierat Clifford, pierzându-și de tot controlul. Am ridicat din umeri: — Deci până aici am fost bine-venită, am spus închizându-mi fermoarul jachetei. Presupun că nu aveai de gând să mă ameninți cu poliția dacă aș fi refuzat să plec. îmi imaginez că nu ai fi vrut să le explici prezența mea aici. Clifford Hammond a deschis gura în formă de „A“. Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Puerta del Ángel. O figură se contura Într-un crîmpei de umbră Întins peste caldarîm, inertă. Slaba clipire de chihlimbar a jarului unei țigări i se reflecta În ochi. Era Îmbrăcată În culori Întunecate, cu o mînă adîncită În buzunarul jachetei, cealaltă Însoțind trabucul care Îi țesea o pînză de păianjen din fum albastru Împrejurul profilului. Mă urmărea În tăcere, cu chipul ascuns În contralumina felinarelor. Rămase acolo preț de aproape un minut, fumînd cu nepăsare, cu privirea fixată Într-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nopții, și descoperea cum un străin Îl privea din Întuneric, fumînd cu nepăsare. Chipul lui rămînea Întotdeauna ascuns În beznă și numai ochii se insinuau În noapte, arzînd ca jarul. Străinul rămînea acolo, cu mîna dreaptă vîrÎtă În buzunarul unei jachete negre, pentru ca mai apoi să se Îndepărteze, șchiopătînd. În scena la care tocmai asistasem, străinul acela putea fi un noctabul oarecare, o figură fără chip și fără identitate. În romanul lui Carax, acel străin era diavolul. 6 Un somn dens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lumină albastră. Aveam inima otrăvită, iar privirea Îmi tremura. M-am apucat să umblu la voia Întîmplării, ignorîndu-l pe străinul care mă observa nemișcat dinspre Puerta del Ángel. Purta același costum Întunecat și avea mîna dreaptă vîrÎtă În buzunarul de la jachetă. Ochii săi oglindeau crîmpeie de lumină la strălucirea unui trabuc. Șchiopătînd ușor, Începu să mă urmărească. Am bătut străzile fără nici un țel mai bine de o oră, pînă cînd am ajuns la monumentul lui Columb. Am traversat pînă la cheiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mînă Îmi oferea un chiștoc din beznă. — Cine sînteți dumneavoastră? Străinul Înaintă pînă În pragul beznei, lăsîndu-și chipul În umbră. O adiere de fum albastru ieșea din țigară. Am recunoscut de Îndată costumul negru și mîna aceea ascunsă În buzunarul jachetei. Ochii Îi străluceau ca niște mărgele de sticlă. — Un prieten, zise. Sau asta nădăjduiesc să fiu. O țigară? — Nu fumez. — Bine faci. Din nefericire, n-am nimic altceva să-ți ofer, Daniel. Glasul Îi era nisipos, rănit. TÎrșîia cuvintele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
bat pînă te bag În spital, fără să-mi pese nici un căcat ce vîrstă oi fi avînd, spuse el cu răceală. Ne-am Înțeles? M-am ridicat În picioare anevoie și am descoperit că, În sforțarea lui, Neri Îmi ferfenițise jacheta și mîndria. — Cum ai intrat? N-am răspuns. Neri suspină, scuturînd din cap. — Hai, dă-mi cheile, mi-o trînti Neri, reținîndu-și furia. — Ce chei? La palma pe care mi-a administrat-o, m-am prăbușit pe pardoseală. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]