6,700 matches
-
-l acolo În fund, pe post de opritor, iar apoi am bătut la ușa Verei după cifrul nostru secret, stabilit cu câteva zile Înainte, prin câteva mesaje trimise prin porumbei: primele douăzeci și patru de măsuri din soloul de baterie susținut de Jack DeJohnette, pe 17 iunie 1970, la Fillmore East. Tocmai mă Încălzisem binișor și trecusem chiar la unele improvizații, când ușa s-a deschis și Vera a sărit de gâtul meu. — Igor, mi-a șoptit ea la ureche, de ce n-ai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un alt eveniment, neconsemnat de istorie, petrecut În zorii zilei de 22 august, același an, În deșertul Nevada, mai precis la un cazinou din Las Vegas, cînd miliardarul Roland Hughes, despre care știm că era un pasionat jucător de black jack, a rămas fără bani lichizi. El i-a telefonat lui Roland Cârlan, cerîndu-i Împrumut trei milioane de dolari, bani pe care Cârlan i-a dat, solicitînd drept garanție custodia documentelor de proprietate asupra insulei Roland. Trei zile mai tîrziu, cînd
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
te duci la fast-food-ul lui Harold și la Hazerai 1 Palace și mănânci cartofi-pai împreună cu Melvin Weiner. Nu-i așa? Să nu-ndrăznești să mă minți. Te-ndopi sau nu cu cartofi-pai și cu ketchup pe Hawthorne Avenue după ore? Jack, vino-ncoa’, vreau s-auzi și tu ce zic, strigă mama după tata, care tocmai ia baia în stăpânire. — Lasă-mă, că vreau să-mi deșert mațele, răspunde el. N-am destule pe cap, voi îmi mai lipseați cu zbieretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dezamăgit la culme. Eu sunt rostul vieții lui și știu asta. Ce-a făcut? — Ce-a făcut e bun făcut și gata, cu voia Domnului. Ia zi, ți-ai deșertat mațele? îl întreabă ea. — Ba bine-nțeles că nu. — Of, Jack, ce-o să se întâmple cu tine, cu mațele astea ale tale? — Or să se facă beton, asta o să se întâmple. — Asta-i din cauză că mănânci prea repede. Nu mănânc prea repede. Da’ cum mănânci, încet? — Mănânc normal. Mănânci ca un porc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
muștarul ăsta“. Cred că și ea se gândea cam la același lucru. Se-ndoapă cu cartofi-pai, zice ea așezându-se pe un taburet să-și Plângă Amarul o dată pentru totdeauna. Pleacă după ore cu Melvin Weiner și se-mbuibă cu cartofi-pai. Jack, stai tu de vorbă cu el, eu îi sunt doar mamă. Spune-i cum o să sfârșească. Alex, continuă ea cu patos, văzând că dau s-o șterg din încăpere, tatele 1, totul începe cu o diaree, dar știi la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Nici altă dată, stăruie mama. — Nici altă dată, zice tata. Și nici hamburgeri, stăruie mama. — Și nici hamburgeri, zice tata. — Hamburgeri, zice ea cu înverșunare, de parcă ar rosti Hitler, în care se bagă toate porcăriile pământului - iar dumnealui îi mănâncă. Jack, pune-l să promită până nu se-alege cu o țura2 îngrozitoare și-o să fie prea târziu. — Îți promit! răcnesc eu. Îți promit! și o întind din bucătărie. Încotro? Oriunde. Îmi trag chiloții jos furios și îmi înșfac berbecele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-mea, firișoare galbene cu care să tot coși... Vrei să faci un pișu drăgălaș? mă întreabă ea când eu cu dragă inimă aș face un torent, un potop: aș vrea ca, asemenea lui, să umplu WC-ul, ridicând nivelul apei! Jack, strigă mama la el, fii bun și închide ușa la closet. Halal exemplu îi dai știi tu cui. O, măcar de-ar fi așa, mamă! Măcar de s-ar putea inspira știi-tu-cine din bădărănia lui cum-îi-zice! Măcar de m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
asta. Galeria avea chiar un cântecel pe care văru-meu și amicii lui îl cântau din tribună la sfârșitul unui joc în care Weequahic o luase din nou pe coajă urât de tot. Îl cântam și eu cu ei. Ikey, Mikey, Jack și Sam, Băieți ce nu mănâncă salam, Jucăm fotbal, jucăm miuță - Și-avem mațes 2 la cutiuță, Ole, ole, Liceul Weequahic, ole! Ei, și ce dacă am pierdut? Se vădea, până la urmă, că avem și noi motivele noastre de mândrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
le-au făcut iluștrii noștri vecini care stăpânesc lumea și n-au nici cea mai vagă idee ce-s alea limitele și restricțiile umane. ...Astfel grăit-au legile kușer, cel puțin copilului care eram, crescut sub tutela lui Sophie și Jack P., într-o circumscripție școlară din Newark, unde în toată clasa mea nu sunt decât doi copii creștini, locuind în case în care eu nu calc, hăt la marginea cartierului nostru... astfel grăit-au legile kușer și cu cine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cheme pe medicul hotelului, care dormea buștean, să vină la noi în cameră. Vezi cum îmi țin degetele? Vărsam atât de cumplit, că exact așa îmi înțepeniseră, de-ai fi zis că-s paralizată și întreabă-l pe taică-tău - Jack, spune-i, spune-i ce-ai crezut când mi-ai văzut degetele după ce-am mâncat homarul ăla. — Care homar? — Ăla pe care mi l-a băgat pe gât amicul tău Doyle. — Doyle? Care Doyle? — Doyle, Goiul Ăla Șiker 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ora mesei nu se mai săturau să mă privească - o dată, maică-mea s-a scăpat pe ea, doctore, și a trebuit să fugă la closet hohotind de râs ca o isterică, după ce m-a văzut făcând pe domnul Kitzel din Jack Benny Show. Ce să-ți mai zic? Mai erau și plimbările, plimbările cu tata prin parcul Weequahic, duminica, plimbări pe care nu le-am uitat până azi. Știi, ori de câte ori mă duc la țară și găsesc o ghindă pe jos, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe scenă, dar nu și în viața de toate zilele, a, nu, mersi! Spune-mi, doar, ce am de făcut, și-am să fac! Spune-mi ce să zic, și-am să le-o trântesc de la obraz! Roiu’, Sophie! Caramba, Jack! Tăiați-o de-aici, da’ repede! Hai să zicem, de pildă, că ăsta-i un banc pentru tine. Trei evrei se plimbă pe stradă, maică-mea, taică-meu și cu mine. Acțiunea se petrece astă-vară, cu puțin înainte de plecarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
îi spunea mereu fă asta și fă aia, și cât de nefericită și întoarsă pe dos era ea uneori din cauza asta, așa că taică-meu n-ar trebui să mai insiste atâta cu mine, conchide ea, fiindcă: — Alexander e băiat mare, Jack, are dreptul să hotărască singur, i-am spus asta dintotdeauna. Ce-ai făcut tu dintotdeauna? Ce-a zis? Ah, de ce-i tot dau înainte cu astea? La ce bun să fiu în halul ăsta de obsedat? La ce bun să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în piept. Se scoală de la șase fără un sfert dimineața ca să-și ofere un ceas întreg pe budă, cu speranța înfocată că, dacă e așa drăguț și generos cu mațele lui, acestea vor ceda și, în sfârșit, vor spune „OK, Jack, fie cum vrei tu!“ și îi vor face cadou bietului om vreo cinci-șase căcăreze. — Iisuse Hristoase! geme el când îl trezesc ca să mă spăl de școală și își dă seama că e aproape șapte și jumătate și că acolo, jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
buze cu cineva pe nume Sheldon! Din cauza sosului cu mirodenii! Știi ce-am citit în Cosmopolitan? îl întreabă maică-mea pe taică-meu. Că există femei homosexuale. — Ei, hai, mormăie Tata Ursu’, ce mai sunt și porcăriile astea - mizeriile astea?... — Jack, termină, te rog, că doar nu inventez. Am citit în Cosmo! O să-ți arăt articolul! — Ei, hai, le bagă și ei ca să vândă revista... Măicuță! Tăicuțule! Există lucruri și mai rele - sunt unii care fut găini! Sunt unii care cordesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
țanc, în timpul ultimei reclame - puștimea care nu-i are de vecini pe alde Silverstein și Landau, ci pe Fibber McGee și Molly, pe Ozzie și Harriet, pe Ethel și Albert, pe Lorenzo Jones și pe nevastă-sa, Belle, și pe Jack Armstrong! Jack Armstrong - goiul sută la sută american! - și Jack derivat de la John, nu de la Jake ca taică-meu... Uite ce, de câte ori ne așezam la masă, lăsam radioul să urle până la desert, licărul scalei galbene e ultima lumină pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ultimei reclame - puștimea care nu-i are de vecini pe alde Silverstein și Landau, ci pe Fibber McGee și Molly, pe Ozzie și Harriet, pe Ethel și Albert, pe Lorenzo Jones și pe nevastă-sa, Belle, și pe Jack Armstrong! Jack Armstrong - goiul sută la sută american! - și Jack derivat de la John, nu de la Jake ca taică-meu... Uite ce, de câte ori ne așezam la masă, lăsam radioul să urle până la desert, licărul scalei galbene e ultima lumină pe care o văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vecini pe alde Silverstein și Landau, ci pe Fibber McGee și Molly, pe Ozzie și Harriet, pe Ethel și Albert, pe Lorenzo Jones și pe nevastă-sa, Belle, și pe Jack Armstrong! Jack Armstrong - goiul sută la sută american! - și Jack derivat de la John, nu de la Jake ca taică-meu... Uite ce, de câte ori ne așezam la masă, lăsam radioul să urle până la desert, licărul scalei galbene e ultima lumină pe care o văd seară de seară înainte de-a adormi - așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ascunzi sub talpă? — Nimic. — Alex, te rog, am auzit clar cum a căzut ceva. Ce ți-a căzut din pantaloni, ce-ascunzi sub talpă? Din pantalonii tăi de ocazie! Nimic! Pantoful! Dă-mi pace! — Tinere, ce-ncerci să... o, Doamne! Jack! Vino-ncoa’ repede! Uite, uite-acolo, pe jos, lângă pantoful lui! Tata dă buzna din baie în bucătărie, cu pantalonii pe vine și cu Newark News în mână, deschis la pagina de decese. — Ce s-a mai în tâmplat, dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
putea ascunde faptul că mi-am pierdut vederea? — Cioc, cioc, cioc, eu sunt, mamă - acest câine cumsecade m-a ajutat să ajung acasă cu bastonul. — Un câine? În casa mea? Dă-l afară imediat, până nu apucă să spurce totul! Jack, a intrat un câine în casă și abia am spălat pe jos în bucătărie! — Dar, mamă, el va să rămână aici, trebuie să rămână - e un câine special dresat. Am orbit. — Aoleu, Dumnezeule! Jack, strigă ea către baie. Jack, Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
până nu apucă să spurce totul! Jack, a intrat un câine în casă și abia am spălat pe jos în bucătărie! — Dar, mamă, el va să rămână aici, trebuie să rămână - e un câine special dresat. Am orbit. — Aoleu, Dumnezeule! Jack, strigă ea către baie. Jack, Alex a venit acasă cu un câine - a orbit! — Cine, el? răspunde taică-meu. Cum o să fie orb dacă n-are habar nici măcar ce-nseamnă să stingă lumina. — Cum? țipă îngrozită mama. Cum? Cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
totul! Jack, a intrat un câine în casă și abia am spălat pe jos în bucătărie! — Dar, mamă, el va să rămână aici, trebuie să rămână - e un câine special dresat. Am orbit. — Aoleu, Dumnezeule! Jack, strigă ea către baie. Jack, Alex a venit acasă cu un câine - a orbit! — Cine, el? răspunde taică-meu. Cum o să fie orb dacă n-are habar nici măcar ce-nseamnă să stingă lumina. — Cum? țipă îngrozită mama. Cum? Cum a fost cu putință una ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care nu puteam decât s-o invidiez și s-o ador. Niciodată nu ridica tonul în timpul unei dispute. Îți dai seama ce impresie mi-a făcut chestia asta la vârsta de șaptesprezece ani, proaspăt ieșit de sub obrocul Societății de Dezbateri Jack & Sophie Portnoy? Cine mai auzise până atunci că o discuție în contradictoriu poate fi purtată și astfel? Niciodată nu-și ridiculiza oponentul! Și nici nu părea să-l urască pentru ideile lui! A-ha,vasăzică asta înseamnă să fii copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
loc de dragoste printre toate astea. Nu, Sally Maulsby n-a fost decât un gest frumos pe care l-a făcut odată un fiu pentru tăticul lui. O mică răzbunare împotriva lui Lindabury pentru toate serile și duminicile petrecute de Jack Portnoy cu strângerea ratelor de asigurări prin cartierul coloraților. O mică recompensă suplimentară smulsă de la Boston & Northeastern pentru toți anii aceia de muncă și de exploatare. În exil În diminețile de duminică, dacă afară-i destul de cald, douăzeci de bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care să-mi istovesc vigoarea trupului - asta de dimineață - urmat, după-amiaza, de viața spumoasă, clocotitoare, de familie, iar seara trei ceasuri întregi dedicate celor mai bune emisiuni de divertisment de la radio: da, așa cum mă topeam eu, împreună cu tatăl meu, după Jack Bennet și incursiunile lui, după discuțiile lui Fred Allen cu doamna Nussbaum, și ale lui Phil Harris cu Frankie Remley, la fel or să se topească și țâncii mei ascultându-le împreună cu mine, și tot așa, până-n o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]